Oswald CHAMBERS: Calea spre cunoaştere

John-7-17-Knowing-The-Will-of-God-aqua„Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască… învăţătura.”  

loan 7:17

Calea spre cunoaştere

Regula de aur a cunoaşterii spirituale nu este căutarea intelectuală, ci ascultarea. Dacă un om caută cunoştinţe ştiinţifice, călăuza lui este curiozitatea intelectuală: dar dacă vrea să înţeleagă învăţăturile  lui Isus, el poate ajunge la aceasta numai prin ascultare. Dacă lucrurile sunt întunecate pentru mine, atunci pot fi sigur că există ceva ce nu vreau să fac. Întunericul intelectual este rezultatul ignoranţei: întunericul spiritual este rezultatul neascultării mele de a face un anumit lucru.

Nici un om nu primeşte un cuvânt de la Dumnezeu fără să nu fie în acelaşi timp încercat în privinţa lui. Noi suntem neascultători şi apoi ne mirăm de ce nu propăşim spiritual. Dacă, atunci când vii la altar – a spus Isus -, îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta.. nu-Mi mai spune nimic, ci du-te mai întâi şi rezolvă-ţi situaţia acea. Învăţătura lui Isus ne atinge exact unde trebuie. Nu putem să-L înşelăm nici o clipă. El ne educă în cele mai mici amănunte. Duhul lui Dumnezeu scoate la iveală duhul de autoapărare şi ne face sensibili la lucruri la care nu ne-am gândit niciodată înainte. Când Isus te învaţă un lucru prin Cuvântul Său, nu te sustrage de la aceasta. Dacă o faci, vei deveni un înşelător religios. Fii atent la lucrurile faţă de care dai din umăr cu nepăsare şi vei descoperi de ce nu creşti din punct de vedere spiritual. întâi du-te – cu riscul de a fi sideral fanatic, trebuie să asculţi de ceea ce-ţi spune Dumnezeu. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Vă spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri.”

Matei  18:19

Dacă doi, numai doi ! Totuşi ei erau doisprezece care înconjurau şi urmau pe Domnul lor. Şi cu o altă ocazie, El a trimis să propovăduiască şaptezeci. Şi era numeroasă mulţimea acelora care se numeau ucenicii Săi.

Dar evanghelistul Matei, dezvăluie tragedia respingerii Lui de către oameni şi trădarea alor Săi, pentru interese personale. Domnul ştia cât valorează ucenicii Lui dragi. El cunoştea atunci, ca şi acum, ambiţiile lor, slăbiciunile lor, greutatea de a se înţelege între ei. El ştia de ce vorbea de „doi”. Dar pentru împlinirea planurilor Lui, El avea nevoie de aceşti doi care să fie de acord, să se învoiască. Deci, El precizează că doi credincioşi, cu adevărat de acord şi într-o legătură neumbrită cu Tatăl ceresc, pot declanşa în lumea aceasta intervenţia Lui puternică în orice situaţie.Aceşti doi, care se învoiesc, nu se separă în rugăciune pentru interese egoiste sau de un interes personal. Nu, ci este vorba de două inimi în care Dumnezeu a pus gândul Său, interesul Său, şi în care El a pus o sarcină care trebuie dusă la capăt. Această învoire pune deoparte orice lucru personal care nu urmăreşte slava Lui. Este vorba deci de Dumnezeu, de lucrarea Lui în lume, de cinstea Lui printre ai Săi. Numai interesele veşnice, dumnezeieşti, îi insuflă. Este vrednic de observat că Domnul Isus spune cuvintele acestea în mijlocul unei discuţii, şi aceasta nu întâmplător, discuţie din care trei gânduri de seamă ies în evidenţă.

1)  Iertarea fratelui care ţi-a greşit dacă te ascultă când l-ai mustrat şi aici Domnul Isus implică şi Biserica, ea fiind mediatorul între fraţi. Hotărârea Bisericii însă, nu afectează relaţia unui suflet cu Dumnezeu ci este numai o acţiune administrativă în disciplină.

