Oswald CHAMBERS – Rodnicia prieteniei

2b3e980d20395c0c057c6ea4e7cceac5„V-am numit prieteni.”

Ioan 15:15

Rodnicia prieteniei

Nu vom cunoaşte niciodată bucuria sacrificiului de sine până când nu ne predam lui Dumnezeu în fiecare domeniu al vieţii noastre. Lucrul cel mai dificil este să ne predăm pe noi înşine. „Mă voi preda dacă…!” sau: „O, da, cred c-ar trebui să-mi predau viaţa lui Dumnezeu”. Nu există nimic din bucuria sacrificiului de sine în nici unul dintre aceste cazuri.

De îndată ce ne predăm cu adevărat lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ne dă bucuria lui Isus. Scopul final al sacrificiului de sine este să ne dăm viaţa pentru Prietenul nostru. Când vine în noi Duhul Sfânt, cea mai mare dorinţă pe care o avem este să ne dăm viaţa pentru Isus. Însă gândul că ne sacrificăm nu ne trece niciodată prin minte, pentru că sacrificiul este expresia dragostei Duhului Sfânt.

Domnul nostru este exemplul unei vieţi de sacrificiu de sine. „Mă desfătez în a face voia Ta, Dumnezeule.” El a mers până la jertfă cu mare bucurie. M-am predat eu vreodată în ascultare deplină de Isus Cristos? Dacă Isus Cristos nu e steaua mea călăuzitoare, nu există nici un folos în sacrificiul meu. Dar când sacrificiul este făcut cu ochii ţintă la El, influenţa Sa modelatoare începe să lucreze în viaţa mea încet, dar sigur.

Fereşte-te să laşi ca afinităţile naturale să-ţi împiedice umblarea in dragoste. Unul dintre cele mai crude moduri de a ucide dragostea naturală este dispreţul clădit pe afinităţi naturale. Afinitatea sfântului este faţă de Domnul Isus Cristos. Dragostea pentru Dumnezeu nu este sentimentală; a iubi aşa cum iubeşte Dumnezeu este cel mai practic lucru pentru un sfânt.

„V-am numit prieteni.” Prietenia bazată pe viaţa nouă din noi este cea care nu are nici o afinitate cu viaţa noastră veche, ci numai cu viaţa lui Dumnezeu. Este o viaţă nespus de umilă, curată şi absolut devotată lui Dumnezeu. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Umblaţi câtă vreme aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul”. IOAN 12:35

Evanghelia după Ioan este una din cărţile cele mai bogate dintre scrierile sfinte, dar ea este poate şi cea mai tristă din toate. Actualitatea ei este atât de solemnă, că nu putem să neglijăm mesajul ei fără să fim păgubiţi. Ea arată cum oamenii au respins dumnezeirea Domnului Isus şi Cuvântul Său binecuvântat, şi faptul acesta neapărat trebuia să aibe efecte nenorocite din punct de vedere spiritual. Când Domnul Isus vorbeşte în această Evanghelie de întunerec, El se gândeşte la întunerecul spiritual, religios; şi întunerecul care a domnit în timpul vieţii Sale pământeşti este acelaşi chiar şi astăzi. Fiul lui Dumnezeu este respins şi răstignit astăzi ca şi atunci. “Lumina mai este încă pentru puţin timp în mijlocul vostru… câtă vreme aveţi lumina, credeţi în lumină, pentru ca să fiţi fii ai luminii”. Care lumină? Aceea a Domnului nostru Isus Hristos, aceea a Cuvântului Său; noi le avem prin har. Dar, vai, întunerecul respingerii Lui este gata să invadeze întreaga Biserică. S-a spus că va veni un moment în care oamenii care nu au vrut să creadă, nu mai pot să creadă. întunerecul, spune textul nostru, este gata să cuprindă duhul omului, şi din pricina aceasta sunt atâţia oameni care nu-şi dau seama de adevărata situaţie în care se găsesc. “Făcliile lui Dumnezeu se sting” în toate părţile, discernământul duhovnicesc dispare, întunerecul creşte în plină lume religioasă, se aşează o harababură, şi oamenii se obişnuiesc cu starea aceasta. Să ne uităm în jurul nostru, la situaţia din adunări ba chiar la noi înşine şi vom realiza cât de mult a înaintat întunerecul spiritual.

