Oswald CHAMBERS: Scopul rugăciunii

Luke-11-1„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm”

Luca 11:1

Scopul rugăciunii

Rugăciunea nu face parte din viaţa omului natural. Auzim spunându-se că omul va avea de suferit în viaţă dacă nu se roagă; mă îndoiesc de aceasta. Ceea ce va avea de suferit este viaţa Fiului lui Dumnezeu din el. viaţă care nu se hrăneşte cu mâncare, ci cu rugăciune. Când un om este născut de sus, în el se naşte viaţa Fiului lui Dumnezeu; el poate ori să lase acea viaţă să moară de foame, ori să o hrănească. Rugăciunea este modul în care se hrăneşte viaţa lui Dumnezeu din noi.

Concepţia noastră obişnuită despre rugăciune nu se găseşte în Noul Testament. Noi privim rugăciunea drept un mijloc de a primi diferite lucruri pentru noi înşine; scopul biblic al rugăciunii este să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu Însuşi.

„Cereţi şi vi se va da.” Noi mormăim ceva în faţa lui Dumnezeu, ne apărăm sau suntem apatici, dar cerem foarte puţine lucruri. Şi totuşi, ce îndrăzneală minunată are un copil! Domnul nostru spune: „Dacă nu vă veţi face ca nişte copilaşi…”. Cere, şi Dumnezeu va face. Dă-I o şansă lui Isus Cristos, ia-I loc de acţiune! Problema e că nici un om nu face aceasta dacă na ajuns la capătul puterilor. Când ai ajuns la capătul puterilor, nu ţi se mai pare o laşitate să te rogi. ci aceasta este singura cale de a ajunge în contact cu realitatea. Fii tu însuţi înaintea lui Dumnezeu şi prezintă-I problemele tale, lucrurile în legătură cu care ştii că ai ajuns la capătul puterilor. Cât timp îţi eşti atotsuficient. nu ai nevoie să-I ceri ceva lui Dumnezeu.Nu este atât de adevărat că „rugăciunea schimbă lucrurile” pe cât este de adevărat că „rugăciunea mă schimbă pe mine”, şi apoi eu schimb lucrurile. Dumnezeu aşa lucrează, încât rugăciunea bazată pe Răscumpărare să schimbe modul în care omul priveşte lucrurile. Rugăciunea nu este ceva ce schimbă lucrurile în exterior, ci ceva care face minuni în starea lăuntrică a omului. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“… Pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei”. IOAN 17:26

Acestea sunt unele din ultimele cuvinte ale Mântuitorului adresate ucenicilor Săi înainte de răstignirea Lui; ele exprimă scopul sau sensul unei vieţi trăite şi jertfite pentru noi, ca să ne aducă la Dumnezeu. Ce descoperire a lui Dumnezeu însuşi, a gândurilor Sale de Tată ceresc pentru aceia pe care El i-a dăruit Fiului Său în lumea aceasta (Ioan 17:2, 6, 9, 11, 24). Sfârşindu-Si rugăciunea către Tatăl Său, Domnul mai face şi această declaraţie supremă: “Le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei”.Iată ceva ce depăşeşte puterea noastră omenească de înţelegere: dragostea Tatălui, dragostea pe care El o are pentru Fiul Său, este în noi. Nimeni nu va putea vreodată să sondeze adâncul dragostei Tatălui pentru Fiul; ea este cel mai minunat lucru din lume. Şi cu o astfel de dragoste ne iubeşte El, pe noi, păcătoşi pierduţi, răzvrătiţi sau creştini de formă. El ne cunoaşte deplin, şi ne iubeşte aşa cum suntem dar ne iubeşte prea mult ca să ne lase să rămânem aşa. Este adevărat că noi suntem în Hristos şi Dumnezeu ne vede prin lucrarea împlinită de Fiul Său; dar El ştie totuşi ce suntem, ne cunoaşte natura noastră decăzută şi vinovată, capabilitatea noastră de viclenie şi de răzvrătire. Şi totuşi, dragostea aceasta se dă în întregime fiecăruia dintre noi, până la sfirşit, desăvârşită în dreptate şi desăvârşită în har.Cât de bine răspunde nevoilor noastre, această dragoste a Tatălui pentru Fiul Său! Dacă o primim cu adevărat în inimile noastre, ea va aduce rezolvarea tuturor problemelor noastre, remediul la toate relele spirituale care influenţează în rău duhul nostru. Să-I mărturisim suferinţa noastră de a trăi lipsiţi de această dragoste şi de a o înţelege încă atât de greşit; să-I deschidem inima larg, în toată simplitatea ca să poată intra în ea. Tatălui îi place să ne facă să ne bucurăm de plinătatea dragostei Sale, de această dragoste care sfărâmă ce este dur, îndepărtează ce este rău, corectează obiceiurile noastre rele, ne destinde rigiditatea, vindecă inima rănită şi ne odihneşte inimile frământate de griji.

