Oswald CHAMBERS: Ce vezi în mijlocul norilor tăi?

Revelation-1-7-Desktop-Wallpaperslată. El vine pe nori!  

Apocalipsa 1:7

Ce vezi în mijlocul norilor tăi?

În Biblie norii au întotdeauna legătură cu Dumnezeu. Norii sunt acele stări sau suferinţe sau situaţii providenţiale dinăuntrul sau din afara vieţii noastre personale care par să contrazică suveranitatea lui Dumnezeu. Dar tocmai prin acei nori Duhul lui Dumnezeu ne învaţă cum să umblăm prin credinţă. Dacă n-ar exista niciodată nori în viaţa noastră, n-am avea credinţă. „Norii sunt praful picioarelor Lui” (Naum 1:3). Norii sunt un semn că El e prezent.

Ce revelaţie este să ştii că întristarea, lipsa şi suferinţa sunt norii care vin împreună cu Dumnezeu! Dumnezeu nu Se poate apropia de noi fără nori. El nu vine când cerul e senin şi strălucitor. Nu este corect să spunem că Dumnezeu vrea să ne înveţe ceva prin încercările pe care le avem; prin fiecare nor pe care îl aduce. El vrea să ne dezveţe de ceva. Scopul pentru care Dumnezeu foloseşte norii este să ne simplifice credinţa, până când relaţia noastră cu El este exact aceea a unui copil – o relaţie doar între Dumnezeu şi suflelul nostru, în care ceilalţi oameni sunt doar nişte umbre pentru noi. Până când ceilalţi oameni nu devin doar nişte umbre pentru mine, norii şi întunericul vor continua să vină în viaţa mea. Devine relaţia mea cu Dumnezeu mai simplă decât a fost vreodată?

Există o legătură între situaţiile providenţiale ciudate pe care Dumnezeu le îngăduie şi ceea ce ştim despre El; trebuie să învăţăm să interpretăm tainele vieţii în lumina cunoaşterii lui Dumnezeu. Nu-L cunoaştem încă pe Dumnezeu până când nu putem privi drept în faţă cel mai întunecos şi negru fapt al vieţii fără a distruge prin aceasta concepţia noastră despre caracterul lui Dumnezeu.

Ucenicii s-au înspăimântat, când L-au văzut intrând în nor…“(Luca 9:34).

Mai este cineva în norul tău, în afară de Isus? Dacă da, se va face şi mai întuneric; trebuie să ajungi în punctul în care nu mai există nimeni decât Isus singur.

(Meditatie din Calendarul zilnic:  TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

Meditații pentru 29 iulie 2016

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.” Romani  1:16

Nişte misionari creştini s-au dus să vestească Evanghelia în Groenlanda, unde locuitorii erau tare sălbatici şi înapoiaţi. ‘Ei au început să înveţe pe groenlandezi lucrurile de căpătenie ale credinţei, începând cu cunoaşterea despre Dumnezeu. Dar ei nu înţelegeau şi de la o vreme s-au hotărât să omoare pe misionari. Câţiva din ei au năvălit în casa unuia dintre misionari pe care l-au găsit scriind o carte.

–  „Ce este asta ?” a întrebat şeful lor.

–  „O carte” răspunse misionarul.

–  „Ce este aia „carte” ?  întrebă din nou căpătenia lor.

–  „Carte este un lucru care vorbeşte”.

–  „Ia fă-o să vorbească”.

Atunci misionarul a început să citească de la Matei, capitolele 26 şi 27 pe care tocmai le isprăvise de tradus în limba groenlandeză. Cele citite, despre răstignirea Domnului Isus, i-au zdrobit inima căpeteniei groenlandeze, care a crezut în Domnul Isus chiar pe loc. De atunci, o mare trezire creştină s-a făcut în Groenlanda. Ce n-a făcut munca îndelungată cu alte lucruri, a făcut citirea despre suferinţele Domnului Isus.

