Hotărârea de a sluji

citind-biblia23 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Hotărârea de a sluji

„Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească.”

Matei 20:28

Ideea lui Pavel despre slujire a fost ca şi aceea a Domnului nostru: „Eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte“: „noi suntem robii voştri pentru Isus“. Avem ideea că un om chemat la o viaţă de slujire este chemat să fie o altfel de fiinţă decât ceilalţi oameni. Dar, după cum a spus Isus Cristos, el este chemat să fie slujitorul celorlalţi; să fie conducătorul lor spiritual, dar nu superiorul lor, Pavel a spus: „Ştiu să trăiesc smerit.

Iată ideea lui Pavel despre slujire: „Mă voi cheltui până la capăt pentru voi, indiferent dacă mă veţi lăuda sau critica. Atât timp cât mai există un om care nu-L cunoaşte pe Isus Cristos, eu sunt dator să-l slujesc pană când va ajunge să-L cunoască”. Motivul principal al slujirii lui Pavel nu a fost dragostea pentru oameni, ci dragostea pentru Isus Cristos. Dacă suntem devotaţi cauzei umanităţii, vom fi curând zdrobiţi şi cu inima frântă, pentru că deseori vom întâlni multă nerecunoştinţă din partea oamenilor. Dar, dacă motivaţia noastră este dragostea pentru Dumnezeu, nici o nerecunoştinţă nu ne va putea opri să-i slujim pe semenii noştri.Faptul că Pavel a înţeles modul cum a lucrat Isus Cristos cu el constituie secretul hotărârii lui de a-i sluji pe alţii. El spune: ..Eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor” – cu alte cuvinte, indiferent cum îl vor trata oamenii, nu-l vor trata cu dispreţul şi ura cu care el L-a tratat pe Isus Crislos. Când înţelegem că Isus Cristos ne-a slujit coborând până în străfundurile josniciei noastre, ale egoismului nostru şi ale păcatului nostru, nimic din ceea ce suferim de la alţii nu poate clinti hotărârea noastră de a-i sluji pe oameni de dragul Lui.

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei; pentrucă El este la dreapta mea, nu mă voi clătina.” PSALM 16:8

Psalmul acesta, un psalm mesianic, ni-L prezintă pe Domnul  Hristos în starea reală de Om care ia, în har, un loc în mijlocul rămăşiţei credincioase a lui Israel; El ia un loc de rob pentru ca să parcurgă acest drum al vieţii pe care nici un om în lumea aceasta nu l-a luat, şi care conducea, prin moarte, dincolo de moarte, unde este belşug de bucurie. “Domnul Hristos ia o poziţie de dependenţă, încredere şi nu de egalitate cu Dumnezeu.” “Mesia, ca Om, Se încrede în Dumnezeu, ca Dumnezeu să-L izbăvească. El ia poziţia de Om… ca Om înaintea lui Dumnezeu.” Adevărul acesta transpus în limbajul Noului Testament, înseamnă că Domnul este Cel dintâi în toate lucrurile, în viaţa celui credincios, care trebuie se se împotrivească la tot ce ar putea împiedeca această supremaţie sau să împiedice părtăşia cu El. Numai în felul acesta L-am putea vedea la dreapta noastră şi nu ne vom clătina. Câte lucruri încearcă să ne abată paşii şi câte necazuri şi suferinţe inutile ar putea fi evitate dacă am lua în mod ferm hotărârea de a face din Domnul Isus, Centrul vieţii noastre. Când vine  ispita de a urma un drum mai uşor şi care negreşit ar scădea nivelul nostru spiritual, să veghem ca Domnul să aibă primul loc în orice lucru din viaţa noastră; atunci ispita a dispărut. Să ne cercetăm în lumina acestui cuvânt. Are Dumnezeu, cu adevărat, supremaţia în viaţa noastră? Umblăm noi mai întâi după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu? Este Domnul Isus cu adevărat, viaţa noastră? Este voia Domnului Hristos, în toată realitatea, izvorul de inspiraţie al hotărârilor noastre? Dacă este aşa, putem spune cu siguranţă că nu ne vom clătina. Dar, vai, câte lucruri au luat adeseori locul dintâi al Domnului Isus în inima multor credincioşi. La versetul 4 al acestui psalm, autorul inspirat spune: “Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini.” Care ar putea fi aceştia? Tot ce ar putea lua în inimile noastre locul nu numai dintâi al Domnului Hristos, dar oricât de mică înclinare către lume şi lucrurile din ea care îl împiedică pe El să aibă supremaţia în viaţa noastră. Şi dacă socotim că psalmul acesta este o proorocie şi că în el ne este prezentat scumpul nostru Mesia, să spunem împreună cu El: “Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.”