“Umblaţi” zice Domnul! Facem noi lucrul acesta? înaintăm noi în noaptea întunecoasă sau ne-am oprit? Numai Dumnezeu poate să dea puterea de a înainta în plină noapte; şi El descopere celor ce îl ascultă adevărata natură a întunericului. Să umblăm câtă vreme putem. Dumnezeu să ne facă conştienţi de teribila posibilitate de a fi cuprinşi de întunerec în duhul nostru. A nu voi să crezi când Dumnezeu oferă harul Său, duce la împietrirea inimii. Şi aici nu este vorba numai de Lumina care este Domnul însuşi ci şi de lumina spirituală care ne-a fost dată prin har, şi care poate deveni până la urmă întunerec. “Dacă deci lumina care este în tine este întunerec, cât de mare trebuie să fie întunerecul acesta” (Mat. 6:23). “Ia seama dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întunerec” (Luca 11:35). Domnul să ne dea harul să umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Ilie Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: “Viu este Domnul,Dumnezeul lui Israel, al cărui  slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu”. 1 Imp. 17:1.

Ilie a fost un om credincios lui Dumnezeu, şi n-a dorit altceva, decât să facă voia lui Dumnezeu. Poporul lui Israel s-a depărtat de Dumnezeu şi a slujit lui Baal. Iată ce a spus Ilie, împăratului Ahab: “In anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu”. Si cuvântul Domnului a venit la el, spunînd: “Pleacă de aici, îndepărtează-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo”. Ilie a făcut astfel şi nu a zis “Eu nu voi putea trăi dacă nu voi mânca ceva cald”. El a plecat la pârâul Cherit, iar corbii îi aduceau pâine şi carne atât dimineaţa cât şi seara şi el a băut apă din pârâu. Dar după câtva timp, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară. Atunci Domnul l-a trimis la Sarepta, la o văduvă, căreia i-a poruncit să-l hrănească. Nu este oare ciudat, felul cum ne conduce Dumnezeu, cum ne porunceşte de multe ori să hrănim pe cei văduvi, iar acum o femeie văduvă să-l hrănească pe omul lui Dumnezeu. Când a ajuns la Sarepta, o femeie văduvă strângea lemne la poarta cetăţii. El a chemat-o şi i-a zis: “Adu-mi te rog, puţină apă într-un vas ca să beau”.Si a spus în continuare: “Adu-mi te rog şi o bucată de pâine”.

Si ea i-a răspuns: “Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Si iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri”. Observăm la această văduvă, că era o femeie credincioasă, temătoare de Dumnezeu, deoarece din cuvintele ei, se revarsă pacea lui Dumnezeu.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

HRANĂ ŞI ODIHNĂ

Eu Însumi îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu. Ezechiel 34.15

Sub cârmuirea Păstorului ceresc sfinţii sunt hrăniţi din belşug. Nu li se dă un pumn sărăcăcios de gânduri omeneşti, goale şi găunoase, ci Domnul îi hrăneşte cu adevărul tare şi miezos al descoperirilor Lui. Scriptura este pentru suflet o adevărată hrană, pe care Duhul Sfânt o duce până la inimă. Domnul Isus însuşi este adevărata hrană dătătoare de viaţă a celor credincioşi. Marele nostru Păstor ne făgăduieşte aici că El însuşi ne va da această hrană sfântă. Şi dacă duminica păstorul nostru pământean vine în faţa noastră cu mâinile goale, nu tot aşa vine Domnul.

Duhul celui ce este plin de adevărul sfânt stă liniştit. Cei pe care îi hrăneşte Domnul, sunt în pace. Nici un câine nu-i îngrijorează, nici un lup nu-i sfâşie, nici o pornire rea nu-i tulbură. Ei se odihnesc, întăriţi prin hrana pe care o primesc, învăţăturile harului îi sprijinesc şi îi mângâie. Ele sunt pentru noi îmbărbătare şi odihnă. Să ne aşteptăm să le găsim la Domnul Isus.

