Oswald CHAMBERS: Lipsa de atenţie spirituală

citind-bibliaDar înălţimile tot n-au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost întru totul a Domnului în tot timpul vieţii lui.

2 Cronici 15:17

Asa n-a mers până la capăt cu ascultarea lui de Domnul; în general, umblarea lui a fost dreaptă, dar nu în întregime dreaptă. Fereşte-te să spui despre vreun lucru: „O. asta nu contează prea mult!”. Faptul că nu contează prea mult pentru tine poate însemna că pentru Dumnezeu contează foarte mult. Nici un lucru nu trebuie să fie lipsit de semnificaţie pentru un copil al lui Dumnezeu. Cât ÎI vom mai face pe Dumnezeu să încerce să ne înveţe ceva? El nu-Şi pierde niciodată răbdarea. Tu spui: “Ştiu că sunt într-o stare bună înaintea lui Dumnezeu”; si totuşi „înălţimile” rămân; există un lucru în viaţa ta în privinţa căruia n-ai ascultat. Protestezi spunând că inima ta este întru totul a lui Dumnezeu, când în viaţa ta există încă vreun lucru în privinţa căruia El te face să-ţi pui semne de întrebare? Ori de câte ori apar semne de întrebare, opreste-te imediat, indifereni despre ce este vorba. Nimic în viaţa ta nu este doar un detaliu lipsit de importanţă.

Există unele lucruri în legătură cu viaţa ta trupească sau intelectuală cărora nu le dai deloc atenţie? În general umblarea ta este bună, dar eşti neglijent; există o recidivare pe linia lipsei de atenţie. Nu ai mai multă nevoie de o pauză în concentrarea spirituală decât inima ta are nevoie de o pauză in funcţionare. Nu poţi avea o pauză morală şi totuşi să rămâi moral, nici nu poţi avea o pauză spirituală şi totuşi să rămâi spiritual. Dumnezeu vrea să fii cu totul al Lui, iar aceasta înseamnă că trebuie să ai grijă să te menţii într-o stare bună din punct de vedere spiritual. Pentru aceasta este nevoie de foarte mult timp. Unii dintre noi se aşteaptă să „îndepărteze nenumăratele înălţimi” în câteva minute. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

15 Aprilie 2016

MANA DE DIMINEAŢĂ

EVREI 10:22, 23

“Să ne apropiem dar cu o inimă curată, cu credinţă deplină… să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre”

Textul de astăzi ne indică trei caracteristici principale ale unui credincios integru: o inimă curată, o credinţă deplină şi o nădejde care nu se clatină, nu se îndoieşte. Iată pe scurt adevărata viaţă creştină..

O inimă curată, sinceră, faţă de Dumnezeu este baza oricărei slujiri pentru El, este mijlocul unei sănătoase părtaşii cu El. El doreşte să poată conta pe o inimă întreagă pentru El şi va folosi o viaţă care îi este dată fără rezervă, dar nicidecum nu va folosi o inimă împărţită. Cîte lucruri deformate, nesincere, cîte reticienţe ascunse nu ne îngăduim noi faţă de Dumnezeu în inimile noastre! Dar nimic nu scapă ochilor Săi. El ne cere astăzi să ne revizuim viaţa în lumina acestui text şi să lepădăm tot ce nu-I place, tot ce este duplicitate în inima noastră faţă de El şi faţă de semenii noştri.

O credinţă deplină sau mai bine zis “o deplină siguranţă a credinţei”, ne este absolut necesară ca să putem face faţă greutăţilor. Viaţa noastră nu este uşoară; dimpotrivă, ea este semănată cu o mulţime de piedici. Pentru că umblăm cu Dumnezeu, noi suferim un asalt după altul din partea vrăjmaşului care face tot ce-i stă în putere ca să ne descurajeze şi să ne hărţuiască. Dar cu o deplină siguranţă a credinţei putem rămîne fermi în greutăţi ca şi cum am vedea pe Cel ce este nevăzut, fiind deplin încredinţaţi că sîntem în Domnul Hristos şi că trăim, prin El, viaţa Lui de înviere şi de biruinţă. Iată credinţa care contează, care este adevărată şi care îşi dovedeşte autenticitatea prin biruinţele pe care le cîştigă. Dar ea aparţine numai unei inimi adevărate, sincere, curate.

O nădeje care nu se clatină, (care nu se indoieşte) şi care este strîns legată de credinţă. Sînt atîtea făgăduinţe în Cuvîntul lui Dumnezeu, pe care credinţa şi le însuşeşte pentru că ele sînt garantate de Domnul Isus. Dacă inima noastră este curată şi dacă avem o deplină siguranţă a credinţei, ne vom putea ţine fermi şi nu ne vom clătina în nădejea noastră pe care Cuvîntul o numeşte “fericita noastră nădejde”. Da, este fericită cu adevărat căci ea este legată de arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Hristos. (Tit 2:13), pe care noi îl iubim fără să-L fi văzut, credem în El fără să-L vedem şi ne bucurăm cu o bucurie negrăită şi strălucită. Da, este fericită nădejdea noastră pentru că îl vom vedea aşa cum este şi vom fi ca El. Această slavă ne este confirmată de Cuvîntul lui Dumnezeu care spune: “Hristos în voi, nădejdea slavei.” (Col. 1:27).

O ce glorioasă nădejde avem!.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: ,,Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mânile! Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” Ţefania 3:16-17

Aceasta este o sărbătoare asemănătoare celei de care am vorbit ieri. Ni se pare că, parcă i-am auzi cântând în ceruri. Mai demult nu puteam să mă bucur, pentrucă mă încredeam în mine însumi. Apoi un frate mi-a subliniat aceste versete în Biblia mea, prin aceasta s-a făcut lumină în viaţa mea şi am acceptat valabilitatea acestei promisiuni pentru viaţa mea. Tot aşa aşa m-aş bucura ca să aibă parte de această bucurie atât cei vârstnici, cât şi cei tineri, după cum este scris:”Tineri şi tinere, bătrâni şi copii să laude Numele Domnului!”Unii nu mai sunt la fel de plini de bucurie ca şi atunci când au fost la fel de plini de bucurie, ca şi atunci când au fost tineri în credinţă. Aceştia stagnează în viaţa de credinţă în viaţa de credinţă, şi pot doar povesti de frumuseţea vremurilor trecute. Dar nu este bine aşa. Eu mă bucur că şi la bătrâneţe este frumos; în ochii mei Mântuitorul este mai mare, a crescut faţă de cum a fost în anii tinereţii. În special mă bucur că este scris:”Vei scoate din mijlocul tău pe cei trufaşi şi nu te vei mai îngâmfa pe Muntele Meu cel Sfânt! Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. Şi cei ce se încred în El nu vor fi daţi de ruşine…Cel care nu este dispus să-şi piardă viaţa, aceluia Domnul nu poate să-i dea nimic. Sunt atât de mulţi care nu vor să sufere nevinovaţi şi nu lasă din cuvântul lor. Cel care nu se pune în totalitate la dispoziţia Lui Dumnezeu, rămâne un pământ neroditor. Cel care-şi iubeşte viaţa şi ţine la ea, nu poate avea parte de viaţă din Dumnezeu. „Cel ce îşi pierde viaţa, o va găsi.”

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

… EL ÎMPLINEŞTE DORINŢELE

Celor neprihăniţi, li se împlineşte dorinţa.

Proverbe 10.24

Pentru că această dorinţa este o dorinţă dreaptă, după voia lui Dumnezeu, El le-o împlineşte. Nu ar fi bine nici pentru om, nici pentru societate, ca o astfel de făgăduinţă să poată fi făcută celui nedrept. Să ţinem poruncile Domnului şi atunci El va lua în seamă dorinţele noastre.Dacă s-ar întâmpla ca cei neprihăniţi să aibă dorinţe nedrepte, ele nu le vor fi împlinite. Dar nu sunt acestea năzuinţele lor adevărate, ci sunt simple abateri şi sunt fericiţi să fie refuzaţi în împlinirea dorinţelor. Dorinţele lor sfinte ajung la Domnul şi El nu le respinge. Dacă ni se pare că cererile noastre sunt neluate în seama, să ne lăsăm încurajaţi de făgăduinţa dată nouă azi şi să cerem încă o dată. Am primit un refuz categoric? Să-I mulţumim, ştiind că El nu împlineşte pentru noi nimic din ceea ce este dăunător.Dar sunt lucruri pe care le putem cere cu îndrăzneală. Ceea ce trebuie să dorim înainte de toate, este să fim sfinţi şi în totul predaţi, să fim asemenea Domnului Cristos şi gata pentru cer. Iată dorinţele harului şi nu ale firii noastre; atunci Dumnezeu nu va face nici o restricţie dorinţelor noastre, ci va face mai mult decât ce cerem sau gândim noi. „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37.4). Cere cu îndrăzneala şi nu te teme.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 DUMNEZEU stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. 1 Petru 5.5

Ce mare diferenţă între aceste două stări! Dumnezeu trebuie să se împotrivească celor mândri. Dacă omul îşi ocupă locul său, atunci Dumnezeu nu găseşte nimic căruia trebuie să i se împotrivească. Orice obstacol de împotrivire a harului binecuvântărilor este îndepărtat şi fluviul binefacerilor Lui poate să se reverse în inima smerită. Poate să fie slăbiciune, sărăcie şi nimic atrăgător în inima respectivă, dar Dumnezeu poate să locuiască în astfel de inimi şi aceasta e destul. Acolo unde este mândrie, aroganţă, îngâmfare, putem fi siguri că Dumnezeu nu este prezent. Astfel de om poate fi mântuit dar el nu savurează adevărata fericire de a locui Dumnezeu cu el. Cunoaştem noi această fericire în viaţa noastră acum, când e în jurul nostru atâta îngâmfare? „Căci aşa vorbeşte Cel Prea înalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt. Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite” (Isa. 57.15). „El ridică pe sărac din ţarină şi înalţă pe cel lipsit din gunoi” (Ps. 113.7). Toate iniţiativele de autoînalţare sunt o scârbă înaintea lui Dumnezeu. El îi înjoseşte pe cei mândri.

Domnul nostru să-i păzească pe toţi ai Lui în har de orice fel de îngâmfări, mândrie sau înălţare şi El să ne călăuzească pe calea smereniei. In zilele noastre avem nevoie de a ne ruga pentru şi mai multă smerenie şi supunere faţă de voia Iui Dumnezeu ca nu cumva să ne murdărim de mândria lumii acesteia, care în zilele noastre nu cunoaşte limite.

Diavolul lucrează asupra sărmanei noastre inimi, ca să facem din slujba noastră şi din adevărul lui Dumnezeu, o pricină de laudă pentru noi, aşa că gândurile noastre se învârtesc mereu în jurul nostru. Nu este de mirare atunci că Domnul nu se mai slujeşte de noi; căci, cum poate El să se mai servească de aceia care nu-I dau slava cuvenită? Să ne smerim adânc la picioarele Lui, şi El ne va folosi în lucrarea Sa.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, cer să Te văd; am fost preocupat şi departe de Tine în viaţa exterioară; iartă-mă şi trage-mă aproape de Tine ca să am din nou neasemuită partăşie cu Tine.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«… mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.» Psalm 23,3

Cine înţelege profunzimea acestei promisiuni devine puternic şi de neclintit. Dacă El te călăuzeşte pe calea cea bună – din pricina Numelui Său – ar putea oare să meargă ceva rău în viaţa ta? Niciodată! Toate temerile, neîncrederea, nemulţumirile şi cârtirile îşi au originea în necredinţă. Lasă-mă să îţi spun foarte deschis: Domnul va fi onorat şi lăudat doar dacă tu iei promisiunile Sale în serios. Textul de astăzi spune: «îmi înviorează sufletul şi mă povâţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său» (Psalm 23,3). Promisiunile Bibliei sunt garantate în Numele lui Isus, căci este scris: «In adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea şi yyAmin “, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu» (2 Cor. 1,20). Certitudinea că suntem conduşi pe calea cea bună ne mângâie inima. Acelaşi David care a avut această certitudine în viaţa lui, a mărturisit: «Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg» (Psalm 119,32). Este ca un cerc dumnezeiesc binecuvântat în care ajungem şi în care este atât de uşor să rămânem în ascultare.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit?

Psalmi 22:1

Priviţi-L pe Mântuitorul în adâncurile durerii. Nici un alt loc nu este mai plin de durere decât Calvarul, şi nici un alt moment atât de sfâşietor ca cel în care Christos strigă „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit?” In momentul acesta, slăbiciunea fizică se uneşte cu tortura mentală a ruşinii şi infamiei la care era supus. Agonia spirituală cauzată de lipsa prezenţei Tatălui întrecea orice limită, şi durerea devenise insuportabilă. Era cel mai întunecat ceas al groazei. Coborâse acum în fundul abisului suferinţei. Nici un om nu poate înţelege pe deplin aceste cuvinte. Unii dintre ei cred că avem dreptul să strigăm uneori „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit?” întradevăr, sunt vremuri în care zâmbetul Tatălui este eclipsat de nori şi întuneric, dar atunci trebuie să ne amintim că Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată. In cazul nostru, este o părăsire iluzorie; în cazul lui Christos a fost o părăsire reală. Noi suferim când simţim că dragostea Tatălui ne este retrasă pentru puţin timp; dar cine poate spune cât de adâncă a fost agonia Fiului, în momentul în care Tatăl şi-a întors faţa de la El? In cazul nostru, strigătul este cauzat adesea de necredinţă.

In cazul Său, era urmarea unui fapt îngrozitor, fiindcă Dumnezeu îşi întorsese într-adevăr faţa de la El. O, suflet sărman care ai trăit odinioară în prezenţa Domnului, dar acum te-ai cufundat în întuneric, aminteşte-ţi că El nu te-a părăsit cu adevărat. Dumnezeul care se ascunde în nor este tot Dumnezeul nostru, şi ne iubeşte la fel de mult şi atunci când se învăluie în toată strălucirea harului. Dar de vreme ce gândul că Dumnezeu ne-a părăsit ne cufundă într-o asemenea suferinţă, cum credeţi că a fost sufletul Mântuitorului când a strigat „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit?”

Seara

Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.

Psalmi 28:9

Poporul lui Dumnezeu are nevoie să fíe sprijinit. Ei sunt şovăielnici prin însăşi natura lor. Nu au aripi, şi dacă au, sunt ca porumbeii domestici, care stau lângă mâncare; au nevoie de har divin ca să-i facă să urce pe aripile argintii acoperite cu pene aurite. Prin natura ei „scânteia se naşte ca să zboare” (Iov 5:7), dar sufletele păcătoase ale oamenilor sunt legate de pământ. O, Doamne, „,fii sprijinitorul lor în veci”! David însuşi spunea „la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul” (Psalmi 25:1), şi din strigătul acesta răzbate nevoia ca şi sufletele altor oameni să fie ridicate. Când ceri binecuvântări pentru tine, nu uita să ceri şi pentru alţii. Sunt trei domenii în care poporul lui Dumnezeu are nevoie să fie înălţat. In primul rând, au nevoie să fie înălţaţi în caracter. Ridică-i, Doamne; nu permite poporului Tău să fie asemeni lumii. Lumea zace în mrejele răului; nu-i lăsa să fie ţinuţi şi ei acolo. Lumea caută argint şi aur, plăceri şi pofte; înalţă-ţi poporul mai presus de acestea, Doamne. Ţine-i deoparte de „gunoaiele” acestei lumi, şi nu-i lăsa să se transforme în „scormonitori”, cum îi numeşte John Bunyan pe cei care aleargă mereu după aur. Inalţă-le inimile spre Domnul lor şi spre moştenirea lor cerească. In al doilea rând, sprijineşte-i în timpul conflictelor. O Doamne, dă-le biruinţa când par gata să se prăbuşească în bătălie. Dacă sunt sub călcâiul duşmanului, ajută-i să prindă sabia Duhului şi să se elibereze. Doamne, sprijineşte sufletul copiilor Tăi în ziua bătăliei. Nu-i lăsa să jelească în praf. Nu îngădui vrăjmaşului să-şi bată joc de ei. Dar dacă trebuie să îndure persecuţia, ca Ana (vezi 1 Samuel 1:2-20), ajută-i să cânte îndurarea Domnului care îi va elibera. In ultimul rând, putem să cerem Domnului să-i sprijine în timpul din urmă. Să-i ducă acasă, să le ridice trupurile din morminte şi să le înalţe sufletele în slava împărăţiei Sale veşnice.

IZVOARE IN DEŞERT

Mă încred în Cuvântul Tău. (Psalmul 119:42)

Puterea credinţei noastre este direct proporţională cu nivelul nostru de încredere că Dumnezeu va face exact ce a promis. Credinţa n-are nici o tangenţă cu sentimentele, cu impresiile, cu lucrurile văzute, cu probabilitatea sau improbabilitatea unui eveniment. Dacă încercăm să cuplăm aceste lucruri cu credinţa, nu ne mai odihnim în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că credinţa nu depinde de ele. Credinţa se bazează numai pe puritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Şi când Îl credem pe Dumnezeu pe Cuvânt, inimile noastre au pace.

Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în a ne exersa credinţa. El face aceasta pentru a ne binecuvânta personal, pentru a binecuvânta biserica mare, şi ca o mărturie pentru necredincioşi. Însă noi avem tendinţa de a fugi de încercarea credinţei noastre în loc s-o întâmpinăm cu bucurie. Când vin încercările, răspunsul nostru ar trebui să fie: „Tatăl meu ceresc a pus această cupă a încercărilor în mâna mea pentru ca mai târziu să am ceva plăcut“.

Încercările sunt hrana credinţei. O, fie ca noi să ne lăsăm pe mâna Tatălui nostru ceresc! Este bucuria inimii Lui să facă bine tuturor copiilor Săi. Însă încercările şi dificultăţile nu sunt singura cale prin care credinţa este exersată şi prin aceasta amplificată. Citirea Scripturilor de asemenea ne ajută să-L cunoaştem pe Dumnezeu aşa cum Se descoperă El în ele.

Eşti tu în stare să spui cu sinceritate, din cunoştinţele tale despre Dumnezeu şi din relaţia ta cu El, că într-adevăr El este o Fiinţă minunată? Dacă nu, lasă-mă să te încurajez cu toată bunăvoinţa să-L rogi pe Dumnezeu să te aducă la acest punct, pentru a putea aprecia pe deplin blândeţea şi bunătatea Lui, pentru a putea recunoaşte măcar cât de bun este El, şi pentru a putea cunoaşte ce plăcut este pentru inima lui Dumnezeu să facă bine copiilor Săi.

Cu cât ne apropiem mai mult de acest punct în omul nostru dinăuntru, cu atât suntem mai bucuroşi să ne lăsăm pe mâna Lui şi cu atât suntem mai mulţumiţi cu toate lucrările pe care le face El cu noi. Deci, când vin încercările, vom spune: „Am să aştept cu răbdare să văd binele pe care-l va face Dumnezeu în viaţa mea, cu siguranţa calmă că El îl va face“.

În felul acesta, vom da o bună mărturie înaintea lumii şi prin aceasta vieţile altora vor fi întărite.  George Mueller

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Proverbe .16-32

Un om drept este recunoscut mai ales după limbajul său (comp. cu Matei 26.73). Acordăm noi suficientă atenţie acestui aspect, de a nu rosti vorbe grele, cuvinte necuviincioase sau nebune? (Efeseni 4.29; 5.4). Dacă suntem dintre aceia care obişnuim să spunem orice ne trece prin minte, atunci v. 19 şi 20 ni se adresează în special nouă.

„Limba celui drept este argint ales”: ea filtrează necurăţiile şi nu lasă să treacă decât ceea ce are valoare. În inima credinciosului pulsează două izvoare şi amândouă curg prin aceeaşi poartă a buzelor (Iacov 3.9-11): fântâna vieţii (v. 11; comp. cu Ioan 4.14), care îi poate înviora pe mulţi (v. 21), şi izvorul de necurăţie al cărnii, din care ţâşnesc toate gândurile rele (Matei 15.18,19; Proverbe 12.18). Înţelepciunea ne va arăta, prin intermediul învăţăturii ei, când să vorbim şi când să tăcem (de citit rugăciunea din Psalmul 141.3).

Versetele 24-30 compară sfârşitul celui rău cu al celui drept. Cel rău se teme (v. 24), dar teama lui nu este frica de Domnul, ci o groază nedefinită şi superstiţioasă, care are la orizont moartea, pentru care el nu este pregătit (Iov 15.20,21). Cât de diferită de aceasta este calea celui credincios! În ce priveşte viaţa prezentă, Dumnezeu îi împlineşte dorinţele drepte (v. 24), iar cât despre viitor, inima i se bucură într-o aşteptare fericită (v. 28).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Iacov 1:19-27

Religiunea curată şi neîntinată… este să cercetăm, pe orfani şi pe văduve în necazurile lor. Iacov 1:27

UN CRÂMPEI DE CER

Poţi fi în cer chiar dacă stai cu picioarele ferm pe pământ. Nu, nu vorbesc despre răpiri misterioase. Am în minte o călătorie pe care o putem efectua ori de câte ori facem ceva cu amabilitate, fără egoism, în numele lui Isus. Un om de afaceri creştin l-a auzit pe pastorul său relatând despre o văduvă care fusese evacuată din apartamentul pe care-l ocupa, deoarece nu-şi putuse plăti chiria. Mobila îi stătea afară pe iarba din faţa casei. Nu ştia unde să plece şi nici ce să facă. Pastorul a spus că dacă s-ar găsi cineva s-o ajute, acea persoană ar putea „vedea un crâmpei din cer”. Omul de afaceri s-a dus să vadă ce putea face pentru biata femeie. S-a întors la biserică în seara aceleiaşi zile şi a spus: „Am fost în cer. M-am dus la văduva aceea, am plătit chiria pentru ea, am ajutat-o să-şi mute din nou lucrurile în locuinţă şi i-am umplut frigiderul cu mâncare. Am avut o bucurie cum n-am mai experimentat de mulţi ani”. Ai vrea să fii în cer pentru o vreme, fără ca să părăseşti totuşi pământul? Fă ceva cu amabilitate şi lipsit de egoism pentru cineva aflat în nevoie. Bucuria şi mulţumirea pe care o vei vedea pe feţele oamenilor pe care-i ajuţi, te vor face să te simţi bine şi te vei întreba dacă în cer poate fi mai bine decât aşa. Unul dintre motivele pentru care încercăm să ne înfigem rădăcinile atât de adânc în pământ este tocmai egoismul nostru. Cu cât devenim mai altruişti, cu atât mai multă bucurie cerească vom simţi. Urmaţi exemplul acestui om de afaceri din povestirea noastră de azi şi veţi vedea un crâmpei din cer.    H.V.L.

Priveşte la nevoia semenului tău
Şi pune umărul să-l scoţi din greu.
Spune-i că-l iubeşti, dar nu uita
                         Fapta dovedeşte dragostea.                 Anonim

Un test al adevăratei iubiri creştine: Ii ajuţi pe cei care nu-ţi pot întoarce ajutorul?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Şi Abimelec a stăpânit peste Israel trei ani. Şi Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului; şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi lui Abimelec …

Şi locuitorii Sihemului au pus pânditori pentru el pe vârfurile munților … şi au intrat în casa dumnezeului lor şi au mâncat şi au băut şi au blestemat pe Abimelec.     Judecători 9.22,23,25,27

Judecătorii lui Israel – Abimelec (2) – Cearta

Domnia nelegiuită a lui Abimelec a durat doar puțin înainte ca o ceartă, venită de la Dumnezeu Însuşi, să intervină între el şi locuitorii Sihemului, care finanțaseră asasinarea celor şaptezeci de frați ai lui. Dumnezeu este cu totul drept. Când un om nu se pocăieşte de răul comis, Dumnezeu Însuşi intervine în judecată.

 În acest capitol avem o tristă istorie, marcată de multă confuzie. Oamenii din Sihem sau răzvrătit împotriva lui Abimelec şi lau urmat pe Gaal, fiul lui Ebed, care ia provocat pe Abimelec şi pe Zebul, maimarele cetății. Zebul ia dat de ştire lui Abimelec, care, imitândul pe tatăl său Ghedeon, şia împărțit oamenii în trei grupuri şi, după doar două zile, ia biruit pe oamenii din Sihem. Cei care au rămas dintre ei au continuat să se răzvrătească şi sau baricadat în turnul templului idolului lor. Îndemnândui pe oamenii săi săl imite, Abimelec a tăiat o ramură de copac, a puso pe umăr şi sa îndreptat către turn. Acolo, el şi oamenii săi au pus ramurile în jurul turnului şi leau dat foc, omorândui pe toți cei care îşi găsiseră refugiul acolo.

 Abimelec a încercat o tactică asemănătoare pentru cucerirea cetății următoare, Tebeț, însă o femeie a aruncat o piatră de moară, care ia zdrobit capul, după care, Abimelec, fiind rănit de moarte, îi porunceşte celui care îi purta armele săl omoare cu sabia. „Şi Dumnezeu a întors asupra lui Abimelec răutatea pe care o făcuse tatălui său, ucigând pe cei şaptezeci de frați ai săi. Şi toată răutatea bărbaților Sihemului, Dumnezeu a întorso asupra capetelor lor, şi blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal, a venit asupra lor“ (versetele 56 şi 57). Dumnezeu este drept!

  1. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Și cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare? Eclesiastul 6.12

Noutăți despre Titanic

Mai întâi s-a verificat oțelul modern. La lovirea cu ciocanul s-a auzit un zgomot înăbușit, iar bucata de probă a prezentat o îndoitură în formă de V, dar nicio fisură. Apoi s-a verificat bucata originală de la Titanic. Și când ciocanul a lovit, s-a auzit un zăngănit, iar oțelul s-a spart în bucăți.

Declarația verificării a fost totuși pusă sub semnul întrebării. Pe bună dreptate s-a indicat spre faptul că oțelul de la Titanic s-a putut modifica în decenii prin depozitarea sub presiunea puternică ce domină în adâncul oceanului. Iar o simulare a unor astfel de împrejurări nu a fost posibilă.

Atunci a venit în ajutor „întâmplarea“: un anumit domn Bud Weatherup din provincia canadiană Scoția de Nord a citit aceste cercetări și s-a anunțat la echipa de cercetare în Halifax. El a relatat despre tatăl său Edwin Blow Weatherup, care s-a mutat în 1921 din Irlanda în Canada și care mai întâi a lucrat în Belfast în biroul de salarizare pentru Titanic-Werft Harland & Wolff. El avea, ca amintire de la construirea Titanicului, o bucată de oțel de un țol și un sfert, care cădea la ștanțarea găurilor mari de nituire a oțelului la corpul vaporului. El a prevăzut această bucată de oțel cu inițialele sale și l-a  folosit ca prespapier.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ ÎNVINGI ÎNDOIALA

„Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi” (Matei 21:21)

Îndoiala este o poartă prin care diavolul intră în viața ta. Îndoiala face ca „lupta credinței” să devină „lupta credinței”. Când teama, confuzia, descurajarea și disperarea se cuibăresc în ființa ta, ele îți fură încrederea, bucuria și pacea. Dar îndoiala nu e ceva omenesc? Firește că este, dar e și vicleșugul lui Satan! „Cine nu crede pe Dumnezeu, îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său” (1 loan 5:10). Îndoielile tale scot la iveală lipsa încrederii în ceea ce spune Dumnezeu. Așadar, cum poți să nu te mai îndoiești? La fel cum faci față oricărui alt păcat -recunoscând că ai o problemă și făcând ceva în această privință. îndoiala nu poate fi biruită prin judecată, nici chiar prin împotrivire; ea se va supune numai unei renunțări totale. Prin încercarea de a-ti birui îndoielile una câte una semeni cu un alcoolic ce încearcă să-si reducă băutura cu câte un pahar. Nu merge așa. Soluția are două etape:

1) Ea începe cu o decizie de tipul odată si pentru totdeauna. E nevoie de o renunțare totală la dreptul tău de a te îndoi de ceva ce a promis Dumnezeu, înseamnă să spui: „de acum înainte, nu mă voi îndoi de Dumnezeu!” înseamnă să crezi că atunci când îi predai Lui un lucru, El îl ia și se confruntă cu el.

2) Prin credință, declară: ..Doamne, cred deplin întregul Tău Cuvânt!” Va mai bate îndoiala la ușa ta? Da, însă în loc s-o lași să intre, „luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6:16). Nu te neliniști, nu te lupta și nu intra în dezbateri cu îndoielile tale. în schimb, repetă mărturisirea de credință, nu-ți lua în considerare sentimentele și încrede-te în Dumnezeu făcând ceea ce-ți spune.

Textul zilei “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: www.fundatiaseer.ro / Aplicatia Meditatia Zilei (Android) / Meditatiile Zilnice pe YouTube / Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video / Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi)/Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

Sursa: Meditații zilnice din 14 Calendare biblice primite prin Email, prin grija specială a unor surori devotate

https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s