Oswald CHAMBERS: Posibilitatea rugăciunii și lupta rugăciunii

 

Mat 6.6„Când te rogi, intra în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.”

Matei 6:6

Posibilitatea rugăciunii si lupta rugăciunii

Isus n-a spus: „Visează despre Tatăl tău care este în ascuns”, ci roagă-teTatălui tău care este în ascuns”. Rugăciunea este un efort de voinţă. După ce am intrat în odăiţa noastră si am închis uşa, cel mai dificil lucru de făcut este să ne rugăm. Nu ne putem aduna mintea să funcţioneze în ordine şi primul conflict îl avem cu gândurile rătăcitoare. Marea bătălie în rugăciune este să învingem gândurile care ne distrag.

Trebuie să ne disciplinăm mintea şi să ne concentrăm asupra rugăciunii deliberate.Trebuie să avem un loc anume pentru rugăciune; cind ajungem acolo. începe această plagă a gândurilor rătăcitoare – Trebuie să fac cutare sau cutare lucru. „Încuie-ţi uşa.” Liniştea în ascuns înseamnă să închizi în mod deliberat uşa în faţa simţurilor şi să te gândeşti Ia Dumnezeu. El stă în ascuns şi ne vede din locul Său tainic; El nu ne vede aşa cum ne văd alţi oameni sau aşa cum ne vedem noi înşine

Când trăim în locul tainic, ne este imposibil să ne îndoim de Dumnezeu, ajungem mai siguri de El decât de orice altceva. Tatăl vostru, spune Isus, este în ascuns, şi nu în altă parte. Intră în locul tainic şi chiar în mijlocul situaţiilor cotidiene, îl vei descoperi întotdeauna pe Dumnezeu. Formează-ţi obiceiul să discuţi cu Dumnezeu despre orice. Dacă, din momentul când te trezeşti, nu înveţi să deschizi larg uşa vieţii tale şi să-L laşi pe Dumnezeu înăuntru, vei lucra toată ziua de pe o bază greşită; deschide insă uşa larg şi „roagă-te Tatălui tău care este în ascuns”, şi orice lucru pe care-l faci în public va fi marcat de prezenţa lui Dumnezeu. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“De aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari,  neclintinţi,  sporind totdeauna în lucrul Domnului”. 1 CORINTENI 15:58

În versetul acesta avem o excelentă deviză pentru lucrătorul creştin şi fiecare credincios ar trebui să fie un lucrător. Noi avem o neclintită stabilitate legată de o activitate neîntreruptă. Aceasta este de cea mai mare importanţă. Unii din noi sunt aşa de exageraţi din punct de vedere principal, încât aproape ne este frică să ne angajăm într-o importantă activitate creştină. Pe de altă parte, alţii dintre noi sunt aşa de zeloşi în ce priveşte slujirea, încât, ca să obţină rezultate palpabile, nu şovăiesc să depăşească linia de hotar a unor principii sănătoase, (atât cu privire la învăţătura corectă şi sănătoasă a Scripturii cât şi în ce priveşte metoda folosită, adeseori nespirituală, în obţinerea lor). Ce valoare imensă şi importantă are prima parte a devizei de care am vorbit: “Fiţi tare, neclintiţi”. Aceasta însă nu înseamnă o “ortodoxă” alipire la felul nostru de gândire spirituală – sau la o dogmă sau teorie la care am aderat noi. Nimic de felul acesta, ci este vorba de o menţinere şi mărturisire fermă a întregului adevăr al lui Dumnezeu al cărui centru veşnic este Domnul Hristos înviat. Apoi, trebuie să ne gândim la partea cealaltă care completează felul de a lucra al celui credincios. Lucrătorul creştin are ceva mai mult de făcut pe lângă poziţia lui fermă pe tărâmul adevărului. El trebuie “să sporească totdeauna în lucrul Domnului”. Lucrarea pentru El, de orice natură ar fi ea trebuie făcută cu multă grijă şi sârguinţă. Sunt însă unii cărora le este aşa de frică să nu facă vreo poznă sau vreo stricăciune, încât preferă să nu facă nimic. Sunt atât de multe lucruri care sunt presupuse ca o lucrare pentru Domnul, care însă nu sunt îndreptăţite a fi numite: “lucrul Domnului”. Cel care vrea să lucreze ceva pentru Domnul Isus, trebuie ca mai înainte de a intra în orice fel de lucrare, să se întrebe singur: “Este acesta cu adevărat un lucru pentru Domnul?” Este o legătură între “lucrul Domnului” şi “lucru pentru Domnul”. Primul implică o trimitere (vezi Rom. 10:15) şi desigur un dar de la Duhul Sfânt, iar celălalt înseamnă orice am putea face din dragoste pentru Domnul nostru. Şi cât de mult este de făcut în privinţa aceasta! Domnul Isus a precizat spunând: “Mie mi le-aţi făcut”. Apostolul Pavel spune: “sunt felurite daruri,… sunt felurite slujbe,… sunt felurite lucrări…”. Toate acestea vin de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt şi aici sunt incluşi toţi credincioşii.Domnul să ne ajute să fim şi să rămânem ferm şi neclintiţi în ce priveşte adevărul de netăgăduit al lui Dumnezeu arătat în Cuvântul Său şi în acelaşi timp să nu ne dăm înapoi de la nici o slujire sau lucrare pentru El, ci să sporim totdeauna în “lucrul Domnului”.Câştigarea sufletelor pentru Dumnezeu, zidirea şi hrănirea credincişilor şi orice am putea face pentru Domnul sunt lucruri preţioase în ochii Lui, dar ţinta noastră trebuie să fie de a-I fi plăcuţi în orice lucru. Nu este suficient să facem lucrul Domnului, trebuie să-l facem după voia Lui. Grija noastră nu este de a avea rezultate ci de a place Domnului Isus