Fie ca şi astăzi El să ne îngăduie să ne hrănim în păşunile Cuvântului Său şi să ne odihnim în ele. Nici o nebunie şi nici o tulburare să nu avem astăzi, ci să fie pentru noi un timp de gândire şi de pace.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

DUMNEZEU a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi. 1 Corinteni 12.28

O greutate şi un temei adânc stă în cuvântul „ajutorărilor”. La o gândire superficială se poate constata esenţa cuvântului: prooroc, apostol, învăţător, darul tămăduirilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi. Dar esenţa cuvântului „ajutorărilor” nu este aşa de uşor de înţeles. Aici se deschide un orizont larg, un câmp cu acţiuni multiple, se arată o slujbă creştinească valoroasă al cărei limite nu le putem vedea. Există în adunări diferiţi credincioşi care nu au nici un dar deosebit; ei nu sunt nici prooroci şi nici învăţători. Şi totuşi pot fi de folos într-un chip nemărginit acelora care au aceste daruri. Poate că există cineva în adunare care-i complet incapabil pentru o slujbă şi totuşi să exercite o mai mare influenţă asupra oamenilor decât un slujitor renumit. Deşi nu-i predicator sau învăţător, arată mare interes pentru lucrarea Domnului şi în afara adunării. Un astfel de creştin nu se gândeşte să dea o îmbărbătare sau o învăţătură, dar modul cum efectuează cele mai simple lucruri, cum deschide cuiva uşa, cum cedează un loc, cum dă o Biblie sau o carte de cântări, îl fac în stare să atragă inimile. Se vede clar că atracţia lui sufletească este pentru propăşirea lucrării lui Dumnezeu. El se arată dispus de a efectua slujbele inferioare pentru ca lucrarea să decurgă în bune condiţii. Milostenia şi supunerea lui dau un ton hotărâtor în lucrarea lui Dumnezeu în adunare şi în afară.

Considerăm că surorile creştine pot să înveţe şi ele mult din aceste gânduri. Dacă Dumnezeu interzice unei femei să lucreze deschis în public atunci ea să nu uite niciodată că a fost creată ca să fie un AJUTOR. Orice inimă supusă Marelui învăţător găseşte multe de făcut în a ajuta în mod indirect dar cu mult efect la progresul adevărului.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, atât de mult adevăr revelat, atât de multe lucruri de spus şi totuşi, atât de puţin simt că trăiesc la înălţimea celor ce mi-ai arătat. Doamne, întăreşte-mă, pentru slava Ta.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ cuvântul Lui.» ROMANI 9,28

Suntem deja în această perioadă a «judecăţii iminente». Putem să vedem lucrul acesta cu ochii noştri si să-l auzim cu urechile noastre, deoarece nu trece o zi fără să se fi întâmplat vreo catastrofa. De ce? Pentru că omul în necugetarea sa I-a întors spatele lui Dumnezeu. Aproape peste tot vedem degradare, răsturnarea valorilor — fie în muzică, artă sau principii morale. Credinţa în Fiul lui Dumnezeu s-a răcit şi a fost înlocuită cu glorificarea eului. Toate acestea vor cunoaşte o puternică escaladare până la revenirea pe norii cerului a Domnului Isus. Dacă citim ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, vedem foarte clar că vremea când Domnul Se va descoperi în faţa întregii lumi nu este departe: «Iată că El vine pe nori şi orice ochi îl va vedea» (Apoc. 1,7). Lumea practic nu se mai opreşte din a face răul; acest lucru îl vedem zi de zi. Tu, care eşti ispitit să fii robul valorilor trecătoare sau al situaţiei tale financiare, care eşti mereu tentat să te compari cu cei din jurul tău, indiferent dacă sunt buni sau răi, întoarce-ţi privirea de la lume şi îndreapt-o doar spre Isus! Fă acest lucru acum şi vei auzi din nou vocea Sa spunându-ţi: «Vino după Mine» (Matei 8,22).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. Cântarea Cântărilor 2:3

