Oswald CHAMBERS: Disciplinarea

Heb12„Nu dispreţui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când eşti mustrat de El”

Evrei 12:5

Disciplinarea

Este foarte uşor să stingem Duhul: facem aceasta atunci când dispreţuim disciplinarea Domnului sau când ne descurajăm atunci când El ne mustră. Dacă nu avem decât o experienţă superficială a sfinţirii, confundăm umbra cu realitatea, iar când Duhul Sfânt începe să ne mustre, spunem: „O, aceasta trebuie să fie de la diavol”. Nu stinge niciodată Duhul şi nu-L dispreţui când îţi spune: „Nu mai fi orb in privinţa asta; nu eşti la înălţimea spirituală la care ai crezut că eşti. Până acum nu ţi-am putut arăta aceasta, dar o fac acum”.

Când Domnul te disciplinează astfel, lasă-L s-o facă. Lasă-L Să te pună într-o relaţie corectă cu El.„Nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El.” Noi ne supărăm pe Dumnezeu şi spunem: ..Oh, n-am ce face; m-am rugat, dar lucrurile nu s-au îndreptat, aşa că am să renunţ”. Gândeşte-te ce s-ar întâmpla dacă am vorbi în felul acesta în oricare alt domeniu al vieţii! Sunt eu pregătit să-L las pe Dumnezeu să mă apuce, prin puterea Lui. şi să facă în mine o lucrare vrednică de El? Sfinţirea nu este Ideea mea despre ceea ce aş vrea să facă Dumnezeu pentru mine; sfinţirea este ideea lui Dumnezeu despre ceea ce vrea El să facă pentru mine. El trebuie să formeze în mine o astfel de atitudine a minţii şi a duhului, încât să-L las să mă sfinţească pe deplin, oricât n-ar costa. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

16 August 2016

MANA DE DIMINEAŢĂ

“…Fiţi tari, si lucraţi… caci Eu sint cu voi”. HAGAI 2:4

Acum, cind vremea s-a scurtat atât de mult si când venirea Domnului Isus este asa de aproape, acest indoit îndemn ne este bine venit si se acorda cu vorba Domnului Isus care spune: “vine noaptea ctnd nimeni nu mai poate sa lucreze”. Cuvintele textului de care ne ocupăm, sint adresate de proorocul Hagai lui Zorobabel, care era un prinţ al lui Iuda si care se intorsese din robie ca sa reconstruiasca altarul şi templul Domnului. Fiindca el a refuzat “ajutorul” pe care vrăjmaşii lui Iuda il ofereau, acestia au căutat să-l impiedice ca să reconstruiască. Dar el a fost imbărbătat de cuvintele Domnului si mai ales de fagăduinţa că “Eu sint cu voi”. Dar aceste cuvinte ne sint adresate si nouă astazi care sintem chemati să fim impreună lucratori cu Dumnezeu. Lucrători la ce? Sufletele in jurul nostru sint ruinate de pacat, Biserica este ruinată si faramitată, şi este departe de a mai semăna cu Biserica de la inceput. Starea spirituală si morală a oamenilor este la pamânt, ori unde te intorici vezi numai suferintă, mizerie si nenorocire. Mai este necesar sa intrebam ce sa lucrăm? Domnul Isus n-a avut răgaz să se odihneasca pentru că El realiza starea nenorocită a omenirii, de aceea a zis: “Cit este ziuă trebuie să împlinesc lucrările Celui ce M-a trimis” (Ier. 9:4). In cimpul vast al lucrării lui Dumnezeu intra absolut toţi fraţii şi surorile, toţi copiii lui Dumnezeu aşa că nu putem nici unul să spunem: “eu nu am nici o chemare” în privinţa aceasta. Nu avem nevoie de o chemare deosebită, nici de talente deosebite, ci numai de dragoste pentru Domnul Isus şi pentru cei din jurul nostru. Ca sa vizitezi nişte bolnavi la spital şi să le duci un cuvânt de mângâiere, ca să mărturiseşti pe Domnul Isus la colegi, vecini, sau oriunde, ca să imbărbătezi pe cei desnadajduiţi şi să cauţi pe cei căzuţi, este oare nevoie de un dar sau talent deosebit? Nicidecum! Să ne gindim cu toata seriozitatea că “vine vremea cind nimeni nu mai poate să lucreze”. Cum ne vom infaţişa inaintea Aceluia care “va răsplati pe fiecare dupa binele sau răul pe care-1 va fi făcut”? Fără-ndoială că şi astazi vrajmaşul sufletelor se va împotrivi cum a fost şi pe vremea lui Zorobabel. Dar să ascultăm ce ne spune Domnul: “Fiţi tari si lucraţi”. Tăria noastra nu este în noi înşine ci in Domnul care ne-a promis că va fi cu noi. Cuvântul Domnului către Zorobabel spune: “nu prin forţă nici prin tarie, ci prin Duhul Meu,” deci tăria noastra este numai în El. Cind Zorobabel a fost chestionat de guvernatorii persani cu privire la autoritatea lui pentru lucrarea pe care o făcea, el a răspuns cu nobleţea unui prinţ: “Noi sintem slujitorii Dumnezeului cerului si al pamântului”. Ce cinste mare ni s-a făcut să fim slujitorii lui Dumnezeu şi chiar colaboratori ai Lui. Ne trebuie doar har şi stăruinţă şi acestea sint darurile lui Dumnezeu. Prin Duhul Sfânt care locuieşte in noi, noi suntem chemaţi la o partăşie personală şi conştientă cu Marele nostru Preot sub picioarele căruia sunt supuse toate puterile, domniile şi stapânirile. Iată Cine este cu noi, care ne insoteşte si inaintea Căruia Satan tremură.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Stiu faptele tale; iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu;”  Apoc.3:8.

