Oswald CHAMBERS: Rugăciunea ascultată de Tatăl

John 11.41„Tată, Iţi mulţumesc că M-ai ascultat.”

loan 11:41

Sursa foto
Rugăciunea ascultată de Tatăl

Când Se roagă Fiul lui Dumnezeu, El este conştient de un singur lucru: de Tatăl Său. Dumnezeu aude întotdeauna rugăciunile Fiului Său şi, dacă Fiul lui Dumnezeu ia chip în mine, Tatăl va auzi întotdeauna rugăciunile mele. Dar eu trebuie să am grijă ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în trupul meu muritor.

Trupul vostru este templul Duhului Sfânt“. „Betleemul” Fiului lui Dumnezeu. Are vreo şansă Fiul lui Dumnezeu să lucreze în mine? Simplitatea vieţii Fiului lui Dumnezeu se manifestă în mine aşa cum s-a manifestai şi în viaţa Lui trăită aici pe pământ? Când vin în contact cu evenimentele cotidiene ale vieţii în calitatea mea de fiinţă omenească obişnuită, se rosteşte în mine rugăciunea Fiului veşnic al lui Dumnezeu către Tatăl Său?

În ziua aceea veţi cere în Numele Meu…“. In care zi? În ziua în care Duhul Sfânt a venit în mine şi m-a făcut în mod efectiv una cu Domnul meu. Este Isus Cristos mulţumit pe deplin în viaţa ta sau ai devenit un îngâmfat spiritual? Nu lăsa niciodată ca raţiunea să se impună şi să-L dea deoparte pe Fiul Iui Dumnezeu. Raţiunea este un dar pe care l-a dat Dumnezeu naturii umane; dar raţiunea nu este darul Fiului Său.

Gândirea supranaturală este darul Fiului Său; de aceea, să nu punem niciodată raţiunea pe tronul vieţii noastre. Fiul întotdeauna Îl descoperă pe Tatăl; raţiunea nu L-a descoperit şi nu-L va descoperi niciodată pe Tatăl. Inteligenţa noastră obişnuită nu se închină niciodată lui Dumnezeu dacă nu este transformată prin locuirea în noi a Fiului lui Dumnezeu.

Trebuie să avem grijă ca acest trup muritor să fie ţinut în ascultare perfectă de El, permiţându-I să lucreze prin el în fiecare moment. Trăim noi într-o asemenea dependenţă de Isus Cristos, încât viaţa Lui să se manifeste clipă de clipă în trupul nostru muritor?

(Meditatie  – TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

9 August 2016

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Urechile tale vor auzi după tine: “Iată drumul, mergeţi pe el”. ISAIA 30:21

Credinciosul care vrea astăzi să urmeze pe Mântuitorul său “afară din tabără”, în realitatea lepădării Lui, va avea de înfruntat şi piedici fără număr, şi batjocori pe care “cei ce trăiesc fără grijă în Sion” nu le cunosc, mulţumindu-se cu o religiozitate uşoară, care nu-i costă nimic şi care accceptă compromisuri cu duhul veacului de acum. Dar Duhul ne spune lămurit “să ieşim afară din tabără la El şi să suferim batjocorirea” (Ev. 13:13). Eşti înconjurat de o lipsă de claritate, de nedumerire cu privire la starea în care te găseşti, fără să-i cunoşti cauza? Ascultă atunci glasul din urma ta care îţi spune: “Iată drumul, mergi pe el”. Întoarce-te la punctul de plecare, la claritatea pe care ai cunoscut-o la început şi din locul acesta vei cunoaşte care este cauza situaţiei în care te afli acum. Nu sta în nedumerire, într-o stare de apatie, glasul care încă îţi vorbeşte este cugetul, “solul” lui Dumnezeu care, oricât de proastă ar fi starea noastră sufletească, el nu face compromisuri, nu se lasă corupt ci ne şopteşte mereu “întoarce-te”. El nu ne vorbeşte în mod violent, ci delicat, numai să nu-l înăbuşim cu ceva. Ai pierdut poate părtăşia cu Domnul Isus din pricina vreunui păcat nemărturisit, neosândit şi nepărăsit? “Solul” Lui îţi spune: “iată drumul, mergi pe el”. Crucea este punctul de plecare şi acolo trebuie să ne întoarcem ca să facem un început nou. Să nu încercăm însă să facem aceasta până nu am recunoscut şi am abandonat ce ne-a făcut să ne abatem, fără să punem în regulă cu Dumnezeu tot ce a intervenit în viaţa noastră şi ne-a adus în starea în care ne găsim.