2)  Prezenţa cu adevărat a Domnului Isus în mijlocul a doi sau trei adunaţi în numele Lui şi numai această prezenţă dă autoritatea Bisericii de a lega sau dezlega un lucru pe pământ. În greceşte, ca şi în englezeşte, verbul „a se aduna” este legat de adverbul „împreună” şi aceasta nu este un pleonasm, ci o întărire a faptului că cei ce se adună să nu fie numai cu trupul, ci şi cu inima.  Oare aşa este ?

3)  Consecinţa teribilă a duhului de neiertare. (versetul 35)

Să ne amintim de pilda pe care a dat-o Domnul Isus despre cei doi datornici. Unul din ei avea un duh de neiertare şi nerecunoştinţa. Rezultatul acestui duh de neiertare, nu numai că împiedică hotărât răspunsul lui Dumnezeu la rugăciune, dar atrage după sine consecinţe teribile.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”.2 Tim. 3:16-17.

Pavel spune: “Dacă va propovădui cineva o evanghelie deosebită de cea pe care aţi primit-o, să fie anatema: Poate fi oricine, chiar şi un înger sau chiar el însuşi. Căci Scriptura insuflată de Dumnezeu nu este o învăţătură omenească, nu reflectă gândurile inimii şi nu este expresia înţelepciunii minţii; dar ne învaţă să călcăm pe urmele lui Isus; ne mustră dacă este nevoie şi este dată ca să înveţe, să mustre şi să îndrepte. Deci prin Scriptură sunt educaţi oamenii care au fost îndreptăţiţi şi ne menţine în ascultare de duhul lui Dumnezeu. Ea ne arată lucrarea săvârşită de Isus, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi destoinic pentru orice faptă bună. Aceasta diferă mult de ceea ce vestesc mulţi predicatori raţionali în zilele noastre. Ei susţin că nimeni nu poate fi desăvârşit, nu se îndreaptă după Cuvântul lui Dumnezeu, vestind un mesaj după gândurile inimii lor, datorită minţii lor întunecate; iar lumea îi acceptă zicând că pe aceştia îi înţelegem; aceasta este învăţătura sănătoasă, deşi calcă cele mai sfinte realităţi cu “pantofii raţiunii”. In Col.1:22-23 este scris: “Si voi care eraţi odinioară străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină”. Aceasta este lucrarea desăvârşită a lui Isus. Aceasta a fost şi dorinţa lui Pavel să atenţioneze şi să înveţe pe toţi oamenii cu înţelepciune, pentru ca să ajungă la desăvârşire. In Evrei 5:14 citim: “Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.”

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

MAI MULT DECÂT CUVINTE

Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David. Faptele Apostolilor 13.34

Nimic din ceea ce este de la oameni nu este sigur, dar tot ce este de la Dumnezeu este asigurat. Legământul Lui de har este „un legământ veşnic, ca să se arate îndurarea făgăduită lui David”.Noi suntem siguri că aceste binecuvântări le are pentru noi Dumnezeu. El nu a spus numai cuvinte; temei şi adevăr se găseşte în fiecare din făgăduinţele Lui. Binecuvântările Lui sunt într-adevăr binecuvântări. Chiar dacă o făgăduinţă pare că ar trebui să nu se mai împlinească din cauza morţii, chiar şi atunci Domnul cel bun îşi va împlini cuvântul Său.Suntem siguri că Dumnezeu va da îndurările făgăduite tuturor celor care au intrat în legământul Lui. Fiecare din aleşii lui Dumnezeu va avea parte de împlinirea îndurărilor la rândul său. Ele sunt asigurate pentru toată sămânţa Sa, de la cel mai mic până la cel mai mare.Suntem siguri că Dumnezeu va continua cu îndurările Sale faţă de poporul Său. El nu dă ca să ia pe urmă înapoi. Ceea ce a dat El, este arvuna pentru alte daruri şi mai pline de îndurare. Ceea ce încă n-am primit până astăzi, este tot aşa de sigur ca şi ceea ce am primit deja; de aceea să aşteptăm înaintea Domnului şi să fim liniştiţi. Nu există nici un motiv îndreptăţit pentru cea mai mică îndoială.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Pentru poarta curţii cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit, lucrat la gherghef, cu patru stâlpi şi patru picioare ale lor.  Exod 27,16.

