Oswald CHAMBERS: “Eu, într-adevăr,… dar EL”

Matthew3.11„Eu, într-adevăr, vă botez cu apă…” dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”

Matei 3:11

„Eu, într-adevăr,… dar EL”

Am ajuns vreodată în viaţa mea să pot spune: ” Până nu vine momentul acela, nu voi şti ce înseamnă botezul Duhului Sfânt. „Eu, într-adevăr,” am ajuns la capăt şi nu mai pot face nimic; ,dar El” începe chiar de acolo; El face lucrurile pe care nu le poate face nimeni altcineva.

Sunt pregătit pentru intervenţia Lui? Isus nu poate interveni câtă vreme există ceva în calea Lui, fie bun, fie rău. Când vine la mine, sunt eu pregătit ca El să scoată la lumină orice rău pe care l-am făcut? Exact acolo vine El, unde ştiu că nu sunt curat, iar unde cred că sunt curat, El Se va retrage. Pocăinţa nu aduce sentimentul păcatului, ci un sentiment inexprimabil al nevredniciei. Când mă pocăiesc, înţeleg că sunt cu totul neajutorat şi ştiu cu toată fiinţa mea că nu sunt vrednic nici să-I duc încălţămintea. M-am pocăit eu în felul acesta sau mai am încă ideea că mă pot descurca singur? Motivul pentru care Dumnezeu nu poate veni în viaţa mea este că încă n-am ajuns la o pocăinţă deplină. „El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Ioan nu vorbeşte despre botezul Duhului Sfânt ca despre o experienţă, ci ca despre o lucrare făcută de Isus Cristos. „El vă va boteza…” Singura experienţă de care sunt conştienţi cei care sunt botezaţi cu Duhul Sfânt este experienţa sentimentului de absolută nevrednicie.

„Eu, într-adevăr” am fost cine am fost; „dar El” a venit şi s-a întâmplat un lucru minunat. Mergi până la limita unde tu nu mai poţi face nimic, dar unde El face totul. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Cele tinere să se mărite şi să aibă copii, să-şi conducă gospodăria, să nu dea potrivnicului nici un prilej de învinuire, căci unele s-au şi întors după Satan”. 1 TIMOTEI 5:14,15

Scriptura este clară cu privire la rolul femeii. Nu este nici firesc, nici după Cuvânt, ca femeia să aibe un loc de frunte, fie în Biserică sau în societate. Nu este nici un câmp de activitate în care femeia să poată acţiona cu atâta graţie şi demnitate ca în atmosfera din interiorul şi jurul căminului de familie. Acolo poate ea să dovedească ce înseamnă în adevăr “un ajutor potrivit pentru om” prin toate activităţile ei bune îmbrăcate în gingăşie, dragoste şi devotament pentru familie. Căminul este locul cel mai de seamă al femeii. Duhul Sfânt i-a desemnat acest rol când spune că ea este aceea care trebuie “să-şi conducă gospodăria”, dar într-un mod vrednic şi demn ca să nu dea vrăjmaşului nici o pricină de învinuire. Câtă răspundere i s-a încredinţat şi cum trebuie să fie ea ca o regină în casa ei! Şi totuşi, ce a făcut Satan din multe cămine creştine în care soţia şi mama n-au fost la înălţimea chemării şi demnităţii desemnate ei de Duhul Sfânt, iar soţul şi tatăl deasemenea şi-a neglijat sau, vai, chiar a dezertat de la răspunderea şi obligaţia pe care i le impunea rolul pe care i l-a dat Dumnezeu. Şi de aici, jalea şi ruina care se găseşte în multe cămine creştine. Ce tragedie! Şi ei totuşi continuă să meargă la adunare, cântă, se roagă sau au alte activităţi religioase, minţând pe alţii şi minţându-se şi pe ei înşişi. Ce dezonoare pentru Domnul Isus.

Pot fi cazuri excepţionale, ici şi colo, în care o femeie creştină, neavând datorii speciale acasă, să se devoteze lucrării din afară cu un real folos pentru mulţi, dar regula generală stabilită de Dumnezeu pentru femeie, ca loc de activitate, este căminul ei. Acolo poate ea să strălucească şi ca soţie şi ca mamă pentru slava Aceluia care a chemat-o să împlinească acele relaţii sfinte. Acolo se dezvoltă şi se exercită cele mai alese trăsături ale caracterului feminin, trăsături care sunt ruinate şi şterse când îşi părăseşte casa şi intră în domeniul public. În cămin este sfera de activitate în care poată să slujească în deplina încredinţare că este exact acolo unde a aşezat-o Dumnezeu şi unde Cuvântul Lui o îndrumează. C.H.M.