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” Luca 10:41-42.

A avea un Mântuitor sau a nu avea, sunt două lucruri; să fii evlavios fără Mântuitor, sau a fi evlavios cu un Mântuitor, aceasta este ca ziua şi noaptea.

Uitaţi-vă la Marta şi Maria. Amândouă erau evlavioase. Marta dorea să-I slujească lui Isus; dar ea nu avea viaţă din belşug, ea nu era izbăvită. Maria a fost izbăvită şi avea bucurie. Ea a stat la picioarele lui Isus şi I-a ascultat cuvintele. Cuvintele agasante din partea Martei, nu au neliniştit-o şi n-au enervat-o. Puterea lui Isus a înconjurat-o. Ea nici nu s-a uitat la Marta, fiind bucuroasă de răspunsul dat de Isus. Eu mă gândesc că ea s-ar fi rugat ca să i se deschidă ochii sorei ei, să recunoască fericirea şi să înţeleagă ce înseamnă a-i sluji Domnului Isus şi să-I fii plăcut Lui. Vorbind omeneşte, s-ar părea că era mai plăcut ceea ce făcea Marta. Si totuşi este un lucru mare, când un om poate să stea la picioarele lui Isus, în orice vreme sau necaz, şi dacă este gata să rişte făcând precum ne învaţă El. Astfel puterea Cuvântului lui Dumnezeu pătrunde în inima omului şi noi suntem ajutaţi. Binecuvântaţi sunt cei săraci în duh. Eşti tu izbăvit? Atunci împărăţia cerului este a ta. Stiu despre un om rău, care a ameninţat-o pe soţia lui, că el va pleca acum, deoarece nu mai suporta să stea aici. Iar soţia i-a răspuns: “Eu sunt de aceeaşi părere, şi eu vin cu tine”. Ea a spus-o cu un ton liniştit şi blând, iar soţul n-a mai vrut să plece. Nu degeaba spune Cuvântul: “Un răspuns blând potoleşte mânia”.(Prov.l5:1). Dar ce rezultat dă un răspuns aspru?