Să ascultăm ce spune tot Domnul Isus: “Sfinte Tată, păzeşte în Numele Tău pe aceia pe care Mi I-ai dat Tu… pentru ca dragoste cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei”. Să-i cerem aceasta cu toată simplitatea şi credinţa căci în Domnul Isus totul este Da şi Amin.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu mergeţi după El; iar dacă este Baal mergeţi după Baali”.  1Imp. 18:21.

Si când a venit Ilie la Ahab, i-a poruncit şi a zis: “Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, trimite şi pe cei 450 de prooroci ai lui Baal, şi pe cei 400 de prooroci ai Astarteei care mănîncă la masa Izabelei”. Ahab trebuia să-l asculte şi a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns pe prooroci la muntele Carmel. Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: “Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu mergeţi după El, iar dacă este Baal mergeţi după Baal”. Poporul nu i-a răspuns nimic. Dacă ne uităm la timpurile de azi, observăm că este mult mai rău, decât în timpul lui Ilie, când Israelul a împărăţit fără Dumnezeu. Astăzi mulţi nu mai şchiopătează de amândouă picioarele, marea majoritate s-a scufundat aşa de adânc, încât trăiesc numai pentru Satan şi de Dumnezeu nu vor să ştie nimic. Apoi mai este un grup care şchiopătează de amândouă picioarele şi spun: “Există un Dumnezeu, un Mântuitor, un Salvator, dar ei slujesc acestei lumi şi nu vor să sufere ocara pentru Mântuitorul lor. Merg la Biserică, dar merg şi la cârciumă. N-au timp de citit Biblia, dar în schimb au timp pentru citirea romanelor şi a tot felul de noutăţi. Deci sunt şi ei un popor fără Dumnezeu, pentrucă Isus spune: “Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte”. Dacă astăzi ar veni un om asemenea lui Ilie, desigur că nu l-ar primi, pentrucă este scris: “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aşa se va întâmpla şi la venirea Fiului Omului. In adevăr cum era în zilele dinainte de potop când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi”.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

DIN ORICE ÎMPREJURARE

Dar eu strig către Dumnezeu şi Domnul mă va scăpa. Psalmul 55.16

Eu trebuie să mă rog şi mă voi ruga. Ce altceva aş putea să fac? Înşelat, părăsit, batjocorit, Doamne, eu voi striga la Tine. Ţiclagul meu, în care m-am refugiat, a ars în flăcări şi s-a făcut cenuşă şi oamenii vorbesc să mă ucidă cu pietre. Dar eu îmi întăresc inima în Domnul, care mă va trece prin această încercare, cum m-a trecut prin atâtea altele. Dumnezeu mă va izbăvi, sunt sigur de acest lucru, cred acest lucru!Dumnezeu mă va izbăvi şi nu altul. Eu nu doresc nici un alt ajutor şi nu îmi pun nici o încredere în braţul de carne, chiar dacă aş putea să fac acest lucru. Zi şi noapte, seara şi dimineaţa, eu voi striga la El şi numai la El, căci El este Dumnezeul tare. Cum mă va izbăvi El, nu pot să ştiu, dar ştiu că El va face acest lucru. El îl va trimite din ceruri pe îngerul Său care-mi va aduce ajutorul cel mai sigur, cel mai deplin, cel mai bun. Cât este de adevărat că El trăieşte, tot aşa de adevărat este că acel mare „EU SUNT” mă va scoate din această grijă de azi şi toate îngrijorările din viitor. Şi când va veni moartea cu toate tainele veşniciei, „El mă va izbăvi”, aşa cum a spus. Aceasta va fi cântarea mea de bucurie, care mă va întări în timpul ceasurilor întunecoase. Nu este acest lucru ca un fruct copt din pomul vieţii? Eu mă voi hrăni cu el. Ce gust plăcut are!