Citiţi Biblia cu interes, căci în adevăr ea are puterea de a zdrobi inima, dar în acelaşi timp, de a o şi mângâia nespus. Biblia este singura carte din lume care nu flatează pe om, ci îl arată aşa cum este: un păcătos pierdut, dar tot Biblia îl descoperă pe Domnul Isus în toată frumuseţea, bunătatea, gingăşia, slava şi puterea Sa, îl descoperă ca pe Acela care a venit să-l ridice pe păcătosul pierdut, făcând din el un păcătos iertat şi fericit, un copil al lui Dumnezeu.Da, Biblia sau Cuvântul lui Dumnezeu este Cartea cărţilor, este cu adevărat puterea lui Dumnezeu pe care oamenii nu au putut s-o nimicească. Cineva spunea într-o revistă străină, că împotriva Bibliei s-au scris de-a lungul anilor atâtea cărţi încât, dacă ar fi posibil să se strângă împreună, ar face un deal de cărţi. Ele toate au dispărut, dar Biblia a rămas în picioare, traversând veacurile şi câştigând suflete cu milioanele, schimbându-le viaţa din temelie şi făcând din ei oameni cu totul noi. Biblia este singura carte din lume care a fost tradusă în peste 1500 de limbi şi dialecte. „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri, pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, judecă gândurile şi intenţiile inimii.” – Evrei 4:12.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu,care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată.”  Iacov 1:5.

Dacă vrem să trăim cu Dumnezeu avem nevoie de înţelepciune, pentru a înţelege Scriptura, în relaţiile noastre cu oamenii, pentru a-i atenţiona şi atrage pe calea vieţii, iar atunci când sunt în necazuri pentru a-i mângâia şi a-i ajuta cu sfatul şi cu fapta. De aceea este important să fim învăţaţi de Dumnezeu. Dacă cerem înţelepciune de la Dumnezeu trebuie s-o cerem cu credinţă, fără îndoială; căci omul îndoielnic este asemănător cu valul mării care este purtat de vânt. Ne întâlnim cu acestea dacă ne rugăm pentru un cm cu vicii ca să se pocăiască şi observăm că starea lui se înrăutăţeşte. Aceasta poate să ne ducă la îndoială. În asemenea împrejurări este important să ne păstrăm credinţa. Sau dacă mijlocim la medicul ceresc atunci când cineva este grav bolnav şi starea lui pe moment se agravează, poate să ne preocupe gândul că Dumnezeu nu vrea să ne ajute. Dar putem să ne bazăm pe ceea ce este scris: “Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav”. Dacă suntem în greutăţi financiare, avem promisiunea că El ne scapă de orice necaz pentru că El cunoaşte necesităţile noastre, iar dacă ajutorul întârzie, duşmanul doreşte să sădească în inimile noastre îndoiala şi să ne gonească dintr-o parte în alta în căutarea unei soluţii, după mersul lumii. Chiar şi în astfel de împrejurări trebuie să fim statornici, bazaţi pe Scriptură. Căci cel îndoielnic este nestatornic în toate căile sale. Acesta să nu gândească că ar putea primi ceva de la Dumnezeu. Vorbeşte evlavios şi despre încredere în Dumnezeu, dar în încercări pune stăpânire peste el îndoiala.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

EL ÎL ÎNLĂTURĂ PE VRĂJMAŞUL NOSTRU

A îndepărtat pe vrăjmaşul tău. Ţefania 3.15

Vedeţi căderea sa? Satana a pierdut stăpânirea sa în inimile noastre, cum a pierdut şi locul său în cer. Domnul Isus a nimicit stăpânirea Celui Rău în noi. Acesta poate să ne atace, dar nu poate să pretindă că suntem ai lui. Lanţurile lui nu ne mai înfăşoară; Fiul ne-a izbăvit şi noi suntem cu adevărat slobozi.Acest vrăjmaş continuă, e drept, să se facă pârâşul fraţilor noştri; dar Domnul l-a izgonit şi din această slujbă. Apărătorul nostru îl forţează să tacă şi reduce la nimic învinuirile pe care ni le aduce el şi apără sufletul nostru, astfel că nici unul din atacurile diavolului nu poate să ne atingă.Duhul cel rău ne va asalta prin ispite şi va căuta să se vâre în sufletul nostru; dar şi aici şi-a pierdut superioritatea lui de la început, întâietatea lui. El se va strecura ca un şarpe, dar nu va mai stăpâni ca un împărat. El îşi strigă blestemele sale împotriva noastră, ori de câte ori poate; dar spre marea noastră uşurare, glasul Domnului îl reduce îndată la tăcere şi-l sileşte să fugă ca un câine în faţa biciului. Lucrează Tu, Doamne, şi apără-i de lătratul diavolului pe cei pe care-i urmăreşte el şi care tremură la ameninţarea lui. Pune pe fugă pe vrăjmaşul lor şi arată-Ţi slava în ochii lor. Tu l-ai biruit, Doamne; pune-l acum pe fugă şi izgoneşte-l din lume.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse Casa  lui Ahab căci avea de nevastă pe o fată a lui  Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea DOMNULUI…  A murit fără sălase părere de rău în urmă.

