Fritz BERGER: Temeţi-vă de Acela

luke 12-4,5

“Vă spun vouă prietenii Mei, să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă.” (Luca 12:4-5)

Temeţi-vă de Acela

În timpul acela mulţimile se strânseseră cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii.

Eu cred că nu au făcut publicaţii mari, şi nici nu au tipărit multe invitaţii, dar pentru că ieşea din El o putere care-i ajuta pe toţi, de aceea oamenii veneau şi căutau la El ajutor. Mă miră faptul acela că, cu toate că ÎI înconjura mulţimea mare, El vorbea ucenicilor Săi: “Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia”.

Acest lucru i le-a spus deja de-atâtea ori. Si azi ar face acelaş lucru, poate chiar de mi multe ori, decât atunci, deoarece trăim în timpurile din urmă. În continuare este scris: “Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut”. Aşadar nici un om nu-şi va putea ascunde lucrurile, fie bune fie rele. “De aceea orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină şi orice aţi şoptit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.” El îi îndemna pe ucenici să nu se teamă de oameni, ci să se teamă de Acela, care după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. “Da, vă spun de El să vă temeţi”. Am putea întreba: “Avem de ce să ne temem dacă spunem adevărul?” Mânia oamenilor se arată imediat acolo unde se spune adevărul curat. Dacă Acela care ne ţine în seamă chiar şi perii capului nostru, ne spune: “Nu vă temeti”, atunci putem mărturisi adevărul cu încredere. De aceea vrem să-L mărturisim pe Isus înaintea oamenilor pentru ca apoi să ne mărturisească şi El înaintea Tatălui Său. (Matei 10:32.) (Meditatie  MÂNTUIREA PRIN HRISTOS Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER)

This post was published to manazilnica at 12:47:53 AM 8/13/2016

13 August 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Nu stingeţi Duhul!

Nu stingeţi Duhul! 1 Tesaloniceni 5:19

Vocea Duhului este blândă ca zefirul, atât de blândă, încât. dacă nu trăieşti într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu, n-o auzi niciodată. Atenţionările Duhului vin pe căile cele mai extraordinar de blânde şi dacă nu eşti destul de sensibil ca să detectezi vocea Lui, o vei stinge, iar viaţa ta spirituală va slăbi. Atenţionarea Lui vine întotdeauna ca ..un glas blând şi liniştit”, atât de gingaş încât numai un sfânt îl poate auzi.

Fereşte-te ca în mărturia ta personală să te uiţi mereu înapoi şi să spui: ..Odată, cu ani în urmă, am fost mântuit”. Dacă umbli în lumină, nu există privire înapoi; trecutul este transpus în minunea prezentă a părtăşiei cu Dumnezeu. Dacă te îndepărtezi de lumină, devii un creştin sentimental şi trăieşti din amintiri, iar mărturia ta capătă o notă aspră, rece. Fereşte-te să încerci să acoperi refuzul de a umbla în lumină în prezent apelând la experienţele trecute, când ai umblat în lumină. Ori de câte ori Duhul te atenţionează, opreşte-te şi pune lucrurile în ordine, altfel vei continua să-L întristezi fără să-ţi dai seama.

Să spunem că Dumnezeu te-a adus într-o criză şi aproape că ai trecut prin ea, dar nu până la capăt; El va aduce din nou criza aceea, dar ea nu va mai fi aşa de ascuţită cum a fost prima dată. Nu ÎI vei mai discerne pe Dumnezeu bine şi vei fi mai umilit că nu L-ai ascultat. Dacă întristezi Duhul în continuare, va veni un timp când criza nu se va mai putea repeta, căci L-ai întristat într-atâta, încât El S-a îndepărtat. Dar dacă treci prin criză, viaţa ta va fi un imn de laudă la adresa lui Dumnezeu. Nu te ataşa niciodată de lucrurile care-L rănesc mereu pe Dumnezeu. Lasă-L pe Dumnezeu să distrugă ceea ce trebuie să dispară.