In toată Sfânta Scriptură este înfăţişat un Nume Scump: ISUS HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu. În versetul de mai sus Îl găsim pe Hristos într-o semnificaţie simbolică. Numai credinţa călăuzită de Duhul Sfânt poate să-L vadă în aceste exemple. Dumnezeu a îndemnat pe conducătorul poporului Israel, pe Moise să-I facă un loc unde să locuiască în mijlocul poporului. Moise trebuia să facă totul întocmai după modelul care i-a fost arătat pe munte, în textul nostru este vorba de poarta curţii cortului. Poarta constă dintr-o perdea alcătuită din patru materiale. Fiecare stofă şi fiecare culoare ne arată pe Domnul Isus Hristos. Albastru ne arată culoarea cerului. Isus este Fiul lui Dumnezeu. Aşa îl descrie Evanghelia lui loan. Purpuriu, era culoarea mantăii care o purtau regii. Aşa îl descrie evanghelistul Matei, ca regele lui Israel. Cărmiziu: culoarea roşie intens aminteşte de Omul suferinţei care şi-a vărsat sângele Lui pe Golgota. Aşa îl descrie evanghelistul Luca. In răsucit ne aminteşte de cingătoarea cu care se încingeau sclavii când serveau pe stăpânul lor. Isus este adevăratul Slujitor, aşa cum îl descrie evanghelistul Marcu. Sunt patru evanghelişti, la fel cum sunt patru stâlpi care stau pe patru picioare. Ce minunat este Cuvântul lui Dumnezeu! Omul poate şti toate acestea şi să meargă în pierzarea veşnică. Atât timp cât un om nu a intrat pe poartă este afară. Domnul Isus este poarta. El a suferit pe cruce pentru tine din cauza păcatelor tale. Recunoaşte înaintea lui Dumnezeu toată vina ta, crede în El care şi-a vărsat sângele pentru iertarea ta şi vei fi mântuit.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Dezlipeşte-mă, o, Doamne, de lucrurile legate de simţuri şi de timp şi condu-mă în prezenţa Regelui. Fă ca teritoriul minţii şi al inimii mele să fie în întregime al Tău.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre EL Şi a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”» IOAN 6,5

Hrănirea celor 5000 de oameni este o demonstraţie şi totodată o metaforă a datoriei sfinte a tuturor copiilor lui Dumnezeu. Este ca şi cum Domnul, prin această acţiune minunată, ne-a ilustrat pe înţelesul nostru care e voinţa Sa sfântă: «… daţi-le voi să mănânce» (Matei 14,16). Distingem trei elemente în contextul hrănirii celor 5.000 de bărbaţi, fară a lua în calcul femeile şi copiii:

– primul element este pâinea. Vedem prin minunata înmulţire a pâinii cum Isus ajunge ca Pâine a vieţii la milioane, la miliarde de oameni. El ne spune: «... Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug» (Ioan 10,10);

– cel de-al doilea element îl reprezintă cei 5.000 de bărbaţi înfometaţi. Această imagine ne duce cu gândul la cele 5 continente; lumea de azi este înfometată după pâinea adevărată a Evangheliei;

– al treilea element suntem noi, uneltele, adică ucenicii, care au luat pâinea din mâinile lui Isus, au dat-o mai departe şi astfel au săturat oamenii înfometaţi. Numai ceea ce are şi ceea ce este Isus poate să potolească cea mai cumplită foame a sufletului omenesc.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe. 2 Petru 1:4