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Paşte oiţele mele Ioan 21.16

Aşa sună însărcinarea dată lui Petru de Domnul Isus după ce a înviat din morţi. Cu câtă abnegaţie a săvârşit Domnul această slujbă atâta timp cât era cu ei. Unde ar fi fost ucenicii dacă nu i-ar fi găsit Domnul Isus şi nu i-ar fi ocrotit? Ce ar fi fost cu Petru dacă nu s-ar fi rugat Isus pentru ca să nu se piardă credinţa lui?… Ce învăţătură minunată a tras chiar Petru în această direcţie! El a simţit pe pielea lui cât de necesară e slujba Marelui Păstor, chiar în curtea marelui preot. Până atunci nu a priceput mult din această lucrare!

Cine-i chemat azi la o slujbă de păstorire? Petru a fost însărcinat de Domnul: „Paşte oiţele Mele” Această însărcinare i-a dat-o numai după ce l-a cercetat pe Petru să vadă cum stă cu dragostea pentru El.

Dragostea către Domnul Isus este unica temelie pentru slujba de păstorire. Numai pe această cale se poate efectua această lucrare spre slava Domnului şi spre folosul celor răscumpăraţi. Să ne întrebăm dacă inima noastră este fierbinte în dragoste pentru El? Ne împinge dorul de a-i iubi pe ai Săi? Ne interesăm de ei, păzim oiţele turmei Lui, ca duşmanul să nu le facă nimic? Avem asemenea greutăţi?

Petru a făcut această slujbă cu abnegaţie şi dedicare şi ne îmbărbătează şi pe noi să facem ca el. Această slujbă nu este evidentă la prima vedere şi nu se vede la toţi. Dar Domnul înregistrează şi ştie totul şi preţuieşte orice lucrare. Să ne gândim la „cununa care nu se poate vesteji, a slavei” care este răsplata pentru cei ce slujesc cu supunere la această slujbă păstorească (1 Pet. 5.1-4).

Nici un om nu are dreptul să-şi însuşească o anumită slujbă şi nici să primească de la oameni o slujbă. Lucrul acesta nu este altceva decât intrarea cu de-a sila într-un bun sfânt, care mai curând sau mai târziu va aduce judecata lui Dumnezeu.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, nevoia mea după Tine este totală, întreagă, absolută, în orice privinţă şi pe toate căile. Sunt un gol imens pe care Tu poţi să-1 umpli; umple-mă până la revărsare cu slava şi frumuseţea Ta.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.» EVREI 4,12

Sufletul este cel cu care simţim, atingem şi percepem tot ceea ce ține de domeniul material. Pericolul de a ne lăsa influenţaţi şi conduşi de sentimente este mare si exact în acest punct atacă duşmanul. El caută să tulbure imaginea lui Isus. A amesteca lucrurile sentimentale cu cele duhovniceşti înseamnă a amesteca ce este trecător cu ce este veşnic. Exact acest amalgam din viaţa unui credincios oferă un preţios punct de sprijin diavolului. Duşmanului îi este foarte uşor să distorsioneze anumite sentimente sau dorinţe în aşa fel încât să crezi că de fapt Domnul îţi sugerează ce să faci. Dacă te regăseşti în această situaţie, atunci spune: «Este scris …» – şi vei avea (prin folosirea Cuvântului lui Dumnezeu) control absolut asupra puterii duşmanului! Bazează-te pe cuvântul Sfintei Scripturi, lasă-te luminat şi condus de el, pentru ca trăirile sufleteşti să rămână total separate de cele spirituale, iar tu să devii un om duhovnicesc. Atunci vei vedea din nou clar, atunci duhul tău va fi condus de Duhul lui Dumnezeu pe calea corectă, iar fluctuaţiile — «acum în al şaptelea cer, peste un minut căzut la pământ» vor înceta. Inima ta va fi ancorată puternic în Isus. Acest lucru se întâmplă doar prin har!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Undelemn pentru sfeşnic. Exod 25:6