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Domnul întăreşte paşii omului…” PSALMUL 37:23

Noi avem cea mai deplină siguranţă că Dumnezeul nostru poate şi vrea să călăuzească paşii copiilor Lui în toate privinţele. El ne poate comunica părerea şi hotărârea Sa cu privire la orice lucru deosebit şi la orice acţiune. Dacă nu este aşa, unde suntem? Cum creştem, cum înaintăm? Cum ne reglăm acţiunile? Să fim duşi încoace şi încolo de curentul împrejurărilor? Suntem oare lăsaţi la voia întâmplării sau, simplu, la îndemnul voinţei noastre proprii?Mulţumim lui Dumnezeu că nu este aşa. El poate, în felul Lui desăvârşit să ne dea înţelegerea sigură a minţii Lui în orice problemă ar fi; dar fără această certitudine să nu facem niciodată nici o mişcare. Domnul nostru Isus Hristos (binecuvântat să fie scumpul Său Nume) poate să comunice gândul şi dorinţa Lui, slujitorului Său cu privire la locul unde ar vrea Domnul ca ei să meargă, şi ce ar vrea Domnul ca el să facă; şi nici un adevărat slujitor nu se va gândi vreodată să acţioneze fără o astfel de cunoaştere a voii Lui. Niciodată să nu ne mişcăm dacă nu avem o deplină siguranţă. Dacă nu suntem siguri să fim liniştiţi şi să aşteptăm! Se întâmplă foarte des ca să ne necăjim şi să ne agităm singuri cu privire la mişcările pe care Dumnezeu nu ar vrea de loc ca să le facem. Cineva spunea unui prieten:. “Sunt foarte confuz, nu ştiu încotro s-o apuc”. “Atunci, stai pe loc” i-a răspuns prietenul…” El face pe cei smeriţi să umble în dreptate, El învaţă pe cei smeriţi calea Sa” (Ps. 25:9).Acum câţiva ani, un slujitor al lui Dumnezeu a convocat pe unii din credincioşii lui într-o pădure unde probabil era o mică adunare. La sfârşit, el şi-a dat seama că trebuie să se întoarcă pe întunerec. Un credincios din turma lui, obişnuit să trăiască în pădure şi care avea de umblat noaptea, i-a dat o torţă. Slujitorul Domnului era sigur că se va stinge. “O să vă dea lumină pe tot drumul spre casă”, i-a întărit pădurarul. “Da, dar vântul o va stinge”, insistă slujitorul Domnului. “Vă va lumina spre casă”, fuse răspunsul. “Dar dacă o să plouă”? “Vă va lumina spre casă”! Şi aşa a fost. Pădurarul a umblat înainte cu acea torţă care lumina şi a ştiut că poţi să ai încredere în ea. Dumnezeu este Lumina noastră. Aceia care au avut experienţa acestei lumini ştiu sigur că le va lumina drumul până la destinaţie. In orice situaţie ne vom găsi, oricât de confuză şi dificilă ar fi, încât nu ştim ce să facem, avem o Călăuză sigură, Cuvântul lui Dumnezeu care conţine o deplină lumină pentru orice situaţie în care ne-am găsi. Dacă nu căpătăm o lumină, o călăuzire precisă, atunci să insistăm în rugăciune şi să ne. întoarcem tot la Cuvânt. Dacă nici atunci nu primim o lumină clară, să îngenunchem din nou şi să ne mărturisim păcatul. Dumnezeu S-a depărtat de Saul şi nu-i mai vorbea pentru că nu a ascultat când I-a vorbit.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ÎNAINTE ŞI ÎN TIMPUL CHEMĂRII

Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! Isaia 65.24

Ce lucrare la timp! Domnul ne aude înainte ca noi să strigăm şi adesea ne răspunde cu aceeaşi iuţeală. Ştiind dinainte nevoile noastre, Dumnezeu aranjează totul în aşa fel ca înainte să se simtă nevoia, ea să fie împlinită şi înainte ca încercarea să ne fi atins, noi să fim deja înarmaţi. Acest răspuns imediat la nevoile noastre întrece orice ştiinţă şi noi am văzut de multe ori întâmplându-se. Înainte ca noi să fi avut timp să ne gândim la vreun necaz, mângâierea puternică hărăzită să ne sprijinească a şi venit. Ce Dumnezeu este Dumnezeul nostru care ne răspunde aşa de repede!Felul Lui de a auzi ne aduce aminte de telefon. „Dumnezeu este în cer şi noi suntem pe pământ”, dar El face ca vorba noastră să zboare tot aşa de iute ca şi vorba Sa. Când noi ne rugăm fierbinte, atingem urechea lui Dumnezeu. Şi milostivul nostru Mijlocitor aduce imediat înaintea Tatălui Său, cererile noastre, pe care El le ascultă cu atenţie. Ce mare lucru este rugăciunea! Cine nu ar îndrăzni să ceară ceva cu ardoare, când ştie că glasul lui ajunge până la urechea împăratului împăraţilor? Mă voi ruga astăzi cu credinţă, nu numai că voi fi auzit, dar că am şi fost auzit; nu numai că El îmi va răspunde în viitor, dar eu primesc chiar acum răspuns. Duhul Sfânt să mă ajute în rugăciunile mele.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Slavă lui DUMNEZEU în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui. Luca 2.14

Întotdeauna la cercetarea acestui cuvânt suntem plini de adorare căci Fiul lui Dumnezeu, prin care s-au creat toate lucrurile, S-a făcut Om. El a devenit Om adevărat, căci a devenit „părtaş sângelui şi cărnii.” Fiul lui Dumnezeu care nu este numai „Cuvântul” ci şi „Adevărul lui Dumnezeu” a împlinit cu fapta ceea ce înţelesese încă înainte de întemeierea lumii: „Desfătarea mea era în fiii oamenilor.” Niciodată creaţia nu a cunoscut un asemenea eveniment. Este aşa de înălţător că mulţimea oştilor cereşti au intrat într-o laudă dumnezeiască în faţa acestui eveniment spunând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Ei trebuiau să vadă cu admiraţie că El „deşi avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu ci S-a dezbrăcat… şi a preluat chip omenesc făcându-se asemenea oamenilor.

Dar nu numai îngerii, ci oameni slabi, păstori săraci au putut să meargă la Betleem şi să vadă taina tainelor: Fiul lui Dumnezeu, copil în iesle!Şi noi în Duh putem să ne privim acolo şi să vedem că „Isus Cristos a venit în trup”. El era „Sfânt” ca om adevărat, „născut de o fecioară” despre care s-a spus: „ce se va naşte din tine este de la Duhul Sfânt” şi El se va numi Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbeşte acuma „prin Fiul” şi noi ştim „că S-a arătat ca să ia păcatele.” Cine putea să facă acest lucru decât numai Acela despre care e scris că păcat în El nu se găsea? Niciodată nu putem să-i mulţumim îndeajuns pentru că a venit la noi.

Braţele părinteşti ale Dumnezeului nostru ne cuprind şi ne sprijinesc zi şi noapte. El ia asupra Lui toate nevoile şi toate grijile noastre. El doreşte ca să ne aruncăm grijile asupra Lui şi să dobândim încredinţarea scumpă că El ne poartă de grijă. „El nu-şi întoarce privirea de la cel neprihănit.”

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, strânge puterile mele la Tine, salvează-mă de risipa de energie şi vindecă toate indispoziţiile mele cu sănătatea Ta perfectă. Vino şi fă ca tot hotarul acestui templu trupesc să strălucească de prezenţa Ta.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.» IOAN 3,16

Trăim astăzi pe acest pământ ca pe un vulcan gata să erupă şi care poate să îşi reverse lava în orice moment. Când Domnul Isus a spus: «Oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate» (Luca 21,26), S-a referit cu siguranţă la zilele noastre. Omul din ziua de azi este din ce în ce mai dominat de frica de viitor, de aceea există atât de mulţi oameni depresivi. Ştiaţi că psihiatrii sunt cei mai solicitaţi medici în ziua de azi? Din statutul de coroană a creaţiunii şi imagine a lui Dumnezeu, prin cădere, omul s-a transformat într-un simbol, echivalent al păcatului. Într-adevăr, nimic nou nu e sub soare! În grădina Eden s-a realizat din punct de vedere spiritual transformarea radicală în rău a omului. Păcatul este cel care îl desparte pe om de Tatăl ceresc. Dar Dumnezeul plin de dragoste nu a lăsat omul în mâna lui Satan. Sacrificiul Fiului Său a restabilit relaţia pe verticală, aşa că apostolul Pavel le-a putut scrie plin de bucurie creştinilor din Roma: «dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult» (Rom. 5,20).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Cedrii din Liban, pe care i-a sădit El. Psalmi 104:16