Dacă vrei să cunoşti valoarea făgăduinţelor şi să te bucuri de ele în inima ta, meditează mai mult timp la ele. Sunt făgăduinţe care seamănă cu strugurii din teasc; ajunge să calci pe ei, ca să ţâşnească mustul. Meditaţia asupra făgăduinţelor sfinte este adesea preludiul împlinirii lor. In timp ce te gândeşti la ele, binecuvântările pe care le cauţi vor veni pe rând la tine. Mulţi creştini care au însetat după făgăduinţe au aflat- că favoarea pe care o asigurau se împrăştia în sufletele lor chiar în timp ce se gândeau la povestirea divină. S-au bucurat că au fost conduşi să tină făgăduinţele chiar lângă inimă. In afară de meditaţie, caută să le primeşti în suflet ca pe cuvintele lui Dumnezeu. Vorbeşte sufletului tău şi spune-i: „dacă aş avea de a face cu făgăduinţa unui om, aş analiza cu atenţie abilităţile şi caracterul omului care a promis. La fel trebuie să procedez şi cu făgăduinţa lui Dumnezeu; ochii mei nu trebuie să fie aţintiţi asupra măreţiei promisiunii — care mă poate împiedica — ci asupra măreţiei Garantului — care mă va bucura. Suflete, Dumnezeu, chiar Dumnezeul tău, Dumnezeul care nu poate minţi, îţi vorbeşte. Cuvintele Lui, la care te gândeşti acum, sunt al fel de adevărate ca şi faptul că El există. El este un Dumnezeu neschimbător. El nu s-a dezis de nici un cuvânt care a ieşit de pe buzele Sale, şi nu a retras nici o vorbă de mângâiere. El nu duce lipsă de nici o putere. Cel care ne vorbeşte este Dumnezeul care a făcut cerurile şi pământul. El nu poate fi lipsit de înţelepciune în acordarea favorurilor, fiindcă El ştie când este cel mai bine să dea şi când este mai bine să se retragă. De aceea, văzând că acesta este cuvântul unui Dumnezeu atât de adevărat, neschimbător, puternic şi înţelept, vreau şi trebuie să cred făgăduinţa”. Dacă medităm la promisiuni, şi analizăm Garantul, vom experimenta dulceaţa lor şi vom obţine împlinirea lor.

Seara

Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Romani 8:33

Ce provocare binecuvântată este întrebarea textului nostru! Cât de categorică este! Fiecare păcat al celor aleşi a fost aşezat asupra Campionului salvării şi a fost şters prin Ispăşire. Nu există păcate împotriva poporului Său în cartea lui Dumnezeu. El nu vede nici un păcat în Iacov, nici o nelegiuire în Israel; ele sunt iertate în Christos pentru totdeauna. Atunci când vina păcatului este îndepărtată, pedeapsa păcatului este şi ea nimicită. Creştinul nu mai primeşte nici o lovitură de la mânia lui Dumnezeu – nici măcar o încruntare de pedeapsă îndreptăţită. Credinciosul poate fi disciplinat de Tatăl Lui, dar Dumnezeu Judecătorul nu are nimic de spus creştinului, în afară de „te-am iertat; eşti achitat”. Pentru creştin nu mai există moarte penală în această lume, şi cu atât mai puţin „moartea a doua” (Apocalipsa 2:11). El a fost pe deplin eliberat de toate pedepsele, ca şi de vina păcatului. Puterea păcatului a fost şi ea îndepărtată. S-ar putea să stea în calea noastră şi să ne declare mereu război, dar păcatul este un duşman învins pentru orice suflet care este unit cu Isus. Nu există nici un păcat pe care creştinul să nu-l poată învinge dacă se bazează pe Dumnezeu să o facă. Cei care poartă haine albe în cer „au biruit, prin sângele Mielului” (Apocalipsa 12:11), şi noi putem face acelaşi lucru. Nici o poftă nu este prea puternică, nici un păcat care ne asediază prea protejat; putem să le biruim prin puterea lui Christos. Creştine crede că păcatul tău este un lucru condamnat Poate să se zbată şi să lupte, dar este condamnat la moarte. Dumnezeu i-a scris „condamnat” pe frunte. Christos l-a răstignit, „pironindu-l pe cruce” (Coloseni 2:14). Ridică-te acum şi ucide-L Domnul să te ajute să trăieşti spre lauda Lui. Fiindcă păcatul – cu toată vina, ruşinea şi teama lui – s-a dus.