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

Rugaţi-vă neîncetat.”1 Tesaloniceni 5:17

Mai demult credeam că nu voi ajunge niciodată să trăiesc aceasta. Până la urmă am observat: fiecare om este plin tot timpul de rugăminţi, dorinţe, atât cel credincios, cât şi cel necredincios. Omul cât este pe pământ doreşte ceva continuu. Diferenţa este doar în ceea ce doreşte. Cei care sunt materialişti, îşi doresc bunuri materiale; cei care trăiesc în pofte îşi doresc lucruri nefolositoare, ba chiar păcătoase, pe când cel ce caută lucruri nepieritoare, doreşte mereu ca oamenii să se pocăiască, să fie mai mulţi lucrători în via Domnului, să i se deschidă ochii duhovniceşti, unuia, sau altuia; astfel de dorinţe se împlinesc.Este scris să ne rugăm pentru toţi oamenii; ar putea spune cineva: dacă aceasta s-ar împlini, toţi oamenii ar trebui să se pocăiască. Da, Dumnezeu vrea ca toţi să ajungă la cunoştinţa adevărului. De aceea, dacă noi ne rugăm pentru ei, prin acesta Dumnezeu lucrează mai mult în viaţa lor. Cei care se împotrivesc lucrării Sale, vor pieri. Sunt unii care îşi propun să se roage pentru o anumită persoană până se întoarce la Dumnezeu. Şi eu am fost învăţat în mod asemănător. Mi s-a spus cum a procedat un copil al Lui Dumnezeu, notând numele acelora pentru care se ruga pe o foaie, şi când se ruga, avea acea foaie în faţa lui. Am încercat să-l imit, astfel în scurt timp aveam mai multe nume notate. Îngenunchiam cu lista numelor în faţa mea, începând cu primul şi mergând până la ultimul, până când am observat că, practic, cer acelaşi lucru pentru fiecare, de aceea am considerat că pot să mă rog pentru toţi laolaltă. Dar după un timp am obosit. Am observat că totul depinde dacă Domnul ne pune pe cineva pe inimă, rugându-ne pentru aceste  persoane, putem trăi lucruri minunate. Dar este bine să fim veghetori în rugăciune şi în dorinţe, ca să nu păcătuim.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

O NEÎNTRERUPTĂ LEGĂTURĂ

Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.  Ioan 15.7

Trebuie neapărat să fim în Domnul Cristos, pentru a trăi pentru El; şi trebuie să rămânem în El, pentru a ne putea bucura de această făgăduinţă. A rămâne în Domnul, înseamnă a nu-L părăsi niciodată pentru vreo altă dragoste şi a rămâne cu el într-o legătură vie, strânsă, de bună voie. Creanga nu este numai lângă copac, ci chiar primeşte de la el viaţa şi rodnicia ei. Orice adevărat credincios, rămâne cu adevărat în Domnul Cristos; dar aceste cuvinte au un înţeles mai înalt, la care trebuie să ţintim mai înainte de a putea câştiga puteri nelimitate înaintea scaunului harului. Cuvintele „cereţi orice veţi vrea” sunt pentru unii ca Enoh, care a umblat cu Dumnezeu 300 de ani, ca unii ca Ioan, care se odihnea pe pieptul Domnului, pentru aceia a căror legătură cu El este neîntreruptă.Inima trebuie să rămână în dragoste, duhul înrădăcinat în credinţă, nădejdea să se sprijine pe Cuvânt, întreaga fiinţă lipită de Domnul fără de care ar fi primejdios să credem în împlinirea acestei făgăduinţe; ea este dată acelora a căror deviza în viaţă este: „Dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”. Voi, care întrerupeţi legătura voastră cu el, ce mare putere pierdeţi! Dacă doriţi să fiţi puternici în cererile voastre, trebuie ca Domnul să rămână în voi, şi voi în El.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Atunci Petru a luat cuvântul, şi I-a zis: Iată că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?  Matei 19.27

