Oswald CHAMBERS: Ciocnirea dintre Dumnezeu şi păcat

26818-08012015-1-peter-2-24-social

Ciocnirea dintre Dumnezeu şi păcat

El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn.

I Petru 2:24

Crucea lui Isus este revelaţia judecăţii lui Dumnezeu asupra păcatului. Nu asocia niciodată crucea lui Isus Cristos cu martiriul. Crucea a fost un triumf suprem care a zdruncinat înseşi temeliile iadului. Nu există nimic mai sigur în timp sau eternitate decât ceea ce a făcut Isus Cristos pe cruce. El a repus întreaga rasă umană într-o relaţie corectă cu Dumnezeu. A făcut din răscumpărare baza vieţii umane, a deschis o cale pentru ca fiecare om să poată ajunge în comuniune cu Dumnezeu.

Crucea n-a fost o întâmplare în viaţa lui Isus: El a venit tocmai pentru ea. EI este „Mielul jertfit de la întemeierea lumii”. Întruparea lui Cristos n-ar avea nici un sens fără Cruce. Fereşte-te să-L separi pe Dumnezeu arătat în carne de Fiul devenit păcat. Întruparea s-a făcut cu scopul răscumpărării. Dumnezeu S-a întrupat pentru a da la o parte păcatul, nu pentru a realiza ceva pentru Sine însuşi. Crucea este evenimentul central al timpului şi al eternităţii, precum şi răspunsul la enigmele acestora.

Crucea nu este crucea unui om, ci Crucea lui Dumnezeu şi ea nu poate fi niciodată înţeleasă prin experienţa umană. Crucea este arătarea naturii lui Dumnezeu, poarta prin care oricare om poate ajunge în unire cu Dumnezeu. Când ajungem la Cruce, noi nu trecem prin ea, ci rămânem în viaţa spre care Crucea este poarta.

Centrul mântuirii este Crucea lui Isus; mântuirea se obţine atât de uşor, deoarece ea L-a costat atât de mult pe Dumnezeu. Crucea este locul unde Dumnezeu se uneşte cu omul păcătos în urma unei lovituri puternice şi unde se deschide calea către viaţă – dar această lovitură a fost asupra inimii lui Dumnezeu. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

6 A p r i l i e 

MANA DE DIMINEAŢĂ

EFESENI 6:18

“Faceţi tot timpul prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciuni pentru toţi sfinţii.”

Rugăciunea nu trebuie să fie o formă, ea nu este o repetare mecanică şi nu trebuie să devină un clişeu. Rugăciunea adevărată este o viaţă, un curent continuu, o putere, este o proslăvire a lui Dumnezeu. Dar ea mai este şi o luptă, o forţă ofensivă, îmbrăcată cu autoritatea Domnului Isus şi bazată pe cuvintele şi făgăduinţele lui Dumnezeu. Rugăciunea nu se opreşte; noi trebuie să ne rugăm în orice vreme, cu intensitatea, cu ardoarea şi implorarea inspirate de Duhul Sfînt. Cuvîntul implorare exprimă căldura unei profunde dorinţe a inimii. Apostolul Pavel a avut grijă să arate că rugăciunea este o parte vitală a armurii luptătorului; o putere indispensabilă în lupta spirituală împotriva vrăjmaşului, dar care trebuie să îmbrăţişeze şi pe ceilalţi sfinţi care sînt ca şi noi luptători în războiul sfînt “împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunericului, împotriva duhurilor răutăţii din locurile cereşti.” (Ef.6:12). În consecinţă cîmpul de acţiune al rugăciunii este foarte întins. Să nu ne sustragem de la datoria de a ne ruga, nici să nu o neglijăm, rugîndu-ne sporadic, fără elan şi mai ales, fără credinţă.

Să privim cîmpul de bătălie ocupat de forţele împotrivitoare! Dar el este acoperit de un nor de tămîie care se ridică spre cer. Sînt rugăciunile sfinţilor. Ca şi stîlpul de nor care se aşeza odinioară între Israel şi Egipteni, prezenţa Domnului Isus protejează pe sfinţii Lui în tot timpul luptei. Oh, va veni odată şi vremea odihnei noastre, cînd cuvîntul sau ideea de luptă va dispare definitiv din vocabularul ceresc. Rugăciunea pricepută, învăţată de Dumnezeu şi condusă de Duhul Sfînt, cîştigă o biruinţă deplină.

Cînd ne rugăm, să fim conştienţi că sîntem un singur duh cu Domnul. Cîtă vreme sîntem aici pe pămînt sîntem în război. În spatele tuturor împotrivirilor oamenilor faţă de Dumnezeu şi de lucrarea Lui, este o rezistenţă invizibilă a vrăjmaşului şi a hoardelor lui. Înarmaţi de Conducătorul nostru dumnezeiesc, fiind fermi în El, luptătorii, chiar dacă au împotriva lor pe aceşti vrăjmaşi puternici şi reali, vor fi mai mult decît biruitori prin Acela care ne-a iubit. Lupta va creşte în intensitate, fără încetare; ea se va termina numai cînd Domnul Isus va ridica pe ai Săi la sunetul trîmbiţei.”A birui pe Satan, a rezista ispitelor lui, dovedeşte vigoarea vieţii creştine. Pentru aceasta avem nevoie să fim ocupaţi cu Domnul Isus.” J.N.D.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Dar după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.” Isaia 53:10

Dacă privim suferinţele Mântuitorului atunci putem constata că scopul acestora nu a fost înţeles pe vremea aceea. Cei care-L iubeau, apropiaţii Lui erau îngrijoraţi de soarta Lui, şiL pângeau. De aceea Isus le spune femeilor care-L plângeau în drumul spre Calvar: ”Nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri!” Chiar şi pe Petru a trebuit să-l mustre, când acesta I-a spus:” Să Te ferească Dumnezeu, Doamne, să nu Ţi Se întâmple aşa ceva!” El i-a răspuns:” Înapoia Mea, Satano; căci gândurile tale nu sunt gânduriel Lui, ci gânduri de-ale oamenilor.” În zilele noastre oare nu este asemănător? Nu înţelegem rostul suferinţelor Lui, şi de aceea ne rezumăm doar al superficialităţi. Pavel spunea:” Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu îmlinesc ce lipseşte suferinţelor Lui Hristos pentru trupul Lui, care este Biserica.” Coloseni 1:24. Domnul Isus a fost o adevărată jertfă de ispăşire;El a fost mânat de dorinţa de a ne asigura o mântuire dplină, desăvârşită, şi care să dureze veşnic. De aceea a putut purta şi îndura suferinţa. Dar în toate acestea nu Şi-a pierdut nimic din măreţia Sa. De aceea a trebuit să recunoască până şi sutaşul care a asistat la răstignire: ”Cu adevărat acesta a fost Fiul Lui Dumnezeu!” Mai pe urmă mulţi au fost luminaţi cu privire la necestatea suferinţelor Sale, fiind neîncetat mulţumitori până în veşnicie pentru ceea ce a făcut El pentru ei, lăudând Mielul Sfânt.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

UN ÎMPĂRAT, UN DOMN

Domnul va fi împărat peste tot pământul; în ziua aceea Domnul va fi singurul Domn şi Numele Său va fi singurul Nume.

Zaharia 14.9

Viitor binecuvântat! Aici nu e visarea unei înflăcărări, ci mărturisirea neschimbatului Cuvânt. Domnul va fi cunoscut de toate popoarele şi slăvita Sa putere va fi recunoscută de toate triburile pământului însă, cât suntem de departe de acel timp! Cine se pleacă în faţa marelui Rege? Câtă revoltă, împotrivire faţă de El! Şi pe pământ, câtă mulţime de domni şi zei! Chiar printre creştinii, câte deosebiri de păreri despre Domnul Cristos şi Evanghelie! Dar într-o zi nu va fi decât un singur Rege si un singur Domn. Oh, să strigăm în fiecare zi: „Vie împărăţia Ta!”Să nu tot discutăm când va veni acel timp, de teamă să nu pierdem binefăcătoarea siguranţă ca va fi aşa. Pe cât de sigur că Duhul Sfânt a vorbit prin prorocul, tot atât de sigur e şi că tot pământul va fi plin de slava Sa. Domnul Isus n-a murit în zadar; nici Duhul lui Dumnezeu nu lucrează în zadar. Planul Tatălui nu va fi răsturnat. Acolo unde a biruit Satana, Domnul Isus va fi încununat cu slavă şi Domnul atotputernic îşi va restabili domnia. Să mergem deci la treburile noastre zilnice şi la serviciul nostru obişnuit, întăriţi în această credinţă.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 David a zis lui Saul: Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el. 1 Samuel 17.32

David a stat în faţa lui Saul, împăratul Israelului, a cărui obligaţie era de a-l întâmpina pe acel duşman aprig al poporului – Goliat – şi de a face să ia sfârşit cele patruzeci de zile de ocări aduse poporului şi Dumnezeului Celui Viu. Starea intimă, înaltă, a credinţei lui David se vede din răspunsul lui către Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.”

David nu putea să-l înfrângă pe Goliat cu propria sa putere, dar Dumnezeul Cel Viu, pe care se bizuie în toată credinţa, poate să biruie. În faţa ochiului său duhovnicesc stătea Acela, care odinioară era în faţa zidurilor Ierihonului când Iosua a trebuit să lupte. Această „căpetenie a oştirilor lui Dumnezeu” mai este şi azi în acţiune. Lupta lui Israel în acele zile era o luptă a lui Dumnezeu, la fel ca atunci când soarele şi luna trebuia să se oprească din mersul lor, ca Iosua să judece pe canaaniţi cu judecata lui Dumnezeu.Nimic nu ne dă fermitate şi dârzenie în luptă ca adevărul că acţionăm pentru Dumnezeu şi că El este cu noi. Având convingerea că stăm de partea lui Dumnezeu nimic nu ne poate abate de la calea slujbei pentru El. Pavel putea să spună: „Pot totul ÎN Cristos care mă întăreşte” (Fil. 4.13). Cel mai slab credincios poate totul prin Cristos. David a cunoscut puterea prezenţei lui Dumnezeu în pustietate şi singurătate, înainte de a ieşi la iveală. Acolo Dumnezeu l-a scăpat din ghearele leului şi din laba ursului, şi acum El îl poate scăpa din mâna filisteanului. Aceasta este credinţa adevărată: care în orice împrejurare se alipeşte de Dumnezeu.

Raymond Lull, nobil spaniol, strălucit profesor universitar din sec. al XIII-lea, fiind omorât cu pietre, a spus: NUMAI ISUS.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

0, Doamne, vreau să Te slăvesc pentru răscumpărarea Ta cea măreaţă care acţionează la rădăcina tuturor problemelor noastre. Prin puterea ta cea mare, învie-ne la înnoirea vieţii în această zi de Paşti.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în EL Căci tot ce este în lume — pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii — nu este de la Tatăl, ci din lume.»

1 Ioan 2,15-16

Dacă evaluăm toate aceste efecte pe care moartea lui Isus le-a avut asupra acestei lumi, trebuie să ne gândim şi cine este stăpânul, Dumnezeul ei. Dumnezeul lumii este Satan, prinţul întunericului. Dar exact pe acest pământ, pentru această lume, Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce şi 1-a înfrânt pe Satan, stăpânitorul ei. Prin urmare oricine crede în Domnul cel răstignit şi în moartea Sa este şi el crucificat şi mort faţă de păcat, iar duhul lumii nu mai are nici o pu-tere asupra lui. Acesta este scopul morţii lui Isus, după cum spune textul din Galateni 1,4: «El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău…». Nu este trist când copiii lui Dumnezeu refuză despărţirea totală de lume? Fiecare asociere conştientă cu duhul lumii înseamnă crucificarea din nou a Domnului Isus. Un copil al lui Dumnezeu trăieşte prin naşterea din nou într-o nouă dimensiune, căci este scris: «Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos» (Filip. 3,20). Prin puterea morţii lui Isus trăim acum în lume, dar nu mai facem parte din ea.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Să ieşim dar afară din tabără la EL

Evrei 13:13

Purtându-şi crucea, Isus a ieşit afară din tabără ca să sufere. Motivul pentru care creştinul părăseşte tabăra păcătoasă a lumii nu trebuie să fie acela că îi place să fie singur, ci pentru că Isus a făcut aşa, şi ucenicii Săi trebuie să-I urmeze exemplul. Christos nu a fost „din lume” (loan 17:14). Viaţa şi mărturia Sa au fost un continuu protest faţă de conformitatea cu lumea. Nu vei găsi nicăieri atâta dragoste pentru neamul omenesc ca în inima Sa, dar El s-a despărţit totuşi de păcătoşi. Ca şi El, poporul Său trebuie să iasă „afară din tabără la El”. Trebuie să ia poziţie ca martori ai adevărului. Trebuie să fie pregătiţi să meargă pe drumul cel strâmt. Trebuie să aibă inimi curajoase, netemătoare, care să-L iubească pe Christos în primul rând şi adevărul Său în al doilea rând, mai presus de orice pe lume. Isus vrea ca poporul Său să iasă afară din tabără pentru propria lor sfinţire. Nu poţi să creşti în har dacă te conformezi lumii. Viaţa de despărţire poate să fie un drum al durerii, dar este calea spre siguranţă. Şi deşi viaţa despărţită te va costa multe dureri şi îţi va aduce o bătălie în fiecare zi, va fi o viaţă fericită până la urmă. Nici o bucurie nu o poate întrece pe cea a unui soldat al lui Christos. Isus i se descoperă şi îi oferă atâta mângâiere încât războinicul se simte mai calm şi mai liniştit în luptă decât se simt ceilalţi în timpul odihnei. Drumul sfinţeniei este drumul părtăşiei. Dacă II urmăm pe Christos afară din tabără prin harul Său divin sperăm să câştigăm coroana. Coroana de glorie va urma crucea despărţirii. Un moment de ruşine va fi răsplătit de glorie eternă; clipele de suferinţă nu vor mai însemna nimic când vom fi „întotdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17).

Seara

În numele Domnului, le tai în bucăţi.

Psalmi 118:12

Domnul nostru Isus, prin moartea Sa, nu a răscumpărat doar o parte din noi, ci întreaga noastră fiinţă. Prin răstignirea şi moartea Sa, a intenţionat întreaga noastră sfinţire — duh, suflet şi trup — astfel încât să poată domni fără nici un rival în triplul Său regat. Este treaba firii născute din nou prin Dumnezeu să susţină drepturile Domnului Isus Christos. Suflete, de vreme ce eşti copil al lui Dumnezeu, trebuie să cucereşti fiecare parte din tine care nu este supusă lui Christos; trebuie să-ţi pleci toate puterile şi pasiunile în faţa sceptrului de argint al domniei lui Isus. Nu trebuie să fii mulţumit până când Cel care este Rege prin răscumpărare nu devine Rege prin încoronare şi nu preia controlul în viaţa ta. Văzând că păcatul nu mai are nici un drept asupra noastră, purtăm lupta cea bună a credinţei şi căutăm, în numele lui Dumnezeu, s-o ducem până la capăt. Trupul meu este un mădular al lui Christos. Voi tolera să fie condus de prinţul întunericului? Suflete, Christos a suferit pentru păcatele tale şi te-a răscumpărat cu sânge preţios. Vei permite ca memoria ta să devină o magazie a răului, şi pasiunile tale combustibile pentru focul nedreptăţii? Vei permite ca judecata ta să fie pervertită de eroare sau ca voinţa ta să fie înlănţuită de păcat? Nu, suflete, tu eşti al lui Christos, şi păcatul nu are nici un drept asupra ta. Fii curajos, creştine! Nu te speria, fiindcă vrăjmaşii tăi spirituali nu te vor putea distruge niciodată. Poţi să-i învingi, deşi nu prin propria ta putere; cel mai slab dintre ei te depăşeşte. Dar poţi să-i învingi prin sângele Mielului. Nu întreba „cum să-i înfrâng, când sunt atât de puternici şi înfricoşători?”, ci du-te la Cel tare să te întărească, aşteaptă-L cu umilinţă, şi Dumnezeul Iui Iacov îţi va veni în ajutor. Atunci îţi vei putea cânta victoria obţinută prin harul Său.

IZVOARE IN DEŞERT

M-am dus la locul meu de strajă, şi stam pe turn ca să veghez
şi să văd ce are să-mi spună Domnul. (Habacuc 2:1)

Fără nădejdea noastră vigilentă, ce sens mai are să aşteptăm ajutor de la Dumnezeu? Nu va fi nici un ajutor fără ea. Dacă vreodată nu reuşim să primim putere şi protecţie din partea Lui, este doar pentru că nu am căutat aceasta. Ajutorul ceresc este oferit deseori, şi totuşi trece pe lângă noi. Îl pierdem pentru că nu stăm în turn, privind atent la orizont după vreun semn al apropierii lui, şi apoi nu suntem pregătiţi să deschidem larg porţile inimii noastre ca să poată intra. Omul care nu aşteaptă nimic şi deci nu este numai ochi şi urechi, va primi puţin ajutor. Urmăreşte-L pe Dumnezeu în evenimentele vieţii tale.

Este o veche zicală care spune: „Cei care urmăresc providenţa lui Dumnezeu nu vor lăsa niciodată ca providenţa lui Dumnezeu să-i caute pe ei“. Şi mai putem interpreta această zicală, spunând: „Cei care nu urmăresc niciodată providenţa lui Dumnezeu, nu vor fi niciodată urmăriţi de providenţa lui Dumnezeu“. Dacă nu pui vasele pentru apă afară când plouă, nu vei colecta niciodată apă.

Trebuie să fim mai practici şi să folosim bunul simţ cu Dumnezeu în revendicarea promisiunilor Lui. Dacă un om ar merge la bancă de mai multe ori pe zi, şi-ar pune cecul la geamul casierului, şi apoi l-ar lua şi ar pleca cu el fără să-l încaseze, n-ar trece mult timp şi banca l-ar soma să iasă din local.

Oamenii care merg la bancă, merg cu un scop. Ei îşi prezintă cecul, primesc banii cash, şi apoi pleacă, efectuând astfel o tranzacţie reală. Ei nu-şi pun cecul pe tejghea, discutând despre frumuseţea semnăturii şi arătând cât de frumos este desenul de pe el. Nu, ei vor să primească bani pentru cecul lor şi nu vor fi satisfăcuţi fără acest fapt. Aceştia sunt oamenii care întotdeauna sunt bine primiţi la bancă, nu cei care pur şi simplu irosesc timpul casierului.

Din nenorocire, un foarte mare număr de oameni se joacă de-a rugăciunea. Ei nu se aşteaptă ca Dumnezeu să le dea un răspuns, şi astfel ei îşi risipesc pur şi simplu timpul de rugăciune. Tatăl nostru ceresc doreşte să facem tranzacţii reale cu El în rugăciunea noastră. Charles H. Spurgeon

Nu ţi se va tăia nădejdea.   Proverbe 23:18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Proverbe 4.1-19

Copilul cu părinţi creştini începe să dobândească noţiunile elementare ale înţelepciunii lui Dumnezeu din familie. Negarea, dispreţuirea sau abandonarea (v. 2) „învăţăturii bune” primite în casa părintească sunt tot atâtea atitudini care nu pot fi binecuvântate şi prea adesea ele constituie punctul de lansare în pierderea mărturiei în viaţă (comp. v. 10 cu Exod 20.12).

„Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău” (Isaia 38.19). Învăţătura creştină este în responsabilitatea capului de familie. Adesea tatăl le transmite copiilor săi ceea ce, la rândul său, el însuşi a primit de la părinţii săi (Psalmul 78.4-6). Solomon, scriitorul inspirat al Proverbelor, îşi amintea, cu siguranţă, de cele din urmă cuvinte ale tatălui său, David (v. 3; 1 împăraţi 2.1-3).

Versetele 11 -13 ne instruiesc cu privire la umblare, în timp ce v. 14-19 cuprind amănunte cu privire la cale. Ne este descrisă cărarea celor răi tocmai pentru a şti să o evităm şi pentru a porni cu hotărâre pe cărarea celor drepţi. Aceasta este „ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină” (v. 18). Înţelepciunea este un domeniu în care, în mod normal, se progresează puţin câte puţin (comp. Luca 2.52). Oprirea din această creştere, cauzată de o conştiinţă aflată într-o stare rea, este, în schimb, un lucru anormal.

Fie ca v. 18 să poată rezuma viaţa fiecăruia dintre noi!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Efeseni 6:10-20

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa…

Efeseni 6:18

„TE INTÂLNESC LA RUGĂCIUNE?”

Cât de des stăm de vorbă cu Isus? Ne rugăm cu regularitate sau numai ocazional? Domnul nostru ne-a spus că trebuie „să ne rugăm şi să nu ne lăsăm” (Luca 18:1). Pavel a dat ecou aceluiaşi adevăr când ne sfătuieşte: „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri” (Coloseni 4:2). Se spune că primii creştini nu se întâlneau fără să invoce binecuvântarea lui Dumnezeu, şi nu plecau fără să-I aducă mulţumiri. Ni se spune, de asemenea, că în evul mediu orice întâmplare făcea ca imediat, toţi credincioşii, să se adune la rugăciune. Când umbrele nopţii se risipeau şi răsăritul soarelui înviora lumea, când clopotul anunţa moartea cuiva sau când păsările migratoare anunţau schimbarea anotimpului, credincioşii îngenuncheau şi se rugau.

Sir Thomas Browne, autorul cărţii „Religio Medici” a făcut un legământ cu sine însuşi „să mă rog în toate locurile unde liniştea invită sufletul la meditaţie şi să nu fie stradă în oraşul meu unde să nu iau legătura cu Salvatorul”. John Fletcher de Madeley din Anglia, avea obiceiul ca, de fiecare dată când se întâlnea cu un creştin, să nu-l lase fără să-l întrebe: „Prietene, te-am întâlnit în rugăciune?” Acest salut neobişnuit îi aducea aminte persoanei că viaţa trebuie să fie o expresie a părtăşiei neîntrerupte în rugăciune cu Dumnezeu. Dacă cineva te-ar saluta aşa neobişnuit ca John Fletcher, ce ai răspunde? Este viaţa ta caracterizată de legătura plină de bucurie cu Isus şi de stăruinţa neobosită în rugăciune? H.G.B.

Nu-i ceas mai sfint decât acela în care-s fraţii adunaţi
şi inimi lângă inimi una în duh se roagă-ngenuncheaţi;
când rugăciunea lor se-nalţă scăldată-n lacrimi prin Cristos,
îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri, pământu-i sus iar ceru-i jos.                             

 Traian Dorz

Un creştin ce nu se roagă lui Cristos este un creştin neputincios.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Mergeți, mâncați ce este gras şi beți ce este dulce, … pentru că bucuria Domnului este tăria voastră.

Neemia 8.10

Bucuria Domnului (2)

Neemia, văzând că cei din popor erau trişti şi că plângeau, a fost îndemnat de Duhul Sfânt săi mângâie şi să le dea un sfat care săi ajute să biruie tristețea. Era normal ca ei să recunoască falimentul lor şi al părinților lor, însă nu să continue în această stare de tristețe. Domnul dorea ca ei să fie fericiți, fiindcă bucuria Lui era tăria lor. Primul sfat a fost ca ei să meargă şisă mănânce ce este gras şi să bea ce este dulce.

Întradevăr, Dumnezeu doreşte ca noi să fim îmbogățiți, bine hrăniți şi să ne bucurăm de hrana pe care El a pregătito pentru noi. Când fiul risipitor sa întors acasă, recunoscânduşi greşeala, tatăl a tăiat vițelul cel gras, căci de acum fiul reîntors nu avea să mai mănânce roşcovele pe care le mâncau porcii. Totuşi, cât de mulți copii ai lui Dumnezeu sunt subnutriți, fie din cauză că se hrănesc prea rar cu hrana bogată pe care Dumnezeu neo pune la dispoziție, fie din cauză că se hrănesc cu alte feluri de hrană. Ieremia spune: „Cuvintele Tale au fost găsite şi eu leam mâncat; şi cuvântul Tău a fost pentru mine veselia şi bucuria inimii mele!“ (Ieremia 15.16). Omul fericit din Psalmul 1 meditează la Cuvântul lui Dumnezeu zi şi noapte, de aceea el este mereu roditor.

Şi care băutură poate fi mai dulce decât apa, care este Cuvântul lui Dumnezeu? Domnul Isus Hristos a spus că oricui bea din apa acestei lumi îi va fi iarăşi sete, căci ea nu poate niciodată satisface inima copilului lui Dumnezeu, a cărui nouă natură nu poate fi săturată decât de apa Cuvântului, care este mai dulce „decât mierea şi decât picurul din faguri“ (Psalmul 19.10). Dacă doreşti să fii fericit în Domnul, fii cu luareaminte la lucrurile cu care îți hrăneşti sufletul! Este o realitate tristă a zilelor noastre că mulți creştini neglijează Cuvântul lui Dumnezeu. Lasă deci Cuvântul lui Dumnezeu să locuiască din belşug în tine (Coloseni 3.16)! A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele. Evrei 6.12

O mărturie a harului

Francis Asbury s-a născut în 1745 în Anglia. Încă de mic copil, Asbury a fost îndreptat de mama sa spre Scriptură și rugăciune. Iată o lucrare bună a părinților! În tinerețe, Asbury L-a primit în viața sa pe Mântuitorul. A fost atât de încântat de mântuirea primită prin credință, încât a început să spună și altora ce a găsit el în Mântuitorul său. Deoarece în America acelor ani se simțea lipsa vestitorilor Evangheliei, Asbury a plecat acolo și a devenit foarte activ călătorind în multe zone ale acestui ținut. Se știe că a călătorit timp de 45 de ani parcurgând în jur de cinci sute de mii de kilometri, de cele mai multe ori pe cal. Practic, el n-a avut o casă în America, ci se adăpostea pe unde putea.

Francis Asbury și-a închinat întreaga viață slujirii semenilor săi, renunțând la un cămin pentru a putea răspândi Evanghelia. O astfel de lucrare plină de sacrificii cere multă credință. Și Biblia ne îndeamnă să ne aducem aminte de înaintașii noștri, care ne-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu, și să ne uităm la sfârșitul felului lor de viețuire, urmându-le credința. Și astăzi, lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de bărbați și femei, care doresc să se dedice lucrării Sale și să fie o mărturie a harului Domnului în localitatea de baștină sau în alte locuri.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„Să nu datorați nimănui nimic” (Romani 13:8)

Nimic nu este mai greșit decât să-ți închipui că dacă ai câștiga la loto toate problemele tale s-ar rezolva! Aproape jumătate din cei care devin milionari peste noapte falimentează în câțiva ani. De ce? Dintr-o varietate de motive: afaceri proaste, o viața extravagantă, planuri nebunești și rude “binevoitoare”. Și încă un motiv – unul foarte important! Crezând că au abilitatea de a transforma totul în profit și că norocul este de partea lor, ei încep să joace și să parieze la niveluri înalte – și ajung să piardă tot. încearcă să înțelegi: dacă nu cheltuiești mai puțin decât câștigi, nici o sumă nu-ți va fi vreodată suficientă! Așadar, dacă ești deștept, când obții o mărire de salariu sau primești un cadou neașteptat, nu trebuie să adopți un stil de viață mai extravagant. Mai bine redu-ți datoria înainte ca ea să devină o piatră în jurul gâtului tău și să te facă să te îneci. Nici un venit nu va fi suficient dacă nu ții în frâu ritmul în care cheltuiești banii. Singura cale prin care poți înainta din punct de vedere financiar este să-ți refuzi unele lucruri pe care ți le dorești și să pui deoparte pentru viitor. Dacă nu ai disciplina de a face lucrul acesta, mereu vei avea datorii. Când guvernul are datorii, pur și simplu taxele noastre vor crește și noi le plătim. Dar când tu intri în datorii – ești pe cont propriu. Nu așa dorește Dumnezeu să trăiești. Adevărata bucurie nu vine prin obținerea tuturor lucrurilor pe care ți le dorești, ci prin descoperirea binecuvântărilor de care ți s-a făcut parte deja și învățând să te bucuri de ele. lată care ar trebui să fie scopul tău: „Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții”.

Textul zilei “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: www.fundatiaseer.ro / Aplicatia Meditatia Zilei (Android) / Meditatiile Zilnice pe YouTube / Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video / Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi)/Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

Sursa: Meditații zilnice din 14 Calendare biblice primite prin Email, prin grija specială a unor surori devotate

https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s