Credinţa, în Scriptură, vorbeşte tuturor simţurilor. Ea este privire: „întoarceti-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi” (Isaia 45:22). Ea este auzire: „ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi” (Isaia 55:3). Credinţa este miros: „smirna, aloea şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele” (Psalmi 45:8); „mirodeniile tale au un miros plăcut” (Cânt. 1:3). Credinţa este o atingere spirituală. Prin credinţa aceasta, femeia a venit şi s-a atins de poala veşmintelor lui Isus, şi prin credinţa aceasta ajungem şi noi la cuvântul vieţii. Credinţa este egală cu gustul spiritului. „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!” (Psalmi .119:103). Isus a spus: „dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă” (loan 6:53). Această gustare a credinţei este una dintre cele mai grele operaţii. Una din primele performanţe ale credinţei este auzirea. Auzim vocea Domnului, nu doar cu urechea exterioară, ci cu urechea dinăuntru. Auzim Cuvântul Domnului, şi credem că este aşa. Aceasta este auzirea credinţei. Apoi minţile noastre privesc adevărul aşa cum ne este prezentat; acest lucru înseamnă că îl înțelegem, îi percepem implicaţiile. Aceasta este vederea credinţei. Apoi îi descoperim valoarea. Începem să îl admirăm, şi aflăm cât este de înmiresmat. Acesta este mirosul credinţei. Apoi ne însuşim îndurările care sunt pregătite pentru noi în Christos; aceasta este atingerea credinţei. De aici urmează roadele – pacea, desfătarea, şi părtăşia – care sunt gustul credinţei. Oricare din aceste acţiuni ale credinţei este salvatoare. Să auzi vocea lui Christos ca vocea lui Dumnezeu în suflet ne mântuieşte, dar ceea ce ne oferă desfătare adevărată este faptul de a-L gusta pe Christos, de a-1 primi în noi, şi de a-L face, prin înţelegere spirituală a valorii Sale, hrană pentru sufletele noastre. Atunci ne aşezăm „cu aşa drag… la umbra lui” (Cânt. 2:3) şi „rodul lui este dulce pentru cerul gurii” noastre.

 Seara

Dacă, crezi din toată inima, se poate. Faptele Apostolilor 8:37

Aceste cuvinte pot să răspundă conştiinţei tale, dragă cititorule, în privinţa participării la serviciile bisericii. Poate că spui: „mă tem să mă botez. Este un lucru atât de solemn să declari că eşti mort şi îngropat cu Isus. Nu mă simt liber să vin la Cina Domnului. Mă tem să nu mănânc şi să beau osândă, dacă nu deosebesc „trupul Domnului” (1 Corinteni 11:29). Sărmane fricos, Isus ţi-a dat libertate. Nu te teme. Dacă un străin vine în casa ta, aşteaptă la uşă sau stă pe hol. Nu ar îndrăzni să intre nechemat în camera ta, fiindcă nu este la el acasă. Un străin nu poate intra acolo unde intră un copil. La fel se întâmplă şi cu copii lui Dumnezeu. Când Duhul Sfânt te face să simţi un „duh de înfiere” (Romani 8:15), poţi să participi la slujba lui Christos fără teamă. Acelaşi principiu este adevărat şi în privinţa privilegiilor creştinului. Crezi, sărmane credincios, că nu eşti în stare să te bucuri „cu o bucurie negrăită și strălucită” (1 Petru 1:8). Dacă ţi se permite să intri pe uşa lui Christos, şi să stai la coada mesei, vei fi foarte mulţumit. O, dar tu nu vei avea decât privilegii foarte mari. Dumnezeu nu face distincţie în dragostea Sa pentru copiii Lui. Un copil este un copil pentru El. El nu va face din el un slujitor plătit. Copilul Său va mânca din viţelul cel gras; el va avea muzică şi dansuri, ca şi cum nu ar fl plecat niciodată. Atunci când Isus vine în inima unei persoane, El îi dă permisiunea de a se bucura „în Domnul” (Psalmi 32:11). Nici un lanţ nu există la curtea Regelui Isus. Admiterea noastră la privilegiile depline poate fi gradual, dar este sigur. Poate că spui: „aş vrea să mă bucur de făgăduinţe şi să păşesc liber în poruncile Domnului”. „Dacă crezi din toată inima, se poate”. Slăbeşte-ţi lanţurile de la gât, „fiică, roabă a Sionului” (Isaia 52:2), fiindcă Isus te eliberează.