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

DRAGOSTEA ŞI CĂUTAREA ADEVĂRATEI ÎNŢELEPCIUNI

Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc. Proverbe 8.17

Înţelepciunea îi iubeşte pe cei ce o iubesc şi îi cercetează pe cei ce o caută. Cel ce doreşte să fie înţelept este chiar înţelept şi cel ce caută cu grijă înţelepciunea, aproape a şi găsit-o. Ceea ce este adevărat pentru înţelepciune, în general, este mai ales adevărat pentru înţelepciunea întrupată în Domnul Isus. Pe El trebuie să-L iubim şi să-L căutam şi în schimb ne vom bucura de dragostea Lui şi-L vom găsi pe El însuşi. Partea noastră este să-L căutăm pe Isus la începutul vieţii. Ferice de tinerii ai căror zori ai vieţii sunt petrecuţi cu Isus. Niciodată nu este prea devreme să-L cauţi pe Domnul Isus. Cei ce-L caută din timp, îl găsesc în mod sigur. Trebuie să-L căutăm cu sârguinţă. Cei ce prosperă în lucrul lor se scoală devreme şi sfinţii care propăşesc îl caută pe Isus cu mult dor. Noi trebuie să-L căutăm mai întâi pe El, înainte de orice. Mai presus de toate, Isus. Isus întâi şi nimic altceva după aceea.

Când îl vom găsi, El ni se va descoperi din ce în ce mai lămurit. El ni se va dărui în întregime. Ferice de omul care îl caută pe acela care, odată găsit, rămâne pentru totdeauna cu el şi va fi pentru inima şi duhul său, o comoară din ce în ce mai preţioasă.Doamne Isuse, eu Te-am găsit; fii bucuria şi plăcerea mea cea mai mare.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

  DOAMNE, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! DUMNEZEULE, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund. Psalmul 18.2

Pentru toţi copiii lui Dumnezeu este o mare mângâiere că Dumnezeu le cunoaşte întristarea, lacrimile ascunse şi necazurile. Calea credinţei în această lume este o cale presărată cu greutăţi şi necazuri. Dar Dumnezeul şi Tatăl nostru este un Dumnezeu al dragostei şi milei. El se gândeşte tot timpul la copiii Săi. În Cuvântul Lui citim să „aruncăm asupra Lui toate îngrijorările şi El însuşi va îngriji de noi.”Cum mai putem oare să fim neliniştiţi sau fără putere când avem o astfel de îmbărbătare? Putem merge voioşi şi plini de încredere spre minunata noastră ţintă. De-am primi toată energia pentru a alerga spre ţinta noastră cu ochii privind mereu spre Domnul nostru. Dar lucrul acesta putem să-l facem dacă ne bizuim tot mai mult pe dragostea lui Dumnezeu şi Tatălui nostru ca şi pe dragostea Domnului Isus Cristos. Prin aceasta inimile noastre se vor întări tot mai mult.

Dumnezeul nostru cel Mare care face rănile este şi Acela care le vindecă. De-am zidi mai mult încrederea noastră în dragostea Domnului Isus şi a lui Dumnezeu, Tatăl nostru. Gândurile lui Dumnezeu faţă de noi sunt gânduri de dragoste şi gânduri de pace. El vrea ca tot timpul să ne desprindem de gunoaiele lumeşti, şi să fim tot mereu cu candelele aprinse, ca să-L aşteptăm. El este aproape. În curând va veni ca să intrăm ca Mireasă la nunta Mielului, în împărăţia lui sfântă.

Noi suntem în mâna Aceluia care e nemărginit în dragostea Sa, fără greşeală în înţelepciunea Sa şi fără hotar în puterea Sa şi ale cărui mijloace de ajutorare sunt nesfârşite. Dacă ne mustră sau pedepseşte, o face, pentru că ne iubeşte şi ne vrea binele. Să ne aducem aminte tot timpul că dragostea dumnezeiască este înţeleptă şi credincioasă şi ea îngăduie amarul pentru folosul şi binecuvântarea noastră.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, ridică-mă în timp ce mă ridic eu însumi către Tine. Dă-mi lumina Feţei tale, ca s-o reflect înapoi către Tine.   

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Răscumpăraţi vremea.» EFESENI 5,16

Trebuie să ne aducem mereu aminte că timpul este un dar preţios din partea lui Dumnezeu. Domnul ni l-a dat să profităm de el, nu să îl irosim; altfel spus, să transformăm minutele, orele şi zilele în comori pentru eternitate. Dacă nu facem acest lucru şi pierdem timp preţios, atunci nesocotim plini de ingratitudine un mare cadou al lui Dumnezeu. Trebuie să ne gândim că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat cu nici un chip. Fiecare minut care se scurge a trecut pentru totdeauna, nu se mai întoarce niciodată! In timpul primit în dar avem opor-tunitatea să lucrăm pentru Domnul. Ca şi copii ai Săi suntem deja colucrători cu El, fiecare în locul unde l-a aşezat Creatorul. Nici un om de pe pământ nu şi-a investit însă timpul pe care l-a avut la dispoziţie în valori eterne ca Domnul Isus. Apostolul Ioan spune la sfârşitul Evangheliei sale: «Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris» (loan 21,25). Timpul este scurt, iar împăratul împăraţilor aşteaptă să ÎI slujim cât mai mult. Fii aşadar raţional în folosirea timpului scurt care ţi-a fost dat! Atunci ţi se va spune: «Bine, rob bun şi credincios. Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău» (Matei 25,21).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor. Isaia 65:19