Cedrii din Liban sunt un simbol al creştinului, fiindcă au fost plantaţi în întregime de Domnul. Nu sunt sădiţi de om, nici nu au răsărit singuri, ci sunt sădiţi de Dumnezeu. Misterioasa mână a Duhului a aruncat sămânţa în inima pe care tot El a pregătit-o să o primească. Fiecare moştenitor adevărat al cerului îl recunoaşte pe Mire ca fiind Cel care l-a sădit. Mai mult, cedrii din Liban nu sunt dependenţi de om pentru apă. Ei stau pe stâncă, neudaţi de irigaţiile omului, dar Tatăl ceresc le asigură apa. La fel se întâmplă şi cu creştinul care a învăţat să trăiască prin credinţă. El este independent de om, chiar şi în lucrurile vremelnice. Pentru nevoile sale, El priveşte la Dumnezeu şi numai la El. Roua cerului este partea lui, şi Dumnezeul cerurilor este fântâna lui. Cedrii din Liban nu sunt ocrotiţi de nici o putere muritoare. Ei nu datorează nimic omului, atunci când sunt cruţaţi de vânt şi furtună. Ei sunt copacii Domnului, păstraţi şi îngrijiţi de El, şi numai de El. La fel se întâmplă cu creştinul. El nu este o plantă de apartament, păzită de ispite; el Stă în cea mai periculoasă poziţie. El nu are adăpost, şi nici ocrotire, în afară de aceasta: aripile întinse ale Dumnezeului veşnic acoperă întotdeauna cedrii pe care i-a sădit. Ca şi cedrii, credincioşii sunt plini de vitalitate şi verzi întotdeauna, chiar şi în viscolul iernii. In cele din urmă, maiestatea şi frumuseţea cedrilor se datorează numai lui Dumnezeu. Domnul, însuşi Domnul, este totul pentru cedri; de aceea, David spune în unul din psalmii săi: „lăudaţi pe Domnul… pomi roditori si cedri toţi” (Psalmi 148:7, 9). In credincios nu există nimic care să aducă laudă omului. El este sădit, hrănit, şi ocrotit de mâna Domnului, şi toată slava I Se cuvine numai Lui!

Seara

 Şi Eu îmi voi aduce aminte de legământul Meu. Genesa 9:15

Observați forma făgăduinţei. Dumnezeu nu a spus: „când vei vedea curcubeul, şi îţi vei aminti de legământul Meu, atunci nu voi distruge pământul”. Făgăduinţa nu depinde de memoria noastră, care este slabă şi rătăcitoare; ea se bazează pe memoria lui Dumnezeu, care este infinită şi neschimbătoare. „Curcubeul va fi în nor, si Eu mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic” (vers. 16). Nu de amintirile mele se leagă legământul, ci faptul că Dumnezeu îşi aminteşte de mine şi de legământul Său cu mine este temelia siguranţei mele. Slavă lui Dumnezeu! Toate fortăreţele mântuirii sunt asigurate de puterea divină. Chiar şi cele mai mici turnuri, despre care credem că sunt lăsate în grija oamenilor, sunt păzite de puterea Lui. Nici amintirea legământului nu este lăsată în seama noastră. Noi putem uita, dar Domnul nu uită sfinţii săpaţi în palmele Sale (Isaia 49:16). Noi suntem asemenea Israelului în Egipt. Sângele trebuie pus pe tocul şi pe uşiorii uşii. Domnul nu spune: „când tu vei vedea sângele, Eu voi trece peste tine” ci „când Eu voi vedea sângele, Eu voi trece peste tine” (vezi Exod 12:22-23). Privind la Isus, primesc bucurie şi pace, dar numai atunci când Dumnezeu priveşte la Isus este asigurată mântuirea mea şi a tuturor aleşilor Săi Este imposibil ca Dumnezeu să se uite la Christos, Garantul nostru însângerat, şi să se mai mânie o dată pentru păcatele pedepsite în Isus. Nu, nu de noi depinde să fim mântuiţi amintindu-ne legământul. Nu există nici o combinaţie de in şi lână în jertfa lui Christos – nici o urmă de mână omenească nu întinează lucrarea de mântuire. Mântuirea nu vine prin om sau de la om, ci doar prin Domnul. Noi ne vom aminti legământul doar prin harul divin. Totuşi, temelia siguranţei noastre nu se află aici. Faptul că Dumnezeu îşi aminteşte de noi, şi nu faptul că noi ne amintim de Dumnezeu, este siguranţa noastră. De aceea legământul este „un legământ veşnic” (Genesa 9:16).

