Oswald CHAMBERS: Dependenţi de prezenţa lui Dumnezeu

16770-isaiah-40-31-eagleCei ce se încred în Domnul… umblă şi nu ostenesc.  

 Isaia 40:31

Dependenţi de prezenţa lui Dumnezeu

Nu există nimic palpitant în umblare şi totuşi, ea este testul tuturor calităţilor stabile. „Să umbli şi să nu oboseşti” este nivelul cel mai înalt posibil al puterii. Verbul a umbla este folosit în Biblie pentru a exprima caracterul – „Ioan… pe când privea pe Isus umblând, a zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu!»”. Nu este nimic abstract în Biblie, totul este plin de viaţă şi real. Dumnezeu nu spune „Fii spiritual”, ci „Umblă înaintea Mea”.

Când nu suntem sănătoşi din punct de vedere fizic sau emoţional, dorim întotdeauna senzaţii puternice. In domeniul fizic aceasta duce la falsificarea lucrării Duhului Sfânt; în viata emoţională aceasta duce la afecţiuni necontrolate şi la distrugerea moralităţii; iar în domeniul spiritual, dacă insistam să avem experienţe palpitante, să ne înălţăm în zbor „pe aripi de vultur”, aceasta va sfârşi în distrugerea spiritualităţii.

Realitatea prezenţei lui Dumnezeu nu este dependentă de un loc anume, ci doar de hotărârea de a-L pune întotdeauna pe El înaintea ochilor noştri. Problemele apar atunci când refuzăm să ne punem încrederea în realitatea prezenţei Sale. Experienţa psalmistului, care spune: „De aceea nu ne temem, chiar dacă…” (Psalmul 46:2), va fi şi a noastră atunci când ne vom baza pe realitate – nu pe conştienta prezenţei lui Dumnezeu, ci pe realitatea acestei prezenţe. Atunci vom exclama: „O, El a fost aici tot timpul!”.

In momentele critice ale vieţii noastre este necesar să-I cerem călăuzire, dar ar trebui să nu fie necesar să spunem întotdeauna: „O. Doamne, călăuzeşte-mă în cutare sau cutare problemă”. Bineînţeles că El ne va călăuzi! Dacă deciziile pe care ni le dictează judecata noastră nu sunt după voia lui Dumnezeu, El Ie va controla şi ne va atenţiona. Atunci trebuie să stăm liniştiţi şî să aşteptăm călăuzirea pe care ne-o dă prezenţa Lui. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

20 Iulie 2016 – Meditațiile zilei

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.” Galateni 6:2

Din cuvântul acesta emană o adiere de sus, un parfum ceresc, ceva din frumuseţea Celui Veşnic. Căci dacă legea ne face să ne concentrăm asupra noastră înşine, Harul lui Dumnezeu ne face să ne gândim la alţii, ne izbăveşte de robia de noi înşine şi de căutarea goală a intereselor personale.

Dacă Duhul Sfânt lucrează în vieţile noastre vom fi o binecuvântare pentru cei din jurul nostru şi le vom putea aduce ceva din Domnul Isus. Vom putea, în felul acesta să ne dăruim lor fără să auzim strigătul, nevoia lor pentru ajutor. Dragostea are ochi să vadă ceea ce nu văd alţii care se gândesc numai la ei. Dar această dragoste nu poate fi comunicată unei inimi de piatră ci unei inimi de carne care înţelege, are milă şi este totdeauna gata să facă ceva pentru alţii, deci pentru Domnul.

Câte vieţi poartă sarcini zdrobitoare şi nimeni nu este prezent ca să ajute cu ceva. O mângâiere, un cuvânt ales din Scriptură, un ajutor material, o dragoste reală. Câţi „creştini” ar şti s-o facă în adevăr dacă, în loc să se complacă în activităţile lor religioase, ar şti să împărtăşească sarcinile acelora care sunt obosiţi şi deznădăjduiţi. În loc de a-şi etala evlavia lor, care adesea este fără o valoare cerească, ar putea să ajute într-un mod discret şi ascuns pe fraţii şi surorile lor în credinţă şi să poarte împreună cu ei, tot ce-i apasă.

Câţi bărbaţi şi femei sunt încovoiaţi de sarcini grele pe care nimeni nu le vede nici nu le cunoaşte. Dar din viaţa celui credincios, ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, emană un parfum de har care deschide inimile şi pune în mişcare pe aceia care vor să asculte de îndemnul care ni se dă în textul de care ne ocupăm. Şi astfel, sarcinile sunt împărtăşite cu aceia care aproape au căzut sub greutatea lor. Să recunoaştem însă că suntem adesea prea subjugaţi de problemele noastre ca să le putem descoperi pe ale altora şi prea ocupaţi, ca să le dăm atenţie. În jurul nostru inimi împovărate şi deznădăjduite zadarnic aşteaptă un ajutor. Dumnezeu să ne deschidă ochii să vedem, şi inimile ca să înţelegem amărăciunea care ne încojoară. El să ne înveţe cum să împlinim cu adevărat legea lui Hristos adică, legea dragostei şi a altruismului. Atunci, în loc să fim o sarcină pentru alţii, vom fi în stare să le purtăm şi pe ale lor.  

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.”  2 Tim.4:7

“De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da “în ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Si nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea lui” – aşa scrie apostolul Pavel. Cine primeşte cununa neprihănirii? Cei care iubesc venirea Lui, au dorinţa de a fi împreună cu Isus şi aşteaptă liniştiţi judecata de apoi. Pentru aceasta trebuie ca omul să aibă conştiinţa împăcată şi curată. Trebuie să trăiască în neprihănire pentru a se bucura de ziua aceea. Trebuie să fi avut parte de har, altfel nu poate avea siguranţă în întâmpinarea acelei zile. Pavel a putut să spună: “De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii”. El a fost unul dintre aceia care au fost îndreptăţiţi prin credinţă. Totul depinde de faptul dacă lupta pe care o luptăm este o luptă bună. Dacă este aşa atunci putem fi siguri că păstrând credinţa până la sfârşit vom obţine cununa. Mulţi pot să afirme că sunt îndreptăţiţi prin credinţă,dar trebuie luptată lupta cea bună. Zi de zi avem de luptat şi dacă nu este aşa înseamnă că nu avem viată din Dumnezeu. Pocăinţa este momentul declanşării războiului; totodată începe şi lupta. Si dacă nu ne apărăm cu ceea ce a făcut Isus pentru noi,nu putem birui. Pavel l-a îmbărbătat pe Timotei: “Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă viata veşnică”. Duşmanul vrea să lămurească pe cei vii: “Tu nu ai încă viata” şi atunci avem nevoie de siguranţă: “Am murit împreună cu Hristos şi viata lui este a mea”. Numai dacă stăm neclintiţi în nădejdea noastră putem lupta lupta cea bună. Numai acela va primi cununa care luptă regulamentar. Să porneşti cu gândul că te vei îmbunătăţi nu este lupta cea bună!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CĂUTÂNDU-L PE DOMNUL

…tot aşa Cristos, după ce S-a adus jertfa o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă. Evrei 9.28

Aceasta este nădejdea noastră. Acela în care am crezut că a venit o dată pentru a lua păcatele celor mulţi, Se va arăta a doua oară fiilor oamenilor. Aceasta este o nădejde fericită. Această a doua arătare însă va avea anumite trăsături speciale care o vor face mai slăvită.Domnul nostru nu va mai avea nimic a face cu păcatul. El l-a şters pe deplin de la poporul Său, a suportat pedeapsa într-un mod atât de desăvârşit, încât nu Se va mai ocupa de păcat la această a doua venire. El nu Se va mai aduce jertfă pentru păcat, pentru că a nimicit păcatul.

Domnul va desăvârşi atunci lucrarea de mântuire a poporului Său care va fi în final şi pe deplin izbăvit şi se va bucura în toate privinţele de plinătatea acestei mântuiri. El nu vine ca să poarte urmările păcatului nostru, ci ca să ne aducă urmarea ascultării Sale; nu pentru a îndepărta osânda noastră, ci pentru a desăvârşi mântuirea noastră.Mântuitorul nostru Se va arăta astfel numai acelora care îl aşteaptă, dar El nu Se va arăta nicidecum în acelaşi fel acelora ai căror ochi i-a orbit egoismul şi păcatul. Pentru ei, El va fi un Judecător teribil şi nimic mai mult.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor.Mat. 5,16.

Un prieten a povestit o întâmplare care s-a petrecut pe un vapor, pe mare. Fiind furtună mare s-a întors în cabină. Deodată aude un glas: „Un om peste bord!” Prietenul meu a alergat spre punte dar şi-a pus problema dacă ar putea fi de folos sau devine o piedecă. Era tare preocupat cu ce-ar putea ajuta. Ochii lui s-au oprit la o lampă. A luat-o şi a pus-o la fereastra cabinei, fără să înţeleagă rostul acestei lucrări. După puţin timp a auzit însă voci pline de bucurie: „Este salvat.” A doua zi a aflat că lumina de la lampa care a pus-o în fereastră a ajutat pe cel ce se zbătea cu valurile să vadă şi să apuce colacul de salvare care i-a fost aruncat. De-am simţi noi toţi cei care am fost salvaţi prin Domnul Isus, răspunderea noastră pentru ceilalţi. Luminăm noi în prejurul nostru cu lumina Evangheliei? Oamenii rătăcesc în întunericul nopţii păcatului. Marea vieţii este sălbatică şi înspăimântătoare. Cât de mulţi sunt cei care sunt smulşi fără să afle despre iertarea păcatelor! O, de-ar lumina fiecare credincios în jurul lui! Chiar dacă slujba pe care o facem pentru El pare neînsemnată, Domnul o poate folosi pentru mântuirea altora. Ca să îndreptăm pe alţii spre Domnul Isus nu trebuie să fim predicatori ci trebuie ca în purtarea noastră să arătăm limpede şi simplu că noi avem „lumina ÎN Domnul.”Un vestitor al Evangheliei privea într-o zi la un sculptor care cu un ciocan şi cu o daltă pe care le mânuia cu multă măiestrie, modela din piatră o statuie. – Ah, zise credinciosul, cât aş dori să pot cu aceeaşi uşurinţă, să dau viaţă inimilor de piatră. Sculptorul îi răspunse: – Vei putea, când vei lucra aşa cum lucrez eu: în GENUNCHI. Aceste două întâmplări vorbesc mult inimilor noastre. Fiecare poate să lumineze în jurul său lumina cea sfântă a Evangheliei, chiar dacă acest lucru se face de multe ori fără vorbe. Să stăm înaintea Domnului şi să-L rugăm pe El să ne înveţe când să vorbim şi când să tăcem.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, să pot fi adus în prezenţa Ta şi să văd lucrurile din perspectiva Ta. In dimineaţa asta trebuie să vorbesc poporului Tău; unge-mă din nou, o, Doamne, cu Duhul Tău îndurător.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.» FILIPENI 3,14

Consecvenţa în umblarea pe calea Domnului este de o importanţă vitală. Te-ai depărtat cumva de ţelul pe care Domnul la pregătit pentru tine? Epistola către Evrei ne avertizează cu toată seriozitatea să nu pierdem din vedere scopul final: «De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele» (Evrei 2,1). Ţelul trebuie să fie întotdeauna Isus! Asemănarea cu El trebuie să fie din ce în ce mai izbitoare, uni-rea cu El din ce în ce mai profundă pentru ca să putem fi cu totul ai Săi. Cum o putem face? Prin rugăciune, prin sfinţire şi prin a călca pe urma paşilor Mielului. In aceste vremuri este foarte important să nu pierdem ţelul din vedere. Domnul vine din nou! Lasă-te curăţit de-tot ce este materialism şi egoism în inima ta! Te-ai rătăcit cumva pe o stradă întunecată a păcatului? Atunci nu mai ai nici o şansă să vezi ţelul – adică pe Isus. Te sfătuiesc ca, dacă cumva te-ai depărtat de pe cale, să te întorci acolo de unde ai început să pierzi direcţia. Întoarce-te la cruce, la Cel crucificat! Noaptea judecăţii lui Dumnezeu începe să coboare peste generaţia noastră. Întunericul gros al păcatului şi nonsensul existenţial s-au lăsat peste omenire. Ferice de cei care au stabilit, au hotărât că în Domnul Isus Cristos este sensul vieţii lor!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

O arvună a moştenirii noastre. Efeseni 1:14

O, ce iluminare, ce bucurie, ce mângâiere, ce desfătare simte omul care învaţă la picioarele lui Isus, şi numai acolo! Totuşi, noi nu simţim decât o infimă parte din valoarea lui Isus în viaţa aceasta. Aşa cum spunea un scriitor din vechime „nu este decât o pregustare!” Am gustat în adevăr că bun este Domnul” (1 Petru 2:3), dar nu ştim încă cât de bun şi valoros este El, deşi ceea ce ştim ne face să tânjim după mai mult. Ne-am bucurat de primele fructe ale Duhului, şi ele au făcut să flămânzim şi să însetăm după plinătatea vinului ceresc. Ne văităm în sinea noastră, aşteptând înfierea. Suntem ca Israelul în pustie, bucurându-ne de un singur strugure din Eşcol; acolo vom fi în mijlocul viei. Aici vedem mana cea măruntă, ca sămânţa de coriandru, dar dincolo vom mânca pâinea cerului şi grâul împărăţiei. Acum suntem începători în educaţia spirituală. Deşi am învăţat primele litere ale alfabetului, nu putem încă citi cuvintele, şi cu atât mai puţin propoziţiile. Dar aşa cum spunea cineva: „cel care a fost cinci minute în cer ştie mai mult decât toți teologii de pe pământ”. În prezent avem multe dorinţe neîmplinite, dar în curând ni se vor satisface toate visele. Toate puterile noastre vor găsi cea mai bună folosire în lumea veşnică a bucuriei. O, creştine, anticipează cerul cu câţiva ani. Peste puţin timp vei scăpa de toate încercările şi necazurile tale. Ochii tăi înroşiţi de lacrimi nu vor mai plânge niciodată. Vei privi cu uimire splendoarea Celui care stă pe tron. Mai mult, vei sta pe tron alături de El. Vei împărţi cu El triumful slavei Sale» Coroana Lui, bucuria Lui şi paradisul Său vor fi ale tale, şi vei fi împreună moştenitor cu Cel care este „moştenitorul tuturor lucrurilor” (Evrei 1:2).

Seara

Şi acum, ce cauţi să te duci în Egipt, să bei apa Nilului?

Ieremia 2:18

Iehova se dovedise vrednic de încrederea lui Israel prin multe minuni, îndurări şi izbăviri extraordinare. Totuşi, ei au trecut hotarele grădinii sfinţite de Dumnezeu; L-au uitat pe Dumnezeul lor adevărat şi viu şi au alergat după dumnezei falşi. Domnul i-a mustrat mereu pentru necredincioşia lor, şi textul nostru conţine o dovadă a discuţiei pe care o purta Dumnezeu cu ei. „De ce te duci în Egipt să bei din apele acelea mâloase?” Putem traduce această întrebare prin „de ce umbli încoace şi încolo şi părăseşti pâraiele răcoroase ale Libanului? De ce uiţi Ierusalimul şi te întorci spre Nof şi Tafanes? De ce eşti atât de legat de rătăcire, încât nu te mulţumeşti cu ceea ce este bun şi sănătos, şi umbli după ceea ce este rău şi înşelător?” Nu există în textul nostru nici un cuvânt de mustrare pentru creştini? O, adevăratule credincios, chemat prin har şi spălat în sângele preţios al lui Isus, ai gustat băuturi mai bune decât îţi pot oferi apele mâloase ale plăcerilor lumeşti. Ai avut părtăşie cu Christos; ai avut parte de bucuria de a-L vedea pe Isus şi de a-ţi sprijini fruntea de pieptul Său. Iţi mai aduc mulţumire noutătile, cântecele, onorurile şi distracţiile acestui pământ, după ce ai experimentat lucrurile cereşti? Poţi să trăieşti cu pleavă după ce ai mâncat din pâinea îngerilor? Bunul Rutherford spunea odinioară „am gustat din mana lui Christos, şi mi-am pierdut gustul pentru pâinea neagră a bucuriilor lumeşti”. Acelaşi lucru ar trebui să fie adevărat şi în dreptul tău. Dacă umbli după apele Egiptului, întoarce-te repede la Fântâna vie. Apele Nilului pot să li se pară dulci egiptenilor, dar pentru tine se vor dovedi amare» în seara aceasta, Isus te întreabă „ce ai tu de a face cu ei?” Ce Îi vei răspunde?

IZVOARE IN DEŞERT

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har,
pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. Evrei 4:14,16

Marele nostru Ajutor în rugăciune este Domnul Isus Hristos. El este Avocatul nostru, care pledează mereu cauza noastră înaintea Tatălui. El este „Marele nostru Preot“, a cărui slujbă principală este de secole mijlocirea şi rugăciunea în favoarea noastră. El este Acela care primeşte cererile noastre imperfecte din mâna noastră, le curăţeşte de defectele lor, corectează greşelile lor, şi apoi cere răspunsul la ele din partea Tatălui Său. Şi El face aceasta numai în baza valorii şi neprihănirii Sale datorită suficienţei ispăşirii pe care a făcut-o.Credinciosule, îţi lipseşte puterea în rugăciune? Priveşte la Hristos, căci binecuvântatul tău Avocat a cerut deja răspunsul tău. Şi dacă tu te vei da bătut în luptă tocmai când se apropie momentul victoriei, Îl vei întrista şi-L vei dezamăgi. El a intrat deja în „Locul Preasfânt“ (Ex. 26:33) pentru tine, având numele tău pe palmele Sale. Mesagerul este acum pe drum ca să-ţi aducă binecuvântarea, şi Duhul Sfânt aşteaptă pur şi simplu actul tău de credinţă, ca să poată şopti în inima ta ecoul răspunsului de la tronul lui Dumnezeu, „S-a făcut“.   A. B. Simpson

Duhul Sfânt este Cel care lucrează ca să facă rugăciunile noastre acceptabile, dar noi uităm deseori acest adevăr. El iluminează mintea noastră ca să putem vedea clar dorinţele noastre, apoi înmoaie inima noastră ca să le putem simţi, şi în final trezeşte şi îndreaptă aceste dorinţe spre lucrurile lui Dumnezeu. El ne dă o viziune clară a puterii şi înţelepciunii lui Dumnezeu, ne dă har „la vreme de nevoie“, şi ne întăreşte încrederea în adevărul Său ca să nu şovăim niciodată.Rugăciunea este un lucru minunat, şi fiecare persoană a Trinităţii este implicată în orice rugăciune acceptabilă.   J. Angell James

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 11.1-19

Domnul nu S-a mulţumit numai să trimită ucenici: El Şi-a continuat şi propria Sa lucrare, în timp ce Ioan Botezătorul, încă din cap. 4.12, şi-o sfârşise pe a sa, în închisoarea lui Irod. Întrebarea pe care ucenicii lui Ioan vin să I-o pună Domnului Isus din partea acestuia trădează descurajarea şi nedumerirea lui Ioan: «…Acela Căruia îi fusese marele premergător nu îşi lua împărăţia şi nu făcea nimic pentru a-1 elibera… Nu era El Mesia cel promis?» Domnul îi trimite lui Ioan un răspuns prin care îi pune, cu blândeţe, degetul pe rană (v. 6), însă înaintea mulţimilor dă o mărturie despre Ioan incomparabil mai măreaţă decât despre oricare alt profet (v. 7-15). Când este vorba de intrarea în împărăţie, violenţa (năvala) devine o calitate, şi chiar o calitate indispensabilă (v. 12). Dumnezeu ne deschide toate comorile Lui, dar se cere din partea noastră să dorim fierbinte să avem tot ceea ce El ne oferă, zelul sfânt al credinţei care-şi însuşeşte cu curaj toate promisiunile divine. Vai, câţi tineri şi tinere au rămas la uşă din lipsă de hotărâre şi de forţă, de teama luptelor şi a renunţărilor. Să nu uităm că fricoşii vor fi alături de cei necredincioşi, de ucigaşi şi de toţi ceilalţi păcătoşi care nu s-au pocăit (Apocalipsa 21.8).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Faptele 20:32-38

Este mai ferice să dai decât să primeşti.   Faptele 20:35

O BINECUVÂNTARE MAI MARE

Beneficierea de amabilitate a altora îţi aduce bucurie, dar faptul că tu însuţi eşti amabil îţi aduce şi mai mare bucurie. Pavel a cunoscut acest adevăr. In timp ce era în închisoare, el spune că „s-a bucurat în Domnul” atunci când a primit darul credincioşilor din Filipi (Filipeni 4:10). Dar a găsit o satisfacţie şi mai mare atunci când le-a slujit celor din Efes fără ca să primească sprijinul lor material. Dând ecou cuvintelor lui Cristos, el a putut spune: „Este mai ferice să dai decât să primeşti”. Dr. William Ott şi soţia sa şi-au petrecut vacanţa anului 1986 lucrând în Filipine. Lucrând din greu într-o zonă de mare instabilitate politică şi cheltuindu-şi câteva mii de dolari din banii proprii, ei au ridicat calitatea echipamentului şi a educaţiei unei clinici dentare finanţată de o misiune creştină. Tot ceea ce au primit de la oameni au fost mulţumirile din inimă ale unui dentist al clinicii. Dar acest lucru a fost sufficient. După ce s-au întors acasă, Dr. Ott i-a spus unui coleg, pe nume Dr. Maurice Irvine, despre vacanţa lor de vară. Comentând conversaţia aceea, Dr. Irvine a spus că a observat la doctorul Ott un adânc sentiment de mulţumire, ceva cu care nu s-ar fi întâlnit după o vacanţă plină de distracţii. El experimenta suprema bucurie care se naşte numai din slujirea dezinteresată. Gândeşte-te cum îţi planifici concediul. Sau când îţi planifici bugetul familiei. Împlineşte cuvintele lui Isus aşa cum le-am citit în Faptele 20:35. Vei fi mai fericit şi mai împlinit decât oricând. Este o binecuvântare să primeşti, dar mai mare binecuvântare este să dai! – H.V.L.

Iubirea este viaţa cea adevărată, 
Domnul Însuşi dăruind mereu ne-arată. 
Când dai, e sfântă, pură desfătare 
             Ce-ţi dă o dublă binecuvântare. – Anonim

Câştigul îl face pe om harnic, economiile îl fac pregătit, dărnicia îl face binecuvântat.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Domnul spusese lui Avram: „Ieși din țara ta și din rudenia ta și din casa tatălui tău, în țara pe care țio voi arăta. Și te voi face o națiune mare și te voi binecuvânta; și voi face numele tău mare și vei fi binecuvântare“. Geneza 12.1,2

Scurte comentarii asupra Pentateuhului (3) – Geneza (B)

Geneza este compusă din două mari părți. Prima (capitolele 1–11) acoperă o perioadă de două mii de ani și prezintă patru evenimente importante:creația, căderea omului, potopul și formarea națiunilor. Aceste patru mari evenimente au pus temeliile lumii în care trăim noi astăzi. Cea dea doua parte (capitolele 12–50) acoperă o perioadă de doar trei sute de ani, însă descrierea ei este mult mai lungă. Ea se concentrează pe istoria a patru oameni dintro familie aleasă de Dumnezeu să fie cea din care avea să fie format poporul Israel și din care avea să vină Mesia. Acești patru oameni sunt: Avraam, Isaac, Iacov și Iosif. Sunt șapte oameni prezentați în Geneza, a căror istorie și al căror caracter însumează liniile principale ale adevărurilor care vor fi mai târziu dezvoltate dea lungul Bibliei. Aceștia sunt:

Adam – primul om, autoritate, stăpânire;

Enoh – umblarea cu Dumnezeu, răpirea;

Noe – harul și dreptatea, guvernarea;

Avraam – chemarea lui Dumnezeu, alegerea, principiul credinței;

Isaac – filiația, substituirea, învierea;

Iacov – disciplina lui Dumnezeu, rezumatul profetic al istoriei lui Israel;

Iosif – suferința și domnia, moștenirea. Istoria lui Iosif prezintă una dintre cele mai importante imagini ale lui Hristos din Scriptură: lepădat de frații săi, vândut națiunilor, înălțat ca domn asupra lor și, de asemenea, restabilindui pe frații săi. B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

El [Dumnezeu] a făcut ca toți oamenii … să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremi și a pus anumite hotare locuinței lor. Faptele Apostolilor 17.26

Limitele vieții noastre

La 9 iunie 1865, scriitorul englez Charles Dickens se întorcea din Franța. Se afla în ultimul vagon al unui tren. La un moment dat, pe podul Staplehurst, trenul a deraiat și doar un singur vagon a rămas pe pod, celelalte prăbușindu-se împreună cu locomotiva. Dickens se afla în acel vagon, care rămăsese pe pod.

La citirea unei astfel de informații, cu siguranță mulți vor spune: „A avut noroc“ sau „a avut zile“. Viața fiecărui om este unică în felul ei. Dumnezeu a hotărât dinainte zilele vieții noastre, a stabilit limitele vieții noastre pământești. Sub niciun motiv, niciunul nu are dreptul să le scurteze. Dar răspunderea noastră este să umplem aceste hotare printr-o viață trăită spre cinstirea lui Dumnezeu. De aceea să ne întrebăm: corespundem acestei răspunderi? Ce bine ar fi să nu ocolim această întrebare! Și cum putem corespunde chemării lui Dumnezeu? Căutând pe Dumnezeu și voia Sa! Dumnezeu este aproape de fiecare dintre noi. Creația și Cuvântul Său – Biblia – ni-L arată pe Dumnezeu. Să folosim viața care ne-a fost dată pentru a găsi pacea, fericirea, viața veșnică, pe care Dumnezeu le dăruiește prin credința în Fiul Său!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCEPE SĂ GÂNDEȘTI CREATIV (1) HI

„Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său” (Geneza 1:27)

Biblia te numește „copil al lui Dumnezeu”, la o pauză si gândește-te la ce înseamnă lucrul acesta. Creativitatea lui Dumnezeu este deja imprimată în ADN-ul tău;  datoria ta este s-o recunoști, s-o eliberezi și s-o pui în funcțiune. George Lois, director în domeniul publicitar a spus: „Creativitatea poate rezolva aproape orice problemă. Actul creativ, înfrângerea obiceiului prin originalitate, învinge totul”. Dacă dorești, însă, să-ți eliberezi creativitatea, trebuie, mai întâi, să identifici barierele și să începi să le dai la o parte, lată o barieră des întâlnită: „La noi întotdeauna s-au făcut lucrurile în felul acesta”.

Cei ce spun așa au încetat să mai aibă o părere. Ei nu fac decât să-și însușească gândirea vremii, așteptându-și salariul și întorcându-se acasă la sfârșitul zilei fără să gândească, fără să reflecteze sau fără să ia măcar în calcul posibilitățile schimbării. Dacă ești și tu unul dintre acești oameni, e timpul să te trezești și să privești în jur.  Rutina care ucide gândirea, reprezintă cancerul creativității. Dacă te duci indiferent la serviciul tău zilnic, rutina te predispune la greșeli. De ce? Pentru că există șanse ca, în virtutea obiceiurilor, să-ți fi pierdut abilitatea de a gândi critic și de a-ți pune sub semnul întrebării metodele. începe să pui la îndoială politici, tehnici, forme, reguli, hârtii – orice lucru care a devenit rutină.

întreabă: „De ce facem asta? E necesar? Am putea-o face mai bine?” La ferma succesului nu există vaci sacre. Dacă insiști să faci lucrurile așa cum s-au făcut dintotdeauna, vei ajunge să fii depășit din punct de vedere al gândirii, al vânzărilor, al producției și în cele din urmă vei ieși din afacere. Așadar, începe să gândești creativ.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s