  1. Cron. 21,6.20.

Ioram era urmaş al lui David, fiind fiul împăratului Iosafat, dar avea ca soţie o fică a nelegiuitului Ahab. Această căsătorie cu Atalia era urmarea legăturii de prietenie a împăratului credincios Iosafat cu Ahab cel fărădelege. Sub influienţa acestei femei, Ioram umbla „pe căile împăraţilor lui Israel” făcând ce este rău în ochii lui Dumnezeu. Urmarea acestei domnii nelegiuite nu putea să nu fie răsplătită. Nu numai subalternii îl duşmăneau ci şi Dumnezeu l-a lovit cu o urgie de care a şi murit. Cu ce cuvinte zguduitoare ne vorbeşte Duhul Sfânt despre moartea lui: „A murit fără să lase părere de rău în urmă.” Acesta a fost sfirşitul unui fiu care a avut un tată credincios. Desigur că Ioram era răspunzător pentru faptele lui. El a călcat în picioare mila lui Dumnezeu faţă de el. (2 Cronici 21.7). Oh, cât de mulţi sunt cei care părăsesc îndurarea şi se alipesc de idoli. Câţi copii de ai credincioşilor s-au depărtat de învăţătura primită în tinereţe pentru a sfârşi „fără să lase părere de rău.” Fiţi atenţi părinţi credincioşi, ca nu cumva prin crearea de contacte cu o lume nelegiuită, prin avantaje pământeşti să deschideţi calea necazului pentru copiii voştrii! Gândiţi-vă tot timpul la Iosafat care s-a înrudit cu Ahab. Feriţi copiii voştri de orice legături cu lumea necredincioasă care vrea să distrugă tot ce este sfânt. În special în direcţia căsătoriilor se fac adesea multe greşeli.
Este o rană continuu deschisă în inima unei tinere sau a unui tânăr să constate că legătura care a făcut-o prin căsătorie e un „iad.” Să veghem cu toţii, atât părinţi cât şi tineri şi să ne împotrivim acestei ispite satanice.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, mărimea puterii Tale, atingerea harului Tău, suflarea Duhului Tău – cât de mult doresc ca acestea să mă aducă faţă în faţă cu Tine! Iartă zăbava mea – îmi ia atât de mult timp ca să îmi dau seama de anumite lucruri.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.» IOAN 16,12

Cât de mult ar dori Domnul să ne vorbească! Cât de mult doreşte El să pună în inimile noastre o lumină asupra planurilor Sale! Dar deseori, din păcate, trebuie să întârzie să facă lucrul acesta – cum a fost şi în cazul ucenicilor. Cristos a avut de împărtăşit lucruri care nu puteau fi înţelese decât de cei ce urmau să experimenteze Rusaliile. El poate să ne împărtăşească tainele şi detaliile voii Sale numai după măsura credinţei din sufletul nostru. În timp ce spăla picioarele ucenicilor, Petru L-a întrebat: «Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?» Şi Isus i-a răspuns: «Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea» (loan 13,6-7). Aici se găseşte răspunsul, în faptul că acum tu nu înţelegi multe lucruri din Sfânta Scriptură. Studiază mai mult Cuvântul lui Dumnezeu! Goleşte-te şi mai mult de propria ta fire pentru a deveni mai plin de Duhul Sfanţ şi pentru ca astfel El să îţi poată descoperi prin părtăşie intimă adâncimile dumnezeirii: «Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu» (1 Cor. 2,10).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Însă eu sunt totdeauna cu Tine. Psalmi 73:23