IZVOARE IN DEŞERT

Înainte de venirea credinţei, noi eram sub pază …, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită. (Galateni 3:23)

Dumnezeu, în vremurile trecute, a făcut ca oamenii să fie ţinuţi sub paza legii Lui, astfel încât să înveţe calea cu mult mai excelentă a credinţei. Pentru că tocmai prin lege ei puteau să vadă standardul sfinţeniei lui Dumnezeu şi prin aceasta să realizeze totala lor neputinţă. Apoi ei vor învăţa bucuroşi calea credinţei Lui.

Dumnezeu încă ne mai face să fim „închişi pentru credinţa care trebuie să fie“ învăţată. Natura noastră, împrejurările, încercările şi dezamăgirile, toate au rolul de a ne ţine supuşi şi „închişi“ până când vom vedea că singura cale de ieşire este calea credinţei Lui. Moise a încercat să elibereze pe poporul său folosind efortul propriu, influenţa lui personală, şi chiar violenţa. Aşa că Dumnezeu l-a „închis“ pentru patruzeci de ani în pustiu înainte ca el să fie pregătit pentru lucrarea Sa.

Pavel şi Sila au fost chemaţi de Dumnezeu să predice Evanghelia în Europa. În Filipi „le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi … temnicerul … le-a băgat picioarele în butuci“ (Fapte 16:23-24). Au fost „închişi“ pentru credinţă. Ei s-au încrezut în Dumnezeu şi Îi cântau cântări de laudă în cele mai întunecate ceasuri ale lor, şi Dumnezeu le-a adus eliberarea şi salvarea.

Apostolul Ioan a fost şi el „închis“ pentru credinţă, când a fost exilat în Insula Patmos. Şi dacă n-ar fi fost trimis niciodată acolo, n-ar fi văzut niciodată acele viziuni glorioase ale lui Dumnezeu. Dragă cititorule, eşti cumva în vreun necaz teribil? Ai experimentat o dezamăgire, sau o durere mare, sau o pierdere inexprimabilă? Eşti într-o situaţie dificilă? Bucură-te! Ai fost „închis“ pentru credinţă. Acceptă problemele tale aşa cum se cuvine şi încredinţează-le lui Dumnezeu. Laudă-L, pentru că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu“ (Rom. 8:28) şi pentru că El face „asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El“ (Isaia 64:4). Dumnezeu îţi va trimite binecuvântări şi ajutor, şi îţi va descoperi adevăruri cu care nu te-ai fi întâlnit niciodată altfel.

Şi mulţi alţii vor primi şi ei descoperiri şi binecuvântări pentru că tu ai fost „închis“ ca să înveţi calea credinţei. C. H. P.

Lucrurile mari se fac când omul şi munţii se întâlnesc,

Nu se fac plimbându-te pe stradă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 26.17-30

Ne putem oare imagina care au fost sentimentele Domnului în timp ce mânca acest Paşte cu ucenicii Săi…? Paştele acela era un simbol a ceea ce avea să fie El însuşi în realitate. Încă câteva momente şi Mielul Sfânt de Paşte va fi sacrificat (1 Corinteni 5.7). Dar mai înainte El trebuia să le dea ucenicilor o dovadă deosebită a dragostei Sale. În fiecare an de la măreaţa noapte a exodului, Pastele prefigura o lucrare ce avea să fie înfăptuită (în viitor). Din acea zi, cina îi aminteşte celui credincios, în prima zi a fiecărei săptămâni, că lucrarea este împlinită. Ori de câte ori o celebrăm, noi „vestim moartea Domnului, până vine El” (1 Corinteni 11.26).După ce le-a împărţit pâinea, Isus le-a dat alor Săi paharul, spunându-le: „Beţi toţi din el” (v. 27). Dorea ca fiecare dintre ei să participe cu El la această masă a dragostei (afară de Iuda care ieşise – Ioan 13.30). Sunt ei demni de aceasta? Petru avea să se lepede de El, iar toţi ceilalţi să-L părăsească şi să fugă. Cu toate acestea, Isus le spune – cum le vorbeşte şi celor răscumpăraţi ai Săi: „Beţi toţi”. Apoi le explică valoarea inestimabilă a sângelui Său care va fi vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor”. Iubit cititor, te numeri tu printre aceşti „mulţi”? Dacă da, cum vei răspunde la dorinţa pe care Şi-a exprimat-o Domnul Isus? (comp. cu Psalmul 116.12-14).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Timotei 1:12-16

FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU TRECUTUL

Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam după poftele firii noastre pâmânteşti, când făceam voile firii noastre pământeşti…     Efeseni 2:3

Trecutul nostru lasă urme pe tot parcursul vieţii. Cu câţiva ani în urmă, pe când vorbeam într-o biserică în Cortland, New York, unul din diaconii bisericii mi-a spus că întâlnise recent pe antrenorul meu de fotbal din liceu. Se întâlniseră la un camping în Florida. În timp ce discutau, diaconul din Cortland i-a spus că un predicator din Michigan pe nume Dennis De Haan, va veni la ei la biserică. O luminiţă s-a aprins în mintea celuilalt. Cineva cu acelaşi nume jucase fotbal în timp ce el era antrenor în Zeeland, Michigan.

După 25 de ani, o mică parte a vieţii mele ieşise la suprafaţă. Nu cumva antrenorul Bouma şi-a adus aminte şi de unele din greşelile mele de pe terenul de joc? Să-ţi aducă cineva aminte de câteva greşeli la fotbal nu este periculos, dar să fii urmărit de păcate pe care să vrei să le uiţi este întru totul deranjant. Ele se pot ridica pe neaşteptate la mult timp după ce am crezut că sunt uitate. Pentru a fi liber de spectrul trecutului ruşinos, trebuie să-l confruntăm. Scriind lui Timotei, Pavel vorbeşte despre propriul comportament păcătos, înainte de-a deveni creştin. El nici nu-l justifică nici nu-l neagă, ci îl recunoaşte. Cu toate acestea, nu este deranjat de el, pentru că Cristos i l-a şters din contul său dându-i o viaţă nouă. Trecutul lui era cu adevărat un lucru trecut.

Dacă niciodată n-ai crezut în Isus, spune-I că ai păcătuit, şi invită-L să fie Domnul şi Mântuitorul tău. Îţi va şterge întreg trecutul. Va scrie: „Iertat şi uitat” peste paginile întunecoase ale vieţii tale. – D.J.D.

Regrete zadarnice ce-mi vin din trecut

S-au dus în uitare prin iertarea divină.

Frica vinovată acum mi-a dispărut

Şi bucuria veni ca locu-i să-l ţină. – Ackley

Cristos poate să ne îndepărteze trecutul vinovat şi să ne dea un viitor glorios.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

În aceasta este dragostea, nu pentru că noi Lam iubit pe Dumnezeu, ci pentru că El nea iubit și La trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre.  1 Ioan 4.10

Cu cât privesc mai mult la această dragoste, cu atât văd mai mult perfecțiunea ei. Scriptura spune că „pentru cel bun, poate ar îndrăzni cineva chiar să moară“. Însă, pe când în noi nu exista nimic bun, Dumnezeu Șia arătat dragostea față de noi. La cruce nu ni sa arătat nimic altceva decât harul pur. Eram păcătoși și nimic altceva decât păcătoși, atunci când Hristos a murit pentru a ne mântui.

Nu pot înțelege ce înseamnă cu adevărat dragostea lui Dumnezeu, până nu recunosc că sunt păcătos. Dacă nu înțelegi ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu, aceasta este fiindcă nu ai învățat acest adevăr important – că nu ești nimic altceva decât un păcătos. Ce a dat Dumnezeu pentru noi? A dat tot ceea ce avea El mai drag, tot ceea ce avea mai scump: pe Fiul Său preaiubit. O astfel de dragoste nu poate fi calculată. Ceea ce Dumnezeu avea mai bun, mai drag și mai scump era Fiul Său, din sânul Său, și pe El La dat. Nu există limite pentru dragostea Lui. El mi La dat pe Hristos, iar ceea ce am în El nu are limite. Cum pot cunoaște că Dumnezeu mă iubește? Privind la Obiectul perfect al dragostei Sale; și astfel capăt odihnă. De ce? Fiindcă în El văd cât de minunată este acea dragoste care La trimis aici, pe acest pământ, pentru a fi ispășire pentru păcatele mele și pentru ca eu să am viața eternă.

