Oswald CHAMBERS: Calea spre puritate

a6950d4d1370b257f6c5384e9fca3407„Din inima omului ies…”

Matei 15:18-20

17. Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna?
18. Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.
19. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
20. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

Calea spre puritate

La început ne încredem în ignoranţa noastră pe care o numim inocenţă, ne încredem în inocenţa noastră pe care o numim puritate: iar atunci când auzim aceste cuvinte aspre ale Domnului nostru, dăm înapoi şi spunem: „Dar nu am cunoscut niciodată nici unul dintre aceste lucruri îngrozitoare în inima mea”.

Nu ne place ceea ce ne descoperă El. Dar ori Isus Cristos este autoritatea supremă peste inima omului, ori El nu merită să-i acordăm nici o atenţie. Sunt eu pregătit să mă încred în discernământul Lui sau prefer să mă încred în ignoranţa mea inocentă? Dacă fac din inocenţa conştientă testul, este foarte posibil să ajung într-un punct unde mă voi cutremura descoperind că ceea ce a spus Isus Cristos este adevărat şi mă voi îngrozi de posibilităţile răului din mine. Cât timp rămân la adăpostul inocenţei, trăiesc într-un „paradis al proştilor”. Dacă încă n-am ajuns un ticălos, aceasta se datorează, pe de o parte, laşităţii şi, pe de altă parte, protecţiei oferite de viaţa civilizată: dar când stau gol înaintea lui Dumnezeu, descopăr că Isus Cristos are dreptate în diagnosticul pe care mi-l pune.

Singurul lucru care mă poate păzi este Răscumpărarea făcută de Isus Cristos. Dacă mă voi preda Lui, nu va trebui să experimentez niciodată posibilităţile îngrozitoare care zac în inima mea. Puritatea este prea în profunzime ca să pot ajunge la ea pe cale naturală. Dar când vine Duhul Sfânt, El aduce în centrul vieţii mele acelaşi Duh care S-a manifestat în viaţa lui Isus Cristos, adică Duhul Sfânt, care este de o puritate imaculată. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

Meditații pentru 26 Iulie 2016

MANA DE DIMINEAŢĂ

„El ne-a ales mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi… ne-a predestinat ca să fim înfiaţi prin Isus Hristos.” Efeseni 1:4,5

Aceste două cuvinte „ales mai dinainte” şi „predestinat”, au în substanţa lor acelaşi înţeles, fiind folosite în Biblie în mod alternativ. Ele împreună constituiesc unul din cele mai dificile subiecte din toată Scriptura pe care vom căuta cu multă grijă să le examinăm cu ajutorul Duhului Sfânt care le-a dictat. Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile mai dinainte şi fiind Suveran în toate acţiunile Sale, a făcut „din veşnicie” un plan cu privire la noi. Cuvântul de alegere se referă deci la suverana Sa alegere a anumitor persoane pentru a le mântui……De la început, Dumnezeu v-a ales pentru mântuire în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului” (2 Tesaloniceni 2:13). „Aleşi după cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu.” (1 Petru 1:2). Predestinare se referă la hotărârea lui Dumnezeu ca, aceia pe care i-a ales să fie mântuiţi, să primească în continuare o binecuvântare şi mai înaltă de a deveni fii Lui şi în consecinţă, de-a primi moştenirea Lui. Dumnezeu ar fi putut foarte bine să ne aleagă ca să fim scăpaţi de pedeapsa veşnică şi să trăim totdeauna ca robi ai Lui. Desigur noi am fi bucuroşi şi pentru atât de mult. Dar în suverana Lui dragoste, „după buna plăcere a voii Sale”, El ne-a adus într-o mai înaltă şi mai apropiată poziţie faţă de El însuşi „rânduindu-ne mai de dinainte pentru înfiere” (versetul 5) sau aducându-ne în starea de fii ai Săi. Astfel predestinarea are acest sens specific de filiaţiune, dat acelora care cred şi a căror credinţa este tot datorită Harului Său (Efeseni 2:8). Deci, predestinarea şi Harul, aceste două elemente, sunt indisolubil legate, fiind de fapt un singur lucru; marea iubire a Tatălui nostru faţă de nişte bieţi păcătoşi pe care i-a răscumpărat prin credinţa în sângele Domnului Isus vărsat pentru noi. Sângele Domnului Hristos, este deci al treilea element care le încheagă pe celelalte două. Dar Duhul Sfânt merge şi mai departe şi la Romani 8:29, găsim că Dumnezeu ne-a predestinat „să fim asemenea chipului Fiului Său”. Gândurile lui Dumnezeu cu privire la noi şi dorinţele Lui pentru noi sunt atât de înalte încât El nu numai că vrea să fim fii Săi, dar să fim şi asemenea chipului Fiului Său. Niciuna din toate făpturile slăvite din cer: „fii lui Dumnezeu” (care ar fi aceia? Geneza 6:2; Iov 1:6; 38:7; Psalmul 89:7) sau „oştirea cerurilor” (1 Împăraţi 22:19); sau „domniile şi stăpânirile” peste care Domnul Isus este „Capul” (Coloseni 2:10), sau îngerii, serafimii şi heruvimii, despre nici unul din toţi aceştia nu ni se spune că vor fi asemenea chipului Fiului slăvit, al lui Dumnezeu cum, vom fi noi, nişte păcătoşi care am fi fost pierduţi fără Harul Alegerii şi Predestinării noastre.