Totdeauna” – ‘în ciuda prostiei şi nebuniei pe care David le mărturiseşte lui Dumnezeu, adevărul adevărat este că David a fost salvat, acceptat şi binecuvântat de prezenţa constantă a lui Dumnezeu. Deplin conştient de propria lui stare pierdută, şi de firea lui înşelătoare şi rea, el cânta totuşi, într-o glorioasă izbucnire de credinţă: „însă eu sunt totdeauna cu Tine”. Credinciosule, eşti forţat să intri în mărturia şi recunoaşterea psalmistului; doreşte-ţi să spui în acelaşi spirit: „însă, de când îi aprţin lui Christos, sunt totdeauna cu Dumnezeu!” Aceasta înseamnă că sunt mereu în mintea Lui; El se gândeşte mereu la binele meu. Sunt întotdeauna sub ochii Lui; ochiul Domnului nu doarme niciodată, ci veghează mereu la binele meu. Sunt totdeauna în mâna Sa, aşa că nimeni nu mă va putea smulge din ea.-Sunt totdeauna în inima Lui, înscris acolo ca un memorial, aşa cum purtau preoţii numele celor douăsprezece triburi în dreptul inimii. Tu te gândeşti totdeauna la mine, Doamne. Dragostea Ta încearcă mereu să mă prindă. Lucrezi întotdeauna pentru binele meu. M-ai pus ca pe o pecete pe mâna Ta cea dreaptă. Dragostea Ta este „mai tare ca moartea” (Cânt. 8:6). Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece” (vers. 7). Ce har uimitor! Mă vezi în Christos, şi, chiar dacă sunt mânjit, mă laşi să port veşmintele lui Christos, spălate în sângele Său; astfel, pot sta în prezenţa Ta. Am întotdeauna bunăvoinţa Ta – „sunt totdeauna cu Tine”. In textul acesta, sufletul încercat şi nefericit găseşte mângâiere – obosit de furtunile dinăuntru, priveşte la pacea de afară. „Insă” – o, spune-o în inima ta, şi nefericit găseşte mângâiere – obosit de furtunile dinăuntru, priveşte la pacea de afară. „Insă” – o, spune-o în inima ta, şi bucură-te de mângâiere. „însă eu sunt totdeauna cu Tine”.

Seara

Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine. Ioan 6:37

Aceasta declaraţie priveşte, în primul rând, doctrina alegerii. Sunt unii pe care Tatăl i-a dat lui Christos. Mă priveşte şi doctrina chemării efective. Cei care sunt daţi trebuie să ajungă. Oricât de tare s-ar împotrivi, vor fi aduşi din întuneric la lumina minunată a lui Dumnezeu. Textul nostru ne învaţă şi necesitatea indispensabilă a credinţei, fiindcă chiar şi aceia care îi sunt daţi lui Christos nu pot fi salvaţi până nu vin la Isus. Chiar şi ei trebuie să vină, fiindcă nu există altă cale spre cer în afară de Uşă, Christos Isus. Toţi cei pe care Tatăl i-a dat Mântuitorului trebuie să vină la El; nici unul nu poate intra în cer dacă nu a venit la Christos. O, câtă putere şi maiestate se află în cuvintele „va ajunge”. Christos nu spune că va avea puterea de a ajunge, sau că va putea ajunge dacă va dori, ci că „va ajunge”. Prin mesagerii Săi, Cuvântul Său şi Duhul Său, Domnul Isus îndeamnă cu blândeţe oamenii să intre, ca să se bucure de ospăţul de nuntă. El face asta nu ca să încalce voinţa liberă a omului, ci prin puterea harului Său. Eu pot să-mi exercit puterea asupra voinţei altui om, dar el va rămâne liber, fiindcă constrângerea este exercitată în acord cu legile minţii umane. Domnul Isus ştie cum – prin argumente irezistibile adresate înţelegerii, şi prin influenţa misterioasă a Duhului Sfânt operând asupra tuturor puterilor şi pasiunilor sufletului – să supună orice om. In felul acesta, deşi omul a fost cândva rebel, se supune acum cu bucurie conducerii lui Christos, cucerit de dragostea divină. Cum vom şti că suntem aleşi de Dumnezeu? Vom şti după rezultate: îl vom accepta cu bucurie pe Christos şi vom veni la El cu credinţă simplă şi adevărată, sprijinindu-ne pe El, mântuirea şi dorinţa noastră. Cititorule, ai ajuns la Isus?