Cei slăviţi nu mai plâng, fiindcă toate cauzele durerii au dispărut. Nu există prietenii sfărâmate sau planuri năruite în ceruri. Sărăcia, foametea, primejdiile şi bârfa vor fi necunoscute acolo. Nici o durere nu îi va necăji; nici un gând de moarte sau pierdere nu îi va întrista. Ei nu mai plâng, fiindcă sunt sfinţiţi pe deplin. Nici o „inimă rea și necredincioasă” (Evrei RI2) nu îi va face să se îndepărteze de viul Dumnezeu. Ei sunt fără greşeală în faţa tronului Său şi se conformează deplin imaginii Sale. Cei care au încetat să păcătuiască încetează să jelească. Nu mai plâng, fiindcă teama de schimbare a trecut. Ei ştiu că sunt în deplină siguranţă. Păcatul este izgonit afară, şi ei sunt înăuntru. Ei trăiesc într-o cetate care nu cunoaşte furtuna. Ei se bucură de un soare care nu apune niciodată. Ei se adapă dintr-un râu care nu seacă niciodată, şi mănâncă fructele unui pom care nu se usucă niciodată. Pot să treacă milenii după milenii, veşnicia nu se va termina; şi cât va tine veşnicia, nemurirea şi binecuvântarea lor nu se vor sfârşi. Ei vor fi întotdeauna cu Domnul. Nu vor mai plânge, fiindcă dorinţa li s-a îndeplinit Nu-şi pot dori ceva ce au deja. Ochi şi ureche, Inimă şi mână, judecată, imaginaţie, speranţă, dorinţă, voinţă şi orice facultate este pe deplin satisfăcută. Aşa imperfecte cum sunt acum ideile noastre despre ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru cei care ÎI iubesc, Duhul Sfânt ne-a descoperit destul ca să ştim că sfinţii vor primi o binecuvântare supremă. Bucuria lui Christos, care este plină de infinite bunătăţi, este în ei. Ei se vor scălda în marea nesfârşită şi nemărginită a fericirii. Aceeaşi odihnă rămâne şi pentru noi. Nu poate fi prea departe. Peste puţin timp, salcia plângătoare va fi înlocuită de ramura victorioasă de palmier, şi picăturile de durere vor fi transformate în perle de binecuvântare veşnică. „Mângâiaţi-vă unul pe altul cu aceste cuvinte”.

Seara

Asa încât Christos să locuiască în inimile voastre prin credinţă. Efeseni 3:17

Peste măsură, se doreşte ca noi, în calitate de credincioşi, să păstrăm mereu persoana lui Isus în minte, ca să ne aprindem dragostea pentru El şi să creştem în cunoştinţa Lui. Doresc ca toţi cititorii să se înroleze în şcoala lui Isus, studenţi la „Corpus Christi” sau trupul lui Christos, hotărâţi să obţină o diplomă de cunoaştere a crucii. Ca să-1 păstreze pe Isus mai aproape, inima trebuie să fie plină de EL inundată de dragostea Lui, gata să se reverse. De aceea, apostolul se ruga „asa încât Christos să locuiască în inimile voastre”. Vedeţi cât de aproape vrea să fie Isus! Nu poţi să ai pe cineva mai aproape decât în inimă. „Aşa încât Christos să locuiască” – nu să te viziteze uneori, ca un oaspete care rămâne peste noapte la tine, ci să „locuiască”, să devină Domnul şi Străjerul fiinţei tale, să nu te părăsească niciodată. Observă aceste cuvinte: „astfel încât Christos să locuiască în inimile voastre”. Inima este cea mai bună încăpere din casa omului. Christos nu trebuie să locuiască doar în gândurile tale, ci şi în sentimentele tale; nu doar în meditaţiile minţii, ci şi în emoţiile inimii. Noi ar trebui să dorim cu înflăcărare ca dragostea pentru Christos să rămână în noi — nu o dragoste care se aprinde, apoi se stinge într-o jerbă de scântei, ci o flacără constantă, hrănită cu ulei sfinţit, ca focul de pe altarul templului, care nu se stingea niciodată (Levitic 6:12-13). Aceasta se poate îndeplini numai „prin credinţă”. Credinţa trebuie să fie puternică, altfel dragostea se va stinge. Rădăcina florii trebuie să fie sănătoasă, altfel nu avem de ce aştepta mireasmă. Credinţa este rădăcina crinului, şi dragostea este floarea lui. Isus nu poate sta în inima ta dacă nu te ţii strâns de El prin credinţă. De aceea, roagă-te să te încrezi întotdeauna în Christos, ca să ÎI poţi iubi întotdeauna. Dacă dragostea este rece, poţi fi sigur că şi credinţa e la fel.