Suntem poate în primejdia de a fi cuprinşi de o activitate de rutină, fără prospeţime, fără viaţă şi bucurie spirituală? Viaţa şi activitatea noastră de creştini adevăraţi trebuie să fie roadă unei părtaşii reale cu Domnul Isus, expresia vieţii Lui în noi. Atunci vom putea trăi viaţa Lui de înviere. El ne-a chemat de pe cruce, când cu mâinile întinse ne-a spus: “şi pentru tine am murit”. Aici trebuie să revenim şi aici vom putea auzi clar îndemnul: “iată drumul, mergi pe el”. Este adevărat că drumul crucii nu este uşor, nu este pe roze, ci mai degrabă pe ghimpii lor, dar este un drum al lepădării de noi înşine, este un drum al suferinţei şi al ruşinii, este drumul morţii eului nostru.

Una din principalele cauze a slăbirii pe cale a credinciosului este pătrunderea lumii în viaţa lui. În măsura în care am permis lumii să ocupe un loc în inima mea, am pierdut puterea spirituală. Dacă iubesc lumea sub orice formă devin necredincios Domnului Isus. Singurul secret de a ne detaşa de lume este de a ne ataşa de Domnul Hristos. Nu corabia în apă, ci apa în corabie o face să se scufunde. Nu credinciosul în lume, ci lumea în cel credincios îl duce la naufragiu, îl scufundă.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Un psalm al fiilor lui Core. O cântare a Celui Preaiubit”. Psalm 45

Oare pot să ştiu dacă aparţin de Mireasa Domnului? Eu nu aş dori să hotărăsc locul meu pe care-l voi avea în cer, dar doresc să ajung la ţinta care-mi stă înainte. In trecut am alergat din răsputeri, dar acum, văd cât de multe am primit prin Mântuitorul, pentrucă prin cunoaştere putem înainta. Trebuie să experimentăm îndurarea Lui şi nu avem voie ca pe ascuns, să ne sfătuim cu noi înşine. Alergarea la promisiuni şi ţinerea poruncilor înviorează inima. Trebuie să facem asemenea lui Iosua şi Caleb care au crezut în făgăduinţa lui Dumnezeu şi au moştenit ţara. Si noi trebuie să alergăm după dragoste. Este scris: “Tineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu “. (Iuda v.21). Mireasa se bucură de Mântuitorul ei şi-I spune: “Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale”.(Psalm 45:2). Precum se bucură mireasa de glasul mirelui, şi-i ascultă cu drag cuvintele, aşa ne bucurăm şi noi de cuvintele Domnului Isus. Da, să avem mare bucurie în cuvintele Domnului. In Cântarea Cântărilor, cum se laudă mireasa cu mirele şi cum o descrie mirele pe mireasă: “Eşti frumoasă de tot, iubito şi n-ai nici un cusur”. (Cânt.Cânt.4:7). Oare de ce este mireasa atât de frumoasă? Pentrucă mirele a fost cel care a scăldat-o în apă, a uns-o cu untdelemn, a crescut-o i-a dat veşminte brodate, i-a acoperit goliciunea, a împodobit-o cu bijuterii scumpe şi a prezentat-o nespus de frumos înaintea tatălui ei. (Ezec.16:4-14). De aceea este scris: “Printre preaiubitele tale sunt fete de împărat; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir. Ascultă fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău”. Si atunci împăratul îţi va pofti frumuseţea. Si fiindcă este Domnul tău, adu-I închinăciunile tale”. (Psalm. 45:9-11). Dar nu este scris degeaba: “Ascultă fiică, uită-ţi originea”.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CURĂŢIRE PENTRU A PURTA ROADE

Pe orice mlădiţă, care este in Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte ca să aducă şi mai multă roadă. Ioan 15.2