Aici găseşti iertare pentru-al tău trecut

Oricât de negru şi de păcătos ar fi;

Iar pentru viitorul întunecat şi prea durut

Iertarea tot la El o vei găsi.

IZVOARE IN DEŞERT

Puneţi-Mă la încercare … şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. (Maleahi 3:10)

Iată ce spune Dumnezeu în acest verset: „Copilul Meu iubit, Eu mai am zăgazuri în ceruri, şi ele sunt încă în stare de funcţionare. Încuietorile se deschid la fel de uşor ca înainte, şi balamalele n-au ruginit. De fapt, Eu mai degrabă le-aş deschide larg ca să revărs binecuvântările, decât să le ţin închise. Le-am deschis pentru Moise, şi marea s-a despicat. Le-am deschis pentru Iosua, şi râul Iordan s-a oprit. Le-am deschis pentru Ghedeon, şi armatele vrăjmaşului au fugit. Şi le voi deschide pentru tine – dacă doar Mă vei lăsa.

„În partea dinspre Mine a zăgazurilor, cerul este aceeaşi vistierie bogată ca întotdeauna. Fântânile şi râurile încă se revarsă, şi camerele comorilor încă mai gem de daruri. Nevoia nu este de partea Mea, ci de a ta. Aştept să Mă pui la încercare. Dar mai întâi trebuie să îndeplineşti condiţia pe care am pus-o: «Aduceţi la casa vistieriei toate zeciuielile» (Maleahi 3:10), şi prin aceasta dă-Mi ocazia să acţionez“.   selectat

Nu voi uita niciodată parafrazarea concisă a mamei mele la Maleahi 3:10. Textul biblic începe cu cuvintele: „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile“ şi se termină cu: „şi voi turna peste voi belşug de binecuvântare“. Dar parafrazarea mamei mele era aceasta: „Dă tot ce cere El şi ia tot ce promite“.

                                                                      Samuel Dickey Gordon

Capacitatea lui Dumnezeu de a înfăptui este mult mai presus de rugăciunile noastre – chiar de rugăciunile noastre cele mai îndrăzneţe! Mă gândeam recent la câteva din cererile pe care I le-am făcut de nenumărate ori în rugăciunile mele. Şi ce am cerut? Am cerut o cupă plină, când El are oceanul întreg! Am cerut o simplă rază de lumină, când El deţine soarele! Cea mai bună cerere a mea nu este deloc la înălţimea capacităţii Tatălui meu de a da, care este mult mai presus de tot ce am putea noi cere vreodată.  John Henry Jowett

Toate râurile harului Tău le cer,

Scrie numele meu pe toate promisiunile Tale.  (vezi Ef. 1:8-19)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 13.31-43

În cele şase „parabole ale împărăţiei” care urmează după cea a semănătorului, Domnul prezintă rezultatul semănăturilor Sale în această lume.Parabola bobului de muştar devenit un copac mare descrie forma exterioară pe care a luat-o împărăţia cerurilor după respingerea împăratului, în timp ce a aluatului pus în făină pune accentul pe lucrarea tainică care alterează caracterul ei. Este vremea Bisericii responsabile. După un început foarte timid (câţiva ucenici), creştinismul a cunoscut marea dezvoltare, cea pe care o cunoaştem noi. Succesul şi răspândirea lui în lume nu dovedesc însă câtuşi de puţin binecuvântarea şi aprobarea lui Dumnezeu şi nici vorbă să o pună la adăpost de atacurile lui Satan: chiar de la început, ea a fost invadată de rău (păsările – conform v. 4 şi 19 – şi aluatul). Amestecul care caracterizează creştinătatea de nume este ilustrat şi într-un alt mod: prin parabola neghinei din ogor, pe care Domnul o explică aici. Ştim că numele de creştin este purtat astăzi de toţi cei care sunt botezaţi, fie că sunt, fie că nu sunt copii autentici ai lui Dumnezeu. Domnul mai suportă această stare de lucruri până în ziua secerişului (Apocalipsa 14.15,16). El va arăta atunci, prin trierea finală a unora faţă de alţii, ce reprezenta fiecare dintre ei.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Matei 6:9-15                                    