Să nu fim înţeleşi greşit, în rândurile de mai sus nu intenţionăm să micşorăm câtuşi de puţin, rolul şi valoarea femeii în Biserică, în societate şi mai ales în familie. Cuvântul lui Dumcnzeu consacră multe locuri în care sunt scoase în evidenţă femei credincioase şi de valoare şi care au fost folosite şi preţuite de Dumnezeu. Să menţionăm numai câteva şi să ne gândim la istoria lor. Debora, Ana, Rut, Naomi, Estera, Abigail din Vechiul Testament şi Marta şi Maria care iubeau şi slujeau Domnului Isus ca şi multe altele menţionate cu apreciere de apostolul Pavel. Un exemplu vrednic de menţionat este că prima persoană căreia Domnul i s-a arătat după înviere, era o femeie, Maria Magdalena. Dacă şi soţii şi soţiile şi-ar cunoaşte bine locul şi rolul lor în familie, toate căminele creştine ar fi un exemplu şi o binecuvântare.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Căci trei sunt care mărturisesc (pe pământ) Duhul, apa şi sângele şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor”.

1 Ioan 5:7-8.

Din ceasul pocăinţei, dau mărturie trei precum e scris: “Căci trei sunt care mărturisesc: Duhul, apa şi sângele”. Duhul e amintit înainte de apă şi sânge. Aceasta este important. In I Cor.2:14 este scris: “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu”. Fără Duhul lui Dumnezeu, nu putem recunoaşte izbăvirea. Versetul 11 din I Ioan 5: “Si mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.” Nimeni nu ştie ce este în om, în afară de duhul care este în el. Astfel nimeni nu ştie ce este în Dumnezeu decât Duhul lui Dumnezeu. Cel care este născut din Dumnezeu a primit Duhul lui Dumnezeu. Astfel se poate şti că păcatul este iertat şi datoria este plătită. Versetul 8: “Si aceştia trei sunt una…” Ne putem bucura de aceste cuvinte scrise aici. Cel care are iertare, are pace cu Dumnezeu şi în aceia locuieşte Hristos. Este atât de simplu. Mulţi zic că ei au primit iertarea păcatelor, dar nu sunt născuţi din nou. Cât de mulţi oameni au ajuns prin aceasta în necazuri mari. Mulţi ajung în necazuri din cauza unor oameni prea evlavioşi, ajungând într-o stare de frică. Un frate a dat astfel de învăţături că a distrus viaţa lăuntrică a unora care erau născuţi din nou şi care n-au mai avut bucuria dinainte. Versetele 7 şi 8 se citesc împreună. Mulţi numesc iertare, faptul că ţi-ai clarificat trecutul şi că trăieşti acum mai bine. Dar aceasta nu înseamnă iertare. Noi trebuie să avem siguranţa iertării, siguranţa că totul a devenit nou şi că numele nostru este scris în Cartea Vieţii. Astfel putem şti: Suntem pe drumul care duce la viaţă, iar îndoielile sunt înlăturate. Putem fi ispitiţi, dar aceasta nu schimbă cu nimic starea noastră.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

MÂNIA SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU

„Omul Te laudă chiar şi în mânia lui, când Te îmbraci cu toată urgia Ta” Psalmul 76.10

Cei răi se lasă duşi de mânie. A răbda această mânie este o parte din lucrarea noastră şi o dovadă că suntem despărţiţi de ei. Dacă am fi din lume, lumea ne-ar iubi. Dar mânia ei contra noastră, nu va face decât să scoată mai mult la iveală slava lui Dumnezeu. Când oamenii în furia lor L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, ei au împlinit fără să ştie planul lui Dumnezeu şi în mii de cazuri, planurile lui Dumnezeu se împlinesc prin îndârjirea celor răi. Ei se cred liberi; dar ca şi ocnaşii puşi în lanţuri, ei împlinesc fără să-şi dea seama, hotărârile Celui Atotputernic.

