Oswald CHAMBERS: Sfinţirea

8353a74524782e02f8d8d9a1f6722eb4Şi voi, prin El, sunteţi în Cristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi… sfinţire.  1 Corinteni 1:30

Latura vieţii. Taina sfinţirii este că însuşirile desăvârşite ale lui Isus îmi sunt date nu treptat, ci deodată, atunci când, prin credinţă, ajung să înţeleg că Isus Cristos a fost făcut sfinţire pentru mine, sfinţire nu înseamnă altceva decât faptul că sfinţenia lui Isus devine a mea într-un mod vizibil.

Secretul minunat al unei vieţi sfinte nu constă în a-L imita pe El, ci în a lăsa ca însuşirile desăvârşite ale lui Isus să se arate în trupul meu muritor. Sfinţirea este „Cristos în voi”. In procesul sfinţirii îmi este dată viaţa Lui minunată; ea îmi este dată prin credinţă, ca dar suveran al harului lui Dumnezeu.

Sunt pregătit ca Dumnezeu să facă sfinţirea la fel de reală în mine cum este în Cuvântul Lui? Sfinţirea înseamnă primirea în dar a calităţilor sfinte ale lui Isus Cristos. Răbdarea Lui, dragostea Lui, sfinţenia Lui, credinţa Lui, curăţia Lui şi evlavia Lui, se manifestă în şi prin fiecare suflet sfinţit. Sfinţirea nu înseamnă a lua din Isus puterea de a fi sfinţi, ci înseamnă a lua din Isus sfinţenia care s-a manifestat în El şi pe care acum El o dă în noi. Sfinţirea este un dar, nu o imitaţie. Imitaţia este cu totul altceva. In Isus Cristos se află perfecţiunea a toate; taina sfinţirii este că toate însuşirile desăvârşite ale lui Isus sunt la dispoziţia mea şi, încet, dar sigur, încep să trăiesc o viaţă de nespusă ordine, echilibru mintal şi sfinţenie. „Păziţi de puterea lui Dumnezeu.”

Meditații:  23 Iulie 2016

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Cine este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimit ?” Isaia 42:19

Viaţa creştină este asemuită cu o alergare în care alergătorul se aruncă, fără să-i pese de ce se întâmplă la dreapta sau la stânga lui. Pentru cel ce vrea să câştige premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Isus Hristos, alergarea este înconjurată de ispite de tot felul; el este tentat să asculte ce spun unii, să privească ce fac alţii şi apoi şi mai rău, să se aşeze şi să comenteze toate acestea nescăpând, fără ndoială şansa de a-şi încărca cugetul. În adevăr, ce ispită mare este să asculţi ce spun cei ce privesc alergarea noastră, chiar şi atunci când ei poate o laudă sau o apreciază, cu toate că lucrul acesta e mai grav decât o critică. Când alergătorul se lasă influenţat de părerea vreunuia care nu este pe pista de alergare, efortul lui este slăbit, încetinat şi poate pierde din vedere ţinta şi poate pierde chiar cununa, negreşit însă nu mântuirea.

Dar solul Domnului este surd; urechile lui sunt deschise numai la îndrumările lui Dumnezeu şi închise la influenţele înconjurătoare. Câţi martori s-au oprit de a da o bună mărturie, câţi creştini sunt paralizaţi de la trăirea unei vieţi de alergător pentru că au plecat urechea la: „se zice că…” şi s-au lăsat astfel abătuţi de la alergare pentru că n-au mai avut înainte ţinta alergării;  pe Domnul Isus.

„Cine este orb dacă nu robul meu?” Una din ispitele cele mai obişnuite şi cele mai periculoase ale slujitorului lui Dumnezeu, care vrea să-şi împlinească sarcina cu smerenie şi credincioşie, este de a privi la ce fac alţii de a se lăsa chiar impresionaţi de succesele lor aparente. Credinciosul care cedează în privinţa aceasta nici nu realizează că s-a oprit din alergare, pentru că el lucrează, el este activ, cu toate că el deja este alături de pista pe care Dumnezeu a ales-o pentru el. Căzând astfel în ispită, el a trecut de la slujba în Duhul la slujba sprijinită pe puterile lui proprii; a trecut deci de la ce este dumnezeiesc la ceea ce este religios şi imitaţie. El a uitat că pista de alergare spre cer este îngustă şi necesită o cruce. Numai când ochii noştri privesc la ţintă, adică la iubitul nostru Mântuitor vom realiza o alergare fără încetinire sau chiar oprire, primind la sfârşitul ei „Cununa care nu se poate veşteji, a slavei.” Dar şi dacă n-ar fi o cunună, prezenţa Domnului Isus este mai presus de orice răsplată.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Si cine luptă la jocuri nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli”.  2 Tim. 2:5

Sunt fraţi care fac primi paşi pe calea credinţei, iar când vine Satana şi vrea să-i clatine, se apără cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este ca prima lovitură de sabie cu succes. Iar dacă Satana se deslănţuie împotriva lor, ei intonează un imn de biruinţă întrebuinţând armătura Cuvântului lui Dumnezeu şi prin aceasta îl înfrânează şi smereşte pe cel rău.

Sunt situaţii când ne dau târcoale puterile răului, asemenea unor fiare înfricoşătoare. Dar şi în asemenea situaţii putem conta pe sprijin şi adăpost în braţele puternice ale Tatălui ceresc, aşteptând până când El îl va înlătura şi-l va smeri. Si El o face. De aceea să ne bazăm pe Cuvântul Său, şi să-l folosim în luptele noastre, căci astfel nu vom fi dintre aceia care se luptă degeaba. Cuvântul este ca şi o sabie cu două tăişuri. Dacă vin ispite, atunci pot spune: “Am murit”, “destinatarul mort, firma închisă”. Cu aceste arme avem succes împotriva păcatului, căci Isus a învins demult pentru noi. Isus l-a învins pe Satana în totalitate. Păcatul nu mai are putere asupra acelora care prin credinţă au murit şi au înviat  împreună cu Hristos. Lupta noastră este o luptă a credinţei şi nu se poate da cu arme trupeşti. Dacă vin ispitele, noi putem arăta “certificatul de deces” – conform textelor din Romani 6 şi 2 Cor. 5. Mai demult mi s-a părut că omul cel vechi din mine mai trăieşte şi astfel nu pot întrebuinţa aceste arme. Dar acum ştiu şi cred : Sunt mort pentru păcat şi înviat împreună cu Isus, având viaţa din El. “Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu, ca să surpe întăriturile”. Astfel avem parte de pace şi putem sta liniştiţi la picioarele Domnului: El este tăria noastră.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

NU-ŞI MAI ADUCE AMINTE

Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor. Evrei 10.17

Domnul, ca urmare a legământului Său de har, tratează poporul Său ca şi cum el n-ar fi păcătuit niciodată şi uită toate călcările de lege. El consideră păcatele lor, oricât ar fi de mari, ca şi cum nu s-ar fi înfăptuit niciodată; ele sunt cu totul şterse din amintirea Lui. O, minune a harului! Dumnezeu face aici, prin harul Său, ceva imposibil pentru sfinţenia Sa şi pentru dreptatea Sa. Mila Lui face minuni care întrec toate celelalte lucruri ale Sale.Dumnezeul nostru nu-Şi mai aduce aminte de păcatul nostru, de când Isus a întărit prin jertfa Sa, legământul cu El. Noi putem să ne bucurăm în El, fără teamă că vom stârni mânia Lui împotriva noastră, ca urmare a fărădelegilor noastre. Iată! El ne numără printre copiii Lui şi ne consideră neprihăniţi; El îşi găseşte plăcerea în noi, ca şi cum noi am fi sfinţi desăvârşiţi. El ne dă lucrări de încredere, ne numeşte apărători ai cinstei Lui, păstrători ai podoabelor din cununa Sa, răspânditori ai Evangheliei Sale. El ne dă o cinste şi ne încredinţează o lucrare. Aceasta este proba cea mai limpede că El nu-Şi aduce aminte deloc de păcatele noastre. Noi înşine când iertăm pe un vrăjmaş, aşteptăm mult timp până să ne încredem în el; ne temem să nu fim imprudenţi. Dar Domnul uită păcatele noastre şi Se poartă cu noi ca şi cum noi n-am fi greşit niciodată. O, sufletul meu, primeşte făgăduinţa Lui şi bucură-te de ceea ce îţi dă ea.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.   Isaia53,5.

„Hristos a murit pentru păcatele noastre” scrie adesea în Sfânta Scriptură. Cât de scurt şi concis este expus acest adevăr al mântuirii în 1Cor. 15.3. Este deajuns pentru orice inimă îndreptată spre pocăinţă ca să găsească pacea prin credinţă în acest cuvânt. Spurgeon a spus pe patul morţii: „Isus a murit pentru mine; aceasta este toată teologia mea.” într-adevăr, în aceasta este înglobată toată mântuirea noastră veşnică. Câtă nevoie este să cunoaştem cu toată claritatea că numai suferinţele nespuse ale Domnului Isus la cruce, judecata lui Dumnezeu care s-a sfârşit prin moartea Domnului Isus pentru noi cei vinovaţi, poate să ne mântuiască şi să ne desăvârşească în faţa lui Dumnezeu. Dacă El nu ar fi mers la judecată în locul nostru – „Cel neprihănit pentru cei nelegiuiţi” dacă n-ar fi fost „bobul de gnu” căzut în pământ ca să moară – atunci El ar fi rămas singur. Nici un om nu ar fi putut să vadă slava Lui şi să fie făcut părtaş cu El. Toţi erau despărţiţi de Dumnezeu prin păcat. Dar acum, prin jertfa Domnului Isus, toţi cei care cred în El sunt împăcaţi cu Dumnezeu.Hristos a purtat pedeapsa pentru păcatele noastre şi prin sângele Lui a şters datoria noastră. Moartea Lui ne-a dat viaţa. Nu am fi putut face nimic pentru această lucrare. Trebuie să-I mulţumim
cu adâncă recunoştiinţă. O, de-ar fi pentru fiecare din noi o trebuinţă neapărată să-L lăudam şi să-L adorăm. Niciodată să nu uităm că El a spus: „Să faceţi lucrul acesta spre amintirea Mea.”Noi vestim moartea Lui care ne-a adus viaţa, care ne-a scos din nelegiuire, şi ne-a şters pentru totdeauna, toate păcatele. Sărbătorim această moarte ca pe o biruinţă asupra lumii, păcatului, asupra morţii şi a lui satan şi facem acest lucru până va veni Domnul, Cel lepădat de lume, ca să ne ia cu El în cer şi să ne facă parte de binecuvântata Lui părtăşie dintre El şi Tatăl.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, Te rog pentru o mai mare dulceaţă şi frumuseţe a caracterului, pentru darul energiei spirituale şi al vieţii pline de răbdare faţă de alţii. Dulceaţa Ta, frumuseţea Ta, arată-le, o, Doamne; vreau, într-adevăr, să fiu plin de Tine.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.» ISAIA 53,3

Dacă ne uităm la minunile săvârşite de Isus, observăm că El a respins întotdeauna ispita succesului. Minunile Sale au fost fară doar şi poate binecuvântări, dar El i-a avertizat pe cei binecuvântaţi să nu mai spună la nimeni altcineva, pentru a nu transforma binecuvântarea în succes. Binecuvântarea este divină, în timp ce succesul ţine de natura umană. Binecuvântarea rămâne, succesul trece. Ai avut succes în afacerile tale, ai adunat multe bogăţii, ţi-ai construit multe case? De ce atunci totul este atât de searbăd şi de gol în inima ta? Pentru că ai avut parte de succes, dar nu şi de binecuvântare. Ai avut succes în eforturile tale morale? Eşti un «om corect», căruia nu i se poate reproşa nimic? Atunci ai precis trecere în faţa oamenilor, dar nu şi în faţa lui Dumnezeu. Căci cuvântul Scripturii spune că: «… toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită» (Isaia 64,6). Dreptatea ta se topeşte ca zăpada la soare, dar ne-prihănirea Sa, pe care Cristos ţi-o oferă în dar, rămâne pe veci. Ai parte de succes sau de binecuvântare? Înaintea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos, care a sângerat pentru tine vei argumenta cu eul tău evlavios? Sau Domnul Isus este justificarea ta?

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Şi tu erai atunci ca unul din ei. Obadia 1:11

Edom era obligat să trateze Israelul cu bunătate frăţească în timp de nevoie, dar oamenii lui Esau şi-au unit forţele cu Esau vrăjmaşii lui Israel. Accentul special se pune în propoziţie pe cuvântul „tu”, ca atunci când Cezar i-a strigat lui Brutus „şi tu Brutus”. O acţiune rea poate să devină şi mai rea din cauza persoanei care a comis-o. Atunci când noi, aleşii favoriţi ai cerului, păcătuim, aducem o ofensă strigătoare, fiindcă suntem atât de favorizaţi. Dacă un înger ar pune mâna pe noi când facem răul, nu ar avea nevoie de altă mustrare decât să ne întrebe „cum, tu? Ce faci tu aici?” Mult iertaţi, mult izbăviţi, mult instruiţi, mult îmbogăţiţi, mult binecuvântaţi – vom îndrăzni noi să întindem mâna spre rău? Doamne fereşte! câteva minute de mărturisire ar fi benefice pentru tine în dimineaţa aceasta, dragă cititorule. Nu ai fost niciodată atât de rău? La o petrecere de seară unii râdeau la auzul unor glume deşănţate, şi lucrul acesta nu era supărător pentru urechile tale; erai atunci ca unul din ei”. Când se spuneau lucruri grele despre calea Domnului ai păstrat tăcerea; pentru privitori, ai fost şi tu ca unul din ei. Când negustorii lumii vindeau în piaţă şi încheiau afaceri profitabile, nu erai şi tu ca unul din ei? Când urmăreau deşertăciunea, nu erai şi tu la fel de ahtiat de câştig ca şi ei? Există vreo diferenţă între tine şi ei? Vezi vreo diferenţă? iată că adevărul îţi bate la uşă. Fii cinstit cu sufletul tău, şi asigură-te că eşti „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17) în Christos Isus. Chiar dacă credinţa ta este adevărată, fii atent la umblarea ta creştină, ca să nu se poată spune despre tine tu erai atunci ca unul din ei”. Nu vrei să împărtăşeşti pedeapsa lor finală, de ce să fii ca ei? Nu te alătura practicilor lor, ca să nu ai parte de ruina lor. Stai alături de poporul încercat al lui Dumnezeu, şi nu de lume.

Seara

Sângele lui Isus Christos, Fiul Lui, ne curăteşte de orice păcat. 1 loan 1:7

Ne curăteşte” spune textul — nu „ne va curaţi”. Sunt mulţi care cred că pot aştepta până pe patul de moarte ca să ceară iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele lor. O, cât de bine este să ai păcatele curăţite acum, decât să depinzi de posibilitatea de a fi iertat înaintea morţii! Alţii îşi imaginează că sentimentul iertării poate fi obţinut numai după mulţi ani de experienţă creştină. Dar iertarea păcatelor este un lucru prezent – un privilegiu pentru astăzi, o bucurie pentru timpul acesta. In momentul în care un păcătos se încrede în Isus, este pe deplin iertat. Textul este scris la timpul prezent, indicând continuitatea; „ne curăteşte” ieri, „ne curăteşte” azi, şi „ne curăteşte” mâine. La fel se va întâmpla şi cu tine, creştine, până vei trece râul. Poţi să vii oricând la acest izvor, fiindcă el te curăteşte. Observă, de altfel, complexitatea curăţirii: „sângele lui Isus Christos, Fiul Lui, ne curăteşte de orice păcat” — nu numai de „păcat”, ci de „orice păcat”. Cititorule, nu pot exprima extrema dulceaţă a cuvântului „orice”, dar mă rog ca Dumnezeu Duhul Sfânt să vă lumineze. Păcatele noastre împotriva lui Dumnezeu sunt diverse. Chiar dacă datoria noastră este mare sau mică, aceeaşi reţetă ne poate scăpa de ele. Sângele lui Isus Christos a fost o plată la fel de binecuvântată şi divină pentru blasfematorul Petru, ca şi pentru iubitorul Ioan. Vina noastră s-a dus, s-a dus cu totul, şi s-a dus pentru totdeauna. Binecuvântată deplinătate! Ce temă frumoasă pentru visele noastre din seara aceasta. Păcatele împotriva lui Dumnezeu, Păcatele împotriva legii Lui sfinte Păcatele contra iubirii şi a sângelui Său, Toate păcatele de care îmi aduc aminte Dar şi păcatele de care am uitat Sunt curăţite prin Isus şi sângele-I vărsat.

IZVOARE IN DEŞERT

Cântaţi … Domnului, mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile.

(Efeseni 5:19-20)

Indiferent de unde vine răul cu care te confrunţi, dacă eşti în Dumnezeu şi deci înconjurat complet de El, trebuie să realizezi că a trecut mai întâi prin El înainte să ajungă la tine. Pentru aceasta, poţi să-I mulţumeşti pentru tot ce apare în calea ta. Asta nu înseamnă să-I mulţumeşti pentru păcatul care însoţeşte răul, ci să aduci mulţumiri pentru ceea ce El va face din el şi prin el. Dumnezeu poate să facă din viaţa noastră o viaţă de mulţumire şi laudă permanentă, pentru ca apoi să facă din toate o binecuvântare.Odată am văzut un om care desena nişte buline negre pe o bucată de hârtie. Câţiva dintre noi s-au uitat la ea dar n-au văzut nimic decât o înşiruire neregulată de buline. Apoi el a mai desenat câteva linii, a introdus câteva pauze, şi a adăugat o cheie sol la început. Dintr-odată ne-am dat seama că bulinele erau note muzicale, şi când am început să le pronunţăm, cântam:

Lăudaţi pe Dumnezeu de unde curg toate binecuvântările,

Lăudaţi-L toate făpturile de aici de jos.

Fiecare dintre noi avem multe buline sau pete negre în viaţa noastră, şi nu putem înţelege de ce sunt acolo sau de ce Dumnezeu le-a îngăduit. Dar când Îl lăsăm să intre în viaţa noastră şi să aranjeze bulinele aşa cum trebuie, să deseneze liniile pe care le doreşte El, şi să pună pauzele în locurile potrivite ca să ne separe de anumite lucruri, atunci din bulinele şi petele negre El va compune o armonie glorioasă.Deci să nu-L împiedicăm în lucrarea Lui glorioasă!  C. H. P.

Am fi ştiut noi că acordurile majore sunt dulci,

Dacă n-ar fi existat nici o cheie minoră?

Ar fi fost lucrarea pictorului frumoasă în ochii noştri,

Fără umbre pe pământ sau pe mare?

Am fi cunoscut noi sensul fericirii,

Am fi văzut noi că ziua e luminoasă,

Dacă n-am fi ştiut niciodată ce înseamnă întristarea,

Şi dacă n-am fi privit niciodată întunericul nopţii?

Mulţi oameni datorează măreţia vieţii lor dificultăţilor uriaşe prin care au trecut.  Charles H. Spurgeon

Când un organist apasă pe clapele negre ale unei orgi mari, notele sunt la fel de frumoase ca atunci când apasă pe cele albe. Totuşi, pentru a demonstra deplin posibilităţile instrumentului, el trebuie să apese pe toate.  

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei .22-37

Invidioşi pe puterea şi pe autoritatea Domnului Isus, fariseii îl urăsc pe învăţătorul şi, pentru că nu-I pot contesta minunile, atunci îi contestă originea puterii Sale. Cum au mai făcut deja (cap. 9.34; 10.25), ei atribuie domnului demonilor puterea Duhului Sfânt, cea pe care Dumnezeu o dăduse Preaiubitului Său (v. 18; comp. cu Marcu 3.29,30): aceasta era o hulă împotriva Duhului Sfânt, un păcat ce nu putea fi iertat. Lucrarea Domnului, dimpotrivă, era dovada triumfului Său asupra lui Satan, „omul cel tare”: Îl „ legase” în pustiu prin Cuvânt (4.3-10), iar acum îi elibera pe captivii săi (Isaia 49.24,25). Apoi Isus le arată acestor farisei că ei înşişi erau sub stăpânirea lui Satan, asemeni unor pomi răi care fac roade rele.

„Din prisosul inimii vorbeşte gura” (v. 34). Dacă inima noastră este plină de Domnul Hristos, ne va fi imposibil să nu vorbim despre El: „Inima mea clocoteşte… – scriau fiii lui Core în Psalmul 45 – … spun ce am compus despre împăratul”. Dar, dacă inima nu ne este plină de Domnul Hristos, gândurile rele ascunse în străfundurile noastre vor ieşi, mai devreme sau mai târziu, pe buze, iar pentru „orice cuvânt nefolositor” (v. 36), fiecare va da socoteală într-o zi.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Eclesiastul 2:1-11

Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele… toate erau numai deşertăciune şi goană după vânt…  Eclesiastul 2:11

„ŞOARECI CU PETE”

Ce tragedie este să ajungi la capătul vieţii şi să constaţi că nimic din cele pentru care ai trăit nu are nici o valoare eternă! Chiar dacă ne bucurăm de tot ce poate oferi viaţa mai bun, ce păcat să tragi concluzia că totul a fost numai deşertăciune, un gol lipsit de sens! De aceea, trebuie să fim siguri că ceea ce facem are valoare reală. În cartea lui A. W. Tozer: „Omul, locuinţa lui Dumnezeu”, există o referinţă la o povestire preluată din Associated Press, despre un nobil englez, care a murit la 89 de ani. Moştenise o mare avere şi era liber să facă ce dorea. Potrivit articolului, el „şi-a dedicat viaţa încercând ca, prin încrucişări, să obţină o rasă perfectă de şoareci cu pete”. Gândiţi-vă la aceasta! În loc să-şi folosească privilegiul şi poziţia ce o avea în viaţă, cu potenţialul averii sale pentru a-L sluji pe Domnul şi pentru a servi nevoilor umane, atât materiale cât şi spirituale, el s-a dedicat perfecţionării şoarecilor cu pete. Nu se menţionează că acestea ar fi fost experimente ştiinţifice folositoare umanităţii. Pare a nu fi mai mult decât o preocupare stranie de a-şi satisface interesul lui îngust. Când lucrarea vieţii noastre va ajunge la sfârşit, oare va trebui să spunem: „Apoi m-am uitat la toate lucrările mâinilor mele şi am văzut că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt?” Sau vom putea să spunem: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii…?” (2 Tim. 4:7, 8). Vom putea spune astfel, dacă vom pune pe primul loc pe Dumnezeu în tot ce facem, întreabă-te: „Pentru ce trăiesc eu?” – R.W.D.

O viaţă lungă e un trai curat, 
Altele sunt scurte şi se veştejesc. 
Vieţui-va-n veci acela care 
             A trăit pentru câştigul cel ceresc. – Bonar

Măsura vieţii nu este durata ei, ci ceea ce dăruieşte ea.

Peter Marshall

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și filistenii sau suit și șiau așezat tabăra în Iuda și sau răspândit în Lehi. Și bărbații din Iuda au zis: „Pentru ce vați suit împotriva noastră?“. Și ei au zis: „Neam suit ca săl legăm pe Samson, ca săi facem cum nea făcut el nouă“. Și trei mii de bărbați din Iuda au coborât la crăpătura stâncii Etam și au zis lui Samson: „Nu știi că filistenii stăpânesc peste noi? Și pentru ce neai făcut aceasta?“. Și el lea zis: „Cum miau făcut, așa leam făcut“.   Judecători 15.911

Judecătorii lui Israel – Samson (4) – Dorința de răzbunare

După ce soția sa a dezvăluit răspunsul ghicitorii, Samson a omorât niște filisteni, de la care a luat hainele pe care le datora însoțitorilor lui. După aceea a plecat acasă cuprins de mânie. Când sa întors, a aflat că soția sa fusese dată unuia dintre însoțitorii săi, așa că a prins trei sute de vulpi, lea legat de coadă și a pus o făclie la mijloc, între cele două cozi, și astfel a dat foc holdelor filistenilor. Aceștia, la rândul lor, au omorâto pe soția lui și pe tatăl ei, arzândui în foc. Atunci Samson sa răzbunat măcelărind pe mulți dintre ei.

Dumnezeu plănuise ca Samson să înceapă săl elibereze pe Israel din mâna filistenilor. Din nefericire, atunci când Scriptura prezintă conflictele lui cu ei, motivația pentru acestea a fost mai mult răzbunarea, decât slujirea lui Dumnezeu.

Putem înțelege aceasta atunci când oamenii din lume vorbesc despre «a fi chit» și despre nevoia de a se răzbuna pentru nedreptățile suferite. Acest lucru vine tocmai de la urmașul lui Cain, Lameh, care, îndreptăținduse pe sine, lea spus soțiilor sale: „Am ucis un om deoarece ma rănit și un tânăr pentru că ma lovit“ (Geneza 4.23). Cât de diferit este exemplul Domnului nostru Isus, „care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept“ (1 Petru 2.23)! „Nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci dați loc mâniei, pentru că este scris: «A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti», spune Domnul“ (Romani 12.19).

  1. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci noi n-am adus nimic în lume, și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. 1 Timotei 6.7

Deșertăciunea și zădărnicia

Împăratul Solomon a vorbit mult în cartea Eclesiastul despre deșertăciunea și zădărnicia vieții și a bogăției, realizând faptul că, într-o zi, altcineva va moșteni tot ce a strâns el: „Mi-am urât până și toată munca … pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea“ (Eclesiastul 2.18). El era conștient că vine clipa, când va trebui să lase tot ce agonisise, toate comorile sale. Când suntem tineri, nu ne gândim atât de mult la astfel de adevăruri. Mulți oameni se comportă ca și cum ar trăi pentru totdeauna pe acest pământ.

Domnul nostru ne-a avertizat: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer … Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră“ (Matei 6.19-21).

Mulți și-au strâns averi și le-au pus deoparte. Dintr-o dată însă totul a dispărut. Nu ar fi fost oare mult mai bine, dacă s-ar fi concentrat asupra valorilor veșnice? Să ne verificăm în lumina adevărului biblic de ce anume sunt legate gândurile noastre, unde este inima noastră! Momentul sfârșitului este mai aproape decât gândim noi. Ce vom face dincolo? Cum vom sta în fața lui Dumnezeu? Lucrarea fiecăruia va fi dată pe față.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCEPE SĂ GÂNDEȘTI CREATIV (4)

„Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10)

Haideți să remarcăm împreună următoarele idei:

1) Gândirea creativă începe, de regulă, când treci printr-o criză. Gândește-te numai la Marea Roșie, la lupta de la lerihon și la Goliat. Cele mai spectaculoase victorii ale Israelului au fost înfăptuite când s-au aflat în situații ce păreau imposibile. De aceea Dumnezeu a zis: „Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu”. Creatorul tău îți va dărui gânduri creative dacă ești dispus să stai în prezența Lui si să-L asculți. Asta înseamnă să-ți întrerup! programul încărcat, să stai singur cu El și să aștepți cu răbdare până când îți va vorbi. într-o epocă a bolilor deficitului de atenție, lucrul acesta nu e întotdeauna ușor. Mintea tă trebuie să devină ca o hârtie goală și trebuie să fii dispus să-L lași pe Dumnezeu să scrie pe ea.

2) Gândirea creativă poate fi un proces  dificil. Dacă ești preocupat de propria ta. imagine, dacă ești o persoană nesigură sau una perfecționistă din fire, ai nevoie de o schimbare serioasă. Caricaturistul american Scott Adams, creatorul seriei Dillbert, a spus; „Creativitatea înseamnă să-ți îngădui să faci greșeli. Arta înseamnă să știi pe care să le păstrezi”. în drumul tău spre cea mai bună soluție posibilă, va trebui să accepți si idei nu atât de bune. Ești dispus să faci asta?

3) Gândirea creativă are de-a face cu „fapta”. Odată, domnul Isus a vindecat niște leproși, însă vindecarea lor nu a avut loc imediat. Biblia spune: „pe când se duceau, au fost curățiți” (Luca 17:14). Poate la început s-au gândit: „Nu se întâmplă nimic. încă sunt lepros”. Dar când au ajuns într-un anumit punct al călătoriei lor, s-a întâmplat minunea. Trebuie să fii dispus să pășești prin credință și să încerci lucrurile ca să-ți dai seama ce funcționează si ce nu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s