IZVOARE IN DEŞERT

Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. (Eclesiastul 11:3)

Dacă credem mesajul acestui verset, atunci de ce ne înspăimântă norii care întunecă cerul nostru? Este adevărat că pentru o vreme norii negri ascund soarele, dar el nu s-a stins şi în curând va străluci din nou. Între timp norii aceia sunt plini cu ploaie, şi cu cât sunt mai negri, cu atât e mai probabil că vor aduce ploi îmbelşugate.

Cum am putea avea ploaie fără nori? Necazurile noastre ne-au adus întotdeauna binecuvântări, şi întotdeauna ne vor aduce, pentru că ele sunt carele negre ale harului luminos şi glorios al lui Dumnezeu. Nu după mult timp norii se vor goli, şi fiecare lăstar va fi mai fericit datorită ploilor. Dumnezeul nostru ne poate uda cu întristare, dar apoi El ne va înviora cu îndurarea Lui. Scrisorile de dragoste ale Domnului nostru vin la noi adesea în plicuri negre. Cărucioarele Lui pot hurui zgomotos pe cer, dar ele sunt pline de binefaceri. Şi nuiaua Lui face flori plăcute şi fructe hrănitoare. Deci să nu ne facem griji din pricina norilor. Ci mai degrabă să cântăm pentru că florile de mai ne sunt aduse prin norii şi ploile de aprilie.

O, Doamne, „norii sunt praful picioarelor [Tale]“! (Naum 1:3). Ajută-ne să ne amintim cât de aproape eşti Tu de noi în timpul zilelor întunecate şi înnorate! Dragostea Te priveşte şi se bucură. Credinţa vede norii golindu-se şi făcând dealurile din toate părţile să salte de bucurie.  Charles H. Spurgeon

Ceea ce pare atât de întunecat vederii tale slabe

Poate fi o umbră, văzută bine

Ce face o strălucire să lumineze de două ori mai mult.

Fulgerul care a lovit copacul tău – ca să nu te mai

Adăpostească – lasă întinderea albastră a cerului

Să strălucească acolo unde n-a strălucit niciodată.

Strigătul smuls din durerea duhului tău

Poate să răsune pe o câmpie îndepărtată,

Şi să aducă pe un rătăcit din nou acasă.

Întinderea albastră a cerului este mult mai mare decât norii întunecoşi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei .33-46

O altă parabolă ilustrează starea jalnică a poporului şi a răilor săi conducători. Dumnezeu aştepta roade de la via Sa, Israel. Nu neglijase nimic din ce trebuia să facă pentru a le obţine (comp. cu Isaia 5.1,2). Evreii însă (şi oamenii în general) au dovedit nu numai incapacitatea lor de a le produce, ci şi un duh de răzvrătire şi de ură împotriva Stăpânului tuturor lucrurilor. Ei nu numai că nu i-au recunoscut, dar i-au şi respins pe slujitorii Acestuia, pe profeţi, iar acum se pregătesc să-L înlăture – şi încă în ce fel – pe însuşi Moştenitorul, pentru a rămâne ei singurii stăpâni peste moştenire – adică peste lume (1 Tesaloniceni 2.15).