Nimic nu ne încleştează mai mult decât preocuparea pentru lucrurile văzute şi pipăibile. În momentul când duşmanului i-a reuşit să ne abată privirea de la lucrurile cereşti, atunci ne umple inima cu lucrurile pământeşti, văzute. Credinţa nu mai este aşa de neclintită ca în zilele când noi NU ne ghidam după lucrurile deşarte şi pământeşti. Pe când Domnul Isus îi avertiza pe ucenici despre influenţa negativă a lucrurilor pământeşti asupra inimii lor, Petru întreabă: „Ce răsplată vom avea?” Desigur că nu-i uşor să părăseşti totul, dar cine o face pentru Numele Său, va fi înzecit răsplătit. Cine părăseşte ceva pentru voia lui Isus nu pierde de fapt nimic, deoarece va fi răsplătit de El.Ce parte aleasă pentru apostoli ca şi pentru toţi care ascultă glasul lui Isus şi părăsesc bucurii pământeşti, căci vor fi răsplătiţi „înzecit” şi chiar „însutit”.Deja aici pe pământ au această bucurie înaltă, o recunoaştere mai profundă şi o linişte aleasă iar pentru viitor le este asigurată viaţa veşnică, pe care tânărul bogat a pierdut-o tocmai din cauza iubirii bogăţiilor pământeşti. Duşmanul sufletelor se străduieşte să lege inimile noastre cu lucruri pământeşti. El caută să ne facă să vedem lucrurile ca o pierdere dacă noi, potrivit voii Domnului, ne despărţim de unele lucruri pe care ni le oferă această lume. Nu merită oare Domnul nostru să ne debarasăm de orice lucru care caută să ne depărteze de El? Este oare o răsplată mai mare pentru noi decât El însuşi şi dragostea Lui? Se poate să recunoşti că mântuirea este NUMAI în Isus şi în nimeni altul, dar este cu totul altceva când descoperi prin credinţă adevărata esenţă şi temelie a mântuirii şi o iei ca fiind a ta însuţi, ştiind că eşti mântuit. Numai o încredinţare personală ne dă pacea după care suspină atâţia, aşa zişi, „creştini.”

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, cât de mult am nevoie să fiu ridicat în dimineaţa asta! Tu ştii. În predicarea mea fă să se audă glasul Tău slăvit, să se vadă faţa Ta iubitoare, să se simtă Duhul Tău atotpătrunzător.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm.»

      1 Corinteni 4,12

Dacă ţi s-a făcut o nedreptate sau dacă faptele ţi-au fost denigrate, în Numele lui Isus Cristos trebuie să fii răbdător, umil şi să nu spui nici un cuvânt. El vrea atât de mult să ai pace! Încrede-te în Domnul în loc să te cerţi, să te justifici şi să argumentezi. Nu e nevoie de nici un cuvânt din partea ta. Şi opusul este însă valabil. Isus ne spune: «Nu judecaţi» (vezi Matei 7,1). Nu judeca şi nu condamna pe nimeni, dacă nu cunoşti personal individul respectiv şi situaţia prin care trece. Un cuvânt aspru, o bârfa indirectă şi chiar o privire sau un gând rău alungă pacea sufletului. «Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu» (Psalm 46,10), zice Domnul. Un alt verset spune: «Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele este un om chibzuit» (Prov. 10,19). Lasă-L pe El să domnească în viaţa ta şi pacea Domnului care întrece orice pricepere îţi va păzi inima şi sufletul în Isus Cristos. Doar când inima ta se bucură de pacea Lui, vei fi binecuvântat şi înviorat. Când vechile probleme vor să revină în viaţa ta prin minciună, prin alte porniri rele sau prin nedreptăţi săvârşite împotriva ta, gândeşte-te la cuvântul Domnului: «Domnul va sfârşi ce a început pentru mine» (Psalm 138,8). 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi. Evrei 13:5

