Oswald CHAMBERS: L-am văzut eu pe El?

Evreu citind BibliaTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

L-am văzut eu pe El?

După aceea, S-a arătat într-un alt chip la doi dintre ei.

Marcu 16:12

A fi mântuit şi a-L vedea pe Isus nu este acelaşi lucru. Mulţi sunt părtaşi ai harului lui Dumnezeu, dar nu L-au văzut niciodată pe Isus. O dată ce L-ai văzut pe Isus, nu mai poţi fi niciodată acelaşi, lucrurile nu te mai atrag aşa cum te atrăgeau înainte.

Trebuie să faci întotdeauna distincţie între ceea ce vezi tu că este Isus şi ceea ce a făcut El pentru tine. Dacă ştii doar ce a făcut El pentru tine, nu ai un Dumnezeu destul de mare; dar dacă L-ai văzut pe Isus aşa cum este El, experienţele pot veni şi trece, dar tu vei rămâne neclintit, întrucât L-ai văzut „pe Cel care este nevăzut“.

Orbul din naştere n-a ştiut cine era Isus până când n-a apărut El şi i S-a arătat. Isus Se arată celor pentru care EI a făcut ceva, dar noi nu-I putem dicta când să vină. El poate veni deodată, în orice moment..„Acum îl văd!”

Isus trebuie să se arate personal atât prietenilor tăi, cât şi ţie; nimeni nu-L poate vedea pe Isus prin ochii tăi. Când unul L-a văzut pe Isus şi celălalt nu, se produce o despărţire. Tu nu-1 poţi aduce pe prietenul tău la Isus dacă Dumnezeu nu-1 atrage la El. L-ai văzut pe Isus? Atunci vei vrea ca şi alţii să-L vadă. .Atunci s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.” Trebuie să le spui şi altora, chiar dacă nu te vor crede.

„O, dac-aş putea să-ţi spun, cu siguranţă ai crede!

  1. dac-aş putea doar să-ţi spun ce am văzut!

Cum să-ţi spun şi cum ai putea să primeşti,

Cum. până când El nu te aduce acolo unde sunt eu?”

MANA DE DIMINEAŢĂ

PSALM 62:1

“Du-mă pe stînca pe care n-o pot ajunge.”

Exclamaţia aceasta a psalmistului nu este o cerere banală, ci un strigăt cum spune versetul 1. Strigătul acesta iese adeseori din inima credinciosului. Poziţia noastră în Hristos este realizată şi desăvîrşită, dar vai, starea noastră înaintea oamenilor nu este în totul spre slava Mîntuitorului, ba uneori este chiar în contradicţie cu tot ce cuprinde mîntuirea şi făgăduinţele Sale. Harul Său a făcut din noi împăraţi şi preoţi, dar experienţa noastră zilnică este atît de departe de această viaţă normală pentru un om în Hristos. Suferim noi cînd sîntem departe de El, departe de această stare de har şi de putere spirituală? Este o “stîncă” mai presus de noi, de starea noastră? Avem noi dorinţa de a o ajunge? şi atunci, strigăm către El ca să ne conducă pe înălţimile ei? Sau ne mulţumim că sîntm mîntuiti, cu o viaţă religioasă de adunare, cu o formă de evlavie şi fără să dorim nimic mai mult. El ne poate izbăvi de această stare dacă dorim şi strigăm să ne ridice la înălţimea staturii plinătăţii Domnului Isus. El cunoaşte luptele noastre cu lumea, cu duhul ei ademenitor, cu firea noastră, cu dorinţele şi ispitele ei; cu diavolul şi lucrările lui. Dar “Stînca” aceasta noi n-o putem ajunge prin noi înşine ci numai prin El care ne conduce acolo şi de aceea să nu încercăm să ajungem la ea prin propriile noastre puteri. Chemarea noastră însă are un ţel incomparabil mai înalt decît o religiozitate de adunare. Da “Stînca” aceasta este Domnul Hristos şi Dumnezeu şi-a propus din veşnicie să ne facă “…asemenea chipului Fiului Său…” şi nu să rămînem mereu nişte nereuşite asemănări care în orice caz nu-L preamăresc pe Dumnezeu. Apoi “Stînca” aceasta este şi plinătatea de Duh la care deasemenea sîntem chemaţi: “Fiţi plini de Duhul” (Ef. 5:18). Domnul Isus ne-a promis această plinătate. “Cine crede în Mine, din inma lui vor curge rîuri de apă vie… Spunea lucrurile acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El.” (Ioan 7:38-39)

Să ne pocăim recunoseîndu-ne totala lipsă de plinătate a Duhului şi să ne întrebăm cu sinceritate şi seriozitate: “Doamne, am eu o cît de mică asemănare cu Tine?” Este adevărat că Dumnezeu ne vede deja în Domnul Hristos, asemenea Lui, dar ne văd şi cei din jurul nostru? Reflectăm noi chipul Domnului Isus sau îl reflectăm pe al nostru? “Doamne, du-mă pe STÎNCA pe care n-o pot ajunge.”

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.” Matei 10:28

Citim de multe ori cuvântul: ”Nu te teme”, în Scriptură. Mântuitorul a adresat cuvintele de mai sus ucenicilor Săi înainte de a-i trimite. El i-a încurajat să nu se teamă de suferinţă, sau de moarte. Cea mai mare împotrivire au găsit-o la farisei şi la învăţători. Aceştia nu au putut suporta ca oameni neînvăţaţi să apară şi să predice Evanghelia făcând semne şi minuni. Nu le-a fost pe plac faptul că poporul îi asculta, de aceea pizma şi ura împotriva ucenicilor Domnului era tot mai mare. Lupta este aceeaşi şi astăzi. Dacă un om se naşte din nou prin puterea Lui Dumnezeu şi începe să slăvească lucrarea făcută de Dumnezeu prin Isus Hristos, recunoscând că are siguranţa iertării păcatelor sale, că nu mai este nimic vrednic de condmnat în viaţa acelora care sunt găsiţi în Hristos Isus, lumea creştină i se împotriveşte. Atunci se spune despre omul acesta: ”Şi-a pierdut minţile, nu mai este scăpare pentru el”, iar ura şi prigonirea din partea lumii creştine se manifestă sub formele cele mai diferite. Dar cel care are mântuirea în Hristos nu se teme de o împotrivire în acest fel, căci este convins că acolo unde este împotrivire, acolo este şi Dumnezeu. Iar acolo unde dăm de formalităţi creştine şi întuneric, acolo se dezlănţuie prigonirea. Cât de important este să ne ţinem tare de cuvintele Mântuitorului spuse ucenicilor Săi: ”Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul.” Trăim vremurile de pe urmă şi diavolul foloseşte toate mijloacele împotriva celor născuţi din Dumnezeu. De aceea să fim neclintiţi în dorinţa noastră de a mărturisi despre dragostea şi puterea Lui Dumnezeu.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

LOCUL SUPREM AL BIBLIEI

Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nici o nenorocire.

Psalmul 119.165

Da, o adevărată dragoste pentru Cartea sfântă ne aduce multă pace, al cărei izvor este în Dumnezeu. Legea Sa să ajungă tovarăşa obişnuită a vieţii noastre; ea va aduce în inimile noastre o adâncă mângâiere pe care nimic altceva nu ne-ar putea-o da. Duhul Sfânt lucrează prin acest cuvânt, ca un Mângâietor a cărui binefăcătoare influenţă vine să alunge frământările inimilor noastre.Nimic nu poate fi o piatră de poticnire pentru acela în care locuieşte Cuvântul lui Dumnezeu. Crucea lui de fiecare zi, ajunge pentru el o plăcere; el este pregătit pentru cuptorul încercării, şi zbuciumat nu se miră de el, nici nu este abătut. El nu este enervat ca acela care e în bogăţie, nici zdrobit prin împotrivire; căci este deasupra împrejurărilor schimbătoare ale vieţii din afară. Dacă Domnul îi trimite o mare încercare a credinţei, care face pe altul să spună: „Aceasta e prea tare, cine o poate îndura?”, credinciosul o primeşte fără a murmura, pentru că greutăţile care se pot naşte în mintea sa sunt stăpânite de teama pe care o are el faţă de legea Dumnezeului său, care pentru el este autoritatea supremă, înaintea căreia se pleacă bucuros. Doamne, lucrează azi în noi această dragoste, această pace, această odihnă.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Evrei 1.4

Care este minunăţia sau superioritatea Numelui acesta de „Fiu” care-I revine Domnului Isus? În gândul de creaţie al lui Dumnezeu şi îngerii au fost numiţi „fiii lui Dumnezeu” (Iov. 2.1). Puternici în întemeierea lor, ca şi în inteligenţa lor ei, sunt „duhuri slujitoare”. În Ps. 103.20 sunt numiţi „tari în putere” Dar Domnul Isus este FIU şi aceasta înseamnă o înălţare pe care îngerii nu o au. „Căci căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: „Tu eşti FIUL Meu, astăzi te-am născut?” (Evr. 1.5). Rugăm cititorul să observe deosebirea dintre „Fiu” cum este numit Domnul Isus şi „fii” cum au fost numiţi îngerii în Iov 2.1. Iată o mărturie pe care este bine să o reţinem. Dumnezeu vorbeşte despre Fiul Său cu toată preţuirea pe care a avut-o din veşnicie. Niciodată nu a vorbit de o fiinţă creată, astfel de lucruri cum a vorbit de Fiul. Fiul nu se deosebeşte numai în rang de îngeri, aşa cum se deosebesc arhanghelii de mulţimea îngerilor; deosebirea nemărginită constă în faptul că El este Cel veşnic, Fiul necreat. Situaţia Sa veşnică rămâne neschimbată, chiar dacă pentru un timp foarte scurt a fost aşezat mai prejos decât îngerii din pricina morţii Lui. De aceea merită să-I aducem toată adorarea, lauda şi mărirea acum şi în vecii vecilor.

Formele pot să-şi facă loc şi în adunările creştinilor, în rugăciunile mereu aceleaşi, în legăturile cu fraţii pe care îi salutaţi prin luarea în deşert a Numelui cel scump, în obişnuinţa de a veni la o adunare, nu pentru ţinta arătată în Scriptură, ci pentru a se face mai răi, prin secte sau grupări care nu sunt altceva decât „taberi” în care s-au statornicit formele. Dacă vrem să mergem cu un Cristos lepădat, trebuie să fim lepădaţi de lume. Dacă Stăpânul nostru a „suferit dincolo de poartă” nu putem să ne aşteptăm să domnim dincoace de poartă. El este: „afară din tabără.” Oh, să ieşim la El, iubiţi creştini.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, bunătatea Ta este proaspătă pentru sufletul meu, dar ce înceată este creşterea mea în harul Tău atotputernic! Inviorează-mă, deschide-mi fiinţa spre orizonturi mai măreţe astăzi.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Cristos.»

1 Corinteni  3,11

Ziua răsplătirii, ziua judecăţii, ziua în care vom sta ca Biserică a lui Isus în faţa tronului de judecată al lui Dumnezeu este foarte, foarte aproape. De aceea, drămuieşte-ţi timpul! Ai grijă ca pe temelia sfinţeniei tale – Isus Cristos – să clădeşti aur, argint şi pietre preţioase. Ţelul vieţii tale să fie slăvirea Numelui Domnului. Lasă prima ta dragoste pentru Isus să fie vlăstarul vieţii şi al acţiunilor tale, căci doar aşa tot ce ai făcut va avea valoare veşnică, iar recolta vieţii tale va fi un adevărat triumf la tronul de judecată a lui Isus. O asemenea viaţă va fi fără îndoială ţinta ata-curilor celui rău, dar Scriptura spune: «Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie» (Psalm 126,5). Pla-nifică-ţi cu mare băgare de seamă timpul, căci în curând nu-1 vei mai avea! «… strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură» (Matei 6,20). Poate te întrebi: cum pot să încep în mod practic să-mi investesc viaţa şi resursele pentru eternitate? Răspunsul – roagă-te mai mult! Citeşte Cuvântul mai mult! Stai în părtăşie cu Dumnezeu mai mult! Acesta este începutul.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod si femei, care se boceau, îsi băteau pieptul, si se tânguiau pentru El.

Luca 23:27

În mulţimea care îl urma pe Mântuitorul spre mormânt, existau câteva suflete care deplângeau sincer şi amarnic. chinurile Lui. Vaiurile şi bocetele lor erau acompaniamentul potrivit pentru marşul durerii. Când îl văd pe Isus ducându-şi prucea spre Calvar, mă alătur femeilor îndurerate şi bocesc cu ele fiindcă, într-adevăr, este o cauză de durere adevărată, o cauză mai profundă decât îşi imaginau ele. Ele boceau nevinovăţia chinuită, bunătatea

persecutată, iubirea rănită, Blândeţea muribundă; însă inima mea are un motiv mai adânc şi mai amar. Păcatele mele au fost biciul care I-a sfâşiat umerii şi au încununat cu spini fruntea Lui sângerândă. Păcatele mele au strigat „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” şi au aşezat crucea pe umerii Săi zdrobiţi. Moartea Sa este destul de îngrozitoare pentru ca întreaga veşnicie să se cutremure, dar faptul că Eu L-am ucis este mult mai dureros, dincolo de lacrimi şi regrete. Nu e greu de ghicit motivul bocetelor femeilor, dar nici una dintre ele nu putea avea mai multe motive să-L iubească decât are inima mea. Văduva din Nain şi-a văzut fiul înviat, dar eu am fost înviat singur la o viaţă nouă. Soacra lui Petru a fost vindecată de friguri, dar eu am fost vindecat de boala păcatului, care este mult mai gravă. Din Maria Magdalena au fost scoşi şapte draci, dar din sufletul meu a fost izgonită o legiune. Maria şi Marta au fost favorizate de vizitele Lui, dar eu locuiesc în permanenţă cu El. Mama Sa i-a născut trupul, dar El a format în mine speranţa slavei. Fiindcă le întrec în datorii pe aceste femei sfinte, lăsaţi-mă să nu rămân în urma lor în exprimarea durerii.

Cu sufletul plin de iubire şi chin

Îi scald picioarele în lacrimi —

Şi plâng mereu în suflet Mirele divin

Căci m-a salvat prin grele patimi.

Seara

Indurarea Ta mă face mare.

Psalmi 18:35

Cuvintele acestea pot fi traduse prin „bunătatea Ta mă face mare”. David a recunoscut bucuros că măreţia Sa nu se datora meritelor lui, ci bunătăţii lui Dumnezeu. „Providenţa” este o alta variantă, şi providenţa nu este nimic altceva decât bunătatea în acţiune. Bunătatea este mugurele, iar providenţa este floarea; bunătatea este sămânţa, şi providenţa este recolta. „Ajutorul Tău” este un alt cuvânt pentru providenţă. Providenţa este aliatul tuturor sfinţilor, care îi ajută în slujba Domnului. Alte două variante sunt „umilinţa” şi „protecţia Ta”. Cuvântul protecţie combină toate ideile menţionate până acum, inclusiv pe cea a umilinţei. Versetul spune că Dumnezeu s-a umilit pe Sine însuşi pentru ca noi să fim mari. Suntem atât de mici încât, dacă Dumnezeu îşi manifestă măreţia, suntem călcaţi în picioare. Dar Dumnezeu, care trebuie să se aplece ca să privească cerurile şi îngerii, îşi apleacă privirile mult mai jos ca să se uite la noi şi ne face mari. Mai sunt câteva versiuni. De exemplu, versiunea Septuaginta spune „pedeapsa Ta m-a făcut mare”, referindu-se la corecţia unui tată. Versiunea caldeeană menţionează că „prin cuvântul Tău am fost îmbogăţit”. Ideea rămâne aceeaşi. David îşi subscrie măreţia bunătăţii Tatălui ceresc. Fie ca acest sentiment să fie oglindit şi în inimile noastre, şi în această seară să ne aruncăm coroanele la picioarele lui Isus strigând „îndurarea Ta mă face mare”. Cât de miraculos am experimentat bunătatea lui Dumnezeu! Cât de blânde au fost pedepsele Lui! Cât de mare răbdarea Lui! Cât de folositoare învăţăturile Lui! Cât de stăruitoare rugăminţile! Meditează la această temă, credinciosule. Trezeşte-ţi recunoştinţa, adânceşte-ţi umilinţa şi reînnoieşte-ţi iubirea înainte să adormi în seara aceasta.

IZVOARE IN DEŞERT

Toate acestea pe mine mă lovesc! (Geneza 42:36)

Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. (Romani 8:28)

Mulţi oameni sunt în lipsă când este vorba de putere. Dar cum se produce puterea?

Acum câteva zile, eu şi prietenul meu treceam pe lângă o centrală electrică ce producea electricitate pentru tramvaie. Am auzit zbârnâitul şi vuietul nenumăratelor roţi ale turbinelor, şi l-am întrebat pe prietenul meu: „Cum se produce puterea?“ El a răspuns: „E generată pur şi simplu de rotirea acestor roţi şi de frecarea pe care ele o creează. Frecarea produce curentul electric“.

Într-un mod similar, când Dumnezeu doreşte să producă mai multă putere în viaţa ta, El creează mai multă frecare. El foloseşte această presiune pentru a genera putere spirituală. Unii oameni nu se pot folosi de ea, şi fug de presiune în loc să primească puterea şi s-o folosească pentru a se ridica deasupra experienţei dureroase care a produs-o. Opoziţia este esenţială pentru menţinerea echilibrului real dintre forţe. Forţa centripetă şi forţa centrifugă acţionează în opoziţie una faţă de cealaltă ca să menţină planeta noastră pe orbită. Acţiunea de propulsare cuplată cu reacţiunea de repulsie menţin Pământul pe orbită în jurul soarelui în loc să-l lanseze în spaţiu şi pe o cale de distrugere sigură.

Dumnezeu ne călăuzeşte vieţile în acelaşi fel. Nu este suficient să avem doar o forţă de propulsare. Avem nevoie şi de o forţă egală de repulsie, aşa că El ne reţine şi ne trece prin încercările vieţii ca să ne testeze. Presiunile ispitelor şi ale încercărilor şi toate lucrurile care par a fi împotriva noastră ne ajută să progresăm şi ne întăresc temelia.

Haideţi să-I mulţumim Lui atât pentru greutăţi cât şi pentru aripile pe care El le produce. Şi realizând că suntem divin propulsaţi, haideţi să alergăm înainte cu credinţă şi răbdare pentru chemarea noastră înaltă şi cerească.   A.B.Simpson

Într-o fabrică sunt roţi şi angrenaje,

Sunt manivele, scripeţi, curele de transmisie întinse sau lejere –

Unele se învârtesc repede, altele se rotesc încet,

Unele împing înainte, altele trag înapoi;

Unele sunt line şi silenţioase, altele sunt agitate şi zgomotoase,

Bat, huruie, zăngăne, se mişcă cu zmucituri;

Într-o confuzie sălbatică, într-un haos aparent,

Ridică, împing, transmit – dar îşi fac treaba.

De la cel mai puternic levier la cel mai mic zimţ sau angrenaj,

Toate se mişcă împreună pentru scopul plănuit;

Şi în spatele lucrării este o minte care controlează,

Şi o forţă care direcţionează, şi o mână care conduce.

Aşa că toate lucrurile lucrează pentru preaiubiţii Domnului;

Unele pot fi rele dacă le luăm singure;

Unele pot părea că ne împiedică; altele pot să ne tragă înapoi;

Dar ele lucrează împreună, şi lucrează spre bine,

Toate dorinţele zădărnicite, toate refuzurile neînduplecate,

Toate contradicţiile, greu de înţeles.

Şi forţa care le ţine, le grăbeşte şi le întârzie,

Le opreşte şi le porneşte şi le ghidează – este mâna Tatălui nostru.

Annie Johnson Flint

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Proverbe 6.-35

Încă de la începutul cărţii, tânărului creştin i-a fost amintit (tot ca o îndatorire de frunte, imediat după teama de Domnul) să asculte de părinţi şi să li se supună lor (cap. 1.8,9). Versetele 20-22 fac o revenire asupra acestui subiect important, pentru a da învăţăturii oferite de tată şi de mamă acelaşi loc pe care Deuteronom 11.18,19 îl atribuie cuvintelor lui Dumnezeu (vezi şi Proverbe 23.22). A asculta de părinţi înseamnă, în lumina acestor versete, a asculta de Dumnezeu: lucru nu numai „drept (Efeseni 6.1), ci şi plăcut în Domnul” (Coloseni 3.20). Fie ca această ascultare să se vadă în căminele creştine cu atât mai mult cu cât ea dispare atât de repede în lumea zilelor noastre! (2 Timotei 3.2). Influenţei căminului i se opune încă o dată cea a femeii străine, care personifică păcatul (cap. 2.16; 5.3,20, apoi 7.5). Să nu fim surprinşi de aceste avertismente repetate. Ştim din experienţă că ispitele îşi înnoiesc atacul; şi vor fi cu atât mai puternice, cu cât vor întâlni în gândurile sau în obiceiurile noastre necurăţii nejudecate.

La rândul ei, lenea deschide larg porţile pentru poftele cărnii, aşa cum putem învăţa şi din istoria lui David şi a îngrozitorului său păcat (2 Samuel 11).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Luca 20:45-21:4

A văzut şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi. Luca 21:2

EXEMPLELE ANONIME

Deşi unele „nume mari” din lucrarea creştină trăiesc deplin învăţăturile lui Cristos Isus, vasta majoritate a creştinilor care-L onorează pe Dumnezeu sunt necunoscuţi şi numele lor nu se trâmbiţează nicăieri. Să ne gândim la pastorii credincioşi ce se zbat în orăşele mici, cu potenţial mic pentru ca bisericile lor să crească. Să ne gândim la misionarii care rareori sunt cunoscuţi în afara cercului îngust al celor ce-i sprijină în lucrare. Gânditi-vă la perechile creştine care îşi iau responsabilitatea să fie părinţi adoptivi, ca astfel să-i ajute pe copii ce au o viaţă grea de dus. Cunosc un om care munceşte ca învăţător într-o şcoală, dar care petrece multe ore în fiecare săptămână pentru a forma noi biserici într-o arie unde nu există mărturia lui Cristos. Nu ajunge niciodată să vorbească într-o biserică mare. Nu a fost citat niciodată şi nu i s-a acordat nici o onoare. Dar nu-i pasă. El ştie că Dumnezeu cunoaşte, şi aceasta contează cu adevărat. În textul de astăzi, văduva care a dat mai mult decât oamenii bogaţi din vremea ei, nu este menţionată cu numele în textul biblic, în mod similar, scriitorul Epistolei către evrei, după ce citează pe câţiva dintre marii eroi ai credinţei, se referă la o mulţime de anonimi, bărbaţi şi femei, care i-au fost credincioşi lui Dumnezeu prin persecuţii de necrezut şi prin suferinţe (Evrei 11:35-40). Poate că vei primi puţină cinste aici pe pământ, dar continuă să faci ceea ce Dumnezeu vrea ca să faci. Lucrarea ta are o valoare eternă şi într-o zi Dumnezeu însuşi te va lăuda pentru că ai fost un exemplu anonim.  H.V.L.

Las altora slava şi faima
Şi fără părere de rău.
Eu caut doar slava lui Isus
                              Şi gloria Numelui Său                      Horton

Dacă slujeşti numai pentru aplauzele oamenilor, vei sacrifica aprobarea lui Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Să ascund Eu de Avraam ce fac? Pentru că Avraam va fi, întradevăr, o națiune mare şi puternică şi toate națiunile pământului vor fi binecuvântate în el.   Geneza 18.17,18

Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci vam numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi leam făcut cunoscut. Ioan 15.15

Părerea obişnuită despre profeție este că ea nu foloseşte oamenilor decât în măsura în care are referire directă la timpul şi la circumstanțele în care ei se află. Nu poate exista o părere mai greşită. Avraam a avut un mult mai mare folos din profeția cu privire la Sodoma şi la Gomora decât a avut Lot; totuşi, acest lucru nu sa întâmplat fiindcă Avraam sa aflat acolo, căci nu el locuia în Sodoma, ci Lot.

 Sunt cu totul de acord că, atunci când va avea loc împlinirea unei profeții în toate detaliile ei, vor fi acolo persoane care vor beneficia cel mai mult de împlinirea ei. Sunt însă convins că cea mai mare valoare a profeției este pentru cei care sunt preocupați cu Hristos şi care vor fi în cer împreună cu El, la fel cum Avraam era alături de Domnul, în loc să fie, ca Lot, în mijlocul cetăților nelegiuite. Dacă lucrurile stau aşa, înseamnă că Apocalipsa ar trebui să ne ofere cea mai mare binecuvântare nouă, care suntem asociați prin har cu Hristos, fiind mădulare ale Trupului Său. Noi însă vom fi în cer atunci când ceasul încercării va veni peste cei care locuiesc pe pământ.

 Este clar că Apocalipsa va constitui o mângâiere minunată şi un mare ajutor pentru sfinții care vor trăi în acea vreme, însă acesta nu este un motiv ca ea să nu fie astăzi de o şi mai mare binecuvântare pentru cei care vor fi răpiți de Hristos înainte de acea vreme. Viziunile profetice vor avea mare preț pentru cei aflați în evenimentele respective, însă cel mai mare preț este întotdeauna ataşat credinței, înainte ca evenimentele să confirme adevărul Cuvântului. Acesta este un principiu invariabil cu privire la profeție şi la adevărul divin, în general. W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit și scrâșnește din dinți împotriva lui. Psalmul 37.2

Cum să întâmpini împotrivirea

După ce a devenit creștină, o femeie hindusă a văzut că toate rudele ei necredincioase căutau să-i facă viața amară. Într-o zi, un misionar a întrebat-o: „Când soțul dumitale se enervează și te persecută, ce faci?“. Ea a răspuns: „Pregătesc mai bine mâncarea și curăț mai bine prin casă. Când îmi vorbește cu răutate, caut să-i răspund cu atenție și să-i arăt în orice fel că, dacă am devenit creștină, am devenit și o soție bună“. Soțul acelei femei s-a împotrivit predicilor misionarului; dar credeți că a putut să se împotrivească și „predicilor“ soției sale? Duhul Sfânt a folosit mărturia ei bună și s-a întors și el la Mântuitorul. Când suntem nedreptățiți, să trăim resentimente? Să căutăm să ne răzbunăm sau să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne răzbune? Dacă-L vom lăsa pe Dumnezeu să lupte pentru noi, nu vom pierde lupta. Puterea dragostei poate schimba pe orice om. Când apar neînțelegeri, cel credincios cu adevărat poate să ierte din toată inima gândind că și pe el l-a iertat Dumnezeu de atâtea ori. Cine nu iartă distruge puntea pe care trebuie să treacă el însuși. Să întâmpinăm împotrivirea cu dragoste și vom vedea roadele ei în viața de familie, dar și în colectivitate!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

POȚI SPARGE TIPARUL (1)

„Cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui?” (loan 9:2)

„Ucenicii Lui L-au întrebat: „învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. Când un om este prins în capcana unui obicei distrugător, obișnuim să spunem: „moștenire de familie”. Psihiatrii ne spun că 90% dintre cei ce abuzează de alții au fost ei înșiși abuzați; pur și simplu ei „exprimă prin gesturi” ceea ce li s-a făcut și lor. Ei spun că dacă alcoolismul și dependența există în familia ta, ai și tu gena dependenței, ceea ce înseamnă că te afli într-un risc mai mare de-a te apuca de băutură sau de droguri. însă trebuie să remarcăm că Domnul Isus nu s-a lansat în dezbaterea pe tema „moștenire sau fire”. în esență, El a spus: „Este doar o ocazie ca Dumnezeu să-Și arate dragostea și harul prin eliberarea acestui om.” Așadar, dacă problema este prea mare pentru tine, ea nu este prea mare pentru Dumnezeu. De fapt este o platformă unde El poate să-și demonstreze harul în viața ta. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Dumnezeu nu-ți consultă trecutul pentru a-ți determina viitorul. înainte de a te întâlni cu Hristos, erai mort spiritual. De aceea El a spus: „trebuie să te naști din nou” (loan 3:3). Din acel moment, trecutul nu mai are nici o putere asupra ta (exceptând puterea pe care i-o dai tu). Așa că, poți scăpa de „moștenirea de familie” prin puterea și harul Domnului.

Textul zilei “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: www.fundatiaseer.ro / Aplicatia Meditatia Zilei (Android) / Meditatiile Zilnice pe YouTube / Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video / Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi)/Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

Sursa: Meditații zilnice din 14 Calendare biblice primite prin Email, prin grija specială a unor surori devotate

https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s