Domnul întâi îi provoacă pe aceştia să-şi rostească propria sentinţă (v. 40,41), apoi le arată că El însuşi este „piatra din capul unghiului, aleasă şi preţioasă”, pe care Dumnezeu o pusese în Israel, însă pe care ziditorii (căpeteniile iudeilor) nu o doriseră, potrivit cu Psalmul 118.22,23. Astfel El a devenit, în acelaşi timp, şi piatra unghiulară a unei „case spirituale”, Adunarea, şi „o stâncă de cădere” pentru cei neascultători (1 Petru 2.4-8). Conform acestui pasaj, Domnul Hristos este, în esenţă, piatra de încercare a credinţei: Preţioasă înaintea lui Dumnezeu şi având acelaşi preţ şi pentru noi, cei care credem, El este respins de oameni şi devine o „piatră de poticnire” pentru cei necredincioşi.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Ioan 15:9-17

PRIETENUL NOSTRU DE ÎNCREDERE

v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot
ce am auzit de la Tatăl Meu.    Ioan 15:15

Nu cu mulţi ani în urmă, un scriitor creştin a trecut printr-o perioadă de adânci îndoieli şi ispite. Îşi punea întrebări asupra lucrării sale, a calificării pentru ea, asupra căsniciei, asupra mântuirii. Torturat şi împovărat, s-a dus în sfârşit la un prieten şi şi-a mărturisit sentimentele ce le avea. In timp ce au discutat şi s-au rugat împreună pe parcursul a câtorva săptămâni, i-a revenit perspectiva vieţii. Pacea i-a revenit în inimă şi a experimentat din nou bucuria în Domnul. Dacă putem primi un astfel de ajutor vorbind cu un prieten, cu cât mai mult vom beneficia dacă vom fi cu totul deschişi faţă de Dumnezeu? El este cel mai bun dintre toţi prietenii. Alexander Maclaren a scris: „Dacă suntem prieteni cu Dumnezeu, ar trebui să nu avem secrete faţă de El. Sunt foarte puţini aceia care ne sunt atât de dragi, în faţa cărora ne putem aventura să ne dezvelim adâncurile inimii, Sunt lucruri acolo în adâncul tainiţelor inimii pe care n-am dori să le arătăm nici unui prieten… Dar ar trebui să-L lăsăm pe Dumnezeu în toată casa. Dacă este adevăr şi dragoste, n-ar trebui să ne temem să scoatem la vedere toată murdăria şi josnicia noastră, gândurile nevrednice şi faptele făcute împotriva Sa. Spune-I Domnului totul, dacă vrei sâ fii un prieten al Lui”. Isus a fost Dumnezeu venit în trup omenesc. Înaintea întoarcerii Sale în ceruri, El a spus ucenicilor că ei sunt prietenii Săi, ceea ce înseamnă că şi El era Prietenul lor. Şi nu putem avea un prieten mai bun şi mai apropiat ca Isus. El ne ştie deja şi aşteaptă de la noi încrederea şi mărturisirea păcatului. El este prietenul nostru cel demn de toată încrederea – D.C.E.

Am găsit un prieten minunat,

Bun, adevărat, ocrotitor,

Sfetnic înţelept şi devotat

Şi-un aşa măreţ apărător! – Small

Prietenia lui Cristos triumfă, cand prietenia umană falimentează.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Aceasta este legea arderiidetot, a darului de mâncare, și a jertfei pentru păcat, și a jertfei pentru vină, și a jertfei pentru consacrare, și a jertfei de pace, pe care a poruncito Domnul lui Moise pe muntele Sinai, în ziua când a poruncit fiilor lui Israel să aducă darurile lor Domnului în pustia Sinai. Levitic 7.37,38

În cartea Levitic găsim expuse, în cel mai detaliat mod, resursele lui Dumnezeu pentru nevoile omului: jertfa, preoția și locul de închinare. Acestea sunt esențiale în apropierea omului de Dumnezeu, așa cum ne dovedește din plin această carte. Toate aspectele legate de aceste lucruri au fost rânduite de Dumnezeu și stabilite prin legea Sa. Nimic nu a fost lăsat la latitudinea imaginației bogate a omului sau a înțelepciunii lui. „Aaron și fiii lui au făcut toate lucrurile pe care lea poruncit Domnul prin Moise“ (Levitic 8.36). Nici preoților, nici poporului nu le era permis să facă vreun pas fără îndrumările Domnului. Lucrurile stau la fel astăzi. În această lume întunecată nu există nicio rază de lumină care să nu vină din Sfânta Scriptură. „Cuvântul Tău este o candelă pentru piciorul meu și o lumină pentru cărarea mea“ (Psalmul 119.105).

