Oswald CHAMBERS: “Bucuria Mea… bucuria voastră”

ce1735664df8fad6a8aab429f508587b„Pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.”

Evanghelia lui loan, 15:11

„Bucuria Mea… bucuria voastră”

Care era bucuria pe care o avea Isus? Este o insultă pentru Isus Cristos să foloseşti cuvântul fericire în legătură cu EI. Bucuria lui Isus era absoluta Lui predare şi jertfire de Sine Tatălui Său, bucuria de a face ceea ce L-a trimis Tatăl să facă. „Plăcerea Mea este să fac voia Ta.” Isus S-a rugat ca bucuria noastră să fie tot mai plină, până când va ajunge să fie aceeaşi bucurie ca şi a Lui. L-am lăsat eu pe Isus Cristos să aducă în mine bucuria Lui?

Plinătatea vieţii mele nu stă în sănătatea trupească sau în împrejurări exterioare, nici în a vedea succesul lucrării lui Dumnezeu, ci în înţelegerea perfectă a lui Dumnezeu şi în acea părtăşie cu El pe care a avut-o Isus însuşi. Dar primul lucru care va împiedica această bucurie este tendinţa de a ne gândi prea mult la situaţia noastră. Grijile lumii acesteia, a spus Isus, vor înăbuşi Cuvântul lui Dumnezeu şi, înainte de a ne dezmetici, vom fi prinşi de lucrurile care ne înconjoară. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi până acum este doar începutul; El vrea să ne ducă în acel loc unde să fim martorii Lui şi să proclamăm cine este Isus.

Păstrează o relaţie bună cu Dumnezeu, găseşte-ţi bucuria în ea şi din tine vor curge râuri de apă vie. Fii o fântână prin care Isus Cristos să reverse apa Sa vie. Încetează să mai fii preocupat de propria ta persoană, încetează să mai fii ipocrit şi mândru şi trăieşte viaţa care este ascunsă cu Cristos. Viaţa care este bine raportată la Dumnezeu este la fel de naturală ca şi respiraţia, oriunde ar merge. Vieţile care au fost cea mai mare binecuvântare pentru tine sunt cele care n-au fost conştiente de acest lucru. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Cine aduce lauda ca jertfă, acela Mă preamăreşte şi celui ce-şi pune în rânduială calea, îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu”. PSALM 50:23

Toate lucrările lui Dumnezeu stârnesc lauda.  Când a creat universul, stelele dimineţii au izbucnit în cântări de bucurie şi toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie (Iov 38:7). Învăţătura Bibliei atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, ne arată că Dumnezeu doreşte lauda făpturilor Sale. El aşteaptă rugăciuni de mulţumire de la ai Săi nu numai în vremurile de binecuvântare şi de mers biruitor pe cale, dar chiar şi în cele de întristare şi de prigonire indiferent din partea cui ar veni. Pavel şi Sila au cântat cântări în închisoare.După cum lauda a fost cea dintâi reacţie a celui de curând întors la Dumnezeu, ea va fi deasemenea ultima notă a vieţii sale pământeşti când va fi condus în slavă. Nu ne putem imagina frumuseţea corului ceresc care va sărbători intrarea Mielului lui Dumnezeu în împărăţia Sa împreună cu Biserica Lui. Cântecul acesta de laudă se va perpetua în veşnicie şi noi vom participa la el.Dar deşi lauda umple cerurile, ea adeseori este, din nefericire, absentă din viaţa credincioşilor. Putem să executăm cântări frumoase şi în cuvinte şi-n melodie fără să le trăim; adorarea şi lauda devin atunci o simplă formă de evlavie. De ce este atât de adesea în noi lipsa unei laude veritabile? Este din pricină că în viaţa noastră domneşte un duh de tristeţe, de critică, de plângere împotriva unuia sau altuia. Şi asta se întâmplă când ne gândim întâi la noi înşine şi nu la Mântuitorul nostru şi la cauza Lui. Atunci nu mai simţim nevoia de a lăuda pe Dumnezeu pentru lucrările Lui minunate. Lauda şi rugăciunea nu sunt ele plămânii Bisericii? Cuvântul ne îndeamnă să lăudăm pe Domnul în orice vreme, lauda Lui să fie necurmat în gura noastră.