IZVOARE IN DEŞERT

Ai ajuns tu până la cămările … pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare?(Iov 38:22-23)

Încercările noastre sunt mari oportunităţi, dar mult prea des noi le vedem pur şi simplu ca nişte mari obstacole. Dacă am recunoaşte în fiecare situaţie dificilă ceva ales de Dumnezeu ca să ne dovedească dragostea Lui pentru noi, fiecare obstacol ar deveni atunci un loc de adăpost şi de odihnă, şi o demonstraţie faţă de alţii a puterii Lui inexprimabile. Dacă am căuta semnele lucrării Lui glorioase, atunci fiecare nor ar deveni în adevăr un curcubeu, şi fiecare trecătoare prin munţii de dificultăţi va deveni o cale de ascensiune, de transformare şi de glorificare.Dacă ne-am uita la trecutul nostru, mulţi dintre noi am realiza că momentele în care am îndurat cel mai mare stres şi am simţit că toate căile noastre sunt blocate au fost momentele în care Tatăl nostru ceresc a ales să facă cele mai bune lucruri pentru noi şi să ne dea cele mai mari binecuvântări ale Sale.Cele mai frumoase bijuterii ale lui Dumnezeu sunt deseori distribuite în pachete grosolane de către oameni foarte dificili, dar în pachet vom găsi comorile palatului Împăratului şi dragostea Mirelui.   A. B. Simpson

Trebuie să ne încredem în Domnul când mergem prin întuneric, şi să-L onorăm cu o încredere neclintită chiar şi în mijlocul situaţiilor dificile. Răsplata pentru acest fel de credinţă va fi ca a vulturului care lasă să-i cadă penele, pentru că i s-a spus că le va primi – un simţământ reînnoit de tinereţe şi putere.  

  1. R. Macduff

      

Dacă am putea vedea dincolo de astăzi

Aşa cum vede Dumnezeu;

Dacă toţi norii s-ar îndepărta rostogolindu-se,

Şi umbrele ar fugi;

Nu ne-am necăji de necazurile prezente.

Fiecare necaz l-am uita curând,

Pentru că multe bucurii ne aşteaptă totuşi

Pe tine şi pe mine.

Dacă am putea cunoaşte dincolo de astăzi

Aşa cum cunoaşte Dumnezeu,

De ce cele mai scumpe comori se duc

Şi trebuie să curgă lacrimi;

Şi de ce întunericul duce la lumină,

De ce cărările întunecoase devin curând luminoase;

Într-o zi greşelile vieţii vor fi îndreptate,

Pentru că aşa ne spune credinţa.

„Dacă am putea vedea, dacă am putea cunoaşte“,

Spunem adesea,

Dar Dumnezeu în dragostea Lui aruncă un văl

Pe calea noastră;

Şi nu putem vedea ce este înainte,

Şi astfel ne-agăţăm mai mult de El,

El ne conduce până se sfârşeşte această viaţă;

Încrede-te şi ascultă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 14.1-21

Capitolul 11 ni l-a prezentat pe Ioan Botezătorul în închisoare. Aici aflăm că fusese aruncat acolo de către Irod (fiul celui din cap. 2). Pentru ce motiv? Pentru că Ioan îndrăznise să-l mustre că o luase pe soţia fratelui său. Acum martorul credincios plăteşte cu viaţa adevărul pe care a avut curajul să-l spună direct regelui. Moartea sa în timpul serbărilor şi a distracţiilor de la curtea regală este plata cerută de cel rău în schimbul plăcerii (comp. cu Iacov 5.5,6). Poate că lui Irod i-a părut rău o clipă, dar el nutrea de mult dorinţa tainică de a-l omorî pe Ioan (v. 5), pentru că ura faţă de adevăr şi ura faţă de cei care îl rostesc merg întotdeauna împreună (Galateni 4.16). Din punct de vedere omenesc, sfârşitul lui Ioan este tragic şi oribil; în ochii lui Dumnezeu însă este sfârşitul triumfător al „alergării sale” (Fapte 13.25).

