Grija faţă de alţii sau ipocrizia din noi înşine

totul pentru gloria luide Oswald CHAMBERS

Grija faţă de alţii sau ipocrizia din noi înşine

Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţă, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte.

1 loan 5:l6

Dacă nu suntem atenţi la felul cum lucrează Duhul lui Dumnezeu în noi, vom deveni nişte ipocriţi spirituali. Vedem cum cad alţi oameni și ne transformăm discernământul într-o critică ironică, în loc să-1 transformăm în mijlocire pentru ei. Revelaţia ne este dată nu prin ascuţimea minţii noastre, ci prin înţelegerea directă pe care ne-o dă Duhul lui Dumnezeu şi. dacă nu suntem atenţi la sursa revelaţiei, vom deveni critici cu privire la alţii, uitând ce spune Dumnezeu: „…să se roage şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei care n-au săvârşit un păcat care duce la moarte“.

Ai grijă să nu ajungi un ipocrit petrecându-ţi tot timpul încercând să-i îndrepţi pe alţii înainte ca tu însuţi să te închini lui Dumnezeu.Una dintre cele mai subtile poveri pe care Dumnezeu le pune asupra noastră ca sfinţi este această povară a discernământului cu privire la alte suflete. El ne revelează anumite lucruri cu scopul ca noi să aducem povara acestor suflete înaintea Lui şi să ne formăm gândul lui Cristos în legătură cu ele: dacă mijlocim în acest mod. Dumnezeu spune că ne va da „viaţa pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte”. Aceasta nu înseamnă că Î1 determinăm pe Dumnezeu să accepte gândul nostru, ci înseamnă că noi ne ridicăm până la nivelul la care Dumnezeu ne poate arăta care este gândul Lui cu privire la cel pentru care mijlocim.Vede Isus Cristos munca sufletului Lui în noi? Nu o poate vedea dacă noi nu ne identificăm atât de mult cu El, încât să ajungem să avem perspectiva Lui cu privire la oamenii pentru care ne rugăm. Să învăţăm să mijlocim din toată inima pentru ca Isus Cristos să fie pe deplin mulţumit cu noi ca mijlocitori.

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Eu am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi I-ai dat din lume.” Ioan 17:6

Rugăciunea preoţească a Domnului Isus dă o minunată dezvăluire a părtăşiei binecuvântate şi intime care uneşte pe Tatăl cu Fiul. Împlinind lucrarea pe care I-a dat-o Tatăl s-o facă, înainte de a Se întoarce în cer, înainte de ceasul tragic din Ghetsimani, în momentul acela când Se apropia de cruce, Fiul lasă să-I ţâşnească din inimă aceste cuvinte filiale anunţând lucrarea de Mare Preot pe care avea s-o împlinească de îndată ce va fi proslăvit. Domnul Isus şi-a ridicat ochii spre cer, şi a spus: “Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine… Eu am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume.” În ceasul acesta fără seamăn, Domnul Se roagă pentru oamenii pe care I i-a dat Tatăl. Se roagă întâi pentru ucenici, această primă generaţie de misionari şi apoi pentru noi, toţi credincioşii din toate veacurile “şi Mă rog nu numai pentru ei ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.” Toţi suntem cuprinşi în termenul acesta: “Aceia pe care Mi i-ai dat Tu.” Deplin conştienţi de nevrednicia noastră în faţa unui asemenea har, ştim că suntem şi noi incluşi în această rugăciune. De şapte ori Domnul Isus repetă vorba aceasta: “…pe care Mi i-ai dat Tu.” Două fapte de seamă ies în evidenţă din aceste cuvinte: întâi îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu care a binevoit să ne aleagă mai înainte de a exista noi şi de a ne dărui Domnului Isus fără să fi avut cel mai mic motiv ca să ne aleagă şi al doilea, nezdruncinabila siguranţă că, atâta vreme cât Dumnezeu ne-a dat Domnului Hristos, nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din mâna Lui pentru că nu noi ne-am dăruit Lui, ci Dumnezeu ne-a dăruit Domnului Isus. O, ce glorioasă situaţie şi poziţie avem în El. În virtutea acestor cuvinte ale Domnului, avem dreptul să ne prezentăm înaintea tronului de har şi să spunem: “Doamne, sunt unul din aceia pe care Tatăl ţi i-a dat din lume; vin la Tine în totala mea ignoranţă şi slăbiciune, ştiind că Tu mi-ai făcut cunoscut Numele Tău şi că Tatăl ţi-a dăruit viaţa mea, cum ai spus-o Tu. Foloseşte-o spre slava Ta! Domnul să facă ca bogăţia pe care o cuprinde rugăciunea aceasta, a Lui, să pătrundă adânc în inimile noastre şi să ne facă astfel să ne consacram vieţile pentru El, pentru că suntem pe veci ai Lui!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Iată, în mâinile Tale Îmi incredinţez duhul.”

Înainte de a muri Isus S-a gândit la mama Lui, şi a încredinţat-o ucenicului pe care-l iubea. Din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă. Şi Isus a strigat cu glas tare:” Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!” După aceasta, ştiind că totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura a zis:” Mi-e sete!” Câţi am găsit în El mântuirea! I-au întins un burete îmbibat cu oţet ca să bea. Când a luat Isus oţetul a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul. Da, pentru noi a isprăvit lucrarea, căci a purtat păcatele noastre, pentru că El ne-a promis că ne va mântui şi prin moartea Sa a plătit totul; căci moartea este plata păcatului. El a plătit deci pentru fiecare fărădelege şi neascultare preţul cuvenit, aducând o jertfă de ispăşire, veşnic valabilă. Mântuirea Lui are valabilitate veşnică. Ne-a împăcat prin trupul Său în moarte, făcându-ne astfel sfinţi, fără prihană şi fără vină înaintea Lui Dumnezeu.La moartea Mântuitorului perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două de susu până jos. Astfel avem cale liberă în locul preasfânt prin sângele Lui. Aici este scaunul harului şi chivotul legământului, pâinea cerească, toiagul lui Aaron şi deasupra heruvimii care acoperă scaunul harului. Toţi cei care intră acum prin credinţă au mărturia că sunt copii ai Lui Dumnezeu, se hrănesc cu pâinea cerească şi aduc roade în răbdare.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

APE PESTE PĂMÂNTUL ÎNSETAT

Voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat.  Isaia 44.3

Simţiţi voi astăzi sete după Dumnezeul cel viu şi sunteţi mâhniţi că nu vă puteţi bucura în El? Aţi pierdut bucuria pe care o dă credinţa, şi este rugăciunea voastră: „dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale”? Vă simţiţi goi şi asemenea unui pământ uscat, fără vreo roadă pe care o aşteaptă Dumnezeu de la voi, fiind pătrunşi de gândul că nu sunteţi folositori nici pentru Biserică, nici pentru lume? Ei bine, iată tocmai făgăduinţa de care aveţi nevoie: „Voi turna apă peste pământul însetat”. Veţi primi harul pe care-l doriţi, care va răspunde la toate nevoile voastre şi încă pe deasupra. Apa potoleşte setea şi răcoreşte trupul. Veţi fi răcoriţi şi readuşi în stare bună. Apa readuce viaţa într-o plantă când este ofilită; tot aşa şi viaţa noastră va fi reînnoită prin har. Apa face să se desfacă bobocii şi fructele să crească; şi voi veţi aduce roade pentru împărăţia lui Dumnezeu. Puteţi primi şi să vă bucuraţi de toate bogăţiile şi mângâierile harului, în toată plinătatea lor. Veţi fi adăpaţi din ele; şi aşa cum păşunile sunt acoperite şi prefăcute în lacuri prin apele râurilor revărsate, iar pământul însetat, în izvoare de ape, tot aşa sufletul vostru va fi inundat de harul Domnului.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„…ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la DUMNEZEU; şi să primească, prin credinţă în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” Fapte 26.18

Fariseul Saul şi-a propus sa izgonească şi să omoare pe toţi cei ce Îl urmau pe Isus din Nazaret. El credea că făcând aşa îi slujeşte lui Dumnezeu. El nu ştia că vechiul sistem ebraic fusese îndepărtat şi că omul poate fi mântuit numai prin Isus Cristos şi prin lucrarea lui de la cruce. Pe drumul spre Damasc i-a ieşit în întâmpinare arătându-i-se în măreţia lui cerească. Când a înţeles Saul că acest Isus este Fiul lui Dumnezeu pe care-L răstignise împreună cu poporul lui, a ascultat glasul care-i vorbea şi din clipa aceea viaţa lui a luat un alt curs.Când el întreabă: „Cine eşti, Doamne?” Domnul îi răspunde: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.” De atunci face din Saul solul Lui care mai târziu devine Pavel propovăduitorul Evangheliei harului Domnului faţă de întreaga lume. Această însărcinare a fost îndeplinită de Pavel prin puterea lui Dumnezeu într-o supunere într-adevăr rar întâlnită. Versetul de azi ne dezvăluie patru puncte esenţiale:


– mântuirea;
– iertarea păcatelor;
– moştenirea;
– sfinţirea prin credinţă.

Mântuirea înseamnă să iei prin credinţa iertarea păcatelor şi să primeşti o putere nouă ca să întorci spatele vieţii din trecut plină de întuneric şi păcat. Dumnezeu răspunde cu iertarea păcatelor celor care se recunosc păcătoşi şi cred în Fiul Lui. Prin credinţă un asemenea om primeşte fire (natura) dumnezeiască şi o moştenire cerească şi veşnică şi tot prin credinţă devine un om sfinţit, adică pus deoparte pentru Dumnezeu. Stimate cititor, eşti încă nemântuit? Îndreaptă-te acum spre izvorul Vieţii. El te aşteaptă. VINO!

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O,Doamne, par a fi un pustiu întrupat înaintea Ta, urât şi sterp; dar, slavă Numelui Tău, Tu poţi face „pustietatea să se veselească şi să înflorească asemenea trandafirului” (Isaia 35:1).

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Adică, Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.»

2 Corinteni 5,19

Ce semnifică pentru tine sângele lui Isus Cristos (şi nu mă gândesc aici la semnificaţia Iui abstractă)? Inimile noastre trebuie realmente să se cutremure, căci «fară vărsare de sânge nu este iertare» (Evrei 9,22). Prima afirmaţie a versetului se referă cu siguranţă la sacrificiul, la jertfa de ispăşire a Domnului Isus. Dar în acelaşi timp versetul ne vizează în mod direct şi pe noi. Am înţeles oare la ce se referă Biblia când vorbeşte despre sângele lui Isus Cristos? Sângele şi viaţa sunt inseparabile, nu pot exista unul fară celălalt. Superficial privind lucrurile, noi poate înţelegem prin sângele lui Isus un lichid care face minuni. Dar în realitate, prin vărsarea sângelui Său scump, Domnul Isus Cristos — Mielul fară pată — a făcut o ispăşire completă pentru păcatele lumii.Ştii tu ce răspundere avem dacă am cunoscut puterea minunată a sângelui lui Isus şi daca nu suntem pregătiţi să ne asumăm consecinţele unei vieţi autentice de credinţă? Domnul a creat prin moartea Sa pe cruce o punte peste prăpastia dintre Dumnezeu şi sufletul tău. Ai trecut tu însă peste această punte până la capăt şi ai strigat din tot sufletul «Dumnezeul meu, sunt hotărât, pe veci sunt al Tău!»?

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Isaia 53:5

Pilat L-a dat pe Domnul nostru soldaţilor romani să-L biciuiască. Biciul roman era un instrument de tortură îngrozitor. Era făcut din tendoane de bou. Printre ele erau intercalate oase ascuţite, astfel că, de fiecare dată când lovea, tăia adânc şi sfâşia carnea până la os. Mântuitorul a fost, fără îndoială, legat de un stâlp şi apoi biciuit. A mai fost bătut şi înainte, dar probabil că această biciuire a fost cea mai crudă pedeapsă. Suflete, priveşte-L şi jeleşte-I sărmanul trup chinuit. Credinciosule, poţi să-L priveşti fără lacrimi, în timp ce stă în faţa ta ca o imagine a dragostei torturate? El, care era odată alb ca un crin nevinovat, este acum purpuriu, scăldat în propriul Său sânge. Simţind vindecarea pe care au îndeplinit-o rănile Sale în noi, nu ni se înmoaie inimile de dragoste şi durere? Dacă L-am iubit vreodată pe Domnul Isus, acum trebuie să simţim că dragostea noastră creşte.

Vedeţi cum Domnul a pătimit
Pe cruce pentru omul întinat!
In timp ce păcătoşii L-au lovit
Şi l-au batjocorit, şi l-au scuipat.
Din trupul Său zdrobit şi chinuit
A curs izvor de sânge-n veşnicie
Legat a fost şi biciuit, şi inima I-a plâns,
Ca să avem noi bucurie.

Ar trebui să ne închidem în casă şi să plângem; dar (fiindcă afacerile ne cheamă, ne vom ruga ca Mântuitorul să sape imaginea rănilor în inima noastră pentru toată ziua. La căderea nopţii, ne vom întoarce să stăm de vorbă cu El, şi să ne plângem păcatele care L-au costat atât de mult.

SEARA

Riţpa, fata lui Aiia, a luat un sac şi l-a întins sub ea sub stâncă, de la începutul seceratului până a căzut peste ei ploaie din cer, si a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, şi fiarele câmpului în timpul nopţii.

2 Samuel 21:10

Dacă dragostea unei mame a făcut-o să-şi jelească fii ucişi atâta timp, cum am putea noi să încetăm să jelim suferinţele binecuvântatului nostru Domn? Riţpa a alungat păsările de pradă; noi nu vom putea alunga gândurile lumeşti şi păcătoase care ne mânjesc mintea şi ne îndepărtează de cele sfinte? Plecaţi, păsări ale răului! Lăsaţi jertfa în pace! Singură şi fără adăpost, Riţpa a îndurat căldura verii, roua nopţii, şi ploaia. Somnul a fugit de ochii ei plânşi; inima îi era prea grea ca să doarmă. Cât de mult şi-a iubit copiii! O să urmăm exemplul Riţpei, sau o să ne plângem la prima încercare? Suntem atât de laşi încât nu putem îndura suferinţele Domnului? Demonstrând un curaj neobişnuit, a alungat fiarele. Nu vom fi în stare să înfruntăm orice vrăjmaş de dragul lui Isus? Copiii ei au fost ucişi de alţii, dar ea i-a plâns şi a vegheat. Ce ar trebui să facem noi, ştiind că păcatele noastre L-au crucificat pe Domnul? Obligaţiile noastre sunt nemăsurate; dragostea noastră ar trebui să fie înflăcărată, şi căinţa noastră adâncă. Treaba noastră ar trebui să fie vegherea, ocupaţia noastră protejarea Numelui Său, misiunea noastră înălţarea crucii Lui. Corpurile acelea descărnate s-ar putea s-o fi înfricoşat pe Riţpa, mai ales în timpul nopţii, dar în jertfa Domnului nostru pe cruce nu există nimic respingător sau înfricoşător. Nicicând n-a existat mai multă frumuseţe decât cea oglindită de Domnul la Calvar. Isuse, în noaptea aceasta vom veghea cu Tine. Descoperă-ni-Te. Atunci nu vom mai sta în pânză de sac, ci în haine regale.

IZVOARE IN DEŞERT

Vântul era împotrivă. (Matei 14:24)

Vânturile din luna martie sunt deseori aspre şi furtunoase. Şi totuşi ele sunt tipice pentru perioadele furtunoase din viaţa mea. Într-adevăr, ar trebui să mă bucur că am ocazia să cunosc astfel de perioade. Este mai bine să cadă ploile şi să vină şuvoaiele decât să trăieşti tot timpul în legendara ţară a lui Lotus sau în luxurianta vale a lui Avalon, unde soarele străluceşte mereu şi vânturile puternice nu bat niciodată. Furtunile ispitei pot părea crude, dar nu mă conduc ele la o intensitate şi la o ardoare mai mare în viaţa mea de rugăciune? Nu mă obligă ele să mă agăţ mai tare de promisiunile lui Dumnezeu? Şi nu mă lasă ele cu un caracter mai rafinat? Furtunile necazului provocat de o pierdere grea sunt intense, dar ele reprezintă una din căile Tatălui de a mă atrage spre El. Scopul Lui este să vorbească încet şi tandru inimii mele în locul ascuns şi tainic al prezenţei Sale. Este o glorie deosebită a Stăpânului să poată fi văzut numai când vântul este împotrivă şi barca mea este lovită de valuri.Domnul Isus Hristos nu este ocrotirea mea împotriva furtunilor vieţii, ci El este ocrotirea mea perfectă în furtuni. El nu mi-a promis niciodată o trecere uşoară, ci doar o aterizare sigură.

O, întinde pânzele spre furtuna cerească,

Şi apoi, indiferent ce vânturi predomină,

Nici o stâncă nu te va sfărâma, nici o lipsă de vânt nu te va întârzia;

Nici o ceaţă nu te va ascunde, nici o furtună nu te va opri;

Deşi călătoreşti departe şi pribegeşti mult

Prin stropi de apă sărată şi peste spuma albă a mării,

Nici un vânt nu poate să bată decât ca să te ducă mai repede acasă.

Annie Johnson Flint

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Psalmul 41

Prin Duhul profetic, Hristos declarase la sfârşitul Psalmului 40: „Sunt întristat şi sărac”: sărăcie de bunăvoie, destinată îmbogăţirii noastre! (2 Corinteni 8.9). Ferice de acela care-L înţelege pe acest Săraci Ferice şi de acela care ştie să se pună în locul celor săraci, al celor umiliţi, al celor care sufăr…! Şi tot ferice şi de acela care, măcar în duh, dacă nu în realitatea văzută, ia această poziţie de sărac, ca şi învăţătorul său! (Matei 5.3).

Versetul 3 aduce preţioase încurajări credincioşilor bolnav. În primul rând avem promisiunea ajutorului divin. Chiar dacă „omul din afară trece”, omul dinăuntru este reînnoit zi de zi, sub grija marelui Doctor al sufletelor (2 Corinteni 4.16). Ba, mai mult! „Orice pat” de boală va fi transformat în chip miraculos, pentru că prezenţa Domnului la căpătâiul lui are putere să-i schimbe suferinţa în bucurie. Ce plăcută companie, bună să-l facă să uite faptul că nu a fost înţeles, precum şi indiferenţa căreia i-a fost, poate, obiectul (v. 8)!Noi ştim în ce moment s-a împlinit v. 9. Cu câtă tristeţe a trebuit Domnul să-l citeze înainte de a-i da trădătorului Iuda „bucăţica” care avea să-1 facă cunoscut… (Ioan 13.18,26). Cea dintâi carte a Psalmilor se încheie aici, cu o laudă eternă, Căreia, prieteni credincioşi, îi putem alătura şi amin-ul nostru!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Samuel 12:15-25

Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.

Luca 23:43

CU CRISTOS IN PARADIS

Misionarul David Miner Stern a căzut pradă amărăciunii când Dumnezeu a crezut de cuvinţă s-o ia la El pe fetiţa sa. Se părea că Stern nu va putea depăşi această mare durere, deşi era un bun creştin. Devenise atât de deprimat, că mergea zilnic la cimitir să plângă pe mormântul ei. Cu bastonul în care se spijinea putea atinge mormanul de pământ care acoperea sicriul. Într-un fel, aceasta îi dădea o oarecare mângâiere – ca şi cum în felul acesta putea avea un contact cu ea. Durerea îi era atât de mare, încât se temea că va trebui să renunţe la lucrarea sa de misionar. Totuşi, Dumnezeu, în bunătatea Sa, i-a adus eliberarea din această stare, într-o zi, în timp ce stătea la cimitir, deodată şi-a dat seama cât de greşit era să-şi concentreze atenţia asupra trupului neînsufleţit al fetiţei. Duhul Sfânt i-a imprimat în minte cele scrise în Luca 23:43, acolo unde Domnul Isus vorbeşte tâlharului în agonia morţii: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. A început să repete cuvintele: „cu Cristos în rai”, în timp ce mergea spre casă. Realitatea binecuvântată că fetiţa lui era cu Isus i-a pătruns adânc în suflet. Şi-a spus: „Ce aş putea cere mai mult pentru iubita inimii mele decât aceasta?” În mângâierea acestor gânduri a putut să-şi reia îndatoririle cu bucurie, în loc să se mai gândească la fetiţa lui în mormânt, se gândea la ea văzând-o în siguranţă, în prezenţa lui Isus. Eşti rănit pentru că Dumnezeu ţi-a luat pe cineva drag? Adu-ţi aminte adesea că cei care mor în Domnul sunt cu Cristos în paradis.                              H.G.B.                                      

A fost cândva… vor spune cronici sfinte.
Şi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte
Căci vom străbate veşnic ceruri noi.   C. Ioanid

Când Dumnezeu Îşi şterge lacrimile, durerea lasă loc cântării nemuritoare.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și lea zis: „Mergeți, mâncați ce este gras și beți ce este dulce și trimiteți porții la cei care nau nimic pregătit; pentru că ziua aceasta este sfântă pentru Domnul nostru; și nu vă întristați, pentru că bucuria Domnului este tăria voastră“.  Neemia 8.10

Bucuria Domnului (1)

Când cei șaptezeci de ani de captivitate sau încheiat, iudeilor li sa îngăduit să se întoarcă în țara lor. Printre cei care sau întors era și Ezra, care „își îndreptase inima să caute legea Domnului și so împlinească și să învețe în Israel rânduieli și judecăți” (Ezra 7.10). În luna a șaptea, poporul sa adunat întrun loc deschis și iau cerut lui Ezra săi învețe din cartea Legii. El a citit din ea și a explicato, iar ei au fost atenți și au înțeleso bine. Rezultatul a fost că sau întristat și au plâns din cauza nenorocirii care venise peste ei ca rezultat al răzvrătirii lor și a părinților lor (vedeți Neemia 8.19). Un alt motiv pentru întristarea lor este prezentat în Ezra 3.12 și în Hagai 2.3.

Când au făcut comparația dintre templul cel nou și templul lui Solomon, a fost corect săși recunoască falimentul și să plângă. Aceasta are aplicație clară la noi. Când Duhul Sfânt ne convinge de falimentul nostru, iar noi, cu inimi zdrobite, ne recunoaștem păcatele și lipsurile, simțim o întristare adâncă. De asemenea, când comparăm starea noastră cu cea din zilele apostolilor sau cu cea din timpul trezirilor din istoria Bisericii, nu se poate altfel decât să simțim o mare întristare. Această întristare însă nu trebuie să fie tonul general al stării noastre în mod continuu. Întristarea evlavioasă trebuie să fie începutul unei treziri, nu scopul ei.

Bucuria Domnului este tăria noastră. Neemia, călăuzit de Duhul Sfânt, arată acest lucru în cuvintele citate la început. Ele conțin patru adevăruri prețioase care conduc la tărie spirituală. Vom privi la fiecare dintre ele în meditațiile noastre viitoare. A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Omul nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, și n-are nicio putere peste ziua morții …
Eclesiastul 8.8

Şi apoi?

De fapt, oricine știe, dar mulți nu vor să accepte: viața pe acest pământ trece cândva. Te străduiești să obții ceva: note bune pentru încheierea școlii, o calificare bună, o meserie bună, mulți bani. De-abia ai obținut ceva, că vrei mai mult. Și în toate acestea uiți și înăbuși gândul că odată totul va avea un sfârșit și că atunci va trebui să lași totul în urmă. Această clipă poate veni oricând: un accident ca tânăr, anevrism cerebral la 30 de ani sau un infarct la 50 de ani. Numai Dumnezeu știe când se termină viața noastră. Și El te întreabă: Și apoi? Ai reglementat totul cu El? Este vina ta iertată? Știi unde vei fi după moarte, o veșnicie întreagă?

Realitatea Bibliei: „Căci orice făptură este ca iarba, și toată slava ei, ca floarea ierbii” (1 Petru 1.24) ne stă în față la tot pasul. Fiindcă suntem așa de trecători, Dumnezeu a pregătit o posibilitate imediată de mântuire a sufletelor noastre: Isus Hristos. Cine nu vine astăzi la Hristos nu știe dacă mâine va mai avea prilejul. Totul depinde de momentul deciziei fiecărui om în parte.

Nu amâna, mâine poate fi prea târziu, un prea târziu pentru eternitate! Aici și acum omul își decide calea pe care merge: calea vieții veșnice prin credința în Mântuitorul sau cea a pierzării veșnice prin necredință.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE NE ÎMPIEDICĂ SĂ-I SLUJIM PE ALTII? (3)

„Dar ei, fără să le pese…” (Matei 22:5)

Ce te mai împiedică să-i slujești pe oameni?

Indiferența. Un binecunoscut comediant glumea: „Oamenii de știință au anunțat astăzi că au descoperit remediul împotriva apatiei. Cu toate acestea, ei declară că nimeni nu și-a manifestat nici cel mai mic interes față de el.” Când vine vorba de comunicare, acelaşi lucru se poate spune despre mulți dintre noi: suntem indiferenți față de modul în care suntem înțeleși. Poate nu ne simțim neapărat superiori față de ceilalți, dar nici nu ne abatem de la ceea ce știm, pentru a ajunge să-i înțelegem. De ce? Pentru că e o muncă grea!

În realitate, indiferența este o altă formă de egoism care ne împiedică să intrăm în legătură cu oamenii. Romanciera engleză George Eliot a scris odată următoarele: „În vastitatea acestei lumi, încearcă să te preocupi și de alte lucruri în afară de satisfacerea și împlinirea micilor tale dorințe egoiste. Încearcă să acorzi însemnătate celor mai bune gânduri sau fapte, şi altor lucruri bune în afară de acelea petrecute cu propria ta ființă. Apreciază viețile altora mai mult decât propria ta viață.

Vezi care sunt necazurile lor și cum le fac ei față.” Oamenii te apreciază cu adevărat atunci când faci efortul, oricât de mic, de a încerca să vezi lucrurile din perspectiva lor. Pavel scria: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10) Toți cei pe care îi întâlnești se luptă cu o anumită teamă sau duc o luptă, iar dacă ești grijuliu și sensibil, Dumnezeu îți va da un cuvânt prin care vor fi ridicați.

În Isaia găsim scris: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare.” (Isaia 50:4) Ce dar – să fii în stare să ridici pe cineva care se luptă!

Textul zilei “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: www.fundatiaseer.ro / Aplicatia Meditatia Zilei (Android) / Meditatiile Zilnice pe YouTube / Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video / Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi)/Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

Sursa: Meditații zilnice din 14 Calendare biblice primite prin Email, prin grija specială a unor surori devotate

https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s