Dumnezeu este atent la această lipsă în viaţa noastră şi de aceea ne-a păstrat în Cuvântul Său îndemnul din psalmul 103! Aducându-ne aminte de toate binefacerile Lui vom putea striga împreună cu David: “Binecuvintează, suflete pe Domnul, şi tot ce este în mine (toată făptura mea) să binecuvinteze Numele Lui cel sfânt”. Dacă realizăm că lipsesc din viaţa noastră lauda şi mulţumirea, să ne amintim câte binefaceri ne-a făcut Dumnezeu de-alungul vieţii şi va fi suficient ca să izbucnim cu ochii în lacrimi, în laude şi mulţumiri, mai ales când ne gândim la cea mai mare binecuvântare că ne-a ales în Domnul Isus şi ne-a binecuvâtat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, în Hristos.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte vei ridica din nou temeliile străbune. “Isaia 58:12.

Cum se înţelege aceasta? Cum se formează spărturile? Dacă un om s-a născut din nou şi are un mod de viată conform Scripturii, de obicei se găsesc oameni care îi îndeamnă să se întoarcă la vechiul stil de viată, argumentând: “Toţi suntem păcătoşi” sau: “Nu este nimeni care să fie drept nici măcar unul”. Acestea le accentuează şi le dovedesc cu cuvinte din Scriptură care se referă de fapt la cei necredincioşi. Ei spun că este greu să rămâi pe cale, este greu să slujeşti pe Dumnezeu, mai ales în zilele noastre este aproape imposibil. Am început să dregem drumurile spunînd: “Poruncile Sale nu sunt grele”, şi vedem picturi cu un drum abrupt şi plin de spini pe care se străduiesc mulţi să-l urce, considerând a fi drumul cel bun. Dar astfel de drumuri duc pe căi ocolite în iad. Am dres drumul cu cuvinte din Scriptură. “Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună”. “Pe cărarea neprihănirii este viaţa şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte”. “El ne conduce pe cărări drepte”. Ioan Botezătorul a început să dreagă drumurile. Dar unii aşa numiţi creştini, nu au ajuns nici măcar acolo, unde a ajuns Ioan Botezătorul. Mulţi sunt opriţi în viata lor nouă, fiindcă ascultă de părerea celor fireşti care nu se gândesc la lucrurile lui Dumnezeu. Dacă dorim să câştigăm de partea noastră pe cineva cu altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu atunci suntem păgâni şi închinători la idoli, am curajul s-o spun. Nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu poate salva pe oameni.

Cuvântul este duh si adevăr si nu pierzare. Vestea crucii este puterea lui Dumnezeu care mântuieşte pe toţi cei care cred în El.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

DUMNEZEIASCĂ, VEŞNICĂ, NESCHIMBĂTOARE

Dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie. 1 Petru 1.25

Toate învăţăturile oamenilor şi ei înşişi vor trece ca iarba; dar noi suntem siguri cu privire la Cuvântul Domnului că va fi altfel, căci El rămâne veşnic.

Avem aici o evanghelie dumnezeiască; căci care cuvânt poate să dureze veşnic, decât acela care este rostit de Dumnezeul cel veşnic?

Evanghelia este vie totdeauna; tot atât de plină de viaţă acum, ca şi atunci când a ieşit din gura lui Dumnezeu; şi tot atât de puternică să convingă, să întoarcă la Dumnezeu, să refacă, să mângâie, să sprijinească, să sfinţească, aşa cum era pe vremea minunilor.

Această Evanghelie este neschimbătoare: nu este azi iarbă verde şi mâine fân uscat; ci adevărul nestricăcios al Dumnezeului care nu se schimbă. Părerile oamenilor se schimbă, dar adevărul rostit de Dumnezeu, nu se schimbă, ca şi Acela care l-a rostit.