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri, Sfinţească-se numele Tău…  Matei 6:9

„EL ESTE TATĂL MEU”

Se spune că unul din împăraţii romani conducea o paradă pe străzile capitalei imperiului, sărbătorind o victorie. Soldaţii legiunilor imperiale, înalţi şi puternici, erau înşiraţi de-a lungul rutei, ţinând mulţimile entuziasmate. Într-un anumit loc, de-a lungul drumului, era o platformă pe care stătea familia imperială. In momentul când cezarul s-a apropiat, fiul său cel mai mic, un băieţel de câţiva anişori, a sărit jos de pe platformă şi a zbughit-o prin mulţime încercând să ajungă la el. „Nu poţi face aşa ceva”, a spus unul din soldaţii de gardă care l-a înşfăcat pe copil. „Nu ştii cine este în carul de luptă? Este chiar cezarul!” Copilul i-a răspuns repede: „Poate că el e cezarul tău, dar el e tatăl meu!” Toţi credincioşii se pot apropia de Dumnezeu cu aceeaşi încredere şi intimitate. De fapt, creştinii sunt singurii oameni care au dreptul să I se adreseze lui Dumnezeu ca Tată. Deşi toţi oamenii îşi au viaţa din El şi sunt creaturile Sale (Fapte 17:29), ei nu pot să-L numească Dumnezeu Tată până ce nu sunt născuţi din nou şi devin astfel membrii familiei Sale prin credinţa în Cristos (Galateni 3:26). Totuşi, nu trebuie să devenim prea familiali cu Dumnezeu. Ideea că El este un tătic cosmic uriaş care trage cu ochiul atunci când păcătuim, este un sacrilegiu. Dumnezeu este sfânt, atotputernic şi atotştiutor. Dragostea noastră pentru El trebuie să fie exprimată de fiecare dată cu reverenţă şi respect. Data viitoare când te vei ruga, linişteşte-ţi inima cu minunatul gând că vii în prezenţa Dumnezeului atotputernic şi poţi spune: „Eşti Tatăl meu.”

La Tronul Alb se strâng sfielnic 
Voivozi de foc din Empireu, 
Şi heruvimii vin cucernic, 
Slăvind Eternul Vistiernic. 
Şi-acest Stăpân Atotputernic 
                      E Tatăl meu!            – C. Ioanid

Nu poţi să-L numeşti pe Dumnezeu Tatăl tău, până nu-L numeşti pe Cristos Mântuitorul tău.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Eu una știu: că, orb fiind, acum văd.  Ioan 9.25

Un om născut orb tocmai fusese vindecat de Domnul întrun fel cu totul remarcabil. Ochii săi, odinioară complet lipsiți de lumină, erau acum o dovadă incontestabilă a puterii disprețuitului Isus din Nazaret. Apa scăldătorii Siloam a înlăturat, odată cu tina, orbirea, iar cel care fusese orb a plecat pentru a le da și altora vestea despre vindecarea sa.

Vecinii lau întrebat cum îi fuseseră deschiși ochii, iar el a răspuns simplu: „Un Om numit Isus a făcut tină și mia uns ochii și mia spus: «Dute la Siloam și spalăte!». Și, după ce mam dus și mam spălat, am văzut“. Totul era simplu, însă, fiindcă fusese menționat numele de „Isus“, era necesară o explicație din partea fariseilor. Aceștia Lau acuzat de păcat pe Domnul, fiindcă încălcase sabatul, însă rămânea faptul că un om orb din naștere fusese vindecat de Unul pe care ei Îl considerau a fi un păcătos. Prin urmare, răspunsul orbului a fost: „Dacă este păcătos, nu știu; eu una știu: că, orb fiind, acum văd“.

Un om sceptic poate avea îndoieli, însă nu și cel care a probat adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Acest Cuvânt, atunci când este primit prin credință, alungă orice temere. El îl plasează pe cel păcătos pe terenul pierzării, însă Îl revelează înaintea ochilor săi pe Mântuitorul, care, prin lucrarea de la cruce, a făcut ispășire deplină, și îl asigură de mântuire din momentul în care crede. Ferice de sufletul care poate spune cu adevărat: „Eu una știu: că, fiind orb, acum văd“! Nu există predică mai puternică decât mărturia bazată pe propria experiență. Dacă vorbesc despre ceea ce sufletul meu cunoaște, și nu doar despre ceea ce am auzit de la alții, vorbirea mea va fi cu putere. Să mărturisim cu credincioșie ceea ce Domnul a făcut pentru noi, ca astfel El să aibă toată lauda pentru mântuirea pe care nea dăruito!

  1. W. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel. Luca 6.31

Câinele și oglinzile

Într-o povestire cu tâlc se spune că un câine ajunsese într-o cameră cu multe oglinzi mari. Atunci, câinele se văzu înconjurat de mai mulți câini. Câinele se înfurie, începu să scrâșnească din dinți și să mârâie. Firește că și câinii din oglinzi făcură la fel, descoperindu-și colții fioroși. Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte și alta pentru a se apăra de atacatori, după care, lătrând cu furie, se aruncă asupra unuia din presupușii săi adversari. În urma puternicei izbituri în oglindă, câinele căzu jos plin de sânge. Dacă ar fi dat din coadă prietenos, toți câinii din oglindă ar fi răspuns la fel. Și întâlnirea ar fi decurs bine.

Iată o lecție de comportament pentru toți! Când vezi pe cineva cu fața întristată – fie că este soția sau aproapele – nu fi și tu la fel! Caută să zâmbești – zâmbetul tău va încuraja pe cineva. Caută să afli care sunt problemele celuilalt și ajută-l cu ce poți. Simte cu cei ce sunt în greutăți! Dar sfaturile Învățătorului ceresc nu Se opresc aici. El spune să-i iubim chiar și pe vrăjmașii noștri. Se poate așa ceva? Da, se poate! Mântuitorul ne cheamă să venim la El și să învățăm din sfaturile Sale. Mai mult decât atât, celor care Îl primesc pe Mântuitorul în viața lor, El le dăruiește o natură nouă, capabilă să-i iubească și pe vrăjmașii lor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND ÎNCERCI SĂ PARI BUN (1)

„Pune mâna la gură” (Proverbe 30:32)

Limba se află la numai câțiva centimetri de creier, însă felul în care unii dintre noi trăncănesc ne face să credem că gura și mintea sunt la kilometri depărtare una de cealaltă! lacov spune: „Limba…întinează tot trupul” (lacov 3:5-6). Autoarea Ramona Cramer Tucker scrie: „Recunosc faptul că sunt guralivă. Nu sunt de-acord cu divulgarea secretelor, dar nu știu cum se face că gura mi-o ia pe dinainte, depășind creierul. Dumnezeu adoptă o poziție clară față de bârfă. El știe că gura 22 slobodă poate distruge reputația cuiva, poate strecura neîncrederea într-o relație, poate încuraja bârfitorul să înflorească relatarea și să-l facă să păcătuiască, fiind ispitit să mintă atunci când este confruntat. Mie îmi place să răspândesc vești, să fiu „la curent” și pentru că sunt informată în felul acesta, îmi vine ușor să răspândesc bârfa sub pretextul că sunt bine intenționată, chiar prefațându-mi vestea printr-un „aș vrea să te rogi pentru”. Însă numai pentru că sunt bine-intenționată nu înseamnă că este un lucru potrivit”. Cel mai obișnuit motiv pentru care vrem ca celălalt să pară rău – este că dorim ca noi să părem buni! Suntem asemenea fariseului cel mândru de la Templu care a stat singur în picioare și s-a rugat: „Dumnezeule, îți mulțămesc că nu sunt ca ceilalți oameni” (Luca 18:11). Autorul Proverbelor spune: „Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie, și dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură”. Una e să ai gânduri rele – și alta e să le dai glas. O zicătoare spune: „Nu poți opri păsările să zboare pe deasupra capului tău, dar le poți opri să-si facă cuib acolo!” Așadar, fă-ți un bine ție, dar și celorlalți – pune-ti mintea la contribuție, înainte de a-ti deschide gura.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s