Printre rânduri citim ceea ce a însemnat pentru Isus vestea morţii precursorului Său. Nu era acesta anunţul respingerii şi al răstignirii Sale? Pare că tristeţea L-a făcut să simtă nevoia de a rămâne singur (v. 13), dar mulţimile veniseră deja după El, iar inima Sa, gândindu-Se numai la alţii, a fost cuprinsă de milă şi El a făcut pentru ei minunea celei dintâi înmulţiri a pâinilor.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Ezechiel 18:19-32                            

Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.  Ezechiel 18:32                                                        

CARE SUNT POSIBILITĂŢILE?

S-a născut în bogăţie şi a fost crescut într-un palat. Astăzi poartă haine vărgate într-o închisoare după ce-a fost condamnat pentru că a pus o bombă în maşina în care au murit doi membri din propria familie. Această întoarcere de necrezut a circumstanţelor în viaţa sa a survenit după ce a încercat să pună stăpânire pe averea de peste 10 milioane de dolari a familiei. Impactul propriei alegeri i-a devenit clar în ziua când, cu faţa albă ca varul, într-o stare de şoc, a auzit verdictul de vinovat ce i s-a citit în faţă, în tăcerea de mormânt a tribunalului. Ce ironie! Omul acesta ar fi putut să fie bogat. Ar fi putut avea atât de mult, dacă ar fi voit să aştepte – să joace cinstit. Dar acum este un om sfârşit. Totuşi să nu ne oprim aici. Gândiţi-vă la posibilitatea care-i mai rămâne. Atât timp cât mai respiră, el poate, ca şi tâlharul de pe cruce, să-şi recunoască păcatul şi să ceară ajutorul lui Cristos. Si chiar aşa, cum acel criminal, considerat nepotrivit pentru a mai trăi în societate, a devenit potrivit pentru paradis, acest om poate deveni „o făptură nouă”, un cetăţean al cerului. O asemenea întoarcere este întotdeauna posibilă pentru un păcătos. Acest lucru îl spunea Dumnezeu lui Israel prin profetul Ezechiel. Deoarece El nu-Şi găseşte plăcere în moartea celui rău, El îi roagă să se pocăiască. Poate crezi că o asemenea întoarcere nu este cinstită, ori că tu ai ajuns prea rău să mai poţi fi reînnoit. Dacă crezi în Isus ca Mântuitor al tău, vei face din această posibilitate o realitate. M.R.D. II

Cum de poţi lăsa ca ziua să se facă an? 
Şi s-amâi când Domnul are pentru tine un plan. 
Vino la Isus Cristos şi crede-al Lui Cuvânt. 
                  Viaţă veşnică tu vei primi în cerul sfânt.         – Branon

Nu există oameni atât de buni ca să se mântuiască singuri – şi nici atât de răi ca să nu poată fi mântuiţi de Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și au zis unul către altul: „Să punem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt“.   Numeri 14.4

Este important să vedem cum o simplă privire asupra țării la pus la încercare pe Israel în Numeri 14. Întradevăr, nu există niciun lucru care să ne pună la încercare precum acesta. Acest principiu se verifică în toate căile lui Dumnezeu cu poporul Său, în toate veacurile. De îndată ce El Își descoperă planurile cu privire la noi – gândurile și intențiile Sale pentru timpul prezent – toate dificultățile din calea noastră se arată și ele pe deplin. Prin urmare, în aceste timpuri, cei care înțeleg gândul măreț al lui Dumnezeu cu privire la preaiubitul Său Fiu întâmpină dificultăți și împotriviri de care ceilalți creștini sunt cu totul străini.

