Oswald CHAMBERS: Întotdeauna acum

26 Iunie 2016

2cor6-now-is-the-day„Vă implorăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar”

2 Corinteni 6:1.

Întotdeauna acum

Harul de care ai avut parte ieri n-ajunge şi pentru astăzi. Harul este bunăvoinţa îmbelşugată a lui Dumnezeu; poţi oricând conta pe prezenţa lui, ca să beneficiezi de el.

Prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări“- aici vine examenul răbdării. Nu reuşeşti să te bazezi pe harul lui Dumnezeu în aceste situaţii? Spui tu: „O, de data asta nu contez pe harul Lui!”? Nu e vorba să te rogi şi să-I ceri lui Dumnezeu să te ajute, ci să îţi însuşeşti acum harul lui Dumnezeu. Noi facem din rugăciune o pregătire pentru lucrare, dar în Biblie nu găsim nicăieri aşa ceva. Rugăciunea este exerciţiul de apelare la harul lui Dumnezeu.

Nu spune: „Voi răbda aceasta până când voi putea merge să mă rog”. Roagă-te acum; apelează la harul lui Dumnezeu în momentul în care eşti în nevoie. Rugăciunea este cel mai practic lucru; ea nu este actul reflex de devoţiune. Rugăciunea este ultimul lucru în care învăţăm să apelăm la harul lui Dumnezeu.

„In bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli” – în toate aceste arată că apelezi la harul lui Dumnezeu, har care te va face o pricină de uimire, pentru tine şi pentru alţii. Apelează acum, nu după aceea. Cuvântul cel mai important din vocabularul spiritual este acum. Indiferent unde te vor duce împrejurările, continuă să apelezi la harul lui Dumnezeu în orice situaţie ai fi. Una dintre cele mai mari dovezi că apelezi la harul lui Dumnezeu este aceea că poţi fi umilit fără să manifeşti altceva decât harul Lui.

Neavând nimic…” Nu-ţi păstra niciodată nimic. Revarsă tot ce ai mai bun din tine; fi întotdeauna sărac. Nu fi niciodată diplomat şi grijuliu cu bogăţiile pe care ţi le dă Dumnezeu. Aceasta înseamnă sărăcie triumfătoare. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“…Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.”. “Deci, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El.” 2 CORINTENI 5:7,  COLOSENI 2:61

Întreaga noastră viaţă de creştini trebuie să fie caracterizată deplin prin practicarea credinţei, adică, încrederea şi depinderea de Domnul Isus. Aşa după cum am primit pe Domnul Hristos în viaţa noastră, prin credinţă, şi avem astfel o încredere fericită că sîntem mîntuiţi şi sîntem legaţi de cer, cu aceeaşi încredere trebuie să ne bazăm pe El în orice problemă şi grijă a vieţuirii noastre de fiecare zi. Să contăm pe călăuzirea Lui şi pe procurarea a tot ce avem nevoie, fie din punct de vedere material şi cu atît mai mult, spiritual.Multe lucruri în viaţa aceasta naturală tind să ne îngrijoreze şi să ne indispună – inflaţia care ne mănîncă toate economiile, nelegiuirea tot mai agresivă care ne face să ne fie tot mai frică să ieşim din casă, şi apoi fiecare avem probeme personale, probleme de familie; tinerii au grija de a găsi soţia sau soţul ideal, grija de a scăpa de datorii, lupta pentru existenţă şi cîte alte griji care n-au alt rezultat decît să ne abată privirea credinţei de la Domnul nostru care a spus: “Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră…”.

În toate aceste situaţii, noi putem, ori să ne purtăm ca şi cînd am depinde de noi înşine, şi astfel să continuăm să trăim o viaţă plină de tensiune, de teamă şi de griji, sau să trăim prin credinţă, încrezîndu-ne în Domnul Isus care Şi-a asumat răspunderea de a îngriji de toate problemele noastre, numai noi să căutăm neprihănirea Lui. “Căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Ne putem încrede în El ca să ne dea ce ştie El că este cel mai bun lucru pentru noi, şi ce avem trebuinţă, chiar dacă n-ar fi ce am vrea sau am gîndi noi că ne trebuie. El ne va face să cunoaştem pe deplin voia Lui în orice hotărîre ne-ar sta înainte, dacă ne lăsăm călăuziţi şi dacă sîntem gata să renunţăm la voia noastră. Să ne încredem deci în Domnul în fiecare moment. A trăi o viaţă de biruinţă înseamnă a trăi într-o continuă încredere şi atîrnare de El. “Noi trebuie să contăm totdeauna că Dumnezeu este cu noi. A depinde în orice moment de El, şi numai de El, aceasta este slava credinţei. Dumnezeu are grijă de ziua de mîine. Partea noastră este de a face voia Lui cînd ne este arătată. El răspunde de rest. Nici o împrejurare nu depăşeşte credincioşia lui Dumnezeu. Credinţa nu face ca împrejurările să fie mai puţin dificile, dar ea are pe Dumnezeu în împrejurări.” J.N.D.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre cele cereşti?”                                                         Ioan 3:12.

Dumnezeu nu ne poate da nimic dacă nu primim cu bucurie, “Celui ce-ţi cere dă-i şi nu întoarce spatele celui ce doreşte să se împrumute de la tine”. (Mat. 5:42). Si dacă îţi ia cineva ce îţi aparţine, nu pretinde înapoi. Eu ştiu cât de mult m-am ruşinat prin cuvântul din Evrei 1:34: “Aţi primit cu bucurie,răpirea averilor voastre”. M-a durut atunci când cineva mi-a luat ceva. Cele scrise în Romani 7 erau valabile pentru mine. Am văzut apoi, că trebuie să mă bucur chiar dacă mi se ia ce este al meu şi să suport cu bucurie această stare. Eu am suportat-o, dar nu cu bucurie şi n-am fost liniştit. Dar acum ştiu că pot să suport aşa ceva cu bucurie. Domnul Isus vorbeşte în pilde despre tainele împărăţiei cerurilor. Doar ucenicilor le spune că: “Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor”. Aici am putut să observ ceea ce până atunci n-am observat.

Ce lucrare mare este când Dumnezeul cel bun deschide ochii cuiva! Pildele luminează lucrurile din toate părţile. Ele cuprind bogăţii deosebite. Cel care nu este credincios în cele pământeşti, aceluia nu-i poate încredinţa Dumnezeu cele adevărate. Omul care se predă lui Dumnezeu, primeşte Duhul Sfânt şi are mare plăcere în Cuvântul lui Dumnezeu. Să facem cum scrie în Cuvânt: “Cel care vrea să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa”. (Mat. 5:40). Dacă lăsăm ceva pentru Isus, El ne dă însutit înapoi şi pe lângă aceasta, ne dă şi viaţa veşnică, precum a promis-o în Cuvântul Său.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

EL VINE CURÂND

„Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.” Iacov 5.8

Ultimul cuvânt din Cântarea Cântărilor este: „Vino repede, iubitule”, şi printre ultimele cuvinte ale Apocalipsei citim: „Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino!” La acest cuvânt Mirele dumnezeiesc răspunde: „Iată, Eu vin curând”. Dragostea noastră suspină după arătarea slăvită a Domnului şi se bucură de această dulce făgăduinţă: „Venirea Domnului este aproape”. Ea îndreaptă duhul nostru spre această întâmplare slăvită, care este ca o fereastră prin care aruncăm o privire plină de nădejde. Prin această „fereastră cerească” pătrunde acum peste noi un val de lumină, care ne uşurează lucrul şi suferinţa. În timpul zilelor de încercare, gândul că se apropie această zi de bucurie, ne şopteşte: „răbdare”. Dacă suntem întristaţi că nu vedem rezultatul ostenelii noastre, această slăvită înştiinţare iarăşi ne strigă: „fii răbdător”. Când suntem frământaţi de multele noastre ispite, atunci siguranţa că în curând Domnul Se va întoarce, ne sprijineşte prin acest verset: „întăriţi-vă inimile”. Să fim deci liniştiţi şi „sa rămânem hotărâţi şi neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului”. În curând vom auzi trâmbiţa de argint anunţându-ne întoarcerea Regelui nostru slăvit. Să nu ne înspăimântăm, ci să stăm neclintiţi, căci iată-L pe norii cerului! Chiar astăzi poate să Se arate.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

“Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.”   Ioan 15.1

Domnul Isus este adevărata viţă, Tatăl este vierul şi ucenicii sunt mlădiţele. Dacă Domnul Isus nu dă sevă fructului, acesta nu este veritabil. Rămânerea în Domnul Isus se realizează prin dependenţă deplină faţă de El. Pe această cale, Domnul Isus vrea ca ucenicii Săi să fie un izvor continuu de putere şi de roade. El însuşi vrea să fie ÎN ei. În afară de El nu putem efectua nimic. Dacă noi posedăm puterea prin rămânerea în El, vom aduce multe şi bogate roade. Dacă rămâne în noi Cuvântul Său va da naştere prin rugăciune la o forţă nouă care nu poate fi învinsă. Atunci putem cere în Numele Său ceea ce vrem şi se va îndeplini. Există în acest capitol trei îndemnuri foarte preţioase:

– „rămâneţi în Mine…”

– „rămâneţi în dragostea Mea …”

– „dacă… rămân în voi cuvintele Mele.”

ASCULTAREA şi DEPENDENŢA sunt cele două temelii de bază ale vieţii practice aici pe pământ. Aici nu este vorba despre mântuirea unui păcătos ci despre calea unui ucenic al lui Cristos care vrea să savureze deplin dragostea Lui. Într-o astfel de inimă plăcerile acestei lumi nu au nici un loc. Bucuria în Domnul ne îmbărbătează să slujim unul altuia şi să ne întărim pe calea ascultării şi a credinţei noastre sfinte. Să umblăm cu demnitate pe calea noastră, ca în felul acesta să arătăm lumii o viaţă de belşug duhovnicesc. Să nu uităm că Domnul Isus atât de mult ne-a iubit încât şi-a dat viaţa pentru noi. Dacă mustrat pentru păcat, privesc la crucea Domnului Isus în jertfa Lui văd nu numai că „păcatele mele” au fost iertate, dar văd, că şi „păcatul meu” adică firea mea cea pământească – rădăcina tuturor păcatelor mele – a fost nimicită şi lucrul acesta ne dă o pace adâncă. La cruce Îl văd pe Dumnezeu ca prieten al păcătosului, dând la o parte păcatul.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, să Te slăvesc aşa cum se cuvine este o mare dorinţă a mea, creată şi întreţinută de harul şi Duhul Tău.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă.» 1 Corinteni 15,51-52

De ce vorbeşte Biblia atât de puţin despre răpire? Pentru că – aşa cum spune apostolul Pavel aici – răpirea este o taină. In ce constă acest secret al răpirii pentru noi, care suntem copiii lui Dumnezeu? Domnul Isus însuşi ne descoperă acest lucru când vorbeşte de ziua în care îl vom întâlni pe norii cerului: «acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura si nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. In ziua aceea nu Mă veţi mai întreba de nimic» (Ioan 16,22-23). Domnul ne spune că în momentul în care îl vom vedea toate incertitudinile vor fi rezolvate şi toate întrebările noastre vor primi răspuns. Observăm noi oare dorul Domnului Isus de a ne revedea? Cum adică să-L revedem la răpire? L-am mai văzut vreodată? Da, căci Il vedem şi Il cunoaştem din Cuvântul lui Dumnezeu, din Sfânta Scriptură. Atunci când Domnul Isus Cristos va reveni pe norii cerului, Il vom vedea aşa cum este. Aceasta este marea taină!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Şi tu ai ajuns ca noi.” Isaia 14:10

Cât de mare va fi prăbuşirea celui apostat când îşi va prezenta sufletul în faţa Lui Dumnezeu! Cum va putea îndura vocea care îi va spune: „depărtează-te de mine, blestematule; M-ai respins, şi acum te resping şi eu. Te-ai purtat ca o femeie desfrânată, şi te-ai îndepărtat de Mine. Aşa că te izgonesc şi Eu pe veci din prezenţa Mea, şi nu voi avea milă de tine”! Cât de mare va fi ruşinea acestui blestemat în Ziua Judecăţii când, în faţa unei mari mulţimi, îşi va vedea apostazia demascată? Ateii, şi păcătoşii care nu au profesat niciodată religia, se vor ridica de pe paturile lor de foc ca să se uite la el. „Ia te uită la el”, va spune unul. „Va predica Evanghelia în iad?” „Iată-l”, va spune altul. „Îmi spunea că sunt un nelegiuit şi, când colo, el însuşi era un ipocrit!” „Aha!” va spune altul. „Vine un credincios care cântă psalmii — unul care a fost prezent întotdeauna la adunare; unul care se lăuda că are viaţa veşnică, şi uite-l unde a ajuns!” Nu va fi în oastea satanică o altă zi de bucurie mai mare ca aceea în care demonii vor târî la pierzare sufletul ipocritului. Bunyan a pictat această scenă cu grandoare şi teribilă poezie, zugrăvind drumul înapoi spre iad. Şapte demoni legau nenorocitul cu nouă funii şi îl târau de pe drumul spre cer, pe care mergea înainte, înapoi pe drumul spre iad. Gândiţi-vă la drumul care duce înapoi spre iad, ipocriţilor care mărturisiţi o credinţă falsă! „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă” (2 Corinteni 13:5). Priviţi-vă bine starea; vedeţi dacă sunteţi în Christos sau nu. Este foarte uşor să dai un verdict îngăduitor când este vorba de a te judeca pe tine însuţi; dar, o, fii drept şi caută adevărul. Fii drept cu toţi, dar riguros cu tine însuţi. Aminteşte-ţi, dacă nu eşti pe stâncă, când îţi va cădea casa, „prăbuşirea” îi va fi „mare” (Matei 7:27). Fie ca Domnul să-ţi dea sinceritate, perseverenţă şi tărie, şi să nu fii întors niciodată din drumul spre Cer.

SEARA

„După ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” 2 Petru 1:4

Izgoniţi pentru totdeauna gândurile cărnii, dacă vreţi să trăiţi prin puterea Domnului înviat. Nu este moral ca un om care trăieşte prin Christos să se complacă în stricăciunea păcatului. „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?” (Luca 24:5), le-a întrebat îngerul pe femeile care veniseră la mormântul lui Isus. Poate să trăiască cel viu într-un mormânt? Poate să fie îngropată viaţa divină într-un mausoleu de pofte lumeşti? Cum putem să ne împărtăşim din paharul Domnului şi apoi să bem din cupa Satanei? Desigur, credinciosule, tu ai scăpat de poftele şi păcatele vizibile. Ai scăpat însă şi de înşelăciunile cele mai ascunse şi subtile ale Satanei? Ai scăpat de pofta mândriei? Ai scăpat de lenevie? Te-ai eliberat de poftele trupeşti? Cauţi în fiecare zi să trăieşti deasupra lăcomiei, mândriei şi caracterului lumesc? Aminteşte-ti, pentru aceasta ai fost îmbogăţit cu comorile Lui Dumnezeu. Dacă eşti într-adevăr ales de Dumnezeu şi iubit de El, nu îngădui ca tezaurul harului să fie risipit cu tine. Urmăreşte sfinţenia; ea este coroana şi gloria creştinului. O biserică nesfinţită este nefolositoare lumii şi nu are nici un preţ înaintea oamenilor. Este o ruşine; este râsul iadului şi dezgustul cerului. Cele mai îngrozitoare rele au venit în lume prin bisericile nesfinţite. O, creştine, făgăduinţele Lui Dumnezeu sunt asupra ta. Tu eşti preotul Lui Dumnezeu; poartă-te ca atare. Tu eşti regele Lui Dumnezeu; stăpâneşte-ţi poftele. Tu eşti alesul Lui Dumnezeu; nu te asocia cu diavolul. Cerul este moştenirea ta: trăieşte cu un spirit ceresc, şi dovedeşte că ai adevărata credinţă în Isus. Nu există credinţă în inimă dacă nu există sfinţenie în viaţă.

Doamne, doresc să trăiesc de acum înainte
Ca un sclav cumpărat cu preţ de sânge
Ca un supus ascultător, departe de aducerile aminte
Departe de durere şi de chipul Tău ce plânge.

IZVOARE IN DEŞERT

„Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu” Romani 3:3

Bănuiesc că sursa fiecărui pic de necaz din viaţa mea poate fi urmarea simplei necredinţe. Dacă am credinţă cu adevărat, trecutul este iertat în totalitate, prezentul este umplut cu putere şi viitorul este strălucit şi plin de speranţă, cum aş putea fi altfel decât complet fericit?

Da, viitorul este strălucit datorită credincioşiei lui Dumnezeu. Adevărul Său statornic nu se schimbă după starea mea sufletească, şi El nu şovăie niciodată când mă împiedic şi cad peste o promisiune de-a Lui prin necredinţa mea. Credincioşia Lui rămâne neclintită şi proeminentă ca piscurile de mărgăritar ale munţilor care despică norii eternităţii. Şi poalele munţilor Lui sunt înrădăcinate la o adâncime fără fund pe stânca lui Dumnezeu.

Mont Blanc nu dispare, devenind o imagine trecătoare sau o pâclă ciudată, numai pentru că un căţărător ameţeşte când urcă pe versanţii lui.    James Smetham

Este de mirare că noi nu primim binecuvântarea lui Dumnezeu după ce ne-am poticnit de promisiunea Lui prin necredinţă? Eu nu spun că credinţa merită un răspuns sau că putem lucra pentru a o câştiga. Dar Însuşi Dumnezeu a făcut din credinţă o condiţie a primirii, şi Dătătorul are dreptul suveran de a alege propriile condiţii pentru darurile Sale.   Samuel Hart

Necredinţa întreabă în continuu: „Cum este posibil aceasta?“ E întotdeauna plină de „cum-uri“, însă credinţa are nevoie doar de un singur mare răspuns chiar şi pentru zece mii de „cum-uri“. Acel răspuns este – DUMNEZEU!    C. H. M.

Nimeni nu poate împlini atât de mult într-un timp atât de scurt ca atunci când se roagă. Şi următorul gând cu siguranţă se potriveşte foarte bine cu tot ce ne-a învăţat Domnul Isus Hristos despre rugăciune. Dacă UN SINGUR CREDINCIOS CU CREDINŢĂ DEPLINĂ se ridică, istoria lumii va fi schimbată.

Vrei să fii TU acel unul singur care să se ridice, supunându-te suveranităţii şi călăuzirii lui Dumnezeu Tatăl nostru?     A. E. McAdam

Rugăciunea fără credinţă degenerează repede într-o rutină fără rost sau într-o ipocrizie fără inimă. Însă rugăciunea făcută cu credinţă aduce omnipotenţa lui Dumnezeu ca suport al cererilor noastre. Este mai bine să nu ne rugăm până când întreaga noastră fiinţă nu participă la aceasta şi nu înţelege puterea rugăciunii. Când o rugăciune veritabilă este chiar şoptită, pământul şi cerul, trecutul şi viitorul, spun: „Amin!“

Acesta este modelul de rugăciune folosit de Hristos. P. C. M.

Nimic nu rămâne în afara razei de acţiune a rugăciunii decât lucrurile care sunt în afara voii lui Dumnezeu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 63.1-14

Cine este şi de unde vine Acesta care soseşte aici glorios şi impunând teamă? De ce are veşmintele însângerate? O, El este executorul cumplitei „zile de răzbunare” (Luca 21.22), pe care-L vedem întorcându-Se după ce îşi va fi îndeplinit lucrarea! (v. 4; 61.2). În revolta finală, popoarele se vor strânge pe teritoriul Edomului pentru un ultim atac împotriva lui Dumnezeu şi a celor care-I aparţin (vezi şi 34.6), însă aceasta se va întâmpla tocmai pentru ca ele să fie zdrobite acolo, potrivit imaginii culegătorilor de vie care-şi călcau cândva strugurii în teascuri.

Ne este oare greu să-L recunoaştem în acest Răzbunător pe Mântuitorul nostru cel plin de îndurare? Slujba Lui pentru gloria lui Dumnezeu îmbină aceste două trăsături: El, Cel care a fost singur pe cruce, este deopotrivă singurul care judecă (v. 3). „Măreţ în puterea Sa” (v. 1), El lucrează cu „braţ măreţ” (v. 12), îşi face „un Nume măreţ” (v. 14) şi locuieşte în măreţie (frumuseţe, glorie) (v. 15). „Victorios în măreţia Ta, înaintează pentru adevăr…!” (Psalmul 45.4), sunt cuvinte care I se adresează Lui chiar cu privire la această judecată.

Odată cu v. 7 se deschide un nou episod al cărţii, cel din urmă, prin rememorarea îndurărilor şi a laudelor Domnului. Aceasta este şi datoria noastră, iar împlinirea ei nu trebuie să lipsească de la niciunul dintre noi!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Timotei 4

„… fii o pildă pentru credincioşi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinţă, in curăţie.” 1 Timotei 4:12

CUVINTE CU GREUTATE

Două povestiri de pe prima pagină a ziarului Grand Rapids Press, care nu aveau nimic în comun una cu alta, subliniau o ironie neobişnuită. Una, spunea despre un om care fusese împuşcat şi ucis în timp ce se năpustea cu un cuţit spre un poliţist. Istoria sa lungă de abuzuri de droguri şi alcool, îl dusese la acest tragic incident. Cealaltă povestire descria un bal inaugural în cinstea guvernatorului statului Michigan. Se specificau băuturile alcoolice care s-au servit la această ocazie de gală. Referindu-se la aceste incidente, un reporter scria: „Mă gândeam că liderii noştri se abţin de la servirea băuturilor alcoolice pentru a fi modele bune de urmat pentru noi ceilalţi, din moment ce aceiaşi lideri fac atâta caz de consumul de droguri… Poate dacă liderii noştri, de-a lungul anilor, ar fi făcut puţin mai mult efort de a fi exemple bune, omul cu cuţitul ar fi putut trăi azi”. În 1 Timotei 4, Pavel îl sfătuieşte pe Timotei să „pună în mintea fraţilor” (v. 6), „să înveţe” (v. 11), „să ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătură” (v. 13). Cuvintele acestea i-au conturat şi definit lucrarea, cuvintele care îi vor salva pe ascultătorii lor (v. 16). Dar chiar în centrul acestor versete apare porunca de-a fi un bun exemplu (v. 12). Pavel nu a spus că un exemplu bun vorbeşte mai tare decât cuvintele sale, dar un exemplu bun face ca toate cuvintele spuse să devină demne de crezut. Părinţii, dascălii, lucrătorii între tineri, şi toţi cei ce sunt în funcţii de conducere au o influenţă specială asupra altora. Dacă urmărim sfinţenia, caracterul nostru va dobândi integritate. Şi aceasta va da greutate cuvintelor noastre.                                                 D.J.D.

Voi, purtători ai steagurilor sfinte 
Spre-acel măreţ şi veşnic viitor, 
Voi, făclieri de slove şi cuvinte, 
Fiţi voi întâi la înălţimea lor!  Traian Dorz

Poate că oamenii se vor îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

“Şi Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor.” Fapte 6.8

“Dar ei au strigat cu glas tare şi şiau astupat urechile şi sau năpustit întrun gând asupra lui; şi, scoţândul afară din cetate, îl loveau cu pietre.” Fapte 7.57,58

De ce Ştefan, care putea face minuni şi semne mari pentru ai elibera pe alţii, na putut folosi aceste lucruri pentru a scăpa de moarte? De ce na făcut ca Ilie, care a chemat foc din cer asupra vrăjmaşilor săi? De ce a îngăduit Dumnezeu ca Ştefan să fie omorât, chiar atunci când acesta Îi era atât de credincios? De ce na luat Dumnezeu acasă pe un creştin plin de el însuşi, mai degrabă decât pe unul plin de Duhul Sfânt?

Răspunsul la aceste întrebări se găseşte în planul lui Dumnezeu. Cu siguranţă că Dumnezeu are putere săi elibereze pe ai Săi, oricând socoteşte El potrivit. Martori cu privire la acest lucru sunt Şadrac, Meşac şi AbedNego, în cuptorul de foc; Daniel, în groapa cu lei; şi Petru, în temniţa lui Irod.

Na fost vreo problemă nici în privinţa credinţei şi a devotamentului lui Ştefan. El este descris ca fiind „plin de credinţă şi de Duh Sfânt“, la prima sa menţionare în Scriptură, în Fapte 6.5. Apoi, la moartea sa, se spune că era plin de Duhul Sfânt şi că se ruga pentru cei care îi luau viaţa (Fapte 7.55,60).

Realitatea este că Dumnezeu nu are nevoie nici de aprobarea, nici de înţelegerea noastră, pentru a lucra ceea ce a plănuit în privinţa vieţilor noastre. Scopul Său nu este în primul rând de a ne fi nouă bine pe acest pământ, ci manifestarea gloriei Sale. De aceea Pavel a putut vindeca mulţimi de oameni în călătoriile sale misionare, însă nu a putut face nimic în ce priveşte ţepuşul său în carne. Pe măsură ce vom înţelege acest lucru, vom putea spune şi noi cuvintele din 2 Samuel 22.31: „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită … El este un scut pentru toţi cei care se încred în El“.

  1. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

“Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El” Isaia 53.5

Calea Domnului

Calea Domnului și Mântuitorului nostru pe acest pământ a fost o cale de suferință. Calvarul Său a început de la ieslea Betleemului și a continuat până la Golgota, unde a fost răstignit, între cer și pământ, pe o cruce. În trecerea Sa pe pământ, Domnul a simțit durerea umană, El, care a fost fără păcat, a trebuit să sufere din partea creației Sale. Lucrarea lui Hristos era necesară nu pentru a întoarce inima lui Dumnezeu spre păcătos, ci pentru a întoarce inima păcătosului spre Dumnezeu. Dar încă de la început, de când Domnul a venit în lume, lumea nu L-a cunoscut, deși El Însuși era Creatorul tuturor lucrurilor. Toate lucrările Sale dădeau mărturie despre atotputernicia Sa, dar oamenii au trecut mai departe cu nepăsare. „Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.“ Dacă aceasta este starea cititorului, dorim să-i spunem că astăzi este ziua mântuirii. Să nu uităm că Mântuitorul a venit pe pământ să facă voia lui Dumnezeu, să îndepărteze păcatul jertfindu-Se pe Sine. Mântuitorul a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre pe cruce. Suferințele Sale, jertfa Sa au rezolvat odată pentru totdeauna problema apropierii omului de Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LUCRURI DE CARE Al NEVOIE ÎN PUSTIE (2)

„l-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică” (Psalmul 78:53)

Te poți găsi în pustie și să fii acolo din voia lui Dumnezeu?

Da! „A pornit pe poporul Său ca pe niște oi, și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie… i-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică” (v. 52-53). în pustie ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu așa cum nu l-ai cunoscut niciodată până atunci.

Așadar, care a fost un alt lucru de care a avut nevoie Israelul pentru a supraviețui în pustie? De hrana! Cineva a calculat că ar fi fost necesare aproximativ douăzeci și șase de vagoane de alimente, zilnic, pentru a hrăni atât de mulți iudei. Problema e că pe atunci nu existau trenuri și nici căi ferate! însă ei au avut ceva mult mai bun – pe Dumnezeu! Timp de patruzeci de ani El le-a trimis mană, „hrana perfectă”, la ușa corturilor lor. Cantitatea era în funcție de nevoia fiecărei familii în parte – și Dumnezeu și-a arătat credincioșia față de ei în fiecare zi.

Așadar, dacă economia te face să simți teamă și să te întrebi dacă Dumnezeu poate să-ți poarte de grijă – iată cuvântul pentru tine astăzi! Poate Dumnezeu nu-ți dă tot ceea ce-ți dorești dar îți dă tot ceea ce e necesar. Dumnezeul căruia li slujim nu este în recesiune! Psalmistul a spus: „Am fost tânăr, și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea” (Psalmul 37:25). Un misionar a spus-o altfel: „Unde mă trimite acolo mă duc; ce-mi dă să mănânc, aceea înghit”. Gândește-te: timp de patruzeci de ani Israelul nu a dus niciodată lipsă de vreo masă și nu a rămas fără hrană. Dumnezeul lor este și Dumnezeul tău, așa că, astăzi pune-ți încrederea îh El și nu te mai îngrijora!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s