Iată o făgăduinţă de preţ pentru oricine vrea să ducă o viaţă rodnică. Ea este arătată, ce-i drept, sub o înfăţişare cam aspră. Mlădiţă care aduce roadă trebuie şi ea să fie curăţită? Trebuie chiar şi cei mai buni şi folositori să fie curăţiţi? Sigur că aşa trebuie să fie, căci cea mai mare parte din lucrarea de curăţire pe care o face Domnul se face prin întristări de un fel sau de altul. Nu pentru cei răi, ci pentru cei neprihăniţi sunt pregătite necazurile în lumea aceasta. Dar sfârşitul este mult mai de preţ decât o răsplătire a acestor necazuri. Dacă va ieşi din suferinţa noastră mai multă roadă pentru Mântuitorul nostru, nu vom avea păreri de rău pentru suferinţa pricinuită prin tăiere, nici de pierderea frunzişului nostru. în afară de încercări, această curăţire se face prin Cuvântul lui Dumnezeu şi acest gând dă la o parte ceea ce este neplăcut în această făgăduinţă. Prin Cuvântul Său noi vom ajunge să fim mai supuşi, mai blânzi şi mai folositori. Domnul nostru care ne-a făcut să aducem roadă într-o anumită măsură, vrea să lucreze în noi astfel ca să ajungem la o vrednicie şi mai mare. Şi desigur că este o mai mare mângâiere în făgăduinţa de a aduce roadă pentru Dumnezeu, decât într-o făgăduinţă de a primi bogăţii, noroc şi onoruri. Doamne, grăbeşte-te de a împlini cu mine Cuvântul Tău plin de har şi fă ca să aduc şi eu o roadă bogată spre slava Ta.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. Proverbe 4.23

Un băiat de 9 ani l-a primit prin credinţă pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal. El se bucura de faptul că este o oiţă a Păstorului cel Bun. După un timp a venit la învăţătoarea lui care era credincioasă. Plângea. Aceasta l-a întrebat de ce plânge. Suspinând el a spus: „Eu am dăruit numai trei sferturi din inima mea Domnului Isus iar un sfert mai este încă a câinelui meu.”
Nu putem să nu zâmbim de necazul băiatului, dar este vrednic de gândit asupra acestui adevăr. El s-a predat Mântuitorului în credinţa lui de copil. După scurt timp, Domnul Isus îi arată că în afară de El mai are totuşi ceva de care inima lui mai este legată. Acest băiat avea un cuget sensibil. El a recunoscut bilaterismul său (adică faptul de a sluji la doi stăpâni) şi a plâns cu lacrimi. Oare nouă celor mari nu ne lipseşte adesea acest cuget sensibil? Domnul Isus ne-a răscumpărat; duhul, sufletul şi trupul îi aparţin pe deplini. El vrea să fie centrul inimii noastre. Inima este sediul simţurilor, al iubirii, şi al simpatiei. Noi copiii lui Dumnezeu avem datoria sfântă de a veghea cu stricteţe ca inima noastră să bată necontenit numai pentru El, Cel care pe Golgota a suferit şi a murit în suferinţe nespuse pentru păcatele noastre şi a luat asupra lui judecata cea dreaptă şi sfântă a lui Dumnezeu. Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice!” Satana care strică sufletele vrea să infiltreze lumea în inima noastră. Cu ce viclenie păşeşte el îndeosebi în vremurile noastre! Luxul în viaţă, progresul, comoditatea şi atâtea altele le foloseşte pentru a ne abate de la Domnul Isus. Cercetaţi-vă inima în lumina Lui sfântă dacă bate necontenit numai pentru El.

Domnul Isus Cristos ne cheamă să murim faţă de noi înşine, faţă de carne (fire), de dorinţele sale ca şi faţă de chemările familiei sau ale prietenilor când aceştia nu vor pentru noi acea viaţă sfântă, predată pentru slava Sa.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, în chip desăvârşit am nevoie de Tine şi cât tânjesc după Tine! Intoarce-Te la mine în plinătatea Ta; pe măsură ce viaţa Ta va umple hotarele minţii şi ale duhului, revărsându-se, Numele Tău va fi glorificat.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.» 2 CORINTENI 5,21

Sunt sigur că mulţi dintre cititorii mei au sufletul plin de disperare şi sunt descurajaţi — neştiind ce să mai facă cu viaţa lor. Te numeri şi tu printre aceşti oameni deznădăjduiţi şi lipsiţi de speranţă? Domnul Isus te întreabă: «Vrei să te faci sănătos?» (loan 5,6). El ar vrea să faceţi un schimb. Dacă tu îi spui «da», atunci El îţi dă viaţa Sa de biruinţă, iar tu îi dai Lui viaţa ta păcătoasă şi ruinată. Atunci mândria şi dragostea de sine vor pieri, iar multe trăsături de caracter bune, pe care altădată nici nu le băgai în seamă, vor fi sădite în loc. Acesta este schimbul pe care îl propune Isus! Cum a fost făcut posibil un asemenea schimb? Simplu, prin faptul că El, pe crucea de pe Golgota a luat asupra Sa absolut toate păcatele lumii. Mi te şi închipui rugându-te: «Da, Doamne, vreau ca disperarea mea să piară, vreau să fiu asemenea Tie!» Dar trebuie să te avertizez: fii foarte, foarte atent! Mulţi oameni care s-au întors la Cris-tos au realizat prea târziu care este preţul pe care trebuie să-1 plătească pentru a fi ca Isus. Acest ţel suprem al lui Dumnezeu îl poţi atinge numai dacă îi dai întreaga ta viată.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

“Cetatea nu are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze.” Apocalipsa 21:23

Într-o lume mai bună, locuitorii sunt independenţi de necesităţile creaturilor. Ei nu au nevoie de haine. Veşmintele lor albe nu se învechesc niciodată, şi nici nu se murdăresc. Ei nu au nevoie de medicamente ca să-şi vindece bolile, fiindcă locuitorii nu vor spune niciodată „sunt bolnav”. Ei nu au nevoie pe somn ca să-şi odihnească trupurile. Nu se odihnesc nici ziua, nici noaptea, ci îl laudă pe Domnul în templul Său, fără să obosească. Nu au nevoie de relaţii sociale care să-i facă să se simtă bine. Fericirea care derivă din părtăşia cu fraţii lor sfinţi nu este esenţială bunăstării lor, fiindcă prezenţa Domnului le împlineşte orice dorinţă. Nu au nevoie de învăţători. Fără îndoială, ei vorbesc unii cu alţii despre lucrurile lui Dumnezeu, dar nu au nevoie să fie instruiţi, fiindcă vor fi „ucenici ai Domnului” (Isaia 54:13). Ale noastre sunt pomenile de la porţile regelui, dar ei se vor ospăta chiar la masa Lui. Aici ne sprijinim de braţul unui prieten, dar acolo ei se sprijinesc numai pe Cel Preaiubit. Aici suntem ajutaţi de tovarăşii noştri, dar acolo ei găsesc totul în Christos Isus. Aici privim carnea care piere şi hainele care sunt mâncate de molii, dar acolo ei vor găsi totul în Dumnezeu. Noi folosim un ulcior ca să bem apă din izvor, dar ei beau din Fântâna Vie, şi îşi pun buzele pe apele veşnice. Aici îngerii ne aduc binecuvântări, dar acolo nu vom mai avea nevoie pe mesageri din cer. Ei nu au nevoie de Gavril, ca să le aducă iubirea lui Dumnezeu, fiindcă ei îl văd faţă în faţă. O, ce timp binecuvântat va fi ziua în care ne vom odihni în braţele lui Dumnezeu! Ce oră glorioasă, când Dumnezeu şi nu creaturile Lui, Domnul şi nu lucrările Lui, va fi bucuria noastră zilnică! Sufletele noastre vor primi atunci desăvârşirea binecuvântării.

Seara

“S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci.” Marcu 16:9

Maria din Magdala fusese victima unui mare rău. Nu era posedata doar de un demon, ci de şapte. Aceşti locatari îngrozitori cauzau multă durere şi pângărire sărmanului trup în care locuiau. Cazul ei era oribil, fără speranţă. Nu se putea ajuta singură, şi nici un om nu o putea ajuta. Totuşi, Isus a trecut pe lângă ea. Nechemat de biata demonizată, şi întâmpinat probabil cu rezistenţă, El a rostit cuvântul potrivit, şi Maria din Magdala a devenit un exemplu viu al puterii vindecătoare a lui Isus. Toţi cei şapte demoni au părăsit-o ca să nu se mai întoarcă niciodată – izgoniţi de Domnul tuturor. Ce binecuvântată eliberare! Ce fericită schimbare! Ea a trecut de la delir la încântare, de la disperare la pace, de la iad la cer! Maria a devenit imediat un ucenic credincios al lui Isus, ascultându-i fiecare cuvânt, urmându-i paşii rătăcitori, împărtăşind viaţa Lui grea. Ea a devenit şi un ajutor de nădejde. A fost prima din grupul celor vindecaţi şi dintre femeile recunoscătoare care L-a urmat pe Isus şi l-a ajutat cu tot ce a putut. Când Isus a fost răstignit pe cruce, Maria a împărtăşit ruşinea Lui. Mai întâi o vedem privindu-L de departe, şi apoi apropiindu-se de piciorul crucii. Ea nu putea să moară pe cruce cu Isus, dar a stat cât de aproape se putea. Când trupul Său binecuvântat a fost coborât, ea a urmărit să vadă cum şi unde este dus. Ea a fost un credincios încrezător şi grijuliu – ultima la mormântul în care Isus dormea somnul morţii, prima în dimineaţa învierii. Credincioşia ei sfântă a făcut-o să fie martorul favorit al iubitului ei „Rabuni” (loan 20:16), care a chemat-o pe nume cu blândeţe şi a făcut-o solul veştilor bune pentru Petru şi ceilalţi ucenici înfricoşaţi. Harul a găsit-o când era o demonizată smintită şi a transformat-o într-un lucrător; harul a alungat demonii din ea, a ajutat-o să vadă îngerii, a eliberat-o de Satana, şi a unit-o pe veci cu Domnul Isus. Ajută-mă Doamne să am şi eu parte de minunile unui asemenea har!

IZVOARE IN DEŞERT

„Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine … Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare.” (Psalmul 84:5-6)

Mângâierea nu ni se dă când suntem fără griji şi plini de bucurie. Trebuie să străbatem adâncimile emoţiilor ca să experimentăm mângâierea – unul din cele mai preţioase daruri ale lui Dumnezeu. Şi apoi trebuie să fim pregătiţi să conlucrăm cu El.

Când umbrele nopţii – de care avem nevoie – se adună peste grădina sufletelor noastre, când frunzele se închid şi florile nu mai reflectă lumina soarelui în petalele lor strânse, şi când noi experimentăm cel mai gros întuneric, trebuie să ne amintim că nu vom fi niciodată în lipsă şi că picăturile de mângâiere din roua cerească vor cădea numai după apusul soarelui.

Am fost prin valea plângerii,

Valea necazului şi a durerii;

Dar „Dumnezeul oricărei mângâieri“ a fost cu mine,

Gata să mă încurajeze şi să mă susţină.

Aşa cum pământul are nevoie de nori şi de soare,

Sufletul nostru are nevoie şi de necaz şi de bucurie;

Aşa că deseori El ne pune în cuptor,

Ca să distrugă zgura din aur.

Când ne conduce prin valea necazurilor,

Urmărim mâna Lui atotputernică;

Pentru că încercările şi necazurile pe care El ni le trimite,

Fac parte din lecţiile Lui în har.

Deseori fugim de curăţire şi de tăiere,

Uitând că Grădinarul ştie

Că cu cât e mai adâncă tăierea şi curăţirea,

Cu atât va creşte mai bogat ciorchinele.

El ştie bine că suferinţa e necesară;

El are în vedere un plan înţelept,

Şi în valea întunecoasă El şopteşte:

„Curând vei înţelege ce am făcut“.

Când călătorim prin valea umbrită a vieţii,

Ţâşnesc mereu izvoare proaspete din dragostea Lui;

Şi învăţăm că necazurile şi pierderile noastre,

Sunt binecuvântări care iniţial par nenorociri.

Aşa că Îl vom urma oriunde ne va duce,

Fie cărarea întunecată sau luminoasă;

Pentru că am văzut că Dumnezeul nostru ne poate da mângâiere;

Dumnezeul nostru ne poate da cântări în noapte.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 19.27-30; 20.1-16

Problema care-i frământa atât de mult pe ucenici, aceea de a şti cine va fi cel dintâi şi cine cel din urmă în împărăţia cerurilor, este ilustrată acum printr-o nouă parabolă.

Probabil că şi noi am fi dispuşi să luăm partea lucrătorilor nemulţumiţi şi să considerăm nedrept modul de a răsplăti al acestui stăpân. Dar să privim povestirea mai îndeaproape: Lucrătorii care veniseră de dimineaţă se învoiseră cu proprietarul (v. 2,13): ei îşi estimaseră munca la un anumit preţ. Următorii însă se încrezuseră în gospodar, că le va fixa el „ce va fi drept” (v. 4,7). Aceştia din urmă nu au ce să regrete. În împărăţia cerurilor, răsplata nu este niciodată un drept. Toţi sunt „robi netrebnici”, potrivit cu Luca 17.10: nimeni nu merită nimic. Totul depinde de harul suveran al lui Dumnezeu şi fiecare primeşte ceea ce-i este necesar pentru a trăi, indiferent de cât a lucrat.

Pe de altă parte, lucrătorii din ceasul al unsprezecelea, nu sunt ei, de fapt, cei mai defavorizaţi dintre toţi, din moment ce au pierdut ocazia şi bucuria de a-i sluji acestui stăpân bun în cea mai mare parte a zilei?

In istoria căilor lui Dumnezeu, primii lucrători, cei care s-au învoit cu stăpânul, îl reprezintă pe Israel sub legământ; Cei din ceasul al unsprezecelea vorbesc despre „naţiuni” ca subiect al harului lui Dumnezeu.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Timotei 2:19-26

       AL SĂU ÎN EXCLUSIVITATE

„…va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.”    2 Timotei 2:21

Dacă eşti un copil al lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, tu-I aparţii în exclusivitate numai lui Dumnezeu. Eşti numai al Lui, al Lui singur, ca să te folosească aşa cum vrea El. Aceasta este ceea ce apostolul vrea să spună atunci când pune întrebarea: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu mai sunteţi ai voştri?” (1 Corinteni 6:19). Ca şi creştin, eşti sfinţit, ceea ce înseamnă că eşti pus deoparte pentru scopurile speciale ale lui Dumnezeu.Următorul incident ne va ajuta să vedem ceea ce înseamnă aceasta. El s-a petrecut cu mai mulţi ani în urmă, în zilele când stiloul era instrumentul principal de scris. Un musafir a cerut gazdei un stilou. Când aceasta i-a dus câteva, acesta şi-a ales unul şi se pregătea să scrie. Dar doamna gazdă l-a oprit şi a spus: „Scuzaţi-mă, vă rog. Nu mi-am dat seama că acest stilou a fost între celelalte. Vreţi să luaţi altul? Acesta este stiloul meu preferat şi a observat că ori de câte ori îl foloseşte cineva nu mai scrie uniform după aceea”. Avea, am putea spune, un stilou sfinţit. Era rezervat pentru a fi folosit în exclusivitate de ea insăşi. Tot la fel, creştinii sunt puşi deoparte pentru a fi folosiţi numai de către Cristos şi pentru slujirea Sa, şi nu trebuie să-i fie permis lumii să pună nici măcar degetul pe noi. Compromisul cu lumea împiedică slujirea noastră pentru Dumnezeu. Să trăim astfel ca unii care am fost puşi deoparte pentru Domnul. Suntem ai Lui în exclusivitate. P.R.V.

O, Isuse, Domn suprem,

Vom fi ai Tăi pentru vecie.

Tot ce suntem şi avem

Îţi dăm deplin cu bucurie. – Havergal

Sfinţirea cere consacrare fără rezerve.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și a fost așa: în anul al treizecilea, în luna a patra, în a cincea zi a lunii, pe când eram în captivitate lângă râul Chebar, sau deschis cerurile și am văzut viziuni de la Dumnezeu.”  Ezechiel 1.1

Când a avut aceste viziuni, Ezechiel se afla în împrejurări foarte dificile. Poporul era în captivitate și se părea că nu mai este nicio nădejde. Totuși, în chiar acele împrejurări, iau fost date aceste viziuni. Există și în viața noastră momente când, la fel ca Ezechiel, avem nevoie de o imagine proaspătă cu privire la măreția și la gloria lui Dumnezeu. Cu toții suntem înclinați să ne plecăm sub povara împrejurărilor și, în consecință, să devenim deprimați. Atunci avem nevoie, din punct de vedere spiritual, de viziuni ca acestea, care să ne restabilească încrederea în Dumnezeu.

Primul lucru pe care Ezechiel la văzut au fost cerurile deschise. Presat de oameni pe pământ, fără nicio ieșire, profetul este asigurat că exista o ieșire pentru el, către ceruri. Oricare ar fi fost restricțiile impuse de oameni asupra lui, profetul trebuia să învețe că cerul este întotdeauna deschis celui care este gata să umble pe pământ potrivit cu călăuzirea din cer.

Apoi, Ezechiel a văzut viziuni de la Dumnezeu. El este asigurat că persoana sa era importantă pentru cer și că aceste viziuni i se oferiseră prin har. Există o diferență imensă între a privi în jur și a privi în sus. Suntem mereu tentați să privim la ceea ce se întâmplă în această lume și să tragem concluzia că nu mai există nicio speranță. Rezultatul este că devenim deprimați. Însă, dacă am deschide Biblia și, la fel ca Ezechiel, am primi „viziuni de la Dumnezeu“, am fi dominați de un simțământ de biruință, nu de unul de depresie. Ceea ce se întâmplă în lume este serios și real, iar Scriptura ne adeverește acest lucru, însă de ce ar trebui ca ceea ce se întâmplă în lume să ne afecteze? Prin Cuvântul Său, Dumnezeu ne revelează măreția și gloria Sa, iar dacă sufletele noastre sunt pline de aceste lucruri, nimic din ceea ce se întâmplă în această lume nu ne va deprima.   G. Davison

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de fața Ta?” Psalmul 139.7

Sistemul GPS

Cu ajutorul sistemului GPS, un om poate fi localizat exact undeva pe glob. Aceasta înseamnă că o rază nevăzută urmărește posesorul fericit al unui astfel de aparat – de exemplu un alpinist – la fiecare pas. Un gând mângâietor! Nu se știe niciodată ce se poate întâmpla.

Dacă așa ceva este posibil la oameni, tot nu credeți că Dumnezeu poate localiza exact pe fiecare om? În Biblie este scris deja de milenii: „Căci Domnul Își întinde privirile peste tot pământul …“ (2 Cronici 16.9). Dumnezeu ne vede, dar nu numai fațada noastră evlavioasă și eticheta noastră religioasă. Nu, Dumnezeu vede înăuntrul inimii noastre și știe exact ce gândim. Noi suntem înaintea Lui ca o carte deschisă. Un gând mângâietor! Poate nu pentru toți, dar cu siguranță pentru răscumpărații Domnului. Ei nu au pentru ce să se teamă, pentru că nu mai au nimic de ascuns în fața lui Dumnezeu. Ei au văzut în lumina lui Dumnezeu, cât de neagră și păcătoasă este inima lor. Ei și-au recunoscut cu sinceritate păcatele înaintea lui Dumnezeu și au obținut iertarea Sa prin credința în Mântuitorul. De aceea pentru ei este o mare mângâiere, că Dumnezeu îi cunoaște pe deplin și că le este aproape în fiecare situație a vieții. Și cititorul acestor rânduri este chemat la această mângâiere, pe care o dă credința în Mântuitorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

UNEORI ESTE NEVOIE DE MUSTRARE

„Du-te și mustră-l între tine și el singur” (Matei 18:15)

Domnul Isus a spus: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău”. Mustrarea cuiva necesită trei lucruri: caracter, curaj si precauție.

Să ne uităm la fiecare:

1) Caracter. Datorită faptului că Isus se simțea în siguranță datorită identității si caracterului Său ca si Fiu al lui Dumnezeu, El a putut renunța la nevoia de a fi pe placul celor din jurul Său si de a fi acceptat de ei. Când ceea ce ești își are temelia în Hristos și în ceea ce te-a creat Tatăl tău ceresc să fii, primești libertatea de a-i mustra pe oameni fără a te îngrijora de respingere sau de consecințe negative.

2) Curaj. Fariseii aveau puterea de a submina reputația lui Hristos, ceea ce, în final, â dus la moartea Sa pe cruce. Cu toate acestea, însă, El ie=a spus adevărul. Si tu trebuie să faci la fel. Trebuie să fii dispus să-ți iei crucea și să-L urmezi, chiar si atunci când asta înseamnă să riști o ceartă și să te confrunți cu sentimente rănite. „A mustra” înseamnă a sta în fata cuiva, a-l privi în ochi și a te confrunta cu problema în mod sincer și cu dragoste pentru că pui pret pe relație.

3) Precauție. Asigură-te că urmărești momentul ales de Dumnezeu, nu de tine. E usor să te folosești de un curaj fals sau să bravezi pentru a-i provoca pe ceilalți pentru a obține ceea ce dorești. E ușor să pretinzi că mustrarea este necesară, când de fapt tu dorești controlul. Nu, tu trebuie să-L rogi pe Dumnezeu să-ți arate când și cum să-i mustri pe ceilalți. Scopul tău trebuie să fie întotdeauna acesta; împăcarea și refacerea relației.

Așadar, „du-te și mustră” dacă trebuie!

Advertisements

One thought on “Oswald CHAMBERS: Rugăciunea ascultată de Tatăl

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s