Nici o făgăduinţă nu poate fi interpretată în sens personal. Orice ar fi promis Dumnezeu unuia din sfinţii Săi, le-a promis tuturor. Când deschide un izvor pentru unul, pot să bea toţi. Când deschide o uşă prin care oferă hrană, s-ar putea să o facă pentru un om care moare de foame, dar toţi sfinţii înfometaţi pot să mănânce de acolo. Nu contează că a făgăduit ceva lui Avraam sau lui Moise, credinciosule; El a prevăzut că vei fi şi tu inclus în legământ. Nici o binecuvântare nu este prea sus pentru tine, nici o îndurare nu este prea departe de tine. Ridică-ţi ochii spre nord şi spre sud, spre est şi spre vest, fiindcă totul este al tău. Urcă pe muntele Pisga, şi priveşte hotarele ţării promise, fiindcă toată întinderea ei este a ta. Nu există nici un ivor de apă vie din care să nu poţi bea. Dacă pe pământ curge lapte şi miere, bea laptele şi mănâncă mierea, fiindcă amândouă sunt ale tale. Fii curajos şi crede, fiindcă El a spus „nicidecum n-am să te las, cu nici un chip n-am să te părăsesc”. Prin făgăduinţa aceasta, Dumnezeu oferă totul poporului Său. „Nicidecum n-am să te las”. Deci nici un atribut al lui Dumnezeu nu poate fi retras de la noi. Este Dumnezeu puternic? Îşi va arăta puterea spre folosul celor Care cred în El. Este El iubire? Atunci se va îndura de noi cu Iubire. Oricare ar fi atributele care compun caracterul Său, flecare dintre ele va fi angajat deplin în slujba noastră. În concluzie, nu există nimic încuiat, nici un lucru pe care să-l ceri, nimic de care să ai nevoie acum sau în veşnicie, nimic viu şi nimic mort, nimic în lumea aceasta şi nimic în lumea viitoare, nimic acum şi nimic în dimineaţa învierii, nimic pe pământ şi nimic în cer care să nu fie cuprins în cuvintele „nicidecum n-am să te las, cu nici un chip n-am să te părăsesc”.

Seara

Ia-ţi crucea şi urmează-mă. Marcu 10:21

Nu trebuie să-ţi construieşti singur crucea, deşi necredinţa este un tâmplar foarte bun. Nici nu ţi se permite să-ţi alegi singur crucea, deşi egoismul ar fi bucuros să fie domn şi stăpân. Crucea este pregătită şi adusă de dragostea divină, şi tu trebuie s-o accepţi bucuros. Trebuie să-ţi iei crucea şi s-o porţi ca pe o povară care ţi se cuvine, nu să stai şi să te plângi. In noaptea aceasta Isus te invită să-ţi pleci umărul sub jugul Său uşor. Nu să te uiţi la El bosumflat, nici să baţi din picioare de nervi, nici să cazi disperat şi nici să o iei la fugă de frică. Poartă-l ca un adevărat urmaş al lui Isus. Isus a fost un purtător al crucii; El ne conduce pe calea durerii. Cu siguranţă că nu ţi-ai putea dori o călăuză mai bună. Şi dacă El a purtat o cruce, ce povară mai nobilă ţi-ai putea dori? Via Crucii este drumul siguranţei; nu te teme să calci pe cărările sale spinoase. Prea iubitule, crucea nu este făcută din puf şi nu este învelita în catifea. Este grea şi împovărează umerii, dar nu este o cruce de fier, deşi temerile ţi-au pictat-o în culorile fierului. Este o cruce de lemn, şi omul o poate duce, fiindcă Omul Durerii a purtat-o cel dintâi. Ia-ţi crucea şi, prin puterea Duhului Sfânt, o vei iubi atât de mult în curând încât, asemeni lui Moise, nu vei schimba „ocara lui Christos” pentru „toate comorile Egiptului” (Evrei 11:26). Aminteşte-ţi că Isus a dus-o, şi ţi se va părea mai uşoară; aminteşte-ţi că va fi urmată de o coroană, şi gândul gloriei viitoare va lumina greutăţile prezente. Fie ca Domnul să te ajute să te pleci în faţa poruncilor divine înainte de a adormi, şi astfel mâine dimineaţă îţi vei putea purta crucea cu deplina supunere pe care trebuie s-o arate urmaşii Celui răstignit.