Această Evanghelie – veste bună – pe care ne-o aduce Cuvântul lui Dumnezeu este o pricină de bucurie, o temelie tare pe care noi putem să ne sprijinim cu toată încrederea. Cuvântul „veşnic” cuprinde viaţa, moartea, judecata şi veşnicia. Slavă lui Dumnezeu prin Isus Cristos pentru această mângâiere veşnică. Să ne hrănim cu acest Cuvânt astăzi şi în toate zilele vieţii noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Sângele lui ISUS CRISTOS, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.

1 Ioan 1.7

Când Dumnezeu a vrut să scoată poporul Său din Egipt, a dat peste asupritori, încercări şi judecăţi mari. La sfârşit omoară şi pe întâiul născut de la om până la animale. Cum putea să scape poporul Său? Dumnezeu le-a dat mielul care a murit în locul lor, ca să-i scape de robie, căci El a dorit să facă o distincţie între poporul Său ales şi egipteni. Înaintea miezului nopţii când îngerul care aducea judecata străbătea Egiptul, în Israel era tăiat mielul. „Un miel fără cusur să aveţi” a spus Dumnezeu. Fiecare tată trebuia să ungă cu sângele mielului pragul de deasupra uşii şi cei doi stâlpi. „Sângele va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi aşa că nu vă va nimici nici o urgie atunci când voi lovi ţara Egiptului” (Exod. 12.13). Ca atunci Egiptul aşa este în zilele de astăzi toată lumea, într-o judecată continuă; cine vrea să fie salvat trebuie ca odinioară Israel în Egipt să aibă ca salvator pe „Mielul lui Dumnezeu”. Dumnezeu l-a dat pentru a înfăptui ispăşirea păcatelor noastre. El este Mielul fără cusur şi fără prihană. Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, a devenit acel Miel al cărui sânge trebuia să curgă pe Golgota pentru a-l împăca pe omul vinovat cu Dumnezeu. „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur aţi fost răscumpăraţi… ci cu SÂNGELE scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Pet. 1.18-19). Eşti şi tu iubite cititor, curat prin sângele Mielului de toate păcatele tale? Oamenii ucid, mint, înşeală, fură şi se bat între ei, pentru a-şi satisface dorinţa de putere, de plăcere şi bogăţie. În felul acesta ei speră să-i câştige pentru grupul din care fac parte, pacea, siguranţa, belşugul şi fericirea. Dar ceea ce dă valoare durabilă vieţii nu este fericirea superficială care o dă lumea, ci adevărata fericire este în Domnul Isus Cristos.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, la Tine îmi înalţ privirea, ajută-mă să mă închin înaintea Ta într-un mod corespunzător. Te slăvesc că natura mea Ţi se închină, într-adevăr, dar viaţa mea conştientă nu este degrabă receptivă la Tine şi la frumuseţea Ta, aşa cum s-ar cuveni. Doamne, ajută-mă.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.» 1 IOAN 3,3

Speranţa în El, dorinţa de a fi cu El implică o curăţire spirituală tot mai profundă. Persoana sfântă a lui Isus, de care vrem să ne apropiem din ce în ce mai mult, ne obligă la măreţie interioară, potrivit propriei Sale fiinţe. Ce înseamnă practic acest lucru? Trebuie să devenim din ce în ce mai mult ca Isus, pe măsură ce distanţa temporală ce separă întâlnirea noastră cu El scade. De ce oare? Deoarece rezultatul sfinţirii noastre, pas cu pas, trebuie să fie asemănarea totală cu Cristos: «… vom fi ca El; pentru că Il vom vedea aşa cum este» (1 loan 3,2). Prima mea întrebare este aceasta: este apropierea ta în duh de ceea ce este El în con-formitate cu viaţa ta întreagă? Este inima ta din ce în ce mai smerită, din ce în ce mai blândă, mai plină de dragoste, mai mult asemănătoare cu cea a lui Isus? Iar o a treia întrebare ar fi: prin ce este exprimată în mod concret în viaţa ta această sfinţire treptată? Ea trebuie să se realizeze prin însuşirea trăsăturilor de caracter ale lui Isus în fiinţa noastră. Cu cât avem mai clar ţelul înaintea ochilor noştri şi cu cât ajungem mai aproape de Isus, cu atât depindem mai mult de El şi numai de El. Această dependenţă completa de persoana Sa ne dă o încredere din ce în ce mai mare, iar speranţa noastră se păstrează vie, ea fiind o dovadă de netăgăduit a credinţei din inimă.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Se vor încrede în braţul Meu. Isaia 51:5

În timpurile de severă încercare, creştinul nu se poate încrede în nimic de pe pământ; de aceea, el este sfătuit să se încredinţeze în mâinile lui Dumnezeu. Atunci când barca lui este la capătul puterilor, şi nu poate fi vorba de nici o salvare omenească, trebuie să se încreadă cu totul în providenţa şi grija lui Dumnezeu. Ferice de furtuna care aduce omul pe o asemenea stâncă! Binecuvântat este uraganul care conduce sufletul la Dumnezeu! Uneori nu putem comunica cu Dumnezeu din cauza mulţimii prietenilor. Dar atunci când omul este sărac, lipsit de prieteni, neajutorat şi fără nici o nădejde, aleargă în braţele Tatălui şi este îmbrăţişat cu binecuvântări! Atunci când omul este împovărat cu necazuri atât de urgente şi unice încât nu se pot spune decât lui Dumnezeu, trebuie să fie mulţumitor pentru ele. Va învăţa mai mult despre Domnul atunci decât în orice altă vreme. O, credinciosule tulburat, necazul care te conduce la Tatăl este unul fericit! Acum că ai un Dumnezeu în care să te încrezi, pune-ţi toată încrederea în El. Nu-ţi dezonora Domnul şi Stăpânul prin temeri şi îndoieli nevrednice; fii tare în credinţă, şi dă slavă lui Dumnezeu. Arată lumii că Dumnezeul tău este mai valoros decât zece mii de lumi. Arată-le bogaţilor că eşti bogat în sărăcia ta atunci când Domnul Isus este Ajutorul tău. Arată-le celor puternici că eşti puternic în slăbiciune atunci când eşti sprijinit de „braţul veşnic” (Deuteronom 33:27). Acum este timpul credinţei şi curajului. Fii tare şi viteaz, şi este sigur că, aşa cum Domnul a întemeiat cerurile şi pământul, tot El se va slăvi în slăbiciunea ta şi îşi va preamări Numele în necazurile tale. Grandoarea bolţii cereşti ar trebui nimicită dacă cerurile s-ar sprijini pe o coloană vizibilă, şi credinţa ta şi-ar pierde slava dacă s-ar sprijini pe ceva vizibil prin ochii fireşti. Fie ca Duhul Sfânt să te ajute să te odihneşti în Isus In această ultimă zi a lunii.

Seara

 Dacă umblăm în lumină, aşa cum El Însuşi este lumină. 1 loan 1:7

Umblând… aşa cum El însuşi este lumină!” Putem să ajungem la această umblare? Vom fi în stare vreodată să umblăm în lumină asemeni Celui pe care îl numim „Tatăl nostru” (Matei 6:9), şi despre care este scris: „Dumnezeu este lumină, şi în El nu este întuneric” (1 loan 1:4)? Cu siguranţă, acesta este modelul aşezat înaintea noastră, fiindcă Mântuitorul însuşi a zis: „de aceea fiţi dar desăvârşiţi, aşa cum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit” (Matei 5:48). Deşi simţim că nu ne putem ridica la desăvârşirea lui Dumnezeu, trebuie să o căutăm şi să nu ne mulţumim până nu o obţinem. Atunci când tânărul pictor pune mâna pe penel la începutul carierei, cu greu poate spera să-1 egalizeze pe Rafael sau pe Michelangelo. Totuşi, dacă nu are un beau ideal sau un arhetip în mintea sa, va crea ceva ordinar şi mediocru. Ce vrea să spună fraza că trebuie să „umblăm în lumină, aşa cum El însuşi este lumină”? Eu înţeleg că fraza aceasta cere asemănarea, mai degrabă decât măsura. Noi suntem în lumină, complet în lumină, sincer în lumină, onest în lumină, aşa cum este şi Dumnezeu, deşi nu putem fi în lumină în măsura în care este Dumnezeu. Eu nu pot locui în soare; este un loc prea strălucitor pentru mine. Totuşi, pot să umblu în lumina soarelui. In acelaşi mod, deşi nu pot să ajung la perfecţiunea şi puritatea adevărului care aparţin Domnului oştirilor prin natura Dumnezeului infinit. Totuşi, eu pot să „am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei” (Psalmi 16:8). Pot să lupt, cu ajutorul Duhului, să mă conformez imaginii Lui. Faimosul comentator din vechime, John Trapp, spunea: „Putem fi în lumină aşa cum Dumnezeu este în lumină pentru calitate, nu pentru egalitate”. Trebuie să avem lumina şi să umblăm în ea aşa cum Dumnezeu are lumina şi umblă în ea. Cât despre egalitatea cu Dumnezeu în sfinţenie şi puritate, trebuie să aştepte până trecem Iordanul şi intrăm în desăvârşirea Celui Prea înalt. Observaţi că binecuvântarea părtăşiei sfinte şi a curăţirii desăvârşite sunt legate de umblarea în lumină (vezi 1 loan 1:7).

IZVOARE IN DEŞERT

Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut. (Ioan 20:29)

Ce important este pentru Dumnezeu să ne îndrepte mereu spre lucrurile care nu se văd, pentru că suntem atât de uşor prinşi în cursă de lucrurile pe care le putem vedea! Dacă Petru avea de gând să umble pe apă, trebuia să umble, dar dacă avea de gând să înoate până la Domnul Isus, trebuia să înoate. Nu putea să le facă pe amândouă. Dacă o pasăre are de gând să zboare, trebuie să stea departe de garduri şi de copaci, încrezându-se în forţa aripilor sale. Şi dacă încearcă să stea la mică distanţă de pământ, nu va zbura niciodată foarte bine.Dumnezeu a trebuit să-l aducă pe Avraam la capătul puterilor lui şi să-i arate că nu poate face nimic cu trupul lui. El a trebuit să-şi considere trupul „aproape mort“ (Evrei 11:12) şi apoi să se încreadă în Dumnezeu ca să facă toată lucrarea. Când şi-a luat ochii de la el însuşi şi s-a încrezut numai în Dumnezeu, a devenit „deplin încredinţat că Dumnezeu ce făgăduieşte poate să şi împlinească“ (Rom. 4:21).Aceasta ne învaţă Dumnezeu, şi El trebuie să ţină rezultatele care ne încurajează departe de noi, până învăţăm să ne încredem în El fără ele. Atunci Lui Îi place să facă la fel de real pentru noi Cuvântul Lui în actualitate precum este în credinţa noastră. A. B. Simpson

Nu cer ca El să-mi demonstreze că

Cuvântul Lui e adevărat,

Şi că înainte să pot crede

El trebuie să mă lase să văd.

Îmi e deajuns să ştiu

Că e adevărat pentru că El spune că este;

Mă voi baza pe Cuvântul Lui neschimbător

Şi mă voi încrede până voi putea să înţeleg.

  1. M. Winter

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 27.32-49

Isus este condus din pretoriu spre Calvar. Simon din Cirene este constrâns să-1 poarte crucea, în timp ce El ia de bunăvoie o povară incomparabil mai grea: cea a păcatului, pe care nimeni altul nu o putea lua în locul Lui. Este răstignit între doi răufăcători. „Vina Lui”, scrisă pe cruce, acuză, de fapt, poporul care-şi răstigneşte împăratul. Această relatare ne este dată pe scurt, fără mulţimea de detalii adăugate de oameni pentru a emoţiona sentimentele. Cu toate acestea, cu ajutorul limbajului sobru al Duhului, noi înţelegem că Preaiubitul Mântuitor nu a fost cruţat de nicio suferinţă: chinuri fizice, dar, mai presus de toate, chinuri morale. Batjocoritorii sunt acolo, provocându-L pe Isus să Se mântuiască pe Sine însuşi (v. 40). (Dar, dacă El rămâne pe cruce, nu este aceasta, cu siguranţă, pentru mântuirea altora?) Ei îl provoacă pe Dumnezeu, punând la îndoială iubirea Lui pentru Hristos, iar această jignire a lor Îl loveşte nespus de greu pe Domnul Isus (v. 43; Psalmul 69.9). Cu toate acestea, chinul cel mai mare (suferinţa suferinţelor) este, pentru El, abandonarea Sa timp de trei ceasuri. Dumnezeu îşi ascunde faţa atunci când Isus este făcut blestem, ispăşind păcatele mele şi ale tale, iar «inima Sa infinit de mare, apăsată un moment de această greutate, poartă povara eternă a pedepsei noastre».

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Romani 10:1-13

O PASIUNE PENTRU SUFLETE

Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mântuiţi. Romani 10:1

In cartea lui Raymond C. Ortlund Lord; Make My Life a Miracle (Doamne, fă-mi viaţa o minune), există o povestire despre A.B. Simpson, fondatorul Alianţei Misionare Creştine. Un musafir al familiei Simpson s-a trezit dimineaţa devreme şi dorea să meargă spre birou. A văzut o imagine care l-a mişcat profund. Simpson stătea cu braţele în jurul unui glob pământesc, îmbrăţişându-l, ii curgeau lacrimi pe obraji. Literalmente plângea pentru lumea pierdută în păcat.

Apostolul Pavel a fost greu împovărat pentru mântuirea neamului său evreesc. El exprimă profunzimea acestor sentimente în Romani 9. El scrie: „Spun adevărul în Cristos, nu mint; cugetul meu luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor, că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape doresc sâ fiu eu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei, rudele mele tru- peşti” (v. 1-3). Si în textul nostru de azi, el spune: „…dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi este ca să fie mântuiţi”. Dumnezeu însuşi este cel mai înalt exemplu al dragostei faţă de oameni. „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, câ a dat pe singurul Său Fiu…” (Ioan 3:16). Pavel spune, în Romani 5:8, „Dumnezeu îşi arată dragostea fată de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi”. Cât de mult ne preocupă pe noi lumea înstrăinată de Dumnezeu? Ne preocupă destul ca să depunem mărturie? Destul ca să dăm din ceea ce avem? Destul ca să ne dăruim pe noi înşine? Destul ca să murim? – R.W.D.

Iubirea de oameni Te rog să mi-o dai,

Focul dorinţei să-i văd mântuiţi.

Şi-n drumul urcând să-i văd către rai

Şi-n braţul Tău, Doamne, deplin fericiţi.   – Tovey

Pasiunea pentru Isus devine curând o pasiune pentru a spune altora despre Isus.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește fiilor lui Israel și spunele: «Sărbătorile rânduite ale Domnului, pe care le veți vesti, să fie adunări sfinte. Acestea sunt sărbătorile Mele rânduite»“.

Levitic 23.1,2

Scurte comentarii asupra Pentateuhului (8) – Levitic (C)

Capitolul 23 din Levitic prezintă una dintre cele mai uimitoare profeții din Biblie, deși în mod simbolic. Duhul Sfânt folosește sărbătorile din calendarul religios al lui Israel pentru a prezenta evenimentele de la cruce până la Mileniu. Acest calendar a fost numit «calendarul profetic al lui Dumnezeu», datorită vederii panoramice pe care o oferă asupra trecutului și asupra viitorului. Fără a intra în prea multe detalii, vom prezenta un mic sumar:

  1. Paștele – lucrarea de răscumpărare a lui Hristos, de la cruce.
  2. Sărbătoarea Azimelor – înlăturarea păcatului din umblarea noastră zilnică.
  3. Sărbătoarea celor dintâi roade – învierea lui Hristos.
  4. Sărbătoarea Cincizecimii (a Săptămânilor) – coborârea Duhului Sfânt și formarea Adunării.
  5. Sărbătoarea Trompetelor – trezirea și strângerea lui Israel întro zi viitoare.
  6. Ziua Ispășirii – pocăința iudeilor din cauză că Lau lepădat pe Mesia.
  7. Sărbătoarea Corturilor – Împărăția milenială a lui Hristos.

