Oswald CHAMBERS: Până când eşti cu totul al Lui

ed5465cc4d80c7e80f9b858e77a578f4Fie ca răbdarea voastră să fie un produs finit, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, fără nici un defect.

lacov 1:4

PÂNĂ CÂND EȘTI CU TOTUL AL LUI

În cazul multora dintre noi, lucrurile sunt în ordine în ansamblu, dar există unele domenii în care suntem neglijenţi. Nu este vorba de păcat, ci de rămăşiţe ale vieţii noastre carnale care ne pot face neglijenţi. Neglijenţa este o insultă la adresa Duhului Sfânt. Nu trebuie să fim neglijenţi în nici o privinţă: nici în modul în care mâncăm sau bem, nici în modul cum ne închinăm lui Dumnezeu.

Nu numai relaţia noastră cu Dumnezeu, ci şi expresia exterioară a acestei relaţii trebuie să fie corectă. In final Dumnezeu nu va scăpa nimic din vedere; fiecare detaliu este sub privirea Lui. În nenumărate moduri Dumnezeu ne va întoarce la acelaşi punct mereu şi mereu. El nu oboseşte să ne întoarcă în acelaşi loc până când învăţăm lecţia, deoarece El lucrează la realizarea produsului finit. Poate fi vorba de impulsivitate – in repetate rânduri, cu cea mai tenace răbdare, Dumnezeu ne întoarce la acest punct. Sau poate fi vorba de o atitudine distrată a minţii noastre sau de un spirit de independenţă din natura noastră. Dumnezeu încearcă să ne arate acel lucru din viaţa noastră care nu este în întregime corect.

În studiile noastre am discutat despre adevărul revelat al Răscumpărării lui Dumnezeu şi inimile noastre sunt complet îndreptate spre El; minunata Lui lucrare din noi ne face cunoscut că, în ansamblu, suntem într-o stare bună înaintea Lui. Acum, ne spune Duhul prin apostolul lacov: „Lăsaţi ca răbdarea voastră să devină un produs finit”. Ai grijă să nu fii neglijent în lucrurile mărunte ale vieţii spunând: „O, pentru moment e de ajuns!” Oricare ar fi problema. Dumnezeu ne-o va arăta cu perseverenţă până când vom fi cu totul ai Lui. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Rugaţi-vă prin Duhul Sfânt.” Iuda 20

Când Moise îşi lăsa mâinile în jos, toată armata lui Israel era învinsă; când şi le ridica, ea era biruitoare. Când Biserica era unită ca să se roage pentru Petru, Dumnezeu a făcut minunea şi l-a scos din închisoare. In toată Biblia avem dovada că Dumnezeu aude rugăciunea copiilor Săi şi le răspunde. Şi nu numai că El ascultă, dar El aşteaptă ca să venim la El că să-I adresăm tot felul de rugăciuni şi cereri, după nevoile pe care le avem. Caracterizează rugăciunea viaţa noastră de credincios ?

La Ghetsimani ucenicii dormeau în loc să vegheze şi să se roage cu Domnul. Şi venind la ei, le spune: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine ?” De câte ori ar putea să ne reproşeze şi nouă acelaşi lucru! Un ceas, ce este aceasta în faţa suferinţelor omenirii şi a durerii şi nenorocirilor ei profunde? Şi totuşi cu greu punem deoparte o oră pentru El! Ne este mult mai uşor să participăm la vreo activitate care, chiar dacă nu este vinovată în ea însăşi, nu însemnează însă nimic pentru Dumnezeu. Ba putem să consumăm mai mult decât o oră pentru activităţi religioase în loc să veghem un ceas împreună cu El. O, această sfântă asociere „împreună cu El.” Câte nevoi, sunt în jurul nostru! Suflete care merg cu grămada spre pierzare, spitalele pline de bolnavi, suferinţe de tot felul, fizice şi sufleteşti, un viitor întunecos şi ameninţător, iată numai câteva din multe pricini care reclamă cu stăruinţă rugăciunile noastre. Când ne vom uita pe noi înşine şi vom trece dincolo de orizontul mărginit şi egoist al rugăciunilor noastre? Una din legile Duhului de viaţă este că trebuie să ne rugăm unii pentru alţii. Dar motivul pentru care ne rugăm atât de puţin este pentru că nu iubim. O rugăciune care nu este născută din iubire pentru alţii, nu este decât o formă goală. Fiind prea ocupaţi de noi înşine, am devenit insensibili la nevoile altora şi apoi dacă îi judecăm şi îi criticăm pe oamneni ne este imposibil să ne mai rugăm pentru ei. Câte lucruri ar avea Domnul Isus să osândească şi să critice în noi, şi totuşi El în fiecare zi, fără excepţie, mijloceşte pentru noi. Chiar dacă, am avea motiv să ne plângem de fraţii sau surorile noastre, îi privim cu totul diferit când suntem pe genunchi. Şi însuşi faptul că ne rugăm pentru ei, ne ajută mult ca să-i iubim.Dumnezeu să ne izbăvească de rugăciunile anemice, formale fără putere, fiindcă sunt fără dragoste şi să ne dea numai rugăciunea aceea care este inspirată de Duhul Sfânt aşa cum ne spune şi textul nostru. Dar să nu uităm că nu trebuie să-L întristăm ca să poată „să mijlocească pentru noi cu suspine negrăite.” – Romani 8:26

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“M-am uitat şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii”.   Apoc, 5:11.

Îngerii, după Scriptură, sunt duhuri slujitoare, trimişi pentru a servi celor ce vor moşteni viaţa veşnică. Fiecare copil are un înger păzitor, iar noi care suntem “împăraţi şi preoţi”, conform versetului 10, îi avem ca slujitori. Îngerii sunt ascultători de poruncile lui Dumnezeu. Acest lucru este foarte important pentru Biserică pentrucă şi Satan are îngerii lui pe care îi trimite pentru a lucra la inima acelora care nu au primit Evanghelia. Scopul acestora este ca oamenii să nu asculte de glasul lui Dumnezeu; ei fac tot posibilul ca oamenii să doarmă sau să găsească altă preocupare, să fie cu gândurile în altă parte, pentru ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să ajungă la mântuire. Ce diferenţă mare este între aceştia şi cei răscumpăraţi din starea de păcat, prin credinţa în Domnul Isus, care sunt făcuţi “împăraţi şi preoţi”. Aceştia pot cânta: “Tu Doamne, ne-ai mântuit prin sângele Tău”. Pentrucă sunt făcuţi părtaşi slavei lui Hristos. Mai demult îmi doream să fiu un înger dar acum îmi dau seama că în starea de copil al lui Dumnezeu, sunt mult mai câştigat. Îngerii nu sunt moştenitori ai lui Dumnezeu. Dar în calitate de copil poţi fi moştenitor al lui Dumnezeu şi împreună moştenitor cu Hristos. Nici nu se poate exprima ce înseamnă faptul că îl avem pe Dumnezeu ca Tată. Ieri am învăţat despre fiinţele cereşti, care cântau cântări de slavă Mielului pentru lucrarea săvârşită. Să ne alăturăm şi noi acestora, lăudând pe Dumnezeu, Tatăl şi Mielul, căci se cuvine să aducem slavă şi mărire în veci de veci.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

O CHEMARE, O IZBĂVIRE

Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! Psalmul 50.15

Iată într-adevăr o făgăduinţă. Ea este pentru cazurile urgente: „în ziua necazului”. Într-o astfel de zi se face întuneric în mijlocul zilei şi fiecare oră care vine este mai întunecoasă decât aceea care a trecut. Să ne amintim atunci de aceste cuvinte care ni s-au spus anume ca să ne sprijinească în zilele noastre înnorate.Ce îndemn plăcut şi plin de înţelegere: „Cheamă-Mă”. N-ar trebui să avem nevoie de această înştiinţare; a ne ruga ar trebui să fie o obişnuinţă permanentă şi de fiecare zi. Ce îndurare că avem libertate să-L chemăm pe Dumnezeu! Ce înţelepciune să folosim bine această îndurare! Este o nebunie să alergăm la oameni când Domnul ne cheamă să-I aducem Lui însuşi necazurile noastre. Să nu şovăim deci ca să facem acest lucru. Avem aici o făgăduinţă care ne dă curaj: „Te voi izbăvi”. Oricare ar fi greutatea sau nevoia, Domnul nu face nici o deosebire, dar făgăduieşte o izbăvire întreagă, sigură şi fericită. El va împlini, El însuşi, această izbăvire, cu mâna Sa. Să credem acest lucru; Dumnezeu preţuieşte credinţa.

Şi la sfârşit, iată rezultatul: „tu mă vei proslăvi”. Ah, să facem acest lucru cu prisosinţă. Când El ne va fi izbăvit, îl vom lăuda cu glas tare. Şi cum este sigur, că El ne va izbăvi, să-L lăudăm chiar de acum.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Pentru că dragostea lui DUMNEZEU a fost turnată în inimile noastre prin DUHUL SFÂNT, care ne-a fost dat.  

Rom. 5,5.

Ce lucru minunat! Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inima noastră, prin Duhul Sfânt -a treia Persoană dumnezeiască care şi-a făcut locuinţa în cei credincioşi. Această dragoste nu ni se poate destăinui până când nu ne era prezentată înaintea ochilor noştrii lucrarea de mântuire. În ce măsură cuprinde un credincios acest adevăr este o altă latură, dar pentru toţi credincioşii este o lucrare de neclintit. De aceea nădejdea aceasta nu înşală. Dar dragostea lui Dumnezeu nu este numai turnată în inimile noastre pentru a fi gustată din plin de noi, ci ea a fost arătată şi afară de noi, când eram fără putere şi fără Dumnezeu. „Căci pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.” Numai pe această temelie a fost posibilă turnarea dragostei de către Dumnezeu în inimile noastre. Da, curăţia şi desăvârşirea acestei dragoste a fost arătată în chip desăvârşit în Domnul Isus. Acum când am intrat în stăpânirea acestei iubiri dumnezeieşti să lucrăm prin har faţă de toţi sfinţii. Numai aşa putem fi o mărturie pentru Domnul nostru. El a iubit pe Tatăl cu o iubire desăvârşită. Cu o asemenea dragoste a iubit şi Adunarea, dându-Se la moarte pentru ea. Ce este înţelepciunea oamenilor în comparaţie cu dragostea lui Dumnezeu? Nimic decât ce este ceaţa deasă şi rece faţă de căldura şi de viaţa care vine de la Soare. Ce minunat este Dumnezeul nostru! De aceea să-I aducem toată cinstea şi adorarea.Mare însemnătate are jertfa de pe cruce a Domnului Isus Hristos pentru pământ, pentru cer şi pentru toată creaţia lui Dumnezeu! Ea este centrul gândurilor şi sfaturilor lui Dumnezeu, împăcând între ele toate însuşirile lui Dumnezeu. Ea păstrează slava lui Dumnezeu şi pacea păcătosului. Pe ea se vede săpat cuvântul: „Slavă lui Dumnezeu în cele prea înalte şi pe pământ pace, între oamenii plăcuţi Lui.”

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, sufletul meu trăieşte înaintea Ta în adorare pentru harul Tău măreţ pe care l-ai revărsat peste mine, astfel încât ochii mei văd şi urechile mele aud şi inima mea înţelege căile Tale în spatele tuturor împrejurărilor.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi …» ROMANI 3,4

Acesta este un cuvânt aspru. Când un copil se naşte, se spune că «a văzut lumina lumii». în realitate însă copilul vede starea păcătoasă a lumii. Lumina pe care o radiază oamenii este o lumină falsă, păcătoasă. Numai cine trăieşte în Isus Cristos are «lumina» şi el însuşi este o lumină pentru toţi cei din jur; atunci nu se fac greşeli. Dacă mergi cu maşina în întuneric şi vezi brusc stâlpii albi de pe marginea drumului, nu înseamnă că totul e clar. Cineva mi-a spus odată în timp ce conducea: «Ce bine luminează stâlpii». Eu i-am răspuns: «Nu, asta e numai reflecţia. Stâlpii luminează numai atât timp cât farurile maşinii sunt îndreptate spre ei». Ciudat, dar şi şocant în acelaşi timp, câţi credincioşi luminează numai dacă reflectă lumina altora! Acesta este motivul eşecului spiritual al multora care cred cu adevărat în Dumnezeu, dar, cu timpul devin tot mai delăsători. De ce se întâmplă oare acest lucru? Pentru că oamenii aceştia nu au o relaţie adevărată, vie cu Isus Cristos. Dacă ai ajuns să te bazezi pe experienţele şi trăirile altor credincioşi, atunci cu siguranţă eşti în întuneric. Oare nu cumva aici este problema ta? Uită-te la Isus şi lasă ca lumina şi harul Său să te conducă. Încredinţează-ţi viaţa în mâna Domnului!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Eu în ei. Ioan 17:23

Dacă astfel este uniunea care există între sufletele noastre şi persoana Domnului, cât de adânc şi larg este canalul comuniunii! Acesta nu este o conductă îngustă prin care îşi croieşte drum un pârâiaş. Este un canal de o incredibilă adâncime şi lăţime, prin care poate curge un mare volum de apă vie. Iată, El a aşezat o uşă deschisă înaintea noastră; să nu ezităm să intrăm. Această cetate a comuniunii are multe porţi de mărgărit. Fiecare poartă este dintr-un singur mărgărit şi stă larg deschisă ca să putem intra, asigurându-ne că suntem bine-veniţi. Dacă nu ar fi decât o deschizătură îngustă prin care să vorbim cu Isus, ar fi un mare privilegiu să auzim un cuvânt de prietenie prin poarta îngustă. Cât de binecuvântaţi suntem să avem o asemenea intrare! Dacă Domnul Isus ar fi departe de noi, cu multe mări furtunoase între noi, am fi tânjit să trimitem un mesager la El să-I ducă dragostea noastră şi să ne aducă veşti de la casa Tatălui. Dar observă bunătatea Lui: El şi-a construit casa lângă uşa noastră; ba, chiar mai mult, El locuieşte cu noi şi se adăposteşte în bietele noastre inimi umile, ca să poată avea o legătură permanentă cu noi. O, ce nebuni trebuie să fim, să nu vrem să trăim în comuniune cu El! Când drumul este lung, Meticulos şi dificil, nu trebuie să ne mirăm că prietenii se întâlnesc rar, dar dacă locuiesc împreună, îl va uita Ionatan pe David? O soţie poate să îndure să nu vorbească cu soţul multe zile dacă acesta este plecat în călătorie, dar dacă ar şti că se află undeva în casă, nu ar putea suporta să stea departe de el. De ce nu te aşezi la ospăţul din via Sa, credinciosule? Caută-L pe Domnul, fiindcă este aproape. Imbrăţişează-L, fiindcă El este Fratele tău. Ţine-L strâns, fiindcă este Mirele tău. Păstrează-L lângă inima ta, fiindcă El este carnea din carnea ta.

Seara

Aceştia sunt cântăreţi… scutiţi de alte slujbe, pentru că lucrau zi şi noapte. 1 Cronici 9:33

Era bine ca imnurile sfinte din templu să nu înceteze niciodată. Cântăreţii Il lăudau continuu pe Domnul a cărui îndurare durează pentru totdeauna. Aşa cum îndurarea nu încetează ziua şi noaptea, nici muzica nu trebuia să-şi înceteze lucrarea sfântă. Inimă, există o lecţie pentru tine în cântările neîncetate din templul Sionului. Şi tu eşti un datornic constant. Ai grijă ca recunoştinţa şi iubirea ta să nu slăbească niciodată. Lauda Domnului este mereu prezentă în ceruri, care va fi locuinţa ta finală; învaţă să practici laudele veşnice. Aşa cum soarele învăluie pământul în lumină, şi trezeşte credincioşii recunoscători la imnurile de laudă de dimineaţă, la fel, prin preoţia sfinţilor, lauda eternă este ţinută mereu. Aceste laude îmbracă globul nostru într-o mantie de recunoştinţă, şi îl încercuieşte cu o cingătoare aurită de cântec. Domnul merită întotdeauna să fie lăudat pentru ceea ce este, pentru lucrarea de creaţie şi providenţa Sa, pentru bunătatea Sa faţă de oameni, şi mai ales pentru incomparabilul act de răscumpărare şi toate binecuvântările care decurg din el. Este întotdeauna bine să-L lăudăm pe Domnul. Acest lucru ne înveseleşte ziua şi ne luminează nopţile; el luminează munca şi uşurează durerea, împrăştie o strălucire sfinţită peste bucuria pământească, şi o împiedică să ne orbească cu lumina ei. Nu avem nimic pentru care să cântăm acum? Nu putem înălţa o cântare pentru bucuriile prezente, eliberările trecute şi speranţele viitoare? Pământul îşi aduce roadele verii: fânul este cosit, boabele aurii de grâu aşteaptă secerătoarea, şi soarele, zăbovind în strălucire deasupra pământului încărcat de rod, scurtează intervalul de întuneric, pentru ca noi să putem prelungi orele de închinare. Fie ca dragostea noastră pentru Isus să ne facă să încheiem ziua cu un psalm de bucurie sfântă.

IZVOARE IN DEŞERT

I-a povăţuit cu mâini pricepute. (Psalmul 78:72)

Când nu eşti sigur încotro s-o iei, supune toată judecata ta Duhului lui Dumnezeu, rugându-L să închidă toate uşile în afară de cea bună. Dar între timp mergi înainte şi consideră absenţa unei indicaţii directe de la Dumnezeu ca o confirmare a voii Lui că eşti pe calea Lui. Şi în timp ce-ţi continui drumul, vei vedea că El a mers înaintea ta, încuind uşile pe care altfel ai fi fost tentat să intri. Şi totuşi, poţi să fii sigur că undeva dincolo de uşile încuiate este una pe care El a lăsat-o descuiată. Şi când o vei deschide şi vei intra pe ea, te vei trezi faţă-n faţă cu un cot al râului de oportunităţi – unul mai lat şi mai adânc decât tot ce ţi-ai putut închipui vreodată, chiar şi în cele mai îndrăzneţe vise ale tale. Aşa că întinde pânzele şi mergi pe el, pentru că se varsă în mare.Dumnezeu ne conduce deseori prin împrejurările noastre. La un moment dat, drumul nostru poate fi complet blocat, dar apoi dintr-odată are loc un incident aparent banal, care nu înseamnă nimic pentru alţii, dar care vorbeşte foarte mult ochilor ageri ai credinţei. Şi uneori aceste evenimente se repetă în diverse feluri ca răspuns la rugăciunile noastre. Cu siguranţă ele nu sunt roade întâmplătoare ale hazardului, ci sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu care ne deschide calea pe care trebuie să umblăm, dirijând împrejurările noastre. Şi ele încep să se înmulţească pe măsură ce înaintăm spre ţinta noastră, aşa cum luminile unui oraş par să crească pe măsură ce înaintăm cu viteză spre el, atunci când călătorim noaptea.

  1. B. Meyer

Dacă mergi la Dumnezeu pentru călăuzire, El te va călăuzi. Dar nu te aştepta să te consoleze arătându-ţi lista planurilor Lui cu tine, când tu nu te-ai încrezut sau te-ai încrezut doar pe jumătate în El. Ce va face El, dacă te vei încrede în El şi vei merge vesel înainte când El îţi arată drumul? Te va călăuzi tot mai departe.

                                                             Horace Bushnell                                         

Când barca mea fragilă pluteşte pe marea bătută de furtună,

Valuri mari izbesc în ea, când suflă vântul de nord;

Adânc în întuneric stau ascunse stânci şi recifuri ameninţătoare;

Dar toate acestea, şi mai multe, Pilotul meu le ştie.

Uneori când cade întunericul, şi orice lumină a dispărut,

Mă întreb spre ce port se îndreaptă barca mea fragilă;

Deşi noaptea poate fi lungă, şi toate orele mele fără odihnă,

Ţinta mea îndepărtată, sunt sigur, Pilotul meu o ştie.

                                                                        Thomas Curtis Clark

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 15.1-20

Zelul religios al fariseilor se mărginea la respectarea cu stricteţe a unor forme exterioare şi a unor tradiţii. Sub această mască evlavioasă (care pe oameni îi poate induce în eroare, nu însă şi pe Dumnezeu), fariseii se lăsau conduşi de toate tendinţele inimii lor fireşti. Au ajuns să se sustragă, din zgârcenie, până şi de la cele mai elementare datorii, precum aceea de a se îngriji de nevoile părinţilor lor (v. 5; comp. cu Proverbe 28.24). Întrebarea Domnului din v. 3 răspunde punct cu punct celei puse de farisei în v. 2. Prin tradiţiile lor, aceştia desfiinţau poruncile lui Dumnezeu. Atunci Isus, Cel pentru care aceste porunci erau o desfătare, îi pune pe aceşti ipocriţi în faţa propriilor lor scripturi. Apoi, spre folosul ucenicilor care fuseseră şi ei încurcaţi de cuvintele Lui, Domnul dezvăluie răutatea inimii omeneşti şi falimentul ei total: mâinile pot fi spălate cu grijă, în timp ce inima rămâne murdară. Recunoaştem cât de real este acest inventar înspăimântător al conţinutului inimii omului, al propriilor noastre inimi (v. 19,20), chiar când îl mascăm cu o înfăţişare respectabilă.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Tesaloniceni 4:13-18

Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce-au adormit în EL. Tesaloniceni 4:14

„TE VOI VEDEA ACOLO!”

Să ne gândim la aceasta! Fiecare tată, mamă, fiu, fiică, rude şi prieteni care au murit în Domnul, vor fi cu Isus atunci când El va reveni să-i ia pe ai Săi la Sine. În versetul 17 din 1 Tesaloniceni 4, Pavel declară că „noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei”. Aceste două cuvinte scurte: „cu ei” ne vorbesc despre bucuria întâlnirii cu toţi credincioşii. Speranţa aceasta a ars strălucitor în inima mamei mele în timp ce viaţa i se apropia de clipa plecării. Cu o zi înainte de-a muri, în 1976, ne-a chemat pe mine şi fratele meu lângă patul ei. Deşi era epuizată, ne-a citat câteva versete din Biblie si ne-a vorbit de „plecarea acasă”. După ce am stat cu ea câteva ore, a insistat să nu stăm acolo toată noaptea, ci să mergem acasă şi să ne culcăm. Când eram gata să plec, mi-a spus: „Dacă nu ne mai vedem mâine, să ne vedem acolo sus!” A doua zi a plecat tăcută în prezenţa Mântuitorului, înainte ca să ajung la patul ei. Ultimele ei cuvinte îmi vor rămâne nespus de preţioase atâta vreme cât voi trăi. Ce bucurie să ştii că creştinii nu spun cuvinte finale de adio! Când moartea ne frânge legăturile pământeşti, avem speranţa sigură că cei care au murit credincioşi trăiesc în prezenţa lui Isus şi se vor întoarce cu El în glorie. Îţi sângereazâ inima din pricină că moartea a luat pe cineva iubit de tine? Gândeşte-te la glorioasa reîntâlnire care te aşteaptă. Nu-i vom mai vedea poate pe cei dragi ai noştri în viaţa aceasta, dar îi vom vedea acolo sus!– D.J.D.

O, ce întâlnire măreaţă acolo pe nori! 
Nu vor fi lacrimi nici plâns nici fiori. 
Cei dragi uniţi vor fi pe vecie, 
                 O, ce zi măreaţăl O, ce bucurie!  – Blackmore

Despărţirea este legea pământească – reîntâlnirea este legea cea cerească.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

După aceasta, Isus, știind că acum toate sau sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a spus: „Mie sete“.   Ioan 19.28

Cele șapte cuvinte de pe cruce (5)

Separarea dintre Cel care suferea și Dumnezeul Său a produs o sete în sufletul și în duhul Său pe care nimeni no poate măsura. Suferințele intense Lau făcut de asemenea să sufere de o sete teribilă în trupul Său. În aceste împrejurări extrem de dificile, mai rămânea de împlinit un detaliu care fusese profețit. Astfel, El a împlinit ceea ce Scriptura spusese mai dinainte, atunci când a rostit cuvintele: „Mie sete“.Am văzut cum, aflat pe cruce, El Sa îngrijit de alții: de poporul Său, de tâlharul care sa pocăit și de mama Sa. Mai devreme, atunci când fusese pironit pe cruce, Ia fost oferită o băutură care săI diminueze suferințele fizice, însă El, care urma să fie Jertfa perfectă pentru păcat și pentru vină, a refuzato. Ca Dar de mâncare perfect, El a fost întotdeauna dependent de Dumnezeu și plăcut Lui, chiar și în acele suferințe de nepătruns. Mai mult, El trebuia să fie și Jertfa de pace, punând bazele păcii dintre Dumnezeu și omul răscumpărat, astfel încât noi să putem avea părtășie cu un Dumnezeu sfânt și drept. Ca Arderedetot, Hristos Sa dat pe Sine Însuși pentru voia și plăcerea lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu săȘi găsească satisfacția și odihna deplină în El și în lucrarea Sa împlinită.Ca o ilustrare perfectă a acestor jertfe, Hristos Șia păstrat un control deplin asupra simțurilor și astfel a refuzat băutura oferită la început. Acum, după șase ore, după ce a băut oțetul, El a putut striga: „Sa sfârșit“. Omenește vorbind, acesta ar putea fi încă un motiv pentru care a spus: „Mie sete“.A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Romani 5.8

Dragostea dumnezeiască

Pe cruce la Golgota, Hristos a băut paharul amar al suferințelor și al morții. Făcut păcat pentru noi, El a purtat pe lemnul blestemat toate păcatele noastre. Hristos a pășit pentru noi prin valea umbrei morții plecându-Și capul sub mânia dreaptă a lui Dumnezeu. Păcatul își cerea plata; Mântuitorul a plătit cu viața Sa și astfel orice vină este desființată pentru cei ce se încred în Hristos. Mântuitorul a mers de bunăvoie în moarte, ca să „nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor“ (Evrei 2.14,15). Chiar dacă iadul a triumfat, lumea s-a bucurat, ucenicii au fugit și Dumnezeu Și-a ascuns fața de El, totuși Domnul a spus deplin conștient de ceea ce avea să vină asupra Lui: „Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“. La cruce, Dumnezeu a atribuit păcatele noastre lui Hristos și pedeapsa pentru păcat a exercitat-o asupra Mântuitorului. Dacă Domnul nu ar fi îndepărtat de la noi judecata prin lucrarea Sa, am fi rămas veșnic sub mânia lui Dumnezeu, iar partea noastră ar fi fost condamnarea veșnică.

Să cugetăm la suferințele Domnului, suferințe pricinuite de păcatele noastre! Să ne preocupăm mai mult cu dragostea dumnezeiască față de mântuirea noastră!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LEGILE SLUJIRII

„Dragostea să fie fără prefăcătorie” (Romani 12:9) .

Când e vorba să-i slujești pe alții, încearcă să trăiești aceste trei principii:

1) Slujește sincer! Dragostea să fie fără prefăcătorie”. Dumnezeu îți cunoaște inima, așa că fii sincer cu tine însuți referitor la adevărate motive pentru care slujești și te jertfești pentru alții. Dacă ai nevoie de ajutor în această privință, întoarce-te la acest verset: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: …judecă simțirile și gândurile inimii” (Evrei 4:12).

2) Slujește în tăcere! „Când faci milostenie, nu suna cu trâmbița…ca să fii slăvit de oameni (Matei 6:2). Să remarcăm cuvintele: „nu suna din trâmbiță”. Când oamenii apreciază bunătatea ta sau nu reușesc să aprecieze ceea ce faci pentru ei, nu-ți atribui singur merite. Caută-ți răsplata la Dumnezeu/nu la oameni, altfel vei fi dezamăgit. „Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor… așa se uită ochii noștri la Domnul, Dumnezeul nostru” (Psalmul 123:2).

3) Slujește selectiv! Tu nu ești chemat să te duci peste tot, să împlinești toate nevoile și să-i ajuți pe toți oamenii. Dumnezeu l-â oprit de două ori pe Pavel să plece în Asia și să predice Evanghelia. Dar iată ce s-a întâmplat mai târziu: „Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, și ajută-ne!” am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înțelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia” (Faptele Apostolilor 16:9-10). De ce e important să știm lucrul acesta? Pentru că atunci când te călăuzește Dumnezeu, El se îngrijește de tine!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s