Oswald Chambers: De ce nu ni se spune desluşit?

 

Evreu citind BibliaDe ce nu ni se spune desluşit?

Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul Omului dintre cei morţi.

Marcu 9:9

Nu spune nimic până când Fiul Omului nu a înviat în tine – până când viaţa lui Crisios cel Înviat nu te domină, astfel încât să înţelegi ce i-a învăţat Crisios pe oameni când a trăit pe pământ. Când ajungi la o stare lăuntrică bună, cuvintele pe care le-a rostit Isus îţi sunt atât de clare, încât eşti uimit că nu le-ai înţeles mai înainte. Nu le-ai fi putut înţelege înainte pentru că nu erai matur din punct dc vedere spiritual ca să le poţi purta.

Domnul nostru nu ascunde de noi aceste lucruri; ele nu pot fi purtate până când nu ajungem într-o stare corespunzătoare în viaţa spirituală. “Mai am să vă spun multe alte lucruri, dar acum nu le puteţi purta.” Trebuie să avem comuniune cu viaţa Lui înviată înainte de a putea purta anumite cuvinte. Ştim noi ce înseamnă primirea vieţii înviate a lui Isus?

Dovada că ştim este faptul că putem înţelege Cuvântul Lui. Dumnezeu nu ne poate revela nimic dacă nu avem Duhul Lui. O atitudine îndărătnică îl va împiedica efectiv pe Dumnezeu să ne reveleze ceva. Dacă ne-am format o părere fixă despre o doctrină, lumina lui Dumnezeu nu va mai veni la noi in acea direcţie, căci nu o putem primi. Acest mod îngust de a gândi se va sfârşi imediat ce viaţa Lui de înviere va putea pătrunde în noi.

„Nu spuneţi nimănui…” – dar atât de mulţi spun ce au văzut pe Muntele Transfigurării. Ei au primit viziunea şi mărturisesc despre ea, dar viaţa lor nu se potriveşte cu ea, pentru că Fiul Omului n-a înviat încă in ei. Mă întreb când va lua El chip în tine şi în mine? (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

MATEI 11:12

“împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mîna pe ea.”

Domnul păcii a venit în lumea aceasta ca să aducă fericirea oamenilor şi pace pe pămînt; dar atunci ca şi astăzi, oamenii au refuzat să intre în împărăţia Sa. Ei sînt de acord cu o anumită formă de evlavie, dar de îndată ce Dumnezeu vrea să domnească în viaţa lor şi să le impună voia Sa descoperită prin Cuvîntul Său, este război şi dezbinare. Ştiind că el va fi învins în acest război, Satan a propus creştinătăţii o pace dezonorantă pe care ea a acceptat-o. Dar peste tot unde Dumnezeu are credincioşii Săi, războiul n-a încetat niciodată, ci dimpotrivă devine mereu tot mai îndîrjit.Creştinătatea a încheiat un pact cu lumea şi lumea a pus mîna pe ea. Satan este foarte mulţumit, dar creştinătatea merge din ruină în ruină pînă va sfîrşi într-o apostazie totală.

Textul nostru vorbeşte de o luptă care de asemenea va continua pînă la sfîrşit şi va culmina cu biruinţa definitivă a celor credincioşi. O altă traducere spune că “împărăţia cerurilor este forţată şi cei violenţi pun mîna pe ea.” Ce chemare! Sîntem noi dintre cei “violenţi”? care, prin puterea şi dragostea lui Dumnezeu, asediază fortăreaţa lui Satan şi iau sufletele cu asalt? Sîntem noi dintre luptătorii aceia care invadează împărăţia întunericului şi se împotrivesc vrăjmaşului, luptînd pentru eliberarea sufletelor? Sau sîntem dintre aceia care se mulţumesc că sînt mîntuiţi şi nu le mai pasă de alţii? Domnul Isus nu ne-a spus: “de acum şedeţi liniştiţi că aţi scăpat de Satan”! Nu, nu. El ne-a spus “duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile…” şi “duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Matei 28:19 şi Marcu 16:15). Dar pentru aceasta trebuie o rîvnă din partea noastră, egală cu năvala sau cu violenţa, cum spun unele traduceri. Dacă, prin natura noastră avem puţină putere, El ne dă puterea Sa pentru a domina situaţiile create de Satan care ţine sufletele legate. El ne dă înţelepciune să folosim orice prilej pentru a mărturisi pe Acela care ne-a scăpat pe noi şi vrea să scape şi pe alţii. O, de-am realiza ce răspundere mare avem de a mărturisi din toată inima pe Domnul Isus care ne-a iubit aşa de mult. Să ne gîndim că dacă alţii nu ne-ar fi adus vestea bună a mîntuirii, noi am fi murit în păcatele noastre. “A nu face nimic pentru Hristos, înseamnă a-l servi pe Satan.” J.N.D.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Luaţi jugul Meu asupra voastră.” Matei 11:29

Odată cu ieşirea poporului Israel din Egipt, ei au trebuit să mănânce tot mielul, şi anume cu verdeţuri şi ierburi amare. Cel ce ocoleşte verdeţurile amare, acestuia Mielul nu-i este de ajutor spre a ieşi din Egipt. Dacă cei necredincioşi vorbesc despre noi lucruri neadevărate, pentru noi trebuie să fie un motiv de bucurie, gândindu-ne la cuvintele Lui Isus: ”Bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie.” Dar cum ne comportăm dacă cineva din rudele noastre, sau aşa zişii creştini vorbesc împotriva noastră? Mâncăm noi verdeţurile amare? Dacă vrem să fim binecuvântaţi, atunci nu avem voie să ne plângem de suferinţă, cât de greu ne este, cât trebuie să îndurăm. Acestea nu subt semne bune. Dacă vrem ca umblarea nostră să fie binecuvântată şi să avem folos de pe urma ei, atunci umblarea noastră trebuie să fie asemănătoare cu cea a Domnului. El fiind ocărât, nu a ocărât, nu a ameniţat când a suferit, ci Şi-a încredinţat soarta în mâna Celui ce judecă drept. Câţi sunt dintre aceia, care sunt foarte sensibili! Dacă nu sunt lăudaţi pentru lucrarea lor, consideră că nu au muncit suficient, cu toate că nimeni nu gândeşte aşa ceva despre ei. Dacă îi întreabă cineva dacă au făcut un lucru, sau altul sunt supăraţi. Sunt multe lucruri mărunte pe care oamenii le acceptă din partea lumii, dar dacă sunt făcute de credincioşi, ei se împotrivesc. Se spune în continuu: ”Nu este dragoste de fraţi în lumea aceasta, tot mereu aceleaşi lipsuri.” Acestea nu înseamnă suferinţele Domnului Hristos! Suferim datorită gândurilor proprii. Trebuie să ne cercetăm starea noastră în lumina dumnezeiască. Fraţii şi surorile care trăiesc pentru Domnul nu se plâng în nicio împrejurare. Dumnezeu Însuşi grijeşte de ajutor pentru noi; partea noastră este să-I predăm toate Lui şi să ne încredem în El.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

FĂRĂ TEAMĂ DE OAMENI

Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele Domnului şi se vor teme de tine.

Deuteronom 28.10

Deci, de ce să ne temem de ele? Am da dovadă de neîncredere mai mult decât de credinţă. Dumnezeu ne poate face atât de asemănători cu El, încât oamenii să fie siliţi să recunoască lucrarea Lui în noi, că-I purtăm Numele pe drept şi că suntem într-adevăr ai Lui. Dacă am putea să căpătăm acest har pe care Domnul doreşte să-l răspândească peste noi!

Fiţi siguri că oamenii fără evlavie se tem de adevăraţii sfinţi. La drept vorbind le este silă de ei, dar le este şi teamă de ei. Haman tremura în faţa lui Mardoheu chiar când îi punea la cale moartea (Estera 6). Şi, de fapt, ura lor este rezultatul temerii pe care o au de ei, dar sunt prea mândri pentru a o mărturisi. Să urmăm drumul adevărului şi al dreptăţii, fără să ne cutremurăm de fel. Frica nu este partea oamenilor hotărâţi, ci a acelora care se poartă rău şi luptă împotriva lui Dumnezeu. Dacă în adevăr, Numele Domnului este chemat, pomenit cu smerenie, suntem în siguranţă. Un cetăţean al Romei nu avea decât sa spună: sunt Roman, pentru a avea drept la protecţia legiunilor armatei marelui imperiu; cine este un copil al lui Dumnezeu, are ca pază atotputernicia Lui, care mai lesne ar lăsa cerul fără îngeri, decât să lase pe unul dintre sfinţii Săi fără apărare. Puteţi îndrăzni ca leul în numele adevărului, căci Dumnezeu e cu voi.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. Evrei 10.14

Credinciosul are în Mântuitorul său o stare desăvârşită. El este curăţat şi salvat prin sângele lui Isus primind o natură (fire) nouă. Dumnezeu îl vede pe cel mântuit – care acum este copil şi moştenitor al Său în valoarea nemărginită a lucrării şi a persoanei Mântuitorului. El ne spune: „Acum dar, nu mai este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus.” Dumnezeu a împlinit o lucrare desăvârşită: „Şi voi PRIN El sunteţi în Cristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare” (1 Cor. 1.30).

În ceea ce priveşte umblarea şi starea creştinului există un progres şi o creştere. Lucrarea lui Dumnezeu pentru creştin este desăvârşită datorită mântuirii sale veşnice, pe când lucrarea lui Dumnezeu în credincios încă nu a luat sfârşit. Creştinul trebuie să se întărească duhovniceşte, să crească în interior, să ajungă la maturitate şi în toate să se asemene Mântuitorului său. Aceasta e şi dorinţa oricărui credincios adevărat. Cu fidelitate un astfel de creştin ascultă de glasul Păstorului. El se roagă şi umblă în frică de Dumnezeu. Creştinul ştie că sfânta lui chemare este ca să trăiască pentru Cel care a murit în locul lui.

Abia atunci când credinciosul va vedea pe Domnul său, va fi în vecii vecilor ca El. De aceea, să rămânem credincioşi promisiunilor Lui până ne va lua la El în împărăţia Sa.Sunt mulţi inşi care în loc să privească la Cristos şi la moartea Sa, se uită la ei înşişi. Se uită mai mult la capacităţile lor decât la ce li s-a dat în afară de ei şi astfel sunt înlănţuiţi într-o stare de nesiguranţă, de plâns şi de aceea nu-şi pot lua locul de închinători fericiţi. Ei se roagă şi cer mântuirea, în loc să se bucure că o au. Privesc la faptele lor slabe în loc să privească la Cristos, care a făcut o ispăşire deplină.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, minunea de a fi una cu Tine aşa cum Tu eşti una cu Tatăl! Acordă-ne această unitate pentru slava Ta şi, în acest scop, înalţă peste noi lumina Feţei Tale şi dă-ne pacea.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul postru Isus Cristos!»

1 Corinteni 15,55-57

Ca o a cincea consecinţă a jertfei lui Cristos pe cruce, aş vrea să înţelegem repercusiunile pe care moartea Lui le-a avut asupra morţii. Moartea este o realitate crudă. Acest lucru l-au simţit mulţi dintre cititorii mei când au stat lângă mormântul unei persoane dragi. Nici Domnul Isus nu a ignorat realitatea şi duritatea ei. Când a mers în Beta-nia să îl învie pe prietenul Sau Lazăr, care era mort de 4 zile, a plâns la mormântul acestuia. Dar, totodată există şi o altă realitate minunată, şi anume învingerea morţii pjdn moartea lui Isus. Cu toate că îmbătrâneşti, promisiunea Psalmului 92 este valabilă şi pentru tine; în plus, conform cuvintelor apostolului Pavel, în interiorul tău întinereşti: «iik- chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi» (2 Cor. 4,16). Un asemenea om are tinereţea veşnică descrisă de Psalmul 103,5 şi va deveni asemenea unui stejar. Aici este minunea! Prin moartea Sa, Isus Cristos ne-a împăcat cu Dumnezeu, ne-a eliberat de sub puterea lui Satan, ne-a salvat din robia păcatului şi ne-a dăruit viaţa veşnică.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava Mea?

Psalmi 4:2

Un scriitor inspirat a întocmit o listă a tristelor onoruri acordate de orbitul Israel mult-aşteptatului Rege. Mai întâi, L-au purtat într-o procesiune de onoare, 1a care au luat parte legionari romani, preoţi iudei, bărbaţi şi femei, în timp ce Regele îşi purta singur crucea. Acesta a fost triumful dăruit de lume Celui care i-a învins cel mai crunt duşman. Strigătele de batjocură L-au aclamat şi ocările I-au fost singurele cuvinte de laudă. Apoi, I-au oferit vin în semn de mare cinste. In loc să-I ofere o cupă aurită cu vinul primilor struguri, i-au dat să bea drogul ucigaşilor condamnaţi, pe care 1-a refuzat fiindcă voia să simtă Conştient gustul morţii. Când a strigat „mi-e sete” (Ioan 19:28), i-au dat oţet amestecat cu fiere, atingându-i buzele cu un burete. Câtă răutate şi lipsă de ospitalitate faţă de Fiul Regelui. În al treilea rând, i-au asigurat o gardă de onoare, care şi-a arătat Stima faţă de El trăgându-i la sorţi hainele, considerate pradă de război. Aceştia au fost paznicii Celui slăvit în cer — patru jucători brutali. I s-a găsit un tron de onoare pe lemnul blestemat al crucii, fiindcă oamenii răzvrătiţi nu au putut afla alt loc de odihnă pentru Domnul lor. Crucea era, de fapt, expresia sentimentelor lumii faţă de El. „Iată”, păreau să spună ei, „modul în care L-am trata şi pe Dumnezeu, dacă am putea ajunge la El”. In cele din urmă, titlul Său de onoare a fost „regele iudeilor” dar naţiunea aceasta orbită L-a negat, şi L-a numit în realitate „Regele hoţilor”, preferându-1 pe Baraba şi plasându-L pe Isus între doi tâlhari. Slava Sa a fost transformată în batjocură de către fiii oamenilor, dar va străluci mereu în ochii sfinţilor şi ai îngerilor, din veşnicie în veşnicie.

Seara

Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăvește-mă de vina sângelui vărsat, si limba mea va lăuda îndurarea Ta.

Psalmi 51:14

În această mărturisire solemnă, cel dintâi lucru care ne sare în ochi este faptul că David şi-a recunoscut vina. Nu a numit-o ucidere, şi nu a tratat-o ca pe un accident întâmplat unui om vrednic, ci i-a menţionat adevăratul nume, vina sângelui vărsat. Deşi nu îl ucisese cu mâna lui pe Urie, soţul Batşebei, plănuise uciderea în inima lui; în faţa Domnului, era un ucigaş. învaţă să fii cinstit cu Dumnezeu în mărturisirile pe care I le faci. Nu-ţi ascunde păcatele sub nume frumoase; oricum le-ai numi, nu vor fi mai plăcute. Priveşte-ţi păcatele aşa cum le priveşte Dumnezeu; recunoaşte-le adevăratul caracter cu inima deschisă. Observă că David era evident apăsat de ticăloşia păcatului său. Este uşor să vorbeşti, dar greu să simţi înţelesul vorbelor. Psalmul 51 este portretul unui suflet chinuit de remuşcări. Să căutăm să simţim aceeaşi tulburare fiindcă, oricât de excelente ar fi cuvintele noastre, dacă nu suntem conştienţi că păcatele noastre ne duc în iad, nu putem aştepta iertarea. Textul nostru este o rugăciune fierbinte adresată Dumnezeului mântuirii. Este dreptul Lui să ierte; mântuirea celor care Îl caută se oglindeşte în numele şi natura Sa. Mai mult, textul II numeşte „Dumnezeul mântuirii mele” (subl. autorului). Da, binecuvântat să-I fie numele! Ori de câte ori II caut prin sângele lui Isus, primesc bucurie prin „Dumnezeul mântuirii mele”. Psalmistul sfârşeşte cu un jurământ vrednic de laudă: dacă Dumnezeu îl va izbăvi, va cânta — nu, mai mult decât atât, va „lăuda”. Cine ar putea cânta un alt cântec în faţa unei asemenea îndurări! Observă subiectul cântecului: îndurarea lui Dumnezeu. Trebuie să lăudăm lucrarea scumpului nostru Mântuitor, iar cel care ştie cela mi mult despre dragostea iertătoare va cânta cel mai tare.

IZVOARE IN DEŞERT

Puterea lor stă în a fi liniştiţi. (Isaia 30:7, KJV)

Liniştea interioară este absolut necesară în adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. Mi-amintesc că am învăţat aceasta într-o perioadă de mare criză din viaţa mea. Întreaga mea fiinţă părea să palpite de nelinişte, şi nevoia pe care o simţeam după o intervenţie rapidă şi puternică era copleşitoare. Însă circumstanţele erau de aşa natură că nu puteam face nimic, şi persoana care m-ar fi putut ajuta nu făcea nimic.

Pentru un timp părea ca şi cum m-aş fi făcut ţăndări din cauza frământării mele interioare. Apoi, dintr-odată, „un susur blând şi subţire“ (1 Împăraţi 19:12) a şoptit în adâncul sufletului meu: „Opreşte-te, şi să ştii că Eu sunt Dumnezeu“ (Psalmul 46:10). Cuvintele au fost rostite cu putere, şi am ascultat. M-am adunat, aducându-mi trupul la linişte deplină, şi am forţat duhul meu tulburat să tacă. Abia atunci, uitându-mă în sus şi aşteptând, am ştiut că Dumnezeu era Cel care vorbise. El era în mijlocul crizei mele şi a neajutorării mele, şi eu m-am odihnit în El.

Aceasta a fost o experienţă pe care n-aş fi ratat-o pentru nimic în lume. Aş putea spune că din liniştea aceea părea să provină puterea care a rezolvat criza şi care a condus foarte repede la o soluţie de mare succes. În timpul acestei crize am învăţat efectiv că „puterea [mea] stă în a fi liniştit“.   Hannah Whithall Smith

Există o pasivitate perfectă care nu este lene. Este o linişte vie născută din încredere. Tensiunea tăcută nu este încredere, ci doar nelinişte comprimată.

Nu în larma furtunii urlătoare,

  Nu în cutremur sau flăcări devoratoare;

Ci în liniştea care poate transforma orice frică,

  A venit la profet susurul blând şi liniştit.

O, suflete, taci pe muntele lui Dumnezeu,

  Chiar dacă grijile şi nevoile se agită în jurul tău ca o mare;

Din rugăciuni, cereri şi dorinţe nemărturisite,

  Opreşte-te, şi ascultă ce-ţi va spune Dumnezeu.

Orice părtăşie are pauze de odihnă,

  Forţe noi cresc cu fiecare nivel de putere;

Cele mai plăcute Aleluia ale celor binecuvântaţi

  Sunt tăcute, timp de jumătate de oră.

O, odihneşte-te, într-o linişte totală a sufletului,

  Renunţă la cuvinte, lasă rugăciunea şi lauda pentru un timp,

Lasă-ţi întreaga fiinţă, liniştită, în controlul Lui,

  Şi învaţă întreaga semnificaţie a glasului şi zâmbetului Lui.

Nu să lupţi ca un atlet pentru o cunună,

  Nici să apuci cerul prin violenţa voinţei;

Ci să şezi cu Tatăl tău ca un copil,

  Şi să cunoşti fericirea care urmează după al Său „Fii liniştit!“

  Mary Rowles Jarvis

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Proverbe 4.20-27; 5.1-23

Simţurile celui credincios (ilustrate în aceste versete de organele vitale) trebuie să rămână în totalitate sub controlul înţelepciunii. Această înţelepciune, drag prieten creştin, îţi este pusă la dispoziţie de Dumnezeu (Iacov 1.5), pentru că tu ai răspunderea să-ţi controlezi urechile (v. 20), ochii (v. 21,25), picioarele (v. 26,27; vezi Psalmul 119.101), gândurile, buzele (cap. 5.2) şi, mai presus de toate, inima, centrul motor care guvernează întreaga fiinţă (v. 23). Ţine de tine ca inima să nu-ţi fie prinsă (în cursă). Câţi nu şi-au irosit viaţa şi nu au vărsat lacrimi amare, pentru că, în tinereţea lor, au lăsat să se dezvolte în ei afecţiuni care nu erau după voia Domnului…

Dacă buzele sunt poarta de ieşire a inimii, ochii sunt principala poartă de intrare. Să veghem ca ochii noştri să privească drept înainte, spre Isus, ţinta alergării credinţei (Evrei 12.2)! In felul acesta, nicio lăcomie nu va putea găsi acces de bunăvoie în inima noastră.

Versetul 8 şi următoarele descriu mizeria celui care se lasă deturnat de „străină”, a celui care şi-a dat anii „celui nemilos” (v. 9). I-am dat şi noi deja prea mulţi ani lui Satan, înainte de convertirea noastră. Am mai dori oare să reintrăm sub stăpânirea lui…?

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Samuel 30:7-10; 21-25

Partea trebuie să fie aceeaşi atât pentru cel ce s-a coborât pe câmpul de bătaie cât şi pentru cel ce a rămas la calabalâcuri: s-o împartă deopotrivă. 1 Samuel 30:24

CUM POT SĂ AJUT?

La ceremonia de sfinţire a unei mari catedrale din Milano, o fetiţă din mulţime a strigat: „Şi eu am ajutat la construcţie! Şi eu am ajutat să se construiască!” „Cum?” a întrebat unul din soldaţii de pază care se afla în apropiere. „Spune-mi ce ai făcut?” Fetiţa a răspuns: „Am adus prânzul pentru tăticu în timp ce lucra aici”. Avea dreptate. Deşi nu luase parte activă la construcţie, eforturile ei au contribuit la terminarea acelui edificiu minunat. Cerul va fi plin de surprize. Printre ele, cred, va fi recunoaşterea eforturilor acelor credincioşi care L-au servit pe Domnul, necunoscuţi şi neapreciaţi de nimeni. Adeseori credem că cei angajaţi pe frontul conflictului spiritual cu cel rău vor primi mai mare răsplată de la Domnul decât ceilalţi. Dar toţi credincioşii care vor fi stat la locul în care i-a pus Domnul vor auzi vocea Lui, spunându-le: „Bine rob bun şi credincios!” In 1 Samuei 30:24, David a spus celor care au rămas la calabalâcuri să împartă egal din prada de război cu cei care au fost în luptă. Acelaşi lucru este valabil şi în serviciul lui Cristos. Credincioşii, care din pricina bolilor sau a împrejurărilor nu pot să-L servească la fel ca alţii, dar care fac ceea ce pot, vor primi aceeaşi răsplată ca acei din prima linie a conflictului. Isus a spus că „Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său… şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Matei 16:27). Astfel, chiar dacă suntem în vâltoarea luptei, sau în spatele frontului, este o răsplată pentru fiecare din noi.  R.W.D.

Orice slujbă pentru Mire
Va avea o răsplătire.
Faptele din bucurie
Vor rămâne pe vecie.  D.J.D.

O faptă măruntă făcută în Numele lui Isus nu este o faptă măruntă.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el; dar Ioan Îl oprea, spunând: „Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?“. Şi Isus, răspunzând, ia zis: „Lasă acum; pentru că aşa se cuvine, să împlinim toată dreptatea“. Matei 3.1315

În această Evanghelie, care Îl prezintă pe Domnul Isus ca Împărat, pare uimitor ca El să fie botezat cu botezul lui Ioan pentru pocăință, fiindcă El este în mod absolut lipsit de păcat. Ioan na putut înțelege acest lucru, însă Domnul ia spus că se cuvenea să împlinească toată dreptatea. Acesta în mod sigur nu este un exemplu pentru noi astăzi, căci nimeni nu poate fi acum botezat cu botezul lui Ioan.

 Cât de minunat este faptul că Domnul Isus Sa identificat astfel cu cei care îşi mărturiseau păcatele! Deşi lipsit de păcat, El de fapt mărturisea păcatele celor credincioşi ca şi cum erau ale Sale. Botezul vorbeşte despre moarte şi despre îngropare. Astfel, El a arătat către acel moment, de la cruce, când avea să ia asupra Sa păcatele celor care aveau să creadă în El.

În general, împărații şi oamenii mari ai acestei lumi nu au gândul de a se identifica în mod deplin cu starea supuşilor lor. Ei doresc mai degrabă să se înalțe deasupra celor din popor.

 Acesta a fost caracterul lui Saul, primul împărat al lui Israel. David, care a fost ales de Dumnezeu ca împărat, a luat asupra sa, întro anumită măsură şi în anumite împrejurări, responsabilitatea falimentelor poporului. În alte cazuri însă, a falimentat şi el în această privință. Fiului său Solomon ia lipsit însă cu totul această virtute, iar acest lucru sa extins aproape la toți împărații care iau urmat. Evanghelia după Matei niL arată pe Împăratul ales de Dumnezeu pus la încercare şi dovedit, în toată viața Sa pe pământ, ca fiind perfect potrivit pentru a domni.L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

El [Avraam] nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu …, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredințat că El ce făgăduiește, poate să și împlinească. Romani 4.20,21

Credința

Credința este acceptarea mărturiei lui Dumnezeu în suflet. Această acceptare este lucrată de puterea lui Dumnezeu.Credința face viitorul prezent și nevăzutul vizibil.

Credința este marele principiu al vieții divine de la început până la sfârșit. Suntem îndreptățiți prin credință și trăim prin credință; stăm prin credință și umblăm prin credință.

Credința Îl onorează pe Dumnezeu, iar Dumnezeu onorează credința. Conform Cuvântului lui Dumnezeu, credința înseamnă să dai dreptate lui Dumnezeu în Hristos. Credința se bazează exclusiv pe El. Astfel, gândirea este dominată și umplută tot mai mult de El și devine o rugăciune continuă. A te baza pe Dumnezeu este altceva decât a te baza pe binecuvântările lui Dumnezeu. Pentru a savura binecuvântări nu am nevoie de credință, dar pentru a mă baza pe Dumnezeu este nevoie de credință. Dumnezeu ne ia câteodată unul sau altul din daruri, pentru ca, credința noastră să se înflăcăreze și să învățăm să ne bazăm doar pe El. Dumnezeu nu consideră credința niciodată prea îndrăzneață.

Credința înseamnă să te bazezi deplin pe corectitudinea și credincioșia lui Dumnezeu, iar orice cuvânt din gura Lui să-l consideri ca fiind mai prețios și mai adevărat decât tot ce putem percepe cu simțămintele noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu” (loan 15:12)

Trage aer în piept și ține-l acolo o clipă. Acum expiră. Unde s-a dus aerul? Aerul pe care tocmai l-ai dat afară va face înconjurul pământului în următoarele doisprezece luni, timp în care fiecare moleculă pe care ai expirat-o va fi inspirată de altcineva pentru a fi expirată din nou. în felul acesta noi suntem legați unii față de alții, suntem conectați prin respirație unii de alții și de Cel care a suflat prima oară peste noi suflare de viață. întrucât există o chimie comună membrilor din rasa umană, suntem interdependenți. Noi suntem afectați pozitiv sau negativ de faptele celorlalți. în perioada generației egoiste denumită „Generația Eu”, era un lucru obișnuit să-i auzi pe oameni spunând: „Câtă vreme nu rănesc pe nimeni, nu e treaba nimănui ce fac eu”. Din nefericire, tot ceea ce facem îi afectează pe oameni și nu există așa numitele fapte complet independente. Poetul John Donne a scris: „Nici un om nu este o insulă, în întregime singură, ci fiecare om este o bucată de continent, o piesă dintr-un întreg”. Având lucrul acesta în minte, citește aceste două versete:

1) „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (loan 13:34).

2) „Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții” (Romani 13:8). Asta înseamnă că astăzi ai obligația să arăți că-ți pasă într-un mod practic.

Textul zilei “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: www.fundatiaseer.ro / Aplicatia Meditatia Zilei (Android) / Meditatiile Zilnice pe YouTube / Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video / Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi)/Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

Sursa: Meditații zilnice din 14 Calendare biblice primite prin Email, prin grija specială a unor surori devotate

https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s