Sărbătorile încep deci cu crucea și se sfârșesc cu gloria, ceea ce este în acord cu 1 Petru 1.11: „Patimile care erau pentru Hristos și gloriile de după acestea“. La sfârșitul acestei prezentări a cărții Levitic îi încurajăm pe cei credincioși să o citească atent și cu rugăciune. Deși este o carte dificilă, cineva a spus că, atunci când este vorba de a pătrunde semnificația Bibliei, Dumnezeu «nea lăsat cheia lângă ușă».  B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Ioan 14.27

Pacea Mântuitorului

În tinerețe, Felix Neff a fost ofițer în armata elvețiană. Deși avea un salariu bun și perspectivă de înălțare în rang, el nu era mulțumit, nu avea pacea sufletului. Într-o zi a găsit un pliant intitulat „Miere din stâncă“. L-a citit și l-a recitit. Prin acel pliant pe două pagini, Dumnezeu a găsit cu cale să-l trezească pe Felix.Mai târziu, el a scris: „Când după mii de hotărâri fără folos și mii de eforturi zadarnice am învățat în sfârșit că nimic bun nu locuiește în mine, am fost bucuros să citesc tot conținutul acelui pliant, care zugrăvea pe deplin adevărata stare mizerabilă a inimii mele și îmi arăta în același timp singurul remediu eficace. Cu mare bucurie am primit vestea bună că noi trebuie să mergem de-a dreptul la Isus Hristos cu toată vina noastră, cu toată necredința și chiar cu toată nepocăința noastră“. Atunci, pe acel pliant, ofițerul a scris: „Felix Neff a găsit pacea prin aceste pagini“.

Cititorule lipsit de pacea sufletească, Mântuitorul te cheamă să vii la El așa cum ești. Numai Isus poate să-ți dea alinare pentru sufletul tău chinuit de atâtea păcate. Numai Isus poate să-ți dea o pace trainică, o pace cum n-o poți găsi în această lume. Accepți propunerea Sa?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Ioan 14.27

Pacea Mântuitorului

În tinerețe, Felix Neff a fost ofițer în armata elvețiană. Deși avea un salariu bun și perspectivă de înălțare în rang, el nu era mulțumit, nu avea pacea sufletului. Într-o zi a găsit un pliant intitulat „Miere din stâncă“. L-a citit și l-a recitit. Prin acel pliant pe două pagini, Dumnezeu a găsit cu cale să-l trezească pe Felix.

Mai târziu, el a scris: „Când după mii de hotărâri fără folos și mii de eforturi zadarnice am învățat în sfârșit că nimic bun nu locuiește în mine, am fost bucuros să citesc tot conținutul acelui pliant, care zugrăvea pe deplin adevărata stare mizerabilă a inimii mele și îmi arăta în același timp singurul remediu eficace. Cu mare bucurie am primit vestea bună că noi trebuie să mergem de-a dreptul la Isus Hristos cu toată vina noastră, cu toată necredința și chiar cu toată nepocăința noastră“. Atunci, pe acel pliant, ofițerul a scris: „Felix Neff a găsit pacea prin aceste pagini“.

Cititorule lipsit de pacea sufletească, Mântuitorul te cheamă să vii la El așa cum ești. Numai Isus poate să-ți dea alinare pentru sufletul tău chinuit de atâtea păcate. Numai Isus poate să-ți dea o pace trainică, o pace cum n-o poți găsi în această lume. Accepți propunerea Sa?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s