Planurile pe care şi le fac, îi duc la propria lor înfrângere şi mânia lor nu poate să ne facă nici un rău. Ei îşi fac rău lor însuşi şi uneltirile lor se întorc împotriva lor. Fumul care se ridica din rugurile martirilor îi făcea pe oameni să se dezguste şi mai mult de învăţătura papilor.

Domnul nostru ştie cum să pună botniţă şi să lege în lanţuri pe urşi şi cum să stăvilească furia vrăjmaşilor noştri. El face ca morarul care schimbă cursul apei şi nu lasă să treacă prin jgheabul morii decât apa necesară ca să mişte roata morii. Mai bine să cântăm decât să suspinăm. Chiar atunci când vântul suflă şi mugeşte, să nu ne temem de nimic, căci Domnul îl cârmuieşte cum vrea El.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Iov… era fără prihană şi curat în suflet, şi se abătea de la rău. Iov 1.1

Această mărturie nu a dat-o un om ci însuşi Dumnezeu. Oamenii şi părerile lor sunt foarte variate. Pe omul pe care îl simpatizează, cu care are adânci legături de prietenie, sau îi este rudă, îl caracterizează în cuvinte alese, pe când pe unul mai îndepărtat sau pe duşmani îi caracterizează cu cuvinte fără preţ. Omul vede numai exteriorul şi se lasă influenţat sau orbit. Pătrunderea în inimă nu îi este îngăduită. La Dumnezeu este cu totul altfel, El vede totul. În faţa Lui fiecare om este o carte deschisă. Dumnezeu s-a uitat şi în inima lui Iov şi a putut să dea mărturia de mai sus. Iov era fără prihană şi trăia în temere de Dumnezeu. El ştia că Dumnezeu îl vede, chiar dacă oamenii nu-l văd şi de aceea evita răul. Totuşi Dumnezeu l-a trecut prin încercări şi durere cu scopul de a curaţi orice colţişor al inimii lui de dreptatea proprie. Prin aceste dureri şi întristări a fost adus în starea de a se închina lui Dumnezeu în praf şi cenuşă. El capitulează în faţa lui Dumnezeu şi apoi este binecuvântat în mod deosebit.

În ochii lui Dumnezeu fiecare om este un păcătos. Dumnezeu ne trimite adesea întristări, necazuri şi dureri, nu ca să ne pedepsească, ci ca să ne aducă în stare să recunoaştem greşelile vieţii noastre în faţa Lui ca astfel capitulând să-L primim pe Domnul Isus ca pe Mântuitorul nostru. Când Dumnezeu a realizat această lucrare în noi, atunci poate să ne binecuvânteze.

Stimate cititor, te-ai întrebat vreodată cum te caracterizează Dumnezeu? În Cuvântul Său, în Biblie, vei găsi mărturia Lui pentru orice om. Ea este că „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Rom. 3.23).Încrede-te chiar acum în acest scump Mântuitor care vrea să-ţi dea viaţa veşnică în dar şi astfel vei deveni un om nou, fără prihană şi curat la suflet.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, scriu „Disciplina rugăciunii”; sensibilizează-mă şi inspiră-mă şi fă această broşură să fie tot ce doreşti Tu să fie.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?”» ROMANI 9,20

Acest verset ne spune că este arogant din partea noastră să-L chestionăm pe Dumnezeul cel Viu cu privire la absolut orice lucru. Există în întreaga istorie a lumii numai un singur «de ce» justificat: acela pe care Domnul Isus l-a strigat pe cruce; «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» (Matei 27,46). Există taine şi acţiuni ale lui Dumnezeu pe care noi, oamenii, cu capacitatea noastră limitată de înţelegere nu le-am putea pricepe niciodată. Nu ne-ar ajunge toată eternitatea să cunoaştem pe deplin Fiinţa Sa. Prin înţelepciunea noastră limitată şi pervertită de păcat nu vom reuşi niciodată să II înţelegem pe Dumnezeu. Dar exact din acest motiv mesajul Evanghelia este atât de preţios: Dumnezeu-Tatăl L-a trimis pe Isus pe pământ să fie Mântuitorul nostru, iar El a spus: «Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl» (loan 14,9). Prin Isus ni s-a dăruit posibilitatea biruinţei şi a cunoaşterii Dumnezeului celui Viu: «Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!» (1 Cor. 15,57).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi spune?… Că sunt bolnavă de dragoste.