Suflete, câtă nevoie ai de acest undelemn, fiindcă lampa ta nu poate lumina fără el. Fitilul tău va începe să fumege şi va deveni o ocară dacă nu are lumină, şi nu vei avea lumină fără undelemn. Din natura ta omenească nu izvorăşte undelemn; de aceea, trebuie să mergi la Cel care vinde şi să cumperi untdelemn, altfel vei striga ca fecioarele neînţelepte: „ni se sting candelele” (Matei 25:8). Nici lămpile consacrate nu ar putea lumina fără undelemn. Deşi strălucesc în templu, au nevoie să fie alimentate. Chiar dacă nici un vânt nu suflă asupra lor, au nevoie să fie curăţite, şi nevoia ta este la fel de mare. In cele mai fericite împrejurări, nu poţi să luminezi încă o oră dacă nu eşti umplut cu undelemn proaspăt. Nu orice undelemn poate fi folosit în slujba Domnului. Nici petrolul care iese din pământ, nici uleiul de peşte şi nici cel din nuci nu va fi acceptat. Doar cel mai bun ulei de măsline era selectat. Harul pretinde bunătate naturală, sau harul imaginar din mâinile preoţilor sau din ceremoniile exterioare nu va sluji niciodată adevăraţilor sfinţi. Ei ştiu că Domnul nu este mulţumit cu un asemenea undelemn. Ei merg la teascul din Ghetsemani şi îşi iau rezerve din Cel care a fost strâns acolo. Undelemnul harului evanghelic este liber de impurităţi; de aceea, lumina lui este clară şi strălucitoare. Bisericile noastre sunt sfeşnicele de aur ale Mântuitorului, şi, dacă vor să lumineze în lumea aceasta, trebuie să aibă undelemn sfinţit. Să ne rugăm pentru noi înşine, pentru pastori şi pentru biserică, ca să nu suferim niciodată din lipsă de undelemn. Adevărul, sfinţenia, bucuria, cunoştinţa şi dragostea sunt raze ale luminii sfinţite, dar nu le putem arăta în vieţile noastre dacă nu primim undelemn de la Dumnezeu Duhul Sfânt în particular.

Seara

Bucură-te, stearpo. Isaia 54:1

Poate că am adus nişte roade pentru Christos, şi sperăm că suntem plante sădite de mâna Lui dreaptă (Psalmi 80:15). Totuşi, sunt vremuri când ne simţim sterpi. Rugăciunile noastre sunt moarte, dragostea noastră este rece şi credinţa noastră este slabă. Orice dar din grădina inimii noastre se veştejeşte şi moare. Suntem ca florile în arşiţă, şi avem nevoie de o ploaie răcoritoare. Ce trebuie să facem într-o asemenea situaţie? Versetul din care face parte textul nostru se adresează tocmai celor aflaţi într-o asemenea stare: „Bucură-te, stearpo…! Izbucneşte în strigăte de veselie și bucurie” (vers. 1). Dar despre ce să cânt? Nu pot să vorbesc despre prezent, şi trecutul mi se pare neroditor. O, pot să cânt despre Isus Christos! Pot să vorbesc despre vizitele pe care mi le-a făcut Mântuitorul în trecut Sau pot să laud iubirea cu care şi-a iubit poporul când a coborât din înălţimile cerului ca să-i răscumpere. Voi merge din nou la cruce. Vino, suflete. Ai fost odinioară „trudit şi împovărat” (Matei 11:28), dar acolo ai scăpat de povară. Du-te din nou la Calvar. Poate că aceea şi crucea care ţi-a dat viaţă îţi poate da şi puterea de a rodi. Ce este sterpiciunea mea? Este temelia puterii creatoare de roade a lui Christos. Ce este nefericirea mea? Este montura neagră în care se aşează safirul iubirii Sale veşnice. Voi merge la cruce sărac; voi merge neajutorat; voi merge ruşinat şi fricos. Ii voi spune că sunt încă copilul Său. Increzându-mă în inima Sa credincioasă, eu chiar eu, cel sterp, voi izbucni „în strigăte de veselie şi bucurie”. Cântă, credinciosule, fiindcă îţi vei mângâia inima şi îi vei alina inimile altor nefericiţi. Cântă, chiar dacă ţi-e ruşine de sterpiciunea ta, fiindcă vei rodi curând. Acum că Dumnezeu te-a făcut în stare să porţi fructe, te va umple curând de muguri. Experienţa sterilităţii este dureroasă, dar vizitele Domnului sunt încântătoare. Simţământul sărăciei noastre ne conduce la Christos. Acolo trebuie să fim, fiindcă în El putem rodi.

IZVOARE IN DEŞERT

Acolo l-a pus la încercare. (Exod 15:25)

Am vizitat odată camera de testare a unui laminor mare de oţel. Eram înconjurat de instrumente şi echipamente care testau piesele de oţel la limită şi măsurau limita lor de rezistenţă. Unele piese au fost răsucite până s-au rupt, şi atunci au fost etichetate cu nivelul de presiune la care puteau rezista. Unele au fost întinse până la limita lor de rezistenţă, cu nivelul lor de putere de asemenea notat. Altele au fost comprimate până la limita lor de compresiune şi măsurate. Datorită testării, directorul laminorului ştia exact ce presiune şi ce tensiune putea suporta fiecare piesă de oţel dacă era folosită la contruirea unei nave, a unei clădiri sau a unui pod.De multe ori aşa se întâmplă şi cu copiii lui Dumnezeu. El nu vrea să fim ca nişte vaze fragile de sticlă sau de porţelan. El vrea să fim ca aceste piese rezistente de oţel, capabili să suportăm presiunea de răsucire şi de compresiune la maximum fără să ne prăbuşim.Dumnezeu nu vrea să fim ca plantele de seră, care sunt adăpostite de vremea aspră, ci ca stejarii bătuţi de furtună; nu ca dunele de nisip care sunt mânate încolo şi încoace de orice rafală de vânt, ci ca munţii de granit care înfruntă furtunile cele mai puternice. Însă pentru a realiza aceasta, El trebuie să ne ia în camera Lui de testare prin suferinţă. Şi mulţi dintre noi n-au nevoie de nici un alt argument decât experienţele noastre pentru a dovedi că suferinţa este într-adevăr camera lui Dumnezeu de testare a credinţei.  J. H. M.

Este foarte uşor pentru noi să vorbim şi să teoretizăm despre credinţă, dar Dumnezeu deseori ne pune în creuzetul necazurilor ca să testeze puritatea aurului nostru şi să separe zgura de metal. Ce fericiţi suntem dacă uraganele care bat asupra mării agitate a vieţii noastre au efectul de a-L face pe Domnul Isus mai preţios pentru noi! Este mai bine să supravieţuieşti furtunii cu Hristos decât să navighezi pe ape liniştite fără El.  J. R. Macduff

Şi dacă Dumnezeu nu reuşeşte să maturizeze viaţa ta fără suferinţă?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 26.59-75

Mai-marii poporului îl au pe Domnul Isus în mâinile lor. Le lipseşte însă un motiv care să le permită să-L condamne, pentru că Omul desăvârşit nu le dăduse niciun prilej pentru a-L acuza. Sunt nevoiţi pentru aceasta să folosească împotriva Lui „unele mărturii mincinoase” (Psalmul 27.12; 35.11,12). Dar chiar şi acestea sunt greu de găsit, pentru că trebuia totuşi să aibă măcar o aparenţă de realitate. În sfârşit, se înfăţişează doi martori falşi care prezintă un cuvânt sucit (v. 61; Ioan 2.19). Ceea ce le serveşte însă ca pretext pentru condamnarea lui Isus este declaraţia Sa solemnă că El este Fiul lui Dumnezeu, gata să vină cu putere şi cu glorie. Se pronunţă pedeapsa cu moartea şi imediat oamenii dau frâu liber brutalităţii şi laşităţii lor (v. 67,68). Astfel se împlineşte prima parte din ceea ce Mântuitorul le vestise alor Săi (16.21; 17.22; 20.18,19).

Şi pentru Petru a fost un ceas trist, însă pentru un cu totul alt motiv: Satan, cel care nu L-a putut clătina pe învăţătorul, îl face pe ucenic să se poticnească. Sărmanul Petru, de trei ori se leapădă de Cel pentru care declarase că este gata să moară! Merge până acolo încât foloseşte cuvinte grele pentru a induce în eroare, însă, fără ca el să-şi fi dat seama, felul său de a vorbi {„vorbirea sa” – v. 73) îl face să fie recunoscut ca ucenic al lui Isus.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Timotei 3:10-17

CONTACT VIZUAL

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…  2 Timotei 3:l6

Aţi urmărit vreodată, privindu-vă ţintă, să vedeţi care din doi îşi va coborâ privirea prima dată? Cercetătorii studiind mişcările ochiului, în timpul unei conversaţii normale, au descoperit că a menţine contactul vizual pentru o perioadă mai lungă de timp, este foarte dificil, dacă nu imposibil. Camere de luat vederi speciale, folosite în cercetări, au scos la iveală că ceea ce pare o privire ţintă în ochii cuiva este de fapt o serie de priviri scurte în faţa acelei persoane. Mişcarea ochiului este esenţială, deoarece nervul ochiului are nevoie de o permanentă schimbare a stimulilor, pentru a vedea corect. Studiile arată că dacă privim precis în acelaşi punct continuu, câmpul vizual dispare, se şterge. Putem experimenta o problemă similară în studiul Cuvântului lui Dumnzeu. Dacă devenim preocupaţi numai de anumite adevăruri biblice şi „ne concentrăm privirea” numai la ele, excluzând alte doctrine importante, vederea noastră spirituală va începe să se estompeze. Unii oameni, de pildă, tind să se uite numai la dragostea lui Dumnezeu, ori la mânia lui Dumnezeu, ori la evanghelizare, ori la creşterea Bisericii. Alţii sunt fascinaţi de studiul asupra judecăţii finale, a diavolului, ori a conceptului păcatului. Nu are importanţă adevărul specific de care suntem interesaţi, noi trebuie să fim atenţi, pentru că altfel ne vom pierde perspectiva. Biblia ne spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos pentru creşterea noastră spirituală. Numai când înţelegem cum toate doctrinele biblice se potrivesc împreună, vom putea evita să ne concentrăm numai asupra unor adevăruri şi să fim orbi faţă de altele. M.R.D.

Cuvântul Tău e ca o galaxie luminoasă
Cu mii de sori şi raze de lumină,
Ce luminează calea drumeţului spre casă
Şi-i face viaţa dulce şi senină. – Hodder

Nu vei obţine niciodată o armonie scripturală cântând numai pe o singură coardă a adevărului

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ocara mia frânt inima și sunt copleșit; și am așteptat compătimire, dar degeaba, și mângâietori, dar nam găsit niciunul.        Psalmul 69.20

Domnul Isus a simțit din plin singurătatea, atunci când vrăjmașii Săi Lau ocărât și când Lau supus atât suferințelor fizice, cât și celor de ordin interior, prin cuvintele lor încărcate de dispreț și de ură. Aflat înaintea marelui preot, Domnul a suferit mult, fiind scuipat în față, bătut cu palmele și batjocorit. În plus, ajungând înaintea soldaților lui Pilat, a trebuit să poarte cununa de spini pe care aceștia Iau împletito.

Unde erau ucenicii Lui în acele momente? Unde erau toți prietenii Lui? Îl părăsiseră cu toții și fugiseră! A căutat compasiune, însă nu era nimeni să Io ofere. Na existat niciun mângâietor care săI aline, în cât de mică măsură, durerea și suferințele. A fost vreodată vreun om care să fie atât de copleșit de suferințe ca Domnul sfânt al gloriei?

Ocara venită din partea oamenilor Ia produs o adâncă agonie. Apoi a venit peste El ceva infinit mai cumplit: suferințele sub judecata lui Dumnezeu, când soarele sa întunecat vreme de trei ceasuri. Atunci a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce Mai părăsit?“. Inimile noastre sunt mișcate până în străfunduri la vederea unei iubiri atât de mărețe, care a dorit să sufere toate acestea de dragul nostru, așa încât vina păcatelor noastre să fie pe deplin ispășită. Astfel, toți cei care neam pus încrederea în El ca Mântuitor suntem pentru totdeauna scăpați de consecințele cumplite ale păcatelor noastre.

El a fost lăsat singur, fără niciun ajutor omenesc, și, mai mult chiar, a fost părăsit de Dumnezeu, pentru ca noi să nu suferim niciodată judecata pe care o meritam. Fie ca inimile noastre să se plece în adorare înaintea Lui, pline de recunoștință!   L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

Matei 27.46

Suferințe de nespus

Suferințele de nespus, pe care omul i le-a pricinuit în ura și orbirea sa Domnului, stau cu mult în urma celor pe care le-a suportat când a venit peste toată țara întunericul de la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea. Ascuns de ochii oamenilor, acum El avea de-a face cu Dumnezeu. Ca Mielul lui Dumnezeu, ca Cel „făcut păcat“, avea de gustat acum suferințele de ispășire. Pentru noi rămâne o taină ce a trebuit să simtă sufletul Său în judecata pentru vina noastră.

„Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare.“ Oricât de groaznic L-a chinuit omul, niciun cuvânt de plângere nu a venit din gura Lui; dar acum, țipătul tare arată necazul de necuprins. Până atunci a spus: „Ava, Tată“; „Tată“; „Tatăl Meu“, dar acum se aude prin întuneric: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“. Dumnezeul cel sfânt a trebuit să-L părăsească, da, „să-L zdrobească“ și „să-L lase să sufere“.Acest „De ce“ ne apleacă adânc la pământ: „Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El“ (Isaia 53.5). Acolo, El a fost jertfa pentru vină și păcat, acolo a suferit, pentru a face ispășire pentru noi. Stăm liniștiți și nu putem înțelege adâncimea acestor suferințe, dar Îl adorăm cu mulțumire.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

FII GATA SÂ-L LAȘI PE DUMNEZEU SĂ TE MODELEZE!

„Cum este lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea” (leremia 18:6)

Henry Poppen, unul dintre primii misionari din China, a petrecut patruzeci de ani spunându-le oamenilor despre dragostea Domnului Isus și despre cum a murit ca să le ia păcatele într-o zi după ce a terminat de vorbit, s-a apropiat de el un om și i-a spus: „Noi îl cunoaștem pe acest Isus! A fost aici! Poppen a explicat că lucrul acesta nu este posibil deoarece Domnul Isus a trăit si a murit cu mult timp in urma, într-o țară situată la mare distanță de China. „O, nu!”, a insistat omul, „El aici a murit. Pot sa va arat mormântul lui”. Și l-a condus pe Poppen afară din oraș, într-un cimitir unde era înmormântat un american. Acolo, încrustat pe o piatră funerară gata să se prăbușească se afla numele unui medic care a simțit chemarea lui Dumnezeu de a trăi si de a muri în sânul acelui popor din acel sat din China. Când oamenii l-au auzit pe Poppen descriind atributele Domnului Isus – mila Sa, dragostea Sa, bunătatea Sa, dorința Sa de a ierta – ei si-au adus aminte de doctorul misionar Dumnezeu te va folosi și pe tine când ești gata să devii „lut în mâinile Olarului”.

Lutul nu are nici o aspirație; el poate fi modelat, poate fi îndoit și se supune deplin voinței olarului.

Henry Blackaby spune: „Când misiunea lui Dumnezeu necesită smerenie, El găsește un slujitor gata să fie smerit. Când necesita zel, El caută un om pe care îl poate umple cu Duhul Sfânt. Dumnezeu folosește vase sfinte, așadar El n caute pe aceia care li vor da voie să îndepărteze impuritățile din viața lor. Să fii lut nu e o datorie nobila. Nu e nimic strălucitor, nimic vrednic de laudă, exceptând faptul că este exact ceea ce caută Dumnezeu”.

Advertisements

One thought on “Oswald CHAMBERS: Scopul rugăciunii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s