IZVOARE IN DEŞERT

Prin credinţă Avraam … a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.  (Evrei 11:8)

Aceasta este credinţa fără vedere. A vedea nu este credinţă, ci raţiune. Odată, când traversam Atlanticul cu vaporul, am observat exact acest principiu al credinţei. N-am văzut nici o cale marcată pe apă, nu puteam să văd nici măcar ţărmul. Totuşi, în fiecare zi, marcam înaintarea noastră pe o hartă ca şi cum am fi urmărit o linie uriaşă trasată cu creta pe apă. Şi când am văzut pământul pe partea cealaltă a Atlanticului, ştiam exact unde eram, ca şi cum am fi fost capabili să-l vedem de la trei mii de mile distanţă.

Cum a fost întocmit traseul nostru cu atâta precizie? În fiecare zi, căpitanul nostru îşi lua instrumentele, privea spre cer, şi determina traseul după soare. El naviga folosind luminile cereşti, nu pe cele pământeşti.

Credinţa autentică de asemenea priveşte în sus şi navighează, folosindu-L pe măreţul Fiu al lui Dumnezeu. Nu călătoreşte niciodată uitându-se la linia ţărmului, la farurile pământeşti, sau la trecătorile de pe drum. Şi paşii credinţei ne conduc deseori la incertitudine totală sau chiar în întuneric şi dezastru, dar Domnul va deschide calea şi de multe ori face cele mai întunecate ore de la miezul nopţii la fel de strălucitoare ca zorii zilei.

Hai să mergem înainte astăzi, fără să ştim sau să vedem, ci încrezându-ne.               din Zilele cerului pe Pământ

Foarte mulţi dintre noi vrem să vedem drumul nostru printr-o nouă sforţare înainte ca măcar să fi pornit. Imaginează-ţi ce ar fi dacă am putea să ne vedem drumul de la început până la sfârşit. Cum ne-am mai dezvolta darurile spirituale? Credinţa, nădejdea şi dragostea nu pot fi culese din pom, ca merele coapte. Adu-ţi aminte că după cuvintele: „La început“ (Geneza 1:1) vine cuvântul „Dumnezeu“. Este primul nostru pas în credinţă care întoarce cheia în broasca uşii puterii Lui. Este adevărat că Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri, dar El îi ajută şi pe cei neajutoraţi. Deci indiferent de împrejurările tale, tu poţi să depinzi de El oricând.

A nădăjdui în Dumnezeu ne aduce la capătul călătoriei noastre mult mai repede decât picioarele noastre.

Multe oportunităţi se pierd când noi stăm şi ne gândim după ce El a spus: „Mergi!“

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 25.31-46

Versetul 31 reia cursul profeţiei de unde a fost el întrerupt în v. 30 şi 31 din cap. 24, adică de la venirea Domnului în glorie pentru poporul Său pământesc. Pentru naţiunile prezente pe pământ (v. 32), atunci va suna fie ceasul răsplătirii, fie cel al pedepsei. Criteriul de diferenţiere va fi modul în care i-au primit pe ambasadorii împăratului (fraţii Săi – aici, iudeii – v. 40), când aceştia vesteau evanghelia împărăţiei (cap. 24.14).