IZVOARE IN DEŞERT

Şi când un leu … venea … (Samuel 17:34)

Este o sursă de inspiraţie şi putere pentru noi să ne amintim cum s-a încrezut tânărul David în Dumnezeu. Prin credinţa lui în Domnul, a învins leul şi ursul, şi mai târziu l-a înfrânt pe puternicul Goliat. Când leul a venit să-i distrugă turma, a fost ca un prilej minunat pentru David. Dacă ar fi şovăit şi n-ar fi reuşit, ar fi pierdut oportunitatea lui Dumnezeu pentru el şi probabil nu ar fi fost niciodată împăratul lui Israel, ales de Domnul.„Şi când un leu venea…“. În mod normal ne gândim la un leu nu ca la o binecuvântare specială de la Domnul, ci doar ca la un motiv de alarmă. Totuşi leul era oportunitatea deghizată a lui Dumnezeu. Fiecare dificultate şi fiecare ispită care ne iese în cale, dacă o primim aşa cum trebuie, este oportunitatea lui Dumnezeu.Când vine un „leu“ în viaţa noastră, recunoaşte-l ca pe o oportunitate de la Domnul, indiferent cât de fioros ar părea pe dinafară. Chiar şi cortul lui Dumnezeu era acoperit cu piei de viţel de mare şi păr de capră. Nimeni nu s-ar gândi că ar putea fi vreo glorie acolo, şi totuşi gloria Şechinei lui Dumnezeu era sub acoperământ. Fie ca Domnul să ne deschidă ochii ca să-L vedem, chiar şi în ispite, în încercări, în pericole şi în nenorociri.   C. H. P.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Psalmul 9

Sub aspect profetic, Psalmii 9 şi 10 sunt strâns legaţi unul de altul. Psalmul 9 îl pune în scenă pe vrăjmaşul din afară: naţiunile coalizate împotriva lui Israel; Psalmul 10 introduce vrăjmaşul dinăuntru: asupritorii necredincioşi persecutând rămăşiţa credincioasă. Uneltirile celor răi nu sunt decât pentru un timp limitat. Numele lor va fi şters pentru totdeauna („în vecii vecilor” – v. 5); distrugerile lor se vor sfârşi pentru totdeauna (v. 6) „şi speranţa celor întristaţi” (aşteptarea celor blânzi) nu va pieri pentru totdeauna. în adevăr, tot pentru totdeauna, Domnul S-a aşezat („şade”) pe tron; „Şi-a pregătit tronul Său pentru judecată” (v. 7; Psalmul 58.11). Atunci El va cere socoteală pentru sângele şi lacrimile celor credincioşi vărsate sub toate dispensaţiile. Îi va răzbuna pe cei asupriţi (v. 9), pe nenorociţii ale căror strigăte nu le-a uitat (v. 12). Dar principalul motiv de acuzare adus împotriva umanităţii este cel sugerat de titlul Psalmului, omorârea Fiului lui Dumnezeu (Mut-laben: – notă – Moartea Fiului): insulta adusă lui Dumnezeu din partea lumii prin crucificarea Preaiubitului Său. O pedeapsă înfiorătoare stă să cadă asupra rasei de ucigaşi.În parabola oilor şi a caprelor (Matei 25.31), Domnul Isus descrie judecata naţiunilor în zorii împărăţiei Sale şi anunţă că fiecare va fi judecat după ceea ce îi va fi făcut Lui însuşi.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Petru 5:1-11

…fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi in legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie.  1 Petru 5:5