Aceştia sunt cei săraci în duh, care trăiesc prin har. Dumnezeu ne călăuzeşte astfel, ca să rămânem săraci în duh. Mântuitorul iubeşte oamenii nevoiaşi şi pe aceia care nu tăgăduiesc Numele Lui, dar se încred în ajutorul şi puterea Lui, când stau în faţa greutăţilor. Dacă ne uităm la puterea Satanei ca fiind mai mare decât puterea lui Dumnezeu, prin aceasta îi tăgăduim Numele Său. Dacă spunem: “Că nimeni nu este curat” înseamnă că nu privim sângele Domnului Isus Hristos, ca fiind curat. Noi nu putem sta înaintea lui Dumnezeu, numai dacă rămânem în bunătatea şi îndurarea Lui, şi dacă mărim faptele Lui, Să avem o inimă largă ca să-i putem purta pe cei neputincioşi şi să-i ridicăm pe aceia care sunt înfometaţi şi doresc să scape de păcate, şi care caută mântuirea în Hristos. Cineva a spus că a fost deseori într-o astfel de stare, când i s-a părut că este gol şi nenorocit, dar chiar atunci au venit la el oameni cu necazurile şi suspinurile lor. n timp ce L-a mărit pe Dumnezeu şi le-a povestit ce a făcut Dumnezeu cu el, s-a întărit şi el şi a primit puteri noi. Copiii lui Dumnezeu trebuie să poată mărturisi: “Isus locuieşte în mine”. Aceasta ne dă putere şi curaj să putem înainta şi să rămânem la ceea ce ne învaţă ungerea, atunci când ni s-ar părea că nu este adevărat faptul că eşti mântuit prin har. Trebuie să te-ntrebi: “Prin ce trăiesc? Prin har.” Si dacă sunt biruitor aceasta nu este un merit al meu, ci este un har. Oamenii care nu cred Scriptura şi nu-L mărturisesc pe Isus, ca fiind Hristosul în trup, sunt duşmanii Domnului şi de aceştia să nu ascultăm.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

PEDEPSIREA COPILULUI, NU PENTRU TOTDEAUNA

Voi smeri prin aceasta sămânţa lui David, dar nu pentru totdeauna.

1 Împăraţi 11.39

În familia cerească este disciplină, şi această disciplină este destul de aspră, pentru ca păcatul să fie privit ca un lucru grozav şi ca ceva amar. Solomon a fost tras de pe calea cea dreaptă de femeile străine; el a adus jertfe altor dumnezei şi în felul acesta L-a necinstit nespus de mult pe Dumnezeul tatălui său. Din această cauză zece părţi din cele douăsprezece câte avea împărăţia lui Israel au fost despărţite şi au ajuns ca un stat vrăjmaş. O mare durere a fost atunci pentru casa lui David, a cărei domnie a fost lovită astfel chiar de mâna lui Dumnezeu, ca urmare a purtării sale necredincioase. Domnul îi va pedepsi de asemenea pe slujitorii Săi cei mai buni şi cei mai scumpi, dacă ei se abat de la ascultarea legii Lui în totul; poate chiar în acest moment apasă asupra noastră o asemenea judecată. Să-I spunem Lui cu smerenie, ca Iov: „Arată-mi Doamne pentru ce te cerţi cu mine”.Dar ce mângâiere la gândul că aceasta nu este „pentru totdeauna”. Pedeapsa păcatului este veşnică, dar aceea pe care Tatăl o dă copilului lui Dumnezeu este numai pentru o vreme. Boala, sărăcia, întristările sufleteşti vor trece după ce ele îşi vor fi făcut efectul pe care îl vrea Domnul. Aduceţi-vă aminte că noi nu mai suntem sub lege, ci sub har. Nuiaua lui Dumnezeu ne va face poate să suferim, dar sabia Lui nu ne va nimici. Povara noastră de azi are ca ţintă să ne aducă la pocăinţă, ca să nu pierim o dată cu cei răi.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Şi fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă. Luca 12.36

Ceea ce trebuie să-i caracterizeze pe credincioşi în timpul pribegiei lor este nu numai o înţelegere clară a învăţăturii despre venirea Domnului Isus ci şi o aşteptare practică, în fiecare zi. Caracterul deplin al umblării credinciosului depinde de acest fapt însemnat: dacă aşteptarea este o nădejde vie ori numai o cunoştinţă moartă.

„Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse.” Dacă mergem într-o călătorie sau într-o excursie, mai înainte ne vom pregăti. În afară de aceasta pentru călătorie este important să ne luăm rămas bun de la condiţiile de viaţă precedente, să realizăm o desprindere totală de orice ar împiedeca călătoria. Când poporul Israel s-a pregătit de ieşirea din Egipt trebuia să aibă mijlocul încins şi toiagul în mână, iar în picioare să aibă încălţăminte (Exod. 12). „Mijlocul încins” înseamnă să fie desprins de tot ce-l înconjura şi care putea fi un obstacol pentru popor. Îmbrăcămintea lungă şi largă care se purta atunci trebuia încinsă cu un cordon, pentru a sta strânsă pe trup şi pentru a nu împiedeca pe purtător la mers.

„Încălţămintea în picioare” are semnificaţia de a fi gata, în orice clipă să părăsească poziţia ocupată anterior, iar toiagul în mână este simbolul unui popor călător, care se bazează pe o temelie care este în afară de el.De-ar da Domnul ca, prin harul Său, aceste semne să se vadă şi la poporul Său, în pribegia prin pustiul acestei lumi. „Să dăm la o parte orice piedecă şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne” care ne-ar sta înainte pe drumul către Domnul nostru. „Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea LUI.”

„Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta” (1 Tes. 5.23-24).

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

„Sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul (Evrei 12:14)” -Doamne, Iţi mulţumesc pentru acest cuvânt. Ce groaznic ar fi dacă Tu n-ai fi sfânt! Ce uşor s-ar părea uneori a decădea într-o viaţă mai puţin frumoasă, josnică; Iţi mulţumesc pentru avertizare.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.» LEVITIC 17,11

Sângele lui Isus vărsat pentru noi este cel care ne salvează de sub robia păcatului. Când Cristos a fost răstignit pe cruce şi a luat asupra Lui toate păcatele lumii, întreg universul a suferit împreună cu El. Această suferinţă cumplită a Mântuitorului a fost îngăduită însă spre salvarea ta şi a mea deci, dacă neascultarea primei perechi de oameni a separat omenirea întreagă de Dumnezeu, jertfa Mielului divin a fost calea spre împăcare. Evanghelistul Matei a scris că un mare întuneric s-a aşternut peste toată ţara şi «pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat» (Matei 27,51). Ce putere dătătoare de viaţă a fost eliberată prin moartea lui Isus Cristos, nu numai în natură, dar şi în realitatea spirituală! Nimic altceva în afară de sângele lui Isus nu a reuşit să distrugă puterea întunericului, eul tău (principalul vinovat care te ţinea legat), păcatul, Satan şi moartea şi să te aducă înapoi la Dumnezeu! Prin moartea Sa pe cruce (prin care El însuşi a fost făcut păcat), Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, a reuşit să desfacă orice legătură a morţii şi ne-a curăţat prin însuşi sfânt sângele Său. Cum de are însă sângele lui Isus o astfel de putere? Pentru că jertfa sângelui Său înseamnă însăşi viaţa de sfinţenie, de neprihănire pe care Cristos a sacrificat-o pe altarul împăcării cu Dumnezeu!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne. Psalmi 92:4

Crezi tu că păcatele tale sunt iertate şi că Christos a făcut ispăşire deplină pentru ele? Atunci ar trebui să fii un creştin tare bucuros! Cum ar trebui să treci peste încercările şi necazurile lumii! De vreme ce păcatul ţi-a fost iertat, mai contează ce se întâmplă cu tine acum? Luther spunea: „loveşte, Doamne, loveşte, fiindcă păcatul meu este iertat; dacă Tu nu m-ai iertat, loveşte cât de tare vrei”. Într-un spirit asemănător, tu poţi spune: „trimite-mi boală, sărăcie, pierderi, cruci, persecuţii; trimite-mi ce vrei Tu, fiindcă m-ai iertat, şi sufletul meu este bucuros”. Creştine, dacă eşti mântuit, fii bucuros, recunoscător şi iubitor. Agaţă-te de crucea care ţi-a îndepărtat păcatele; slujeşte-L pe Cel care ţi-a slujit. „ Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru ; indurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” (Romani 12:1). Nu-ţi lăsa zelul să se evaporeze într-o neînsemnată izbucnire de cântec. Arată-ţi dragostea pe căi expresive. Iubeşte-i pe fraţii Celui care te-a iubit. Dacă există undeva un Mefiboşet şchiop şi neputincios, ajută-l de dragul lui Ionatan. Dacă vezi un biet credincios încercat, plângi alături de el şi poartă-i crucea de dragul Celui care a plâns pentru tine şi ţi-a purtat păcatele. De vreme ce eşti iertat de dragul lui Isus, du-te şi spune şi altora vestea îndurării uimitoare. Nu te mulţumi să păstrezi binecuvântările numai pentru tine, ci împrăştie pretutindeni povestea crucii. Bucuria sfântă şi îndrăzneala sfântă te vor face un bun predicator, şi lumea întreagă va deveni un amvon de la care vei predica. Sfinţenia voioasă este cea mai bună predică, dar trebuie să o primeşti de la Domnul. Caut-o în dimineaţa aceasta, înainte să pleci în lume. Atunci când ne bucurăm în lucrarea Domnului, nu trebuie să ne temem că ne vom veseli prea tare.

Seara

Căci îi cunosc durerile. Exod 3:7

Copilul este mângâiat atunci când cântă „tatăl meu ştie asta”. Oare noi nu vom fi mângâiaţi gândindu-ne că dragul nostru Prieten şi scumpul nostru Mire ştie totul despre noi? Mai întâi, El este Medicul. Dacă El ştie totul, nu este nevoie să ştie şi pacientul. Linişteşte-te, inimă slabă şi tulburată; încetează cu pânda, curiozitatea şi neîncrederea! Ce nu ştii acum, vei şti mai târziu. Intre timp, Isus, prea iubitul Medic, îţi cunoaşte sufletul în toate ispitele. Ce nevoie are pacientul să analizeze toată medicina, sau să evalueze toate simptomele? Aceasta este munca Medicului, nu a mea. Treaba mea este să mă încred în prescrierile Lui. Dacă nu pot citi reţeta Lui, nu trebuie să mă neliniştesc. Trebuie să mă încred în priceperea Lui de a face totul limpede în rezultatele obţinute, oricât de misterioasă le-ar fi îndeplinirea. In al doilea rând, El este Stăpânul, şi cunoaşterea Lui ne slujeşte în locul cunoaşterii noastre. Noi trebuie să ascultăm, nu să judecăm: „robul nu stie ce face stăpânul său” (loan 15:15). Oare arhitectul îşi explică planul oricărui lucrător neîndemânatic? Dacă ştie ce vrea, nu este de ajuns? Lutul de pe roata olarului nu ştie ce formă va avea, dar dacă olarul îşi cunoaşte meseria, ce contează că lutul este neştiutor? Domnul meu nu trebuie să fie examinat de un ignorant ca mine. In al treilea rând, El este Capul. Toată înţelegerea locuieşte în El. Oare o mână judecă? Oare un picior înţelege? Toate puterile cunoaşterii se află în cap. De ce să aibă un membru al trupului creier doar pentru el, atunci când capul îndeplineşte toate funcţiile inteligente? De aceea, atunci când un credincios este bolnav, trebuie să se mângâie cu următorul adevăr: s-ar putea ca el să nu cunoască sfârşitul încercării, dar Isus ştie totul. Iubitul meu Domn, fii ochi, suflet şi minte pentru mine întotdeauna, şi ajută-mă să fiu mulţumit cu ceea ce îmi descoperi Tu.

IZVOARE IN DEŞERT

N-ai avea nici o putere asupra Mea,dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. (Ioan 19:11)

Nimic care nu face parte din voia lui Dumnezeu nu este îngăduit să vină în viaţa cuiva care crede şi ascultă de El. Acest adevăr ar trebui să fie suficient ca să facă din viaţa noastră o viaţă de mulţumire şi bucurie neîncetată, pentru că voia lui Dumnezeu este lucrul cel mai plin de speranţă, cel mai plăcut şi cel mai glorios din lume. Este lucrarea continuă a atotputerniciei Lui pentru binele nostru, pe care n-o poate împiedica nimic, dacă rămânem dedicaţi şi în credinţă.

Cineva care trecea prin apa adâncă a necazului scria unui prieten:

Nu este glorios să ştii că indiferent cât de nedrept poate fi un lucru, chiar dacă pare să fi venit de la Satan însuşi, când ajunge la noi este deja voia lui Dumnezeu pentru noi şi în ultimă instanţă aceasta va lucra spre binele nostru?

„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu“ (Romani 8:28). Gândiţi-vă la ce a spus Domnul Hristos chiar când era trădat: „Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“ (Ioan 18:11).

Vom trăi vieţi fascinante dacă trăim în centrul voii lui Dumnezeu. Toate atacurile pe care Satan le aruncă asupra noastră prin păcatele altora nu numai că  n-au putere să ne facă rău, dar sunt transformate în binecuvântări pe parcursul drumului.  Hannah Whitall Smith

Eu stau în centrul cercului

Voii lui Dumnezeu:

Acolo nu pot veni cauze secundare,

Toate trebuie să vină din mâna Lui dragă.

Totul e bine! Pentru că Tatăl meu

Este Cel care mi-a plănuit viaţa.

Trebuie să trec prin valurile necazului?

Atunci ştiu că va fi foarte bine;

Deşi nu pot să spun motivul,

Pot să mă-ncred, şi astfel sunt binecuvântat.

Dumnezeu este dragoste, şi Dumnezeu este credincios.

Aşa că mă odihnesc într-o pace perfectă.

Cu umbră şi cu soare,

Cu bucurie şi cu durere,

Doamne, mă-ncred în Tine! Amândouă sunt necesare,

Ca să deprindă pe fiecare copil încăpăţânat al Tău,

Că pierderea pământească, dacă o vom cunoaşte,

Deseori înseamnă câştigul nostru ceresc.

  1. G. W.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei .1-

Parabola nunţii fiului de împărat, care vine în completarea celei a viticultorilor cei răi, arată ce se va întâmpla după respingerea Moştenitorului. Iudeii, cei dintâi invitaţi, refuză harul vestit de apostoli (robii din v. 3), determinându-i pe aceştia să se întoarcă spre naţiuni (Fapte 13.46). Dumnezeu le acordă oamenilor onoarea şi harul de a-i invita. Şi voi aveţi în mâini invitaţia Sa. Ce dureros însă că dispreţul şi împotrivirea sunt răspunsurile majoritare pe care El le primeşte (Evrei 2.3). Nu este de ajuns să fii invitat (v. 3); trebuie să accepţi şi să vii… să vii aşa cum a poruncit Dumnezeu, adică îmbrăcat cu haina îndreptăţirii pe care o oferă însuşi împăratul (comp. cu Filipeni 3.9). Omul din v. 11, cel care crezuse că hainele lui ar fi fost potrivite, îi reprezintă pe aceia care-şi închipuie că pot fi primiţi în cer pe temeiul propriei lor dreptăţi; ei se alătură Bisericii, fără a-L primi însă pe Hristos ca Mântuitor personal (5.20; Romani 10.3,4). Cât de încurcaţi vor fi aceştia şi ce soartă groaznică vor avea în final!

Surzi faţă de toate aceste învăţături, fariseii şi irodianii se apropie cu o întrebare gândită să-L „prindă” pe Isus. El însă discerne imediat cursa mascată prin linguşiri, iar răspunsul Său neaşteptat întoarce săgeata înspre aceia care o trimiseseră.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Corinteni 5:9-15

DE CE SĂ-I DAI LUI ISUS TOTUL?

Căci dragostea lui Cristos ne strânge…2 Corinteni 5:14

Unii dintre contemporanii apostolului Pavel au crezut că este nebun. Alţii l-au respectat ca pe cel mai mare apostol. De ce existau opinii atât de diferite? poate din cauza dragostei divine care l-a schimbat pe Pavel dintr-un duşman al lui Cristos într-un credin- cios care a dat tot ce avea Domnului.Şi Charles T. Studd s-a dat pe sine cu totul fără rezerve lui Cristos. S-a născut în 1862 într-o familie britanică bogată. A devenit un jucător proeminent de criket, foarte apreciat Ia Universitatea din Cambridge. In anul al treilea de studii, s-a convertit şi si-a dedicat întreaga viaţă lui Cristos. Autorul Stanley Collins explică: „Lumea era la picioarele lui, asa cum se credea si cum se aştepta, când deodată totul s-a schimbat… El a anunţat că renunţa la toată avuţia personală, va părăsi lumea sportului şi va deveni misionar în China”. Timp de 9 ani, Studd a servit în cadrul misiunii lui Hudson Taylor, până ce sănătatea ce i s-a deteriorat l-a făcut sa se reîntoarcă în Anglia, în 1894. După numai câţiva ani, o nouă povară a început sâ-i crească în suflet şi l-a determinat să -şi facă planuri pentru a deschide o misiune în Africa, de la Nil la Niger. A plecat acolo în 1910, şi în 1919 a pus bazele Cruciadei de Evanghelizare Mondială. Studd a explicat motivaţia sa, prin cuvintele: „Dacă Isus Cristos este Dumnezeu şi a murit pentru mine, atunci nici un sacrificiu pe care-l fac pentru El nu e prea mare”. Suntem împinşi oare de dragostea Sa să ne dăruim cu totul Lui?  R.W.D.

Împins de iubirea lui Isus Cristos,

Lasă prieteni şi căminul plăcut,

Dăruieşte talent şi timp preţios

Şi du-te găseşte-l pe-acela pierdut. – Peterson

Putem sluji fără iubire, dar nu putem iubi fără slujire.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Isus, strigând cu glas tare, a spus: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“. Și, spunând aceasta, Șia dat duhul.      Luca 23.46

Cele șapte cuvinte de pe cruce (7)

Ultimul cuvânt al Domnului pe cruce este redat doar în Evanghelia după Luca. Luca pune accentul pe partea umană a lucrurilor și arată că, de îndată ce lucrarea lui Hristos a fost încheiată, separarea dintre Dumnezeu și El sa încheiat. Luca ne spune ceea ce sa întâmplat după ce au trecut cele trei ceasuri de întuneric, anume că părtășia dintre Dumnezeu și Domnul Isus a fost reluată.