Unii au dorit să se slujească de această parabolă pentru a susţine doctrina mântuirii prin fapte. Este clar însă că aici suntem în afara perioadei Bisericii şi a credinţei creştine propriu-zise. Totuşi, lăsând deoparte problema mântuirii, declaraţia împăratului este plină de învăţăminte pentru noi, creştinii. Dacă Domnul Isus ar fi astăzi pe pământ, cât de dispuşi am fi noi să-L primim, să-I slujim, pe scurt, să satisfacem cele mai mici dorinţe ale Sale? Aceste ocazii sunt la îndemâna noastră în fiecare zi: darurile, ospitalitatea, vizitele sau tot ceea ce facem cu dragoste pentru cineva sunt în primul rând pentru El (comp. cu loan 13.20; 1 Corinteni 12.12). Reversul este un semnal de alarmă: ce nu facem este un refuz îndreptat înspre Domnul.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Psalmul 7:11-17

ATENŢIE, PERICOL!

…Cel rău…face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o.   Psalmul 7:15

Locuitorii unor comunităţi din Peninsula Superioară a statului Michigan, trăiesc cu un pericol ascuns. În anii trecuţi, oraşe înfloritoare – locuri ca Negaunee, Iron River şi Marquette – s-au dezvoltat în jurul marilor mine de fier cu care se alimenta economia americană. Minele acestea sunt caverne uriaşe săpate sub scoarţa pământului pentru a scoate minereul afară. Fiecare cavernă are mai multe etaje în adâncime şi este sprijinită cu eşafodaje din buşteni încastraţi în pământ. Dar acum, potrivit unui articol publicat în ziarul Detroit News, mulţi dintre aceşti buşteni sunt putrezi. Infiltraţiile de apă au erodat treptat locurile de ancoraj ale acestor buşteni. Dacă buştenii vor ceda, minele se vor prăbuşi şi tot ce este deasupra sau în apropierea lor va fi înghiţit în gropile gigantice care s-ar forma. Cetăţenii acestor localităţi miniere trebuie, de aceea, să fie într-o permanentă stare de alertă din pricina pericolelor de dedesubt.

David scrie despre pericole de altă natură. El spune că va veni vremea când cei răi vor cădea în gropile pe care le-au săpat altora cu gând rău. O, poate că nu se va întâmpla imediat. La suprafaţă totul pare că este în regulă cu oamenii care nu ţin seama de Dumnezeu. Dar principiul nu poate fi evitat: Oricine care nu ascultă de Domnul se îndreaptă spre cădere.

Ce important este, atunci, să trăieşti după principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Este singura cale de-a scăpa de rezultatele dezastruoase ale păcatului şi să evităm „pericolul de dedesubt”. – D.C.E.

De ce să mergi pe strâmbele cărări

In păcat şi nebunie,

În toate zilele-ţi de mari dureri

Blestemat pe veşnicie? Shields

Păcatul subminează.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Isus Hristos, pe care, fără săL fi văzut, Îl iubiți.   1 Petru 1.7,8

Orice credincios adevărat Îl iubește pe Domnul. Totuși, Scriptura recunoaște faptul că această dragoste variază în funcție de împrejurări. Dragostea noastră pentru Domnul poate crește sau poate scădea. În timpuri dificile, dragostea multora se răcește. În prezența ispitelor lumii, dragostea se poate micșora. Prin urmare, în timp ce dragostea noastră pentru Domnul este foarte prețioasă pentru El și trebuie dorită și cultivată de către cel credincios, este clar că nu ne putem încrede întro dragoste care este atât de mult supusă schimbărilor. Singura dragoste pe care ne putem sprijini este dragostea care nu cunoaște schimbare, care rămâne – dragostea lui Hristos pentru noi.

Înțelegerea și savurarea dragostei lui Hristos pentru noi sunt cele care stârnesc dragostea noastră pentru El. „Noi Îl iubim“, spune apostolul, „pentru că El nea iubit întâi“. Dragostea noastră pentru Hristos va fi proporțională cu măsura în care realizăm dragostea Lui pentru noi. Dorim noi săL iubim pe Domnul cu o inimă tot mai întreagă? Dacă da, atunci să nu ne preocupăm nici cu inima noastră și nici cu dragostea noastră pentru El, ci mai degrabă să lăsăm ca sufletul nostru săși găsească satisfacția în dragostea Lui pentru noi.