CEVA PENTRU CARE SĂ NE RUGĂM

La masa de seară a unui milionar, mesenii au început să discute despre rugăciune. Bogatul a spus că el nu crede în rugăciuni. „De ce aş crede?” a întrebat el. „Am tot ce-mi doresc. Aş putea să-mi cumpăr o întreagă împărăţie. Nu există limite la ce aş putea cumpăra cu averea mea. N-am nevoie de rugăciune!” Un creştin devotat care era prezent a spus: „Există totuşi un singur lucru pentru care ar trebui să te rogi.” „Şi care este acesta?” a întrebat milionarul îngâmfat. „Ar trebui să vă rugaţi pentru umilinţă, domnule!” John Ruskin a spus: „Eu cred că primul test al unui om cu adevărat mare este umilinţa sa. Nu înţeleg prin aceasta că se îndoieşte de puterea sa, sau că ezită să susţină opiniile sale. Dar oamenii mari cu adevărat au un… sentiment că măreţia lor nu stă în ei, ci ea se manifestă prin ei; că n-ar putea face sau fi nimic mai mult decât ceea ce i-a făcut Dumnezeu”.Andrew Murray a spus: „Omul umil nu simte nici gelozie nici invidie. El îl laudă pe Dumnezeu când alţii sunt preferaţi sau binecuvântaţi înaintea lui. Poate suporta ca alţii să fie lăudaţi în timp ce el este uitat, deoarece… el a primit spiritul lui Isus, care nu a acţionat după propriul Său plac, şi care nu a căutat gloria Lui personală. De aceea, îmbrăcându-se cu Domnul Isus Cristos, el s-a îmbrăcat cu o inimă miloasă, cu bunătate, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare şi umilinţă”. Oamenii umili nu sunt conştienţi că sunt umili, aşa cum obişnuia Dr.M.R. De Haan să spună: „Umilinţa este ceva pentru care trebuie să ne rugăm constant lui Dumnezeu şi pentru care totuşi nu trebuie să-I mulţumim niciodată c-o avem”. -H.G.B.

Slăvit Salvator, mă fă mai umil,
Alungă-mi pe veci păcătoasa mândrie;
Singur pe cale uşor voi cădea,
                 De Tine alături e-a mea bucurie.   – D.J.D.

Nici o haină nu li se potriveşte mai bine copiilor lui Dumnezeu ca mantaua umilinţei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!” (Proverbe 9:9)

Un poet anonim a scris: „Dacă îţi poţi începe ziua fără cofeină; dacă te poţi pune în mişcare fără medicamente; dacă poţi fi vesel mereu, ignorând durerile şi suferinţele; dacă poţi rezista văicărelii şi plictisirii oamenilor cu necazurile tale; dacă poţi mânca aceeaşi mâncare în fiecare zi şi să fii mulţumitor pentru ea; dacă poţi înţelege când cei dragi ai tăi sunt prea ocupaţi pentru a-ţi da atenţie; dacă poţi ierta un prieten pentru lipsa lui de preocupare pentru tine; dacă poţi trece cu vederea când cei dragi ai tăi profită de pe urma ta, când, fără să fi greşit cu ceva, s-a întâmplat ceva rău; dacă poţi accepta criticile şi învinovăţirile fără resentiment; dacă poţi trece cu vederea educaţia limitată a unui prieten şi să nu-l corectezi niciodată; dacă te poţi abţine să nu-ţi tratezi prietenul bogat mai bine decât pe cel sărac; dacă poţi face faţă lumii fără minciuni şi înşelătorii; dacă poţi învinge tensiunea fără ajutor medical; dacă te poţi relaxa fără băutură; dacă poţi dormi fără ajutorul medicamentelor; dacă poţi spune că în inima ta nu ai nici o prejudecată faţă de crezul, rasa, convingerile religioase sau politice ale cuiva; atunci, prietene, eşti aproape la fel de bun ca şi câinele tău”. Aproape, nu exact la fel! Acest poem este dedicat:

1) Iubitorilor de animale.

2) Celor dedicaţi învăţării şi creşterii: „Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!”

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Domnul Dumnezeul tău tea binecuvântat în tot lucrul mâinii tale. El a cunoscut mersul tău prin această mare pustie. În aceşti patruzeci de ani, Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ția lipsit nimic.  Deuteronom 2.7

În toate aceste lucruri, tabăra lui Israel este un simbol viu şi izbitor. Un simbol al cui? Un simbol al Adunării lui Dumnezeu, care trece prin această lume. Mărturia Scripturii este atât de distinctă cu privire la acest lucru, încât nu lasă loc pentru niciun exercițiu de imaginație (vedeți 1 Corinteni 10.11). Prin urmare, ne putem îndrepta privirile cu interes asupra acestei imagini minunate, căutând să învățăm lecțiile prețioase pe care ni le oferă.Ce lecții minunate avem aici! Să privim la această tabără misterioasă din pustie! Cât de separată era de toate națiunile lumii! Cât de lipsită de orice ajutor omenesc! