Oswald CHAMBERS: Crucea în rugăciune

John 16 26Crucea în rugăciune

„in ziua aceea veţi cere în Numele Meu.”

loan 16:26

Prea des ne gândim la cruce ca la ceva prin care trebuie să trecem; noi trecem prin ea numai pentru a ajunge în ea. Crucea înseamnă pentru noi doar un singur lucru – identificarea complelă, totală şi absolulă cu Domnul lsus Cristos. iar această identificare nu este mai reală pentru noi în nimic altceva decât în rugăciune.

Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi” (Matei 6:8). Atunci pentru ce să cerem? Ideea rugăciunii nu este de a primi răspunsuri de la Dumnezeu; rugăciunea este unitatea perfectă şi complelă cu Dumnezeu.

Dacă ne rugăm pentru că vrem răspunsuri, ne vom supăra pe Dumnezeu. Răspunsul vine de fiecare dală, dar nu întotdeauna pe calea pe care îl aşteptăm, iar supărarea noastră spirituală arată că refuzăm să ne identificăm cu Domnul nostru în rugăciune. Nu suntem aici pentru a dovedi că Dumnezeu răspunde la rugăciuni; suntem aici pentru a fi monumente vii ale harului lui Dumnezeu. „Nu vă zic că-L voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte” (loan 16:26-27). Ai ajuns într-o legătură aşa de strânsă cu Dumnezeu, încât viaţa de rugăciune a Domnului lsus Cristos să fie singura motivaţie a vieţii tale de rugăciune? Viaţa jertfită pentru noi a Domnului nostru a devenit viaţa ta? Dacă da, „în ziua aceea” te vei identifica aşa de mult cu lsus. Încât nu va mai exista nici o deosebire.

Când rugăciunea pare să nu primească răspuns, fereşte-te să dai vina pe altcineva. Aceasta este întotdeauna o cursă a lui Satan. Vei găsi că există întotdeauna un motiv – Dumnezeu foloseşte acel timp pentru a te învăţa multe lucruri profunde. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“… până când am intrat în sfântul locaş al lui Dumnezeu”.

PSALMUL 73:17

Psalmistul îşi povesteşte experienţa, care de fapt este şi a multor creştini, adică reacţia în faţa unei propăşiri aparente a celor răi (vs. 3), a succesului aparent al acelora care trafică cu binele şi cu răul şi care se pare că reuşesc pe un drum unde dreptatea şi cinstea sunt sacrificate în favoarea nedreptăţii şi a necinstei. Psalmistul spune la început că era să i se îndoaie piciorul şi aproape să-i alunece paşii. Dar intrarea în locaşul lui Dumnezeu iau redat stabilitatea, discernământul şi mai ales l-au reaşezat în starea aceea de evlavie, de bucurie şi pace, după cum reiese din cuvintele de la urmă ale psalmistului. “Totuşi eu sunt totdeauna cu Tine”, “pe pământ nu-mi găsesc plăcerea decât în Tine” şi “… pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu”. Iată cum a ieşit el din locul prea sfânt unde s-a întâlnit cu Dumnezeu care l-a încredinţat că nu propăşirea aparentă dar trecătoare are vreun preţ în lumina veşniciei ci “a fi totdeauna cu Dumnezeu”.Să învăţăm de aici două lucruri: invidia de orice fel ne poate clătina pe cale, ba poate chiar să ne prăbuşească, Să intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu unde, nu numai că vom fi izbăviţi de ochiul rău, dar vom gusta dulcea părtăşie cu Tatăl nostru. Lumina locaşului sfânt este aceea a veşniciei şi creştinul care se lasă luminat de ea, capătă sensul dumnezeiesc al valorilor care rămân pentru totdeauna. El nu se mai uită cu invidie şi cu răutate, pentrucă acolo, în “Sfânta Sfintelor” în locul Preasfânt a întâlnit pe Marele nostru Preot, pe Domnul Isus care a spus: “dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecat”. Invidia a ruinat multe prietenii vechi şi a încărcat sufletul celui invidios şi cu păcatul defăimării şi al răutăţii. în acel loc sfânt, în prezenţa sfântă a Domnului Hristos, vom căpăta felul Lui de a vedea lucrurile şi de a le judeca. Este locul unde, pentru cel credincios încetează orice lipsă de înţelegere. De atunci înainte, totul se schimbă, pentru că felul lui de a vedea, atitudinea inimii lui devin acelea ale sfântului locaş. Căci Acela care cunoaşte sfârşitul oricărui lucru mai înainte de începutul lui, comunică credincioşilor Lui, vederile Sale, înţelepciunea Sa şi adevărata cunoaştere a lucrurilor a ceeace nu este decât aparenţă iluzorie.* De aceea să intrăm şi să rămânem în “sfântul locaş al lui Dumnezeu” care nu este altceva decât locul binecuvântat al prezenţei şi părtăşiei Lui. Lucrarea Domnului Hristos să ne fie singurul şi adevăratul loc de odihnă sufletească şi pentru cuget; Persoana Lui să ne fie singurul şi adevăratul călăuzitor şi mângâietor pe cale.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit  în întâmpinarea Mirelui”.  Matei 25:1

In Sfânta Scriptură este scris mult despre revenirea lui Hristos. Vedem că în ziua aceea vor fi mulţi dezamăgiţi, decepţionaţi. Vei spune atunci că: “Eu am avut părinţi evlavioşi, am fost crescut bine şi m-am dus întotdeauna la Adunare ş.a.m.d. Dar în acea zi nu va conta părerea noastră, nici ai membrilor vreunei partide, ci dacă am trăit pentru Dumnezeu sau nu. Există astăzi încă mulţi evlavioşi, care nici măcar nu se gândesc să meargă în întâmpinarea Mirelui. Prima dată trebuie să te dezlipeşti de această lume, ceea ce va produce o mare schimbare. Dacă cineva s-a pocăit cu adevărat, pentru acela Cuvântul lui Dumnezeu este îndreptarul şi părerea personală nu mai contează. Există oameni evlavioşi şi pe jumătate evlavioşi, care totuşi merg la Adunare şi spun: “Aşa exact nu poţi s-o iei; de exemplu, trebuie să le faci şi la copii câte o mică bucurie” – şi îi lasă la cinematograf, la dans şi la alte distracţii lumeşti. Dar unde a avut Domnul Isus bucurie? Citim despre El că la vârsta de doisprezece ani, i-a spus mamei Sale: “Nu ştiţi că Eu trebuie să caut ceea ce este al Tatălui?” Avem deja bucurii când ne pocăim şi devenim copii ai lui Dumnezeu, pentrucă poruncile Domnului sunt bune şi înveselesc inima. Vedem deja în Vechiul Legământ, cât de mulţi au avut bucurii în făgăduinţele lui Dumnezeu. Omul este creat, pentru ca să aibă şi bucurii. Dar mulţi n-o caută în locul potrivit şi sunt şi învăţaţi greşit. Bucuria deplină şi adevărată o poate da doar Mântuitorul. La El sunt bucurii depline şi la dreapta Lui frumuseţi veşnice. Pavel spune: “Preaiubiţilor, voi sunteţi bucuria şi cununa mea în Domnul”. Cel ce a primit pace în sângele Mielului, aşteaptă cu bucurie revenirea Domnului.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

MERGI, PUNE MÂNA PE PROPRIETATEA TA

„Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta” Deuteronom 1.21

Priveşte; există o moştenire a harului pe care ar trebui să îndrăzneşti s-o capeţi ca să fie a ta. Tot ceea ce a căpătat un credincios, oricine poate căpăta. Tu poţi să fii tare în credinţă, să ai o dragoste fierbinte, să ai spor în lucrare; nimic nu te împiedică să ai parte de toate acestea; dar pentru aceasta vino şi primeşte harul Său. Cea mai dulce experienţă şi harul cel mai preţios sunt şi pentru tine, ca şi pentru oricare dintre fraţii tăi. Domnul pune înaintea ta astăzi toate aceste bunuri şi nimeni nu poate să-ţi tăgăduiască dreptul tău la ele; vino dar şi ia-le pentru tine.

Înaintea ta este de asemenea şi lumea, care trebuie câştigată pentru Isus. Nici un ţinut, nici un loc nu poate să rămână nesupus lui. Acest cartier şi această ulicioară întunecoasă care sunt înaintea casei noastre nu sunt pentru a zadarnici strădaniile noastre, ci pentru a le încuraja. Să îndrăznim şi sa mergem înainte şi vom câştiga pentru Isus sufletele, întunecate şi inimile împietrite. Să nu lăsăm să piară nici un suflet din cauză că noi nu am avea destulă credinţa în Isus sau în Evanghelie, ca să punem mâna pe toată ţara. Nici un loc nu este prea întunecos, nici o fiinţă prea degradată ca să nu poată fi cuprinsă în puterea harului. La o parte cu frica; prin credinţă să mergem şi să cucerim.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda” Apocalipsa 5.12

Sfânta Scriptură mărturiseşte în multe locuri clar şi concis „că Cristos a murit pentru păcatele noastre” şi că prin jertfa lui de la cruce a făcut răscumpărarea veşnică (1 Cor. 15.3; Evr. 9.12). Toţi care cred din inimă în El pot să spună: „SUNTEM sfinţi prin UNICA jertfă care a fost făcută odată pentru totdeauna ÎN Isus Cristos.” Sfânta Carte spune. „Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” Domnul Cristos prin moartea Lui a pus temelia slavei veşnice a lui Dumnezeu în creatura Sa nouă, ca şi temelia noastră veşnică de mântuire, aşa cum ne este arătat în Apocalipsa: „Mielul care a fost junghiat, care era în mijlocul Tronului.” Şi ce fac ei? Ei cântă Mielului care i-a răscumpărat, o cântare nouă. Voia lui Dumnezeu este ca aici, pe pământ, obiectul slavei să fie: moartea Fiului Său. De fapt şi Domnul Isus a spus în noaptea când a fost vândut: „Să faceţi lucrul acesta spre amintirea Mea.”El ne-a dat deja aici pe pământ un loc unde noi să-L privim ca Mielul lui Dumnezeu, adus ca ardere de tot. De ar pătrunde în inimile noastre ca o necesitate de a-L slăvi şi a-L adora în duhurile noastre.Dacă Masa Domnului se sărbătoreşte în chip duhovnicesc, atunci nu putem decât să-I mulţumim şi să-L adorăm. Abia atunci amintirea morţii Domnului Cristos devine o slujbă dumnezeiască.Dacă ne mai folosim de forme din Vechiul Testament şi le punem în practica adunării la adorare, aşa cum prea adesea se vede acest lucru în grupările care se strâng în jurul unui om, sau a unei forme, a unui nume;… pierdem miezul adevăratei adorări prin Duhul lui Dumnezeu. Adorarea adevărată NU este o formalitate în efectuarea slujbei lui Dumnezeu, ci ea corespunde pe deplin cu ceea ce este Dumnezeu. Adevărata adorare nu se poate aduce decât pe terenul prezenţei Domnului, afară din tabără unde este El (Evr. 13.13).

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, Te ador pentru sesiunea trecută. Pe cât de mulţi mi-ai îngăduit să-i văd ajunşi într-un mod glorios la o relaţie corectă cu Tine! Este prea minunat pentru mine ca să Te pot lăuda pe măsură.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«La miezul nopţii s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”» MATEI 25,6

Credinciosul născut din nou aşteaptă cu dor şi bucurie revenirea în glorie pe norii cerului a Domnului Isus. Putem să exprimăm aceste minunate roade ale naşterii din nou în trei cuvinte: salvare, împlinire, aşteptare — salvare de păcat, de Satan, de moarte şi de judecată; împlinire în viaţa de credinţă prin Duhul Sfânt şi o aşteptare vie a reîntoarceri Iui Isus. Ştim că revenirea Lui este aproape; Domnul nostru poate să vină în orice moment, căci ne-a avertizat: «Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus si să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.» (Luca 21,28) Prin «aceste lucruri» El Se referea la semnele vremii noastre, mai ales în ceea ce priveşte Israelul. Vedem într-adevăr cum mulţi credincioşi născuţi din nou din alte ţări ale lumii îşi ridică privirile spre cer şi se roagă: «Amin, vino, Doamne Isuse» (Apoc. 22,20). Trăim într-o vreme extraordinară în care toate profeţiile biblice se împlinesc sub ochii noştri. Din acest motiv ÎI aşteptăm pe Domnul în fiecare clipă. ÎI aştepţi şi tu cu bucurie, plin de dor? Eşti tu gata? «Şi Duhul şi Mireasa zic: „ Vino!” Şi cine aude, să zică: „ Vino!”» (Apoc. 22,17).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Străjerule, cât mai este din noapte? Isaia 21:11

Ce duşmani sunt pretutindeni? Erorile abundă, şi în fiecare oră apar altele noi. De ce erezie trebuie să mă păzesc? Păcatele se furişează afară din ascunzători la adăpostul întunericului. Trebuie să urc în turnul de veghe şi să stărui în rugăciune. Protectorul nostru ceresc vede dinainte toate atacurile care ne ameninţă, şi, când răul este dorinţa lui Satana, Isus se roagă să nu ne părăsească credinţa, atunci când Satana vrea să ne „cearnă ca grâul” (Luca 22:31). Continuă, milostiv Străjer, să ne avertizezi de prezenţa duşmanilor, şi, de dragul Sionului, nu sta departe. „Străjerule, cât mai este din noapte?” Ce vreme vine peste biserică? Se adună norii, sau este totul senin? Trebuie să păzim biserica lui Dumnezeu cu mare grijă; acum, când necredinţa ne ameninţă, trebuie să observăm semnele timpului şi să ne pregătim de luptă. „Străjerule, cât mai este din noapte?” Se văd stelele? Ce făgăduinţe se potrivesc cu situaţia noăstră? Sună alarma; dă-ne şi mângâiere. Christos, Steaua Polară, este mereu la locul Lui, şi toate stelele sunt în siguranţă în mâna Domnului lor. Dar, străjerule, când va veni dimineaţa? Mirele întârzie. Nu este nici un semn al venirii Lui ca Soare al Neprihănirii? Nu a răsărit luceafărul de dimineaţă ca garanţie a ivirii zorilor? Când va veni ziua, şi când se vor stinge umbrele? Isuse, dacă nu vii în persoană la biserica Ta astăzi, vino în Duh în inima mea, şi fă-o să cânte de bucurie.

Întreg pământul e scânteietor de bucurie

Căci zorii dimineţii au sosit;

Inima mea e rece, plină de-ntuneric şi mândrie

Coboară dimineaţa Ta în ea, Isus iubit!

O, vino chiar acum, Isuse blând.

Aşa cum ai făgăduit într-al Tău cuvânt.

Seara

„Tot pământul să se umple de slava Lui. Amin!Amin!”

Psalmi 72:19

Aceasta este o cerere enormă. Să mijloceşti pentru un oraş întreg presupune o credinţă fermă, şi uneori şovăim să ne rugăm pentru o singură persoană. Dar cât de măreaţă este mijlocirea psalmistului! Cât de înţelegătoare! Cât de sublimă! „Tot pământul să se umple de slava Lui”. Rugăciunea aceasta nu ocoleşte nici o ţară, oricât de idolatră ar fi. Ea nu exclude nici o naţiune, oricât de barbară. Rugăciunea aceasta a fost spusă pentru canibali şi pentru oamenii civilizaţi — pentru toate regiunile  şi  toate  rasele.  Ea include  toată  circumferinţa pământului şi nu omite nici un copil al lui Adam. Noi trebuie să ne ridicăm la lucru pentru Domnul, altfel nu putem înălţa o asemenea rugăciune. Nu ne rugăm cu o inimă sinceră dacă nu tânjim, în timp ce Dumnezeu ne ajută, să extindem împărăţia Domnului nostru. Sunt unii care neglijează mijlocirea şi lucrarea? Cititorule, este rugăciunea textului rugăciunea ta? Intoarce-ţi privirea spre Calvar. Priveşte-L pe Domnul Vieţii pironit pe cruce, cu cununa de spini pe frunte, cu mâinile şi picioarele însângerate. Cum! Poţi să priveşti această minune a minunilor – moartea Fiului lui Dumnezeu fără să simţi în inima ta o iubire pe care cuvintele nu o pot exprima? Când vezi că sângele a fost turnat peste conştiinţa ta, şi ştii că El ţi-a spălat păcatele, nu eşti un credincios adevărat dacă nu cazi în genunchi strigând: „tot pământul să se umple de slava Lui. Amin! Amin!”. Cum poţi să te pleci în faţa Celui Răstignit în semn de omagiu, şi să nu vrei să-ţi vezi Domnul pe locul care I se cuvine, ca Stăpân al lumii? Ruşine să-ţi fie dacă pretinzi că-ţi iubeşti Prinţul, dar nu doreşti să-L vezi Stăpân al universului. Evlavia ta este nevrednică, dacă nu te conduce să-ţi doreşti ca îndurarea care te-a iertat pe tine să binecuvânteze întreaga lume. Doamne, este timpul recoltei. Ia secera în mână şi seceră.

IZVOARE IN DEŞERT

Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi!
Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea. (Cântarea cântărilor 4:16)

Să examinăm puţin semnificaţia acestei rugăciuni. Este înrădăcinată în faptul că aşa cum miresmele plăcute pot sta ascunse într-o plantă aromată, anumite daruri pot sta nefolosite sau necultivate în inima unui creştin. Multe seminţe de practicare a credinţei pot fi plantate, dar de la unele aerul nu este niciodată umplut de aroma unor dorinţe sfinte sau a unor fapte evlavioase. Aceleaşi vânturi suflă şi peste scaiete şi peste planta aromată, dar numai una dintre ele emană un parfum bogat.

Câteodată Dumnezeu lasă să sufle vânturi aprige de încercări peste copiii Săi pentru a le dezvolta darurile. Aşa cum o torţă arde şi mai tare când e vânturată încoace şi-ncolo, şi aşa cum ienupărul miroase cel mai frumos când este aruncat în foc, tot aşa cele mai mari calităţi ale unui creştin răsar deseori sub vânturile puternice ale suferinţei şi ale împotrivirii. Inimile lovite emană de multe ori parfumul pe care Dumnezeu adoră să-l miroasă.

Am avut o cutiuţă, o cutiuţă preţioasă

A dragostei omeneşti – parfumul meu de mare preţ;

O ţineam închisă în străfundul inimii mele

Şi nu prea-i ridicam capacul, ca nu cumva să se risipească

Parfumul ei în aer. Într-o zi un straniu

Şi adânc necaz a venit cu o greutate zdrobitoare şi s-a abătut

Asupra nepreţuitei mele comori, dulce şi rară,

Şi a spart cutiuţa în bucăţi. Întreaga mea inimă

S-a tulburat de spaimă şi durere la această pierdere,

Dar pe când plângeam, iată o minune

A harului divin. Dragostea mea omenească a fost schimbată

În cea cerească, şi revărsată în râuri tămăduitoare

În alte inimi zdrobite, în timp ce încet şi clar

Un glas deasupra mea îmi şoptea: „Copilul Meu,

Cu mângâierea cu care eşti mângâiat,

De acum înainte, mergi şi mângâie pe alţii,

Şi vei cunoaşte binecuvântata părtăşie cu Mine,

A Cărui inimă zdrobită de dragoste a vindecat lumea“.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei .1-14

Lumea se complace în poziţia celui mare. Ucenicii nu scapă nici ei de această mentalitate: ei doresc să ştie „cine este deci mai mare în împărăţia cerurilor” (v. 1). Domnul le răspunde că primordial este să intre în împărăţie, iar pentru cel intrat acolo, important este să fie nu mare, ci mic. Pentru a le întipări şi mai bine în inimi această învăţătură, cheamă un copilaş şi îl aşază în mijlocul lor.

Avem poate şi noi copii mici în jurul nostru: ei sunt aşezaţi lângă noi ca modele de încredere şi de simplitate. Să ne ferim să nu-i dispreţuim din pricina slăbiciunilor lor, a neştiinţei sau a naivităţii lor. Mai mult însă decât aceasta, să ne ferim să nu-i facem săpăcătuiască (sau să se mânie). Exemplul rău al unuia mai vârstnic este cea mai rea cursă întinsă celor mai mici. Isus repetă aici ceea ce spusese deja cu privire la prilejurile de cădere (comp. v. 8,9 şi cap. 5.29,30).

Departe de a-i dispreţui pe aceşti micuţi, Dumnezeu răspunde la slăbiciunea lor printr-o grijă deosebită: respon-sabilizează îngeri să vegheze asupra lor. Şi să nu uităm că Domnul Isus a venit pentru a-i mântui (v. 11), astfel că ei beneficiază de lucrarea Lui chiar dacă mor înainte de a fi atins vârsta responsabilităţii. Parabola cu oaia rătăcită ne învaţă ce valoare are un singur mieluşel pentru Bunul Păstor.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Psalmul 139:13-16

CREATURA CEA MINUNATĂ A LUI DUMNEZEU

Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale.   Psalmul 139:14

În cartea sa „Dacă aş fi ateu”, Wilbur Nelson include un capitol intitulat: „Dacă aş fi medic”. El afirmă că medicii, mai mult ca oricare dintre ceilalţi oameni, ar trebui să-L recunoască pe Dumnezeu drept Creatorul trupului omenesc, pentru că ei cunosc acest trup atât de bine, cu toate funcţiunile şi cu complexitatea sa.

Nelson ne dă apoi o întreagă serie de lucruri la care să ne gândim.
Iată câteva dintre ele: „Gândiţi-vă la trupul omenesc, compus din peste 1000 miliarde de celule. Gândiţi-vă la pielea corpului uman- deşi apa poate trece din interior spre exterior, ea nu poate pă- trunde din exterior în interiorul trupului nostru. Gândiţi-vă la oase – capabile să suporte o greutate de 30 de ori mai mare decât poate suporta cărămida. Gândiţi-vă la ficat – transformă celulele vechi de sânge în fiere şi neutralizează substanţele otrăvitoare. Gândiţi-vă la sânge – 4,6 pânâ la 5,5 de litri din această substanţă siropoasă distribuie oxigen şi transportă reziduurile din ţesuturi şi organe, în timp ce reglează temperatura trupului. Gândiţi-vă la inimă – cântărind mai puţin de jumătate de kilogram, lucrează ca o uzină întreagă. În medie pompează de 100.000 de ori pe zi, punând în circulaţie aproximativ 8.000 de litri de sânge prin 100.000 de kilometri de artere, vene si vase capilare.

Nu este de mirare că psalmistul a declarat Domnului: „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 138:14). Nu suntem aici dintr-un accident, şi nici rezultatul unui proces natural evolutiv. Suntem creaturile minunate ale lui Dumnezeu!      R.W.D.

Nu, nu suntem un vis, o întâmplare,

Un lut de sine însuşi frământat.

Ci ne-a zidit o Forţă creatoare,

O-nţelepciune fără de hotare.

Există Dumnezeu cu-adevărat. – C. Ioanid

Lucrarea lui Dumnezeu de creaţie este terminată, lucrearea noastră de a-L lăuda e abia la început.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și, în ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunați să frângem pâine, Pavel a stat de vorbă cu ei, urmând să plece a doua zi; și a prelungit cuvântul lui până la miezul nopții. Și erau multe lumini în camera de sus … Și un tânăr cu numele Eutih, stând pe fereastră, copleșit de somn adânc, … a căzut jos de la al treilea etaj și a fost ridicat mort. Dar Pavel, coborând, sa aplecat asupra lui și, îmbrățișândul, a spus: „Nu vă tulburați, pentru că sufletul lui este în el“.          Fapte 20.710

Detaliile din versetele de mai sus ne oferă un model pe care trebuie săl urmăm. Pavel, însoțit de Luca, doctorul preaiubit, sa oprit la Troa. Ei au socotit că era important să rămână acolo până la ziua dintâi a săptămânii, când aveau privilegiul să frângă pâinea împreună cu sfinții din Troa, vestind astfel moartea Domnului, până când El avea să vină. Pavel era un mare misionar, însă o parte foarte importantă a misiunii sale era să întemeieze adunări și să prezinte învățătura pe care Dumnezeu io încredințase.

Lumea era cufundată întrun întuneric moral, simbolizat de noaptea în care ucenicii erau adunați, însă în cameră erau multe lumini. La fel au stat lucrurile atunci când întunericul a cuprins țara Egiptului, însă israeliții aveau lumină în locuințele lor (Exod 10.2123). Pavel șia lungit vorbirea până la miezul nopții – dorința inimii lui era săi instruiască și săi zidească pe acei credincioși de curând întorși la Domnul. La fel, astăzi există o mare nevoie de instruire și de zidire.

Apoi, Eutih, fiind copleșit de un somn adânc, a căzut de la etajul al treilea și a fost ridicat mort. Șezând pe fereastră, el nu era nici înăuntru, nici afară; nici rece, nici în clocot (Apocalipsa 3.15,16). Pavel a coborât, la îmbrățișat și Eutih a fost din nou adus la viață. Apostolul a fost vasul ales al lui Dumnezeu pentru a prezenta caracterul ceresc al Adunării, binecuvântările și destinul ei. Dacă ne vom lăsa îmbrățișați de aceste adevăruri în afecțiunile noastre, ele ne vor reînsufleți și ne vor așeza pe un teren înalt, iar astfel vom da o mărturie strălucitoare pentru Domnul nostru Isus Hristos.   J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Psalmul 139.14

Rugăciunea ceasornicarului

În dimineața următoare merse devreme la vilă. Doamna l-a primit. Iarăși desfăcu ceasul, luă rotițele afară, se uită la ele, le curăță și le unse și puse iarăși totul la loc. Lovi pendula… ceasul începu să funcționeze. Ceasul bătu la fără un sfert, și când bătu și la ora fixă, clopotele răsunară în turnulețul, care încununa acest obiect de valoare minunat. Doamna stătea tăcută, evident adânc mișcată.– Dacă Dumnezeu v-a ajutat la acest lucru de toate zilele și v-a ascultat rugăciunea, atunci vreau și eu să mă plec înaintea Lui și să cred în El, spuse ea.

Ea a și făcut acest lucru. Ea împreună cu toată casa ei au venit la Domnul Isus. Și de atunci i-a servit Lui, pentru că devenise un adevărat copil al lui Dumnezeu care se ruga mult.

„El ia aminte la rugăciunea nevoiașului și nu-i nesocotește rugăciunea“ (Psalmul 102.17).

„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit“ (Iacov 5.16).

„Domnul îmi ascultă cererile și Domnul îmi primește rugăciunea!“ (Psalmul 6.9).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SEMNELE VREMURILOR (3)

„Vă vor omorî… pentru Numele Meu” (Matei 24:9)

Domnul Isus le-a spune ucenicilor Săi: „vă vor da să fiți chinuiți, și vă vor omorî; și veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulți vor cădea, se vor vinde unii pe alții, și se vor urî unii pe alții. Se vor scula mulți prooroci mincinoși, și vor înșela pe mulți. Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci” (v. 9-12). Să remarcăm cuvintele ..vă vor omorî“! Raiul este plin de oameni care au împlinit deja această profeție – dar ura împotriva creștinilor nu a dispărut. Vocea Martirilor, o agenție creștină care apără libertățile religioase, afirmă ca în ultimul secol au fost uciși pentru credința lor mai mulți urmași ai lui Hristos decât în toate celelalte secole la un loc. Mișcarea de evanghelizare mondiala raportează o medie de 165.000 de martiri pe an, de peste patru ori mai mulți decât numărul martirilor din secolul trecut. Astăzi, statele care facilitează libertatea religioasă experimentează o mânie crescândă față de creștini. Profesorii nu întârzie să-i ridiculizeze pe studenții care cred Biblia. Crainicii emisiunilor de dezbateri de la televizor îi denigrează pe oamenii credinței. Ne putem aștepta ca persecuția să crească, iar când se va întâmpla lucrul acesta, cei cu convingeri fragile se vor prăbuși, iar , ,dragostea celor mai mulți se va răci” (v. 12). Cei cu inima împărțită vor deveni cei cu inima împietrită. Clandestinii spirituali îsi vor abandona posturile. Mulți dintre cei care frecventează biserica vor fi demascați ca „lupi în piei de oi”. Ei nu doar că-și vor părăsi credința, dar vor face ca viața celor credincioși să  fie nefericită. Când se vor întâmpla lucrurile acestea, Domnul Isus ne-a sfătuit: „vedeți să nu vă înspăimântați” (v. 6). Când perspectiva se întunecă, „fericita nădejde” din (Tit 2:13) a revenirii lui Hristos ne va liniști frica.

Advertisements

One thought on “Oswald CHAMBERS: Crucea în rugăciune

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s