Este minunat atunci când copiii lui Dumnezeu onorează atât de mult Cuvântul Său, încât se lasă călăuziți de el în toate lucrurile. Avem și noi nevoie acum, la fel de mult cum aveau nevoie iudeii atunci, de îndrumările divine în ce privește închinarea plăcută lui Dumnezeu. „Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui“ (Ioan 4.23).

Sinceritatea și devotamentul inimii nu sunt de ajuns pentru o închinare adevărată. Ea trebuie să fie, de asemenea, prin ungerea Duhului și să fie conformă cu adevărul lui Dumnezeu. Însă noi avem toate acestea în Persoana și în lucrarea binecuvântatului nostru Domn Isus! El este deopotrivă Jertfa și Preotul nostru, precum și dreptul nostru de a intra în Locul Preasfânt. Să rămânem aproape de coasta Lui străpunsă, pururi cu simțământul că El este temeiul și tămâia plăcut mirositoare a întregii noastre închinări!    C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii. 1 Timotei 2.1

Dedicarea avocatului

Edward McKendree Bounds (1835-1913), de meserie avocat, a început să predice Evanghelia la vârsta de 24 de ani. El era un om blând și smerit care nu răspundea dușmanilor săi. În schimb, el plângea și se ruga pentru ei. El nu-și pierdea timpul cu mărturiile false de credință ale unora. Bounds a lucrat la revista „Sfătuitorul creștin“ timp de 12 ani. El era un om al rugăciunii. La vârsta de 76 de ani putea să se roage de la trei dimineața câte trei ore pe genunchi. Bounds a fost puțin cunoscut, dar a avut o viață de rugăciune intensă.

Iată un om care a învățat o lecție de viață de la Mântuitorul său! Rugăciunea nu doar caracteriza viața obișnuită a lui Hristos, ci ea a precedat totul. Învățăm astfel de la Mântuitorul că rugăciunea trebuie să fie o deprindere zilnică în viața noastră.

Cum arată viața ta de rugăciune, cititorule? Cine nu se roagă și nu caută în Dumnezeu sursa ajutorului său, acela se bazează pe forțele proprii și pe înțelepciunea sa. Dar cine aduce înaintea lui Dumnezeu în rugăciunile sale toate situațiile, va dispune de surse de ajutor divin nebănuite.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM STAI CU VORBIREA TA LĂUNTRICĂ?

„Din prisosul inimii vorbește gura” (Luca 6:45)

Când John Roebling a conceput un proiect pentru construcția unui pod între Manhattan și Brooklyn, experții au considerat că este imposibil. Ei au fost de părere că un pod pe o asemenea distantă nu poate rezista la vânturi și la curenți. Roebling, însă, nu s-a dat bătut și împreună cu fiul său, Washington, s-au apucat de lucru. Apoi,’ chiar când construcția era pe punctul de a începe, Roebling a murit într-un accident subacvatic care i-a afectat fiului său creierul, făcându-l incapabil să meargă sau să vorbească. Opinia predominantă era ca proiectul să fie abandonat, dar Washington Roebling era hotărât să îndeplinească visul tatălui său. El a dezvoltat un sistem de comunicare bazat pe atingerea cu degetul a brațului soției sale prin care transmitea ideile sale inginerilor de proiect. Timp de treisprezece ani, aceasta a fost modalitatea prin care a supravegheat construcția – și în 1883 prima mașină a traversat podul Brooklyn. „Imposibilul” devenise realitate! Te confrunți și tu cu o situație imposibilă acasă, la serviciu, pe plan financiar sau într-o relație? Dacă este așa, ceea ce îți spui ție însuți are o mare însemnătate. Vorbirea ta lăuntrică te conduce spre bucurie sau spre nefericire. Iți dai seama unde se află credința ta din ceea ce-ti iese pe gură: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui” (v. 45). Un pastor spune: „Când ești sub presiune, ceea ce scoți pe gură te înștiințează dacă trebuie să faci anumite schimbări. Când dorești ca un lucru să se arate în omul din afară, strânge Cuvântul lui Dumnezeu în omul dinlăuntru. Hrănește-te zilnic din Cuvânt și odată ce-l crezi, vei ajunge să-l rostești și când începi să-l rostești, întreaga ta ființă va reflecta comoara Cuvântului Său din tine”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s