Efectul unei astfel de atitudini îl putem vedea în Ioan 13, la apostolul Ioan – „ucenicul pe care îl iubea Isus“. Domnul Isus era acolo, cu dragostea Lui pe care nimic no putea face să înceteze. Ioan era și el acolo, găsinduși plăcerea în dragostea lui Hristos și odihninduși capul la sânul Lui. Știm ce poate face inima Mântuitorului pentru un păcătos, aducândul întro odihnă perfectă. Însă apropierea de Domnul este partea fericită a credinciosului care se bazează pe dragostea Domnului pentru el. Deși nu putem spune multe despre dragostea noastră pentru El, ne putem totuși lăuda cu dragostea Lui pentru noi. Este privilegiul oricărui credincios să spună: «Eu sunt un ucenic pe care îl iubește Isus». Orice binecuvântare se sprijină pe dragostea Lui atotcuprinzătoare, care La făcut săȘi dea viața pentru noi.  H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viața veșnică. Ioan 6.47

Medicament  respins

Când un medic descoperă un medicament prețios cu efect sigur, unde îl poate aplica? La cei sănătoși? Nu! Mântuitorul a spus: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi“. Medicamentul harului și al răscumpărării este pentru cel bolnav. Dacă tu, cititorule, te simți bolnav, trebuie să știi că marele Medic, Isus Hristos, a venit în lume și pentru tine! Dacă îți recunoști starea de păcătoșenie, ești omul care corespunde planului divin de mântuire. Te asigur că Dumnezeu, în bunătatea Sa, tocmai pe oameni ca tine i-a avut în vedere când a creat calea harului, a credinței. „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.“

Iată calea de vindecare a stării noastre de păcătoșenie! Vreau însă să te atenționez că sunt tot felul de sfătuitori răi ca și în exemplul de ieri. Unii oameni îți vor îndrepta privirea spre faptele tale, spre tradiții, spre datini, spre filozofie… Sfânta Scriptură face lumină în toate lucrurile și ne spune că există un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Isus Hristos. Acceptă acest unic „medicament“ propus de Dumnezeu, și totul se va schimba în viața ta!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CAUTĂ OAMENI CARE CRED ÎN TINE

„Purtați-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2)

Mark Twain a spus: „Ferește-te de oamenii care încearcă să-ti micșoreze râvna. Oamenii mici mereu fac as a, dar cei cu adevărat mari te fac să simți că și tu poți ajung e mare”. Oare de ce spune Biblia: „Purtați-va sarcinile unu altora”? Pentru că o persoană poate duce o sarcină grea numai pe o distanța scurtă. Romancierul american John Kennedy Toole a descoperit repede lucrul acesta. Ca tânăr scriitor, el a lucrat singur la scrierea unui roman în New Orleans. Când l-a terminat l-a trimis la numeroase edituri, dar toate l-au refuzat. Copleșit de respingere, el și-a luat viața. Ducă înmormântare, mama sa a găsit în pod, un manuscris pătat de cafea pe care l-a luat și l-a dus la un profesor de la Universitatea de stat din Louisiana, care a fost de acord să-l citească.

Acesta a recunoscut numaidecât geniul scriitorului și l-a recomandat unei mari edituri. După apariție romanul lui John Kennedy Toole, „Conjurația imbecililor”, a câștigat Premiul Pulitzer si a fost lăudat ca fiind unul dintre romanele importante ale secolului douăzeci. Dacă s-ar fi înconjurat de prieteni care să știe sa duca povara împreună cu el, să-l încurajeze când s-a confruntat cu respingerea si să-l motiveze sa continue, viața lui ar fi fost altfel. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta- Caută oameni care cred in tine și primește sprijinul pe care ți-l oferă ei!” Petrece mai mult timp în compania celor care te ajuta sa te dezvolți și să devii mai bun și mai puțin timp în compania celor care te secătuiesc de energie, timp și talent. Prietenii care aduc încurajarea în viața ta sunt de neprețuit Cuvintele lor sunt „ca niște mere din aur într-un coșuleț din argint” (Proverbe 25-11)  

Advertisements

One thought on “Oswald CHAMBERS: Posibilitatea rugăciunii și lupta rugăciunii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s