Dacă nu am pace, înseamnă că îmi lipsește un simțământ mai adânc al păcătoșeniei mele. Trebuie să învăț la cruce ce înseamnă păcatul, iar apoi voi înțelege dragostea care a rezolvat problema păcatului suferind pentru el, și astfel sufletul meu va căpăta pace și odihnă. Dragostea lui Hristos nu a fost o teorie a unuia care a venit doar să ne spună ce înseamnă Dumnezeu, ci a fost o manifestare practică a ceea ce înseamnă Dumnezeu. El ni La arătat pe Dumnezeu, în toate aspectele dragostei Sale nemăsurate.   J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Psalmul 62.1

„Altceva“

O femeie în vârstă, care toată viața a slujit cu credincioșie Mântuitorului, era pe patul morții. Medicul, care o trata, a văzut că sfârșitul ei este aproape, dar a vrut să o convingă că poate să mai trăiască mult cu boala ei. Într-o profundă liniște sufletească, femeia a spus medicului: „Moartea nu mă sperie, domnule doctor, căci voi merge la Dumnezeu, care este Tatăl meu, și la Hristos, care este Mântuitorul meu”. Medicul era un om necredincios și a gândit că femeia are halucinații. Totuși era surprins de pacea și credința vie pe care o avea femeia. Cu admirație a trebuit să recunoască faptul că oamenii credincioși au altceva decât ceilalți.

Despre acest „altceva“ dorim să spunem câteva cuvinte. Acest „altceva” este credința statornică în Domnul și Mântuitorul care a murit pe crucea de pe Golgota, ca să mântuiască păcătoși ca tine și ca mine. Credința în Mântuitorul dăruiește liniște sufletească pe tot parcursul vieții și chiar în clipa morții. Numai Mântuitorul poate dărui iertarea păcatelor, siguranța mântuirii, și cu o inimă fericită oamenii credincioși pot să spună: „Deci fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos“ (Romani 5.1).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

IERTAREA, MILA ȘI HARUL LUI DUMNEZEU (1)

Dragostea desăvârșită izgonește frica” (1 loan 4:18)

Lui Dumnezeu îi pasă prea mult de tine pentru a te lăsa sa ai vreo îndoiala cu privire la dragostea Sa. Biblia spune că „dragostea desăvârșită izgonește frica”. Daca Dumnezeu ne-ar iubi cu o dragoste nedesăvârșită, am avea motive de îngrijorare. Dragostea omeneasca este imperfectă- ea tine evidenta păcatelor și slăbiciunilor noastre – și o consulta deseori Dumnezeu nu tine o astfel de evidentă, dragostea Lui ne alungă frica pentru că izgonește vina. loan scrie: Ori în ce ne osândește inima noastră… Dumnezeu este mai mare decât mima noastră (1 Ioan 3.20)

Când simți că nu ești iertat, pune-ți la îndoială sentimentele, dar nu-l pune la îndoiala pe Dumnezeu întoarce-te la Cuvântul Său; el întrece autocritica și îndoiala de sine. Nimic nu stimulează mai mult încrederea decât înțelegerea clară a harului lui Dumnezeu si nimic nu sporește mai mult teama decât necunoașterea lui. De fapt, dacă nu ai primit harul lui Dumnezeu, ești sortit să trăiești în teamă. Nici o pastilă, nici o discuție revigorantă, nici un psihiatru și nici o posesiune materială nu-ti poate liniști mintea. Lucrurile acestea pot ajuta la amorțirea fricii, dar nu o pot eradica. Numai harul lui Dumnezeu poate face asta. Ai primit iertarea lui Hristos? Daca nu, pleacă-te pe genunchi si fă-o acum! Biblia spune: „Dacă ne mărturisim păcatele. El este credincios si drept, ca să ne iede păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire (1 loan 1:9). Locul mărturisirii este si locul curățirii si al dobândirii încrederii în Dumnezeu.

Rugăciunea ta poate fi la fel de simplă ca cea care urmează: „Doamne, recunosc că m-am îndepărtat de tine. Te rog, iartă-mă! Îmi așez viața în mâinile Tale si mă încred în harul Tău mântuitor. In Numele Domnului Isus mă rog Amin”. După ce ai primit iertarea lui Dumnezeu, mila și harul Sau – trăiește ca atare!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s