Cu o încredere deplină, Domnul Își încredințează duhul în grija Tatălui. Luca ne atrage atenția asupra rezultatelor a ceea ce avusese loc în timpul celor șase ceasuri solemne cât Domnul stătuse pe cruce: „Și centurionul, văzând ce sa întâmplat, Îl glorifica pe Dumnezeu, spunând: «Întradevăr, Omul acesta era drept»“ (Luca 23.47). O temă proeminentă în scrierile lui Luca este reprezentată de lauda și de gloria aduse lui Dumnezeu de către ființele omenești răscumpărate. Detaliile cu privire la centurion sunt importante nu numai datorită mărturiei lui că Domnul Isus fusese un Om drept, ci și pentru faptul că acest roman La glorificat pe Dumnezeu. Pentru a face acest lucru, el trebuie să fi fost credincios. În această zi a harului, Dumnezeu primește glorie doar de la cei credincioși, însă în veacul viitor și la tronul de judecată mare și alb, orice genunchi se va pleca – chiar și al celor necredincioși.   A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: El a fost pus în numărul celor fărădelege …Luca 22.37

El a fost socotit printre cei fărădelege! Ne putem imagina un contrast mai mare decât contrastul între Slujitorul drept al lui Dumnezeu („totdeauna fac ce-i este plăcut“) și aceia care disprețuiau orânduirile lui Dumnezeu?

Fărădelege înseamnă a pune deoparte voia declarată a lui Dumnezeu și a o înlocui cu voia omului. Și tocmai în aceasta constă păcatul; de aceea scrie: „Păcatul este fărădelege“ (1 Ioan 3.4). A fost vreodată o sentință omenească mai greșită ca aceea de a-L socoti pe Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Om, în rândul păcătoșilor? Față de Pilat, iudeii au susținut: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale“ (Ioan 18.30). Aceeași sentință i-au dat-o romanii când L-au răstignit între doi tâlhari.

Dar din cuvintele lui Isus se vede clar că El S-a lăsat prins de oameni, fiind conștient că aceasta era voia lui Dumnezeu. A fost Slujitorul înțelegător, care a vrut să dea înapoi ceea ce n-a furat (Psalmul 69.4) și care știa că trebuia să sufere, să fie disprețuit și omorât pentru proslăvirea lui Dumnezeu și din cauza păcatului oamenilor.

După ce în Ghetsimani sufletul Său a fost întristat de moarte având în vedere ceea ce avea să vină asupra Lui, Îl auzim apoi spunând în puterea Duhului Sfânt: „A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă; haidem să mergem!“

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND Al DUBII

„Celui ce are, i se va da” (Luca 19:26)Cuvântul

Ca băiat la o fermă din lowa, Robert Schuller își aduce aminte ca tatăl sau avea nevoie de fiecare grăunte din recolta anului precedent pentru a-și hrăni vitele. Cu toate acestea, exista mereu un mic colț din rezerva de porumb de care refuza să se atingă. Când Shuller îi spunea: „Tata, mai este niște porumb aici”, tatăl său îi răspundea: „Asta e sămânța pentru anul viitor. Iar când sosea primăvara, o semăna. Schuller scrie: „Să spunem că ai analiza situația și ai spune: „Mai am niște porumb îl pot da la animale și știu că va fi productiv; nu există nici un risc. Sau îl pot pune în pământ, dar lucrul acesta este infinit mai riscant. Buruienile l-ar putea sufoca, păsările l-ar putea manca, ar putea putrezi sau ploaia si vântul l-ar putea distruge. Pe de altă parte, s-ar putea înmulți de o suta de ori” Biblia spune: „Cine se uită după vânt, nu va semăna, și cine se uită după nori, nu va secera (Eclesiastul 11:4). Helen Keller a spus: „Siguranța e în mare parte o superstiție. Ea nu exista in natură si nici fiii oamenilor nu o experimentează pe de-a-ntregul. Viața este fie o aventura îndrăzneață, fie nu este nimic“. Dacă vrei să primești „mai mult decât ai”, trebuie sa te expui riscurilor, faptele făcute prin credință, în absența oricărei garanții „pământești” privitoare la ceea ce se află de partea cealaltă înseamnă să încerci ceva ce nu ar fi cu putință să faci daca Dumnezeu nu ti-ar da abilitatea necesară. Jon Walker spune: „Credința crește când ne asumăm riscuri – nu orice fel de riscuri, ci acelea pe care ni le indică Dumnezeu în mod specific. Aceste ghionturi din partea lui Dumnezeu ne împing dincolo de granițele „statelor noastre independente”, in „țara promisă” a vieții trăite prin credință”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s