„Doamne ! Cine poate să priceapă lucrarea slăvită a Suveranităţii îndurării Tale faţă de nişte fiinţe absolut fără nici un merit, ci dimpotrivă care merită osândă veşnică.” „Fiindcă i-a iubit pe ai Săi, i-a iubit până la capăt”.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“…cari au doar o formă de evlavie, dar îi tăgăduiesc puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. ” 2 Tim .3:5.

Sunt mulţi oameni în zilele noastre care au o viată aparent evlavioasă, dar puterea lui Dumnezeu nu se arată în viata lor. Ei predică după pofta inimii lor şi dacă spun ceva în conformitate cu Scriptura este doar o imitare a altora, dar ei nu stau pe stâncă. “Ei se vâră prin case şi momesc femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de diferite pofte” şi le vorbesc despre credinţă şi despre un Dumnezeu al dragostei, care tolerează păcatul, susţinând că omul nu are putere să biruiască păcatul, deci nu este posibil să trăieşti o viată fără păcat. Dar apoi spun: “Noi avem un Dumnezeu plin de îndurare şi vom fi mântuiti prin har. Astfel ei nu preţuiesc harul lui Dumnezeu, învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. Toate acestea se întâmplă numai datorită faptului că neagă puterea lui Dumnezeu,fiindcă mesajul crucii care este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu pentru ei este o nebunie. Nu se supun cuvântului care spune: “Să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră. “Cine nu intră pe uşă în staulul oilor ci sare pe altă parte, este un hoţ: şi un tâlhar”. Astfel de vestitori în aparenţă sfinţi induc în eroare oamenii după cum Iambre şi Ianes s-au împotrivit lui Moise. Ei imită puterile sfinte dar sunt conduşi de puteri satanice pentru a duce în eroare lumea şi sunt incapabili să creadă; ei spun că trebuie să rămâi în starea de păcat şi legătură satanică. Să-i evităm pe aceşti vestitori şi să ne alipim de cei care vestesc biruinţa asupra păcatului. Căci noi suntem chemaţi la libertate.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

O SCHIMBARE A NUMELUI

În ziua aceea, zice Domnul, îmi vei zice: „Bărbatul meu”! şi nu-Mi vei mai zice: „Stăpânul meu”! Voi scoate din gura ei numele Baalilor, ca să nu mai fie pomeniţi pe nume. Osea 2.16-17

A venit ziua când noi nu mai privim la Dumnezeu ca la Baal sau un stăpân rău, ca la un despot, fiindcă noi nu mai suntem sub lege, ci sub har. Domnul, Dumnezeul nostru, a devenit „Ishi” al nostru, bărbatul nostru prea iubit, Domnul pe care noi îl iubim, cel mai apropiat al nostru, cu legăturile de rudenie cele mai sfinte. Noi nu ne vom teme de El mai puţin, pentru că îl iubim atât de mult. Nu Ii slujim cu mai puţină ascultare, ci îi slujim pentru pricini mai înalte şi mai măreţe. Noi nu mai tremurăm sub biciul Lui, ci ne bucurăm în dragostea Lui. Robul a ajuns fiu şi povara a ajuns o plăcere.Aşa se întâmplă în cazul tău, iubit cititor? Harul a izgonit frica de rob, ca să facă loc dragostei de fiu? Ce fericiţi suntem într-o astfel de experienţă! Acum numim ziua Domnului o plăcere şi închinarea nu este niciodată o plictiseală. Rugăciunea este acum un privilegiu şi lauda o sărbătoare. A asculta înseamnă cerul; a da pentru cauza lui Dumnezeu este un banchet. Astfel, toate devin noi. Gura ne este plină de cântări şi inima de muzică. Binecuvântat să fie cerescul nostru Ishi, în veci de veci!

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Vedeţi să nu vi se amăgească inima, şi să vă abateţi, ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor. Căci
atunci DOMNUL S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar închide cerurile, şi n-ar mai fi ploaie. Deut. 11,16.17.

Ce pustiu ar fi pământul dacă cerul s-ar închide să nu plouă. Cât de des trebuia să simtă poporul Israel această judecată a lui Dumnezeu pentru neascultarea lor. „El preface râurile în pustiu şi izvoarele de apă în pământ uscat, ţara roditoare în ţară săracă, din pricina răutăţii locuitorilor ei.” (Ps. 107.33-34). Aceasta este o pildă plină de învăţăminte pentru un suflet care din pricina neascultării faţă de Domnul sau faţă de Cuvântul Său stă în afara părtăşiei cu El. Un astfel de creştin nu poate gusta binecuvântările cereşti care decurg din această părtăşie şi nu are nici o fărâmă din desfătarea închinării izvorâte dintr-un duh neîntristat. Cuvântul lui Dumnezeu este pentru un astfel de suflet o carte pecetluită; totul este un pustiu, dezolat şi uscat. Nimeni să nu-şi plece urechea la şoapta vrăjmaşului, căci întâi ispiteşte inima apoi duce picioarele la cădere. Dacă nu mai avem astăzi de luptat cu închinarea la idoli aşa cum au avut cei din Israel, totuşi pericolul pentru noi nu este cu nimic mai prejos. Cât de uşor ne putem abate de la voia Domnului şi ne închinăm de fapt în faţa unor lucruri din această lume. Nu poate fi scris în cuvinte câte neajunsuri vin peste un suflet care se hrăneşte cu lucruri lumeşti. Dar sufletul care stă în apropierea Domnului este pe deplin mulţumit: „Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.” (Ps. 36.8). Întocmai după cum în zilele lui Cain plăcutele sunete ale chitarei şi ale cimpoiului împiedecau să se audă strigătul sângelui lui Abel, tot aşa şi astăzi, alte sunete încântătoare înăbuşe glasul sângelui Golgotei; şi alte lucruri decât un Hristos răstignit atrag privirile omului.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Dumnezeule, Tatăl meu, norii sunt doar praful picioarelor Tale! Când mă tem, fă  să descopăr în orice nor al Providenţei sau al Naturii sau al Harului pe nimeni altul decât pe Isus, până nu îmi va mai fi frică.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

« Toţi împreună, cu o inima si cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.» ROMANI 15,6

Acesta este secretul rugăciunii victorioase. Lauda Domnului şi preţuirea fraţilor sunt cele mai înalte forme de manifestare a credinţei. De ce nu poţi să-L lauzi şi să-I mulţumeşti Domnului? Pentru că nu crezi. De ce nu poţi să crezi? Isus îţi dă un răspuns: «Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora si nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?» (Ioan 5,44). Fii foarte atent la înţelesul şi importanţa cuvântului «împreună», căci doar o laudă şi o mulţumire în unitate vor genera o trezire puternică în cei din jur. Cum se creează însă această unitate? Luând în serios avertizarea: «Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii cum v-a primit şi pe voi Cristos, spre slava lui Dumnezeu» (Rom. 15,7). Concluzia este mai mult decât evidentă! Nu ai nimic de care să fii mândru, deoarece puterea credinţei tale şi trăirile binecuvântate sunt prin mila şi harul lui Dumnezeu; firea ta este complet pervertită de păcat, dar Domnul Isus Cristos te-a acceptat aşa cum eşti. Începe să îi accepţi şi tu în dragoste pe ceilalţi! Nu face acest lucru numai la nivelul vorbelor, ci din adâncul inimii, aşa cum a facut-o şi El.cu tine. Iată ce aşteaptă Dumnezeu de la noi: acceptarea celorlalţi, aşa cum şi El ne-a primit pe noi, cu preţul propriei Sale vieţi!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Să uniţi cu credinţa voastră, fapta; cu fapta, cunoştinţa… Căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi. 2 Petru 1:5,10

Dacă vrei să te bucuri de harul deplinei asigurări a credinţei, sub binecuvântata influenţă şi asistenţă a Duhului Sfânt, fă ce îţi spune Scriptura „căutaţi cu atât mai mult”. Ai grijă să ai o credinţă dreaptă – nu doar încrederea într-o doctrină, ci o credinţă simplă, depinzând de Christos, şi numai de El. Caută cu atât mai mult să ai curaj. Imploră-L pe Dumnezeu să-ţi dea o inimă de leu, ca să poţi merge înainte cu curaj, în cunoştinţa dreptăţii. Studiază Scriptura, şi acumulează cunoştinţe fiindcă (Cunoaşterea doctrinei duce la confirmarea credinţei. Încearcă să înţelegi Cuvântul lui Dumnezeu; lasă-l să „locuiască din belşug” (Coloseni 3:16) în tine. După ce ai făcut asta, uneşte cu cunoştinţa, înfrânarea” (2 Petru 1:5-6). Fii atent la trupul tău: practică moderaţia înăuntru şi în afară. Stăpâneşte-ţi buzele, viaţa, inima şi gândurile. Adaugă la aceasta, prin Duhul lui Dumnezeu, răbdarea. Cere-I să-ţi dea răbdarea care îndură necazurile, care, atunci când este încercată, iese „curată ca aurul” (Prov. 23:10). Imbogăţeşte-te cu răbdare, ca să nu te plângi sau să fii disperat în încercări. După ce ai câştigat harul, caută evlavia. (Evlavia înseamnă ceva mai mult decât religia. Fă din gloria lui Dumnezeu scopul tău în viaţă. Trăieşte în vederea Lui, şi stai mereu lângă El. Caută tovărăşia Lui, şi vei fi evlavios. La evlavie, adaugă dragostea de fraţi. Iubeşte toţi sfinţii; iar la această dragoste adaugă iubirea care îşi deschide braţele tuturor oamenilor şi sufletelor lor. După ce te-ai împodobit cu toate «bijuteriile acestea, şi chiar în proporţia în care practici aceste virtutii cereşti, vei ajunge să-ţi cunoşti în mod evident „chemarea şi alegerea” (2 Petru 1:10). „Căutaţi cu atât mai mult” dacă vreţi să găsiţi siguranţa, fiindcă lipsa de entuziasm şi îndoiala merg mână în mână.

Seara

Ca să-i facă să sadă împreună cu cei mari. Psalmi 113:8

Privilegiile noastre spirituale sunt de cel mai înalt ordin. ”Împreună cu cei mari” este locul societăţii noastre selecte. „Părtăşia noastră este cu Tatăl, şi cu Fiul Său, Isus Christos” (1 loan 1:3). Vorbind despre o societate selectă, nu este nici una ca aceasta! „ Voi insă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt” (1 Petru 2:9). „Ci v-aţi apropiat… de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri” (Evrei 12:22-23). Sfinţii au audienţă la Rege; prinţii au intrare la regalitate, în timp ce oamenii de rând aşteaptă afară. Copiii lui Dumnezeu au liber acces la curţile cerurilor. „Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un duh” (Efeseni 2:18). „Să ne apropiem dar cu deplină încredere”, spune apostolul, „de scaunul harului” (Evrei 4:16). Prinţii au de obicei multă bogăţie, dar ce este această bogăţie în comparaţie cu tezaurul credincioşilor? „Căci toate lucrurile sunt ale voastre şi voi sunteţi ai lui Christos, iar Christos este al lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:21, 23). „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci La dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32). Prinţii au puteri speciale. Un prinţ al cerului are mare influenţă; el îşi guvernează propriul domeniu. El stă pe tronul lui Isus, fiindcă El „a făcut din noi o împărăţie si preoţi pentru Dumnezeu” (Apocalipsa 1:6). Noi vom „împăraţi în vecii vecilor” (Apocalipsa 22:5). Noi domnim peste regatul unit al timpului şi veşniciei. Prinţii au şi onoruri speciale. De pe înălţimea pe care El ne-a aşezat, noi privim în jos spre onorurile pământeşti. Fiindcă ce este măreţia omenească pe lângă aceasta: „El ne-a înviat, ţi ne-a pus să sedem împreună în locurile cereşti, în Christos Isus” (Efeseni 2:6)? Noi împărtim onoarea cu Christos. In comparaţie cu aceasta, splendorile pământeşti nu merită nici o clipă de gândire. Comuniunea cu Isus este o nestemată mai nepreţuită decât toate diamantele coroanei regale. Uniunea cu Domnul este o diademă a frumuseţii în care străluceşte toată splendoarea măreţiei imperiale.

IZVOARE IN DEŞERT

Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.(Galateni 5:5)

Sunt momente când totul pare foarte întunecat pentru mine – atât de întunecat că trebuie să aştept înainte să pot spera. A aştepta cu speranţă este foarte greu, dar adevărata răbdare este exprimată când trebuie să aşteptăm chiar speranţa. Când nu vedem nici un semn de succes, dar totuşi refuzăm să disperăm, când nu vedem nimic decât întunericul nopţii prin fereastra noastră, dar ţinem totuşi obloanele deschise pentru că stelele pot apărea pe cer, şi când avem un gol în inimă, dar totuşi nu îngăduim să fie umplut decât cu tot ce are mai bun Dumnezeu pentru noi – acesta este cel mai minunat fel de răbdare din univers. Este istoria lui Iov în mijlocul furtunii, a lui Avraam în drum spre Moria, a lui Moise în deşertul Madianului, şi a Fiului Omului în grădina Ghetsimani. Şi nu există răbdare mai puternică decât aceea care rabdă pentru că Îl vede „pe Cel ce este nevăzut“ (Evrei 11:27). Este acel fel de răbdare care aşteaptă speranţa.Dragă Doamne, Tu ai făcut aşteptarea frumoasă şi răbdarea divină. Tu ne-ai învăţat că voia Ta trebuie acceptată, pur şi simplu pentru că este voia Ta. Tu ne-ai descoperit că un om poate să nu vadă nimic decât necaz în paharul lui, şi totuşi să dorească să-l bea datorită convingerii că ochii Tăi văd mai departe decât ai lui.Tată, dă-mi puterea Ta divină – puterea din Ghetsimani. Dă-mi putere să aştept speranţa – să privesc pe fereastră când nu e nici o stea. Chiar şi când bucuria mea s-a dus, dă-mi putere să stau în picioare biruitor în cea mai neagră noapte şi să spun: „Pentru Tatăl meu ceresc, soarele străluceşte“.Voi atinge culmea puterii odată ce voi fi învăţat să aştept speranţa.   George Matheson

Luptă-te să fii unul din acei puţini oameni care umblă pe acest pământ realizând permanent – în fiecare dimineaţă, amiază şi noapte – că necunoscutul pe care oamenii îl numesc cer este chiar în spatele acelor lucruri care se văd.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 13.18-30

Între cei care aud Cuvântul, Domnul, Cel care cunoaşte perfect inima omenească, distinge patru categorii de persoane.Prima este comparată cu pământul bătătorit al drumului, devenit tare pentru că este călcat de toată lumea. Nu cumva inima noastră seamănă cu acest drum pe care lumea tot trece, din moment ce Cuvântul nu poate pătrunde în ea?

Alţii,asemeni acestor Jocuri stâncoase”, sunt cei cu duhuri superficiale, în a căror conştiinţă nu s-a imprimat profund convingerea stării de păcat. în felul acesta, emoţia trecătoare simţită la auzirea evangheliei este doar o credinţă aparentă. Dacă credinţa autentică are în mod necesar rădăcini (nevăzute), cel care o face cunoscut este însă rodul (şi acesta este văzut). Credinţa fără fapte este moartă, sufocată, precum sămânţa căzută „între spini” (lacov 2.17).Sămânţa cade însă şi în ,pămănt bun”, în care spicul, la vremea lui, va putea rodi (se va putea maturiza). Parabola neghinei ne învaţă că vrăjmaşul nu s-a mărginit numai să fure sămânţa bună, de fiecare dată când a putut (v. 19), ci a şi semănat sămânţă rea, „pe când dormeau oamenii”. Pentru că somnul spiritual ne lasă în voia influenţelor rele, suntem îndemnaţi cu stăruinţă să fim vigilenţi (Marcu 13.37; 1 Petru 5.8 etc).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Galateni 6:1-10

Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală… să-l ridicaţi cu duhul blândeţii.   Galateni 6:1

UN CUVÂNT DE ÎNDREPTARE

Fiecare avem puncte slabe în domeniul spiritual – zone în care ne lipseşte discernământul sau cunoaşterea. De aceea, avem nevoie de mustrarea blândă a altora. Un cuvânt de corectare poate să ne ajute să creştem şi să ne păzească de dureri inutile sau de a-i ofensa pe alţii. În cartea sa „Improving Your Serve” (Îmbunătăţeşte-ţi slujirea), Charles Swindoll spune despre o mustrare plină de blândeţe pe care a primit-o de la profesorul de seminar Bruce Waltke. Vizitau o faimoasă biserică a „ştiinţei creştine” (o sectă pseudo-creştină n.tr.) din Boston. O doamnă mai în vârstă conducea grupul de vizitatori, şi a început să explice credinţele doctrinare ale acestei biserici – în special credinţa lor că nu există judecată viitoare. Atunci Waltke a întrebat-o încet: „Dar, doamnă, nu spune undeva în Biblie că oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata?” Swindoll spune: „Am stat în spatele lui şi mi-am zis în gând: „Dă-i drumul, Bruce. Am adus-o acum acolo unde am dorit” Dar când doamna ne-a sugerat să plecăm mai departe, Waltke a fost de acord. Swindoll spune că nu i-a venit să creadă. Prietenul său o lăsa să scape din undiţă. L-a apucat pe Waltke de braţ şi i-a şoptit: „Hei, de ce n-ai încuiat-o pe doamna?” Waltke a răspuns calm: „Dar, Chuck, n-ar fi fost politicos. Apoi nici n-ar fi fost un exemplu de dragoste creştină din partea mea – nu-i aşa?” Swindoll comentează: „Mustrarea aceea făcută în linişte m-a lăsat năucit”. El a spus că niciodată nu va uita acel moment. A învăţat o lecţie de neuitat. 
Fie ca şi noi să fim receptivi la mustrările Domnului făcute prin mustrarea plină de blândeţe a altora.– D.C.E.

Doamne, nu ne putem vedea orice păcat. 
Dă-ne ajutorul creştinilor cu gând curat, 
Ce vor vedea greşeala făcută din neştire 
           Şi ne vor spune-o cu tact şi cu iubire. – Branon

Criticii noştri sunt grdienii neplătiţi ai sufletului.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Efraim va zice: „Ce mai am eu a face cu idolii?“ – Eu îi voi răspunde și voi privi spre el. – „Eu sunt ca un chiparos verde!“ – „Din Mine vine rodul tău“. Osea 14.8

Acest verset este un fel de dialog între Efraim și Domnul. Efraim își exprimă cu bucurie hotărârea luată: „Ce mai am eu a face cu idolii?“. Domnul spune: „Eu îi voi răspunde și voi privi spre el“. Cine a fost Cel care a văzut primul perii cărunți și răzvrătirea inimii? Domnul! (Osea 7.9). Cine a fost Cel care a văzut primul semnele întoarcerii? Domnul! Cine a fost primul care a văzut depărtarea fiului risipitor și cine ia dus dorul la masa părintească (Luca 15)? Cine aștepta în fiecare zi întoarcerea lui? Cine a fost primul care a văzut declinul dragostei dintâi în adunarea din Efes (Apocalipsa 2.4)?

Putem să fim însă preocupați cu binecuvântările noastre și să devenim mândri de ele. Nu există nicio mândrie atât de periculoasă precum mândria spirituală. Efraim zice: „Eu sunt ca un chiparos verde!“. Nu există niciun har și nicio îndurare care să nu vină direct din inima lui Dumnezeu (Iacov 1.17); nu avem nimic bun care să nu vină de la El. Prin urmare, Domnul îi răspunde lui Efraim: „Din Mine vine rodul tău“. Cineva poate avea viață divină și totuși să aibă foarte puțină roadă – roadă care vine în urma comuniunii cu Domnul. „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic.“

Efraim nu știa de perii lui albi (Osea 7.9); la fel și noi, dacă ne depărtăm de Domnul, nu suntem conștienți de depărtarea noastră; harul însă lucrează în inimile noastre și ne aduce înapoi la Dumnezeu. Nu suntem noi dependenți de El pentru restabilire în fiecare zi a vieții noastre? Suntem ca niște oi, care imediat rătăcesc de la calea cea dreaptă; iar după ce neam rătăcit nu mai putem găsi drumul de întoarcere. Păstorul nostru însă ne caută și ne aduce înapoi. Să ne alipim cu toții de El, cu o inimă hotărâtă!C. J. Davis

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă … Apocalipsa 3.10

Ne apropiem cu pași repezi

Înaintea mea mergeau doi tineri, pe ale căror tricouri erau imprimate cuvintele: „Fără frică în vremea sfârșitului“. M-am apropiat de cei doi și i-am întrebat, dacă știu ce înseamnă cuvintele de pe tricourile lor. Nu, nu știau mesajul acelor cuvinte. Și ca cei doi tineri, mai sunt mulți oameni. De aceea scriu aceste rânduri.

Mulți oameni au frică de viitorul apropiat sau îndepărtat. Catastrofe, schimbări climatice, acte teroriste, nesiguranța zilei de mâine etc. sunt câteva subiecte ale fricii lor. Însă cine citește Biblia poate observa că ne apropiem cu pași repezi și siguri de sfârșit, și toate motivele de frică ale omenirii arată că timpul de har se apropie de final. Acest sfârșit va avea un mare impact asupra omenirii în tot ansamblul ei. Dar pe pământ locuiesc creștini adevărați, care nu au de ce să se teamă. Ei și-au încredințat viața și viitorul lor în mâinile atotputernice ale Mântuitorului, care le-a promis că îi va păzi de ceasul încercării care va veni peste întreaga omenire. Dar cei care nu L-au primit prin credință pe Hristos ca Mântuitor al lor, trebuie să afle din Biblie că peste întreaga lume va veni un mare necaz. Dumnezeu va judeca toate nedreptățile înfăptuite pe acest pământ. Și una din cele mai mari nedreptăți stă în faptul că oamenii nu au vrut să accepte calea mântuirii prin Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SCAPĂ DE ATITUDINEA DE ÎNDREPTĂȚIRE

„Slujiți-vă unii altora în dragoste”. (Galateni 5:13)

Biblia spune: „slujiți-vă unii altora în dragoste”. Cu alte cuvinte, scapă de atitudinea că ceilalți îți sunt datori și dezvoltă-ți gândirea unuia care le este dator celorlalți.

Unii dintre noi cred așa:

1) Un loc de muncă de-o viață, plătit cum trebuie și un plan de pensie garantat la vârsta de șaizeci si cinci de ani ni se cuvine prin simplul fapt că ne-am născut.

2) Promovarea e numai o chestiune de timp.

3) Patruzeci de ore pe săptămână e programul maxim pe care îl poate îndura un angajat.

4) Ultima oră din programul de lucru al fiecărei zile este menită să facă tranziția spre casă mai ușoară. 5) Pauza de zece minute pentru cafea ar trebui să dureze cel puțin o jumătate de oră.

6.)Pauza de prânz de o jumătate de oră ar trebui să dureze cel puțin o oră și jumătate.

7) O împărțire egală a profiturilor companiei se cuvine fiecărui angajat, indiferent de contribuția sa.

Care este, la urma urmelor, sursa îndreptățirii noastre? O parte din ea se regăsește chiar în mijlocul cuvântului îndreptățire: „drept”. Noi credem că oamenii ne sunt „datori” în virtutea titlului pe care îl deținem vizavi de viețile lor: mamă, fiică, frate, soție, soț, prieten, donator, pastor, angajat, șef, etc. Noi tratăm acest titlu că și cum ar fi un act de proprietate care ne dă dreptul la toate beneficiile la care ne așteptăm. Viața, însă, nu funcționează în felul acesta! Când fiul risipitor a plecat de acasă și a ajuns la cocina porcilor, Biblia spune: „roșcovele…nu i le da nimeni” (Luca 15:16). Umilit și pălmuit de realitate, el a ajuns dispus să lucreze în sectorul slujitorilor de la casa tatălui său. Din fericire, tatăl său îl iubea și l-a ajutat să se pună din nou pe picioare. Ideea este că viața nu-ți datorează nimic altceva decât ocazia de a învăța, de a lucra asiduu, de a crește și de a te sacrifica pentru a ajunge acolo unde dorești să fii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s