Cântarea Cântărilor 5:8

Aceasta este declaraţia credinciosului care tânjeşte după Isus; el este bolnav după Domnul său. Sufletele milostive nu se simt în largul lor decât în tovărăşia lui Christos, fiindcă, dacă se îndepărtează de El, îşi pierd pacea. Cu cât sunt mai aproape de El, cu atât sunt mai aproape de pacea cerului; cu cât sunt mai aproape de El, cu atât mai plină le este inima, nu numai de pace, ci şi de viaţă, putere şi bucurie, fiindcă toate acestea depind de comuniunea constantă cu Isus. Ceea ce este soarele pentru zi, ceea ce este luna pentru noapte, ceea ce este roua pentru flori, aceea este şi Christos pentru noi. Ceea ce este pâinea pentru cel flămând, îmbrăcămintea pentru cel gol, umbra unei stânci pentru călătorul în deşert, aceea este Isus Christos pentru noi; de aceea, dacă suntem departe de El, nu este de mirare că sufletele noastre vor striga cu vorbele Cântării: „vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi Spune?… Că sunt bolnavă de dragoste”: Această nevoie de Isus are o urmare binecuvântată: „ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire” (Matei 5:6). Extrem de binecuvântaţi, deci, sunt aceia care însetează după Cel Neprihănit. Binecuvântată este foamea, de vreme ce vine de la Dumnezeu. Dacă nu aş avea binecuvântarea de a fi săturat, aş căuta aceeaşi binecuvântare în toate lucrurile, până aş fi umplut cu Isus. Dacă nu m-aş hrăni cu Isus, aş sta la uşa cerului flămând şi însetat după El. Există o binecuvântare în această foame, de vreme ce ne conduce la fericirtea Domnului. Dar binecuvântarea implică o făgăduinţă. Dacă Christos ne face să tânjim după El, tot El va sătura această foame; şi atunci când va veni la noi, aşa cum doreşte, va fi nespus de frumos!

 Seara

Bogăţiile nepătrunse ale lui Christos. Efeseni 3:8

Domnul meu are bogăţii care depăşesc socotelile aritmeticii, măsurătorile raţiunii, visele imaginaţiei şi elocvenţa cuvintelor. Ele sunt „nepătrunse. Poţi să le priveşti, să le studiezi, şi să le cântăreşti, însă Isus este un Mântuitor mai mare decât crezi tu în gândurile tale cele mai îndrăzneţe. Domnul meu este mai dispus să te ierte decât eşti tu să păcătuieşti, mai pregătit să uite decât eşti tu să greşeşti. Stăpânul meu este mai dornic să-ţi împlinească nevoile, decât eşti tu gata să le recunoşti. Nu tolera niciodată gânduri josnice despre Domnul Isus. Când îi pui o coroană pe cap, îl încununezi cu argint, iar El merită numai aur. Stăpânul meu are bogăţii de fericire pe care le pune la dispoziţia ta acum. El te poate paşte în păşuni verzi, şi te poate duce la ape de odihnă. Nu există nici o muzică care să se compare cu muzica fluierului Său, atunci când El este Păstorul şi tu eşti oaia, şi când te odihneşti la picioarele Sale. Nu există o altă dragoste ca a Lui; nici pământul nici cerul nu o pot măsura. Să-L cunoşti pe Christos şi să fii „găsit în El” (Filipeni 3:9) -aceasta este viaţă, bucurie, „bucate grase si miezoase” (Psalmi 63:5), „ospăţ de vinuri vechi ţi limpezite” (Isaia 25:6)! Stăpânul meu nu-şi tratează slujitorii într-un mod zgârcit. El le dă ceea ce un rege dă altui rege. El le dă două ceruri — un cer aici, slujindu-L pe El, şi un cer sus, bucurându-ne de El pentru totdeauna. „Bogăţiile nepătrunse” ale lui Isus vor fi mai bine cunoscute în veşnicie. El îţi va da tot ce ai nevoie în drum spre ceruri. Locul tău de apărare va fi întărit cu stânci; pâinea îţi va fi asigurată, şi apa nu-ţi va lipsi (Isaia 33:16). Acolo vei auzi cântările celor care au biruit şi strigătele celor care se ospătează, şi ÎI veţi vedea faţă în faţă pe Cel prea iubit. „Bogăţiile nepătrunse ale lui Christos!” Aceasta este melodia muzicienilor de pe pământ şi cântecul harpelor din ceruri. Doamne, învaţă-ne tot mai mult despre Isus, şi noi vom spune şi altora vestea cea bună.

IZVOARE IN DEŞERT

Ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, şi aşa s-a făcut că au ajuns toţi teferi la uscat. Fapte 27:44

Povestea miraculoasă a călătoriei lui Pavel la Roma, cu încercările şi biruinţele ei, este un exemplu minunat de lumină şi întuneric în călătoria credinţei unei vieţi umane. Şi cea mai remarcabilă parte a călătoriei o reprezintă locurile dificile şi strâmte care se împletesc cu extraordinara providenţă şi intervenţie a lui Dumnezeu.

Există o concepţie greşită foarte răspândită care susţine că umblarea în credinţă a creştinului este presărată cu flori şi că atunci când intervine Dumnezeu în vieţile oamenilor Săi, El face aceasta într-un fel atât de minunat ca să ne ridice întotdeauna şi să ne scoată din împrejurările noastre dificile. În realitate, însă, experienţa reală este exact inversă. Şi mesajul Bibliei este unul în care alternează încercările cu biruinţele în viaţa unui „nor aşa de mare de martori“ (Evrei 12:1), a fiecăruia de la Abel până la ultimul martir.Pavel, mai mult decât oricine altcineva, este un exemplu de cât de mult poate să sufere un copil de Dumnezeu fără să fie înfrânt sau zdrobit în duh. Din cauza mărturiei lui pe care a dat-o în Damasc, a fost urmărit de persecutori ca să fie omorât şi a fost forţat să fugă ca să-şi scape viaţa. Totuşi nu vedem nici un car ceresc, în mijlocul fulgerelor de foc, care să coboare şi să-l salveze pe sfântul apostol din mâna vrăjmaşilor săi. Dumnezeu însă a lucrat o cale simplă de scăpare pentru Pavel: „Într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-o coşniţă“ (Fapte 9:25). Da, a fost într-o coşniţă de haine vechi, ca un maldăr de lenjerie murdară sau de articole de băcănie. Slujitorul Domnului Isus Hristos a fost coborât de la o fereastră prin zidul Damascului, şi într-un mod umil a scăpat de ura duşmanilor săi.

Mai târziu îl găsim stând luni de zile în temniţe singuratice, vorbind despre „vegheri“ şi „posturi“ (2 Cor. 6:5), despre prietenii care l-au părăsit şi despre bătăile brutale şi umilitoare. Şi chiar după ce Dumnezeu i-a promis că-l va elibera, îl vedem părăsit zile întregi, aruncat încoace şi încolo de valurile unei mări furtunoase şi silit să protejeze un navigator trădător. Şi în sfârşit, când vine eliberarea lui, nu vine printr-o corabie cerească navighând din ceruri ca să salveze acest ilustru prizonier. Şi de asemenea nu este nici un înger care să vină umblând pe ape şi să potolească marea înfuriată. Nu este nici un semn supranatural al măreţiei eminente, pentru că un om trebuie să apuce o bucată de catarg ca să supravieţuiască, altul un lemn plutitor, altul un mic fragment din corabia avariată, şi altul este nevoit să înoate ca să-şi scape viaţa.

În această povestire, găsim modelul lui Dumnezeu şi pentru vieţile noastre. Ea se doreşte a fi o veste bună pentru cei care trăiesc în această lume cotidiană în împrejurări obişnuite şi care se confruntă cu mii de situaţii obişnuite, care trebuie să fie rezolvate prin mijloace cu totul obişnuite.

Promisiunile lui Dumnezeu şi providenţa Lui nu ne ridică din lumea bunului simţ şi a încercărilor de fiecare zi, pentru că tocmai prin aceste lucruri este desăvârşită credinţa noastră. Şi tocmai în această lume Îi place lui Dumnezeu să împletească firele aurii ale dragostei Sale cu firele răsucite şi întortocheate ale experienţelor noastre comune de fiecare zi.       

din Locuri grele pe calea credinţei

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 25.14-30

Parabola celor zece fecioare se referea la aşteptarea Domnului. Cea a talanţilor va privi latura slujirii. Viaţa creştinului, după întoarcerea la Dumnezeu, are două caracteristici: „să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său” (1 Tesaloniceni 1.9,10). A aştepta nu înseamnă nicidecum a nu face nimic până la venirea Lui, ci fiecare răscumpărat are privilegiul de a putea lucra pentru El. În acest scop, fiecare a primit un anumit număr de talanţi pe care are răspunderea de a-i valorifica: sănătate, memorie, inteligenţă, timp liber, bunuri materiale… Mai presus de toate însă, el are Cuvântul divin împreună cu cunoştinţa care decurge din acesta (1 Corinteni 2.12).

Dragi prieteni, chiar dacă suntem mântuiţi, putem totuşi să ne asemănăm, mai mult sau mai puţin, cu robul cel rău. Suntem noi siguri că n-am lucrat într-un mod egoist, leneş sau în alt fel necinstit, îngropând unul sau altul dintre aceşti talanţi care-I aparţin Domnului? Cum anume îi vom da noi socoteală când va veni? Ne va putea El face să intrăm în bucuria Sa, cea a lucrării împlinite şi a dragostei satisfăcute, bucurie care îi era şi Lui „pusă înainte” (Evrei 12.2)? Răsplata este aceeaşi pentru primii doi robi, şi aceasta pentru că Domnul pune preţ nu pe rezultatele cantitative (întotdeauna „puţine lucruri”), ci pe credincioşie.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Coloseni 3:1-10

NESTĂPÂNIREA DE SINE

Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile. Proverbe 15:18

Mânia este un vânt rece care curând stinge candela raţiunii şi abunei judecăţi. Când planurile ne sunt zădărnicite sau suntemtrataţi urât, ne putem pierde cumpătul şi putem deveni defensivi. Aceasta ne va împinge să facem sau să spunem lucruri pe care le vom regreta. Nimica bun nu poate fi realizat prin mânia scăpată de sub control. Izbucnirile nu fac altceva decât să creeze noi lupte şi amărăciuni.

O legendă antică spune că Hercule a fost iritat de un animal cu o înfăţişare ciudată care-i stătea ameninţător în cale. In furia lui l-a lovit cu ciomagul. In timp ce mergea mai departe, a întâlnit mereu, mereu aceeaşi creatură de mai multe ori, şi de fiecare dată era tot mai mare şi mai fioroasă decât înainte. In sfârşit un „mesager ceresc” a apărut şi l-a avertizat pe Hercule să se oprească din atacurile sale mânioase, spunând: „Monstrul este Vrajba şi tu o stârneşti. Las-o în pace şi ea se va reduce şi va înceta să te deranjeze”. Mânia păcătoasă poate repede să ducă la situaţii care să nu mai poată fi stăpânite.

Scriitorul Proverbelor ne avertizează să ne ţinem mânia sub control şi să evităm conflictul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, putem face pace cu cei ce ne sunt împotrivitori. Dacă dorim binecuvântările Domnului peste vieţile noastre, trebuie să învăţăm să ne stăpânim mânia. Dacă nu o vom face, vom stârni vrajba ca şi Hercule şi vom face problemele şi mai grele. Noi avem Duhul Sfânt şi El ne va ajuta să rămânem calmi şi să devenim ca Isus. El nu S-a răzbunat când duşmanii L-au împroşcat cu insulte.H.G.B.

Ţi-ai ieşit din fire, spui?
Dar e drept să zici oricui
Că mai bine se cădea
     Nici să nu fi fost în ea. Anonim

Cei care sar în sus la mânie aterizează întotdeauna greşit

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Deoarece carnea pofteşte împotriva Duhului și Duhul împotriva cărnii; și acestea se împotrivesc unul altuia.    Galateni 5.17

Câtă vreme se va afla în acest trup, credinciosul va avea păcatul în el, fiind mereu în pericolul de a comite lucruri rele. El este în siguranță doar dacă își simte slăbiciunea și dacă umblă în dependență de Dumnezeu. Dacă ar zice că nu poate să nu păcătuiască, ar tăgădui pe Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în el și care este puterea lui pentru o viață sfântă. Dacă ar zice că este sfânt sau spiritual și, în inima sa, ar crede că este așa prin sine însuși, atunci eul este la lucru întrun fel diferit și cu mult mai periculos, tăgăduind faptul că doar Duhul lui Dumnezeu este Acela care poate produce sfințenia și spiritualitatea. Primul caz înseamnă necredință în Dumnezeu, în timp ce al doilea înseamnă credință în eu.

Există un conflict constant în copilul lui Dumnezeu, iar Duhul acționează continuu pentru restrângerea răului și pentru promovarea binelui. Duhul Se împotrivește cărnii. Duhul locuiește în noi, iar în carnea noastră nu locuiește nimic bun. Am fost chemați la libertate, să fim liberi înaintea lui Dumnezeu și să nu ne mulțumim cu a ceda poftelor și dorințelor proprii. Această libertate trebuie folosită pentru Dumnezeu; cărnii nui trebuie îngăduit săl așeze pe credincios din nou sub ritualuri religioase sau sub lege, nici săși urmeze pornirile rele; libertatea trebuie folosită pentru a sluji.

Libertatea divină este marcată de umilință și de sfințenie, de pace și de bucurie. Carnea, în mândria ei, spune că poate trăi pentru Dumnezeu prin ținerea legii și prin ritualuri religioase; sau, pentru ași împlini poftele, spune că are siguranța mântuirii și că poate trăi cum vrea. Viața nouă pe care nea dăruito Dumnezeu nu are înclinație către niciuna dintre aceste două extreme, iar Duhul lui Dumnezeu Se împotrivește lor în egală măsură.

  1. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Isus i-a auzit și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi“ Matei 9.12

Medicament respins

– Fetița dumneavoastră este grav bolnavă, spuse medicul luând o sticluță cu medicamente, pe care i-o dădu mamei. Este singurul medicament care o poate ajuta pe fiica dumneavoastră, dar trebuie să-i dați din acesta toată noaptea, exact după prescripții!

Medicul reveni a doua zi dimineața. Plângând, mama îl conduse pe medic la patul copilei ei. Medicul observă îngrozit că fetița murise. Privi câtva timp copila moartă. Atunci văzu pe noptieră medicamentul prescris de el; acesta era neatins! Se întoarse spre mamă:

– Nu ați înțeles ce v-am spus aseară? Nu am spus destul de clar că trebuie să-i dați fiicei medicamentul? Acesta ar fi salvat cu siguranță viața copilei.

Mama a răspuns plângând:

– Ah, după ce ați plecat, a venit vecina noastră. Ea mi-a povestit că și fiica ei a avut această boală și că are un medicament care ajută foarte bine. Astfel am luat acel medicament și am dat deoparte medicamentul de la dumneavoastră. O, dacă aș fi ascultat…!

Medicul părăsi tăcut și cu inima îndurerată casa aceea de jale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DĂ ZECIUIALĂ LUI DUMNEZEU (3)

„De nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El” (Psalmul 34:9)

Când vine vorba despre dărnicie, distingem trei categorii de oameni: Tipul cremene sau împietrit, tipul burete sau sugativa și tipul fagure de miere. Ca să obții ceva de la tipul cremene, trebuie să dai cu barosul și s-ar putea să primești doar „scântei”! Ca să obții ceva de la tipul burete trebuie să-l storci si s-ar putea să picure. Dar, de la cel de tipul fagure de miere pur si simplu dă peste si se revarsă.

Așadar ce fel de om ești tu in materie de dărnicie? Psalmistul scrie: „Gustați și vedeți ce bun este Domnu!! Ferice de omul care se încrede în El! Căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El! (v. 8-9). A da zeciuiala este un act al închinării. Din cele 118 ore în care ești treaz într-o săptămâna, aproape jumătate au de-a face cu câștigarea banilor. Deci, când te duci la Casa Domnului în Ziua Domnului, când iei parte la Masa Domnului si pui zeciuiala Domnului în visteria Domnului, faci un act de profundă închinare.

Să fim clar înțeleși: un Dumnezeu care pavează străzile cerului cu aur nu va da faliment pentru că tu nu-i dai zeciuiala din venitul tău. Dar ia aminte la următoarea fraza! Pe cupola unei biserici a apărut o inscripție: „Dați Domnului zeciuială proporțional cu venitul vostru, ca Domnul să nu se mânie pe voi si să vă dea un venit proporțional cu zeciuiala voastră. Actul zeciuielii nu se reduce la zeciuială; el are de-a face cu cel care dă zeciuiala. Nu se reduce la bani; el are de-a face cu bărbatul sau femeia care dăruiește

Nu se reduce ia posesiuni; ci are de-a face cu posesorul.

Compozitorul Issac Watts a spus: „Chiar de-as avea întreaga lume ca Lui sa i-o pot dărui, ea ar fi mult prea puțin. Măreața Lui dragoste divină pretinde sufletul meu, viața mea, tot ce-i al meu”.  

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s