Dacă cineva se îndoiește de aplicația acestui principiu, nu trebuie decât să studieze istoria mărturiei lui Dumnezeu pe pământ, pentru a fi pe deplin edificat. Conectațivă în mod practic cu adevărul și îndată veți suferi întreaga împotrivire a oamenilor, precum și cea mai înverșunată ură a lui Satan.Să privim acum la consecințele eșuării în această punere la încercare. Mai întâi vedem plânsul, apoi murmurul, după care gândurile de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și, în cele din urmă: „Să punem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt“. Observați caracterul gradat al acestei îndepărtări! Ei uitaseră de Dumnezeul cel viu și de interesul Lui pentru ei, ca popor al Său; preferaseră părerea pe care inimile lor nesocotite șio formaseră cu privire la țara lui Dumnezeu, în lumina dificultăților care se interpuneau între ei și ea; în cele din urmă, rezultatul a fost că au dorit săși aleagă o căpetenie după plăcerea lor, ca rezolvare a situației.Acest caracter gradat al oricărui declin este foarte solemn și ne vorbește întrun fel special, fiindcă noi credem că falimentul este un lucru care se întâmplă imediat. Nu este așa! Ca orice alt lucru, căderea își are și ea începuturile ei, de aceea este bine să luăm seama la cuvintele: „Păzeșteți inima mai mult decât tot ce se păzește, pentru că din ea ies izvoarele vieții“ (Proverbe 4.23).W. T. Turpin

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Ioan 17.3

Adevărata schimbare

Un creștin întors de curând la Mântuitorul a fost întrebat ce cunoaște despre Dumnezeu și despre Isus Hristos. El a răspuns: „Cunosc foarte puțin, dar ce cunosc a schimbat viața mea“.

Cât de important este să-L întâlnim și să-L cunoaștem pe Hristos ca Acela „în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei“ (Coloseni 2.3)! Isus Hristos este esențialul în creștinism. Fără Hristos, creștinismul ar fi o religie ca oricare alta. Hristos este Stânca veacurilor, și cine își pune încrederea în El rămâne neclintit în mijlocul furtunilor acestui veac rău. Un astfel de om a găsit totul în Mântuitorul său cel răstignit și înviat. Ce nevoie mai are el de religia acestei lumi, atâta timp cât în Hristos a găsit totul pe deplin? Ce nevoie mai are el de slujbele făcute cu atâta fast, când poate să se închine Domnului în duh și în adevăr? Centrul vieții unui astfel de om este Hristos. Cineva s-a alipit poate de o biserică, s-a făcut membru al unei organizații religioase, s-a pus în slujba unei cauze sau a unui scop religios. Toate acestea nu fac altceva decât să întunece cunoașterea lui Dumnezeu și a Fiului Său. Chemarea noastră este să ne reîntoarcem la Mântuitorul. Numai Hristos poate schimba inimile noastre împotrivitoare, numai El ne poate da o nădejde și un viitor fericit. El face adevărata schimbare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PUTEREA DE A REZOLVA PROBLEMA

„Noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37)

Toți oamenii au probleme. Singurele persoane care nu au se află în cimitire. Adevărata problemă este: Cum să facem față problemelor? Deseori încercăm să le rezolvăm prin propriile noastre puteri. Cum îți dai seama că faci așa? Când ești obosit tot timpul! Ești ca acel om care a spus: „Am obosit să fiu obosit”. Sau, suntem ca femeia care a spus: „Exact în clipa în care reușesc să leg două capete, cineva le mișcă”. Noi spunem lucruri precum: „sunt bine, date  fiind împrejurările”. Dar ce faci în acele împrejurări? Cineva a spus că împrejurările sunt ca o saltea; dacă te așezi pe ea, te odihnești bine, dar dacă ești sub ea, te sufoci! Care este răspunsul? Nu te mai concentra asupra problemei și îndreaptă-ți atenția spre promisiunile lui Dumnezeu, lată una dintre ele: „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea?” (v. 35): Pavel răspunde: „în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit \ Cuvântul „biruitor” înseamnă „cel care învinge si deține controlul”. Pavel spune că noi suntem „mai mult decât biruitori” (Romani 8:37). A fi un biruitor înseamnă a duce o luptă și a o câștiga, A fi mai mult decât biruitor înseamnă a câștiga lupta fără să trebuiască să te lupți. Domnul Isus se luptă în locul tău; El o face în tine si prin tine si asta te face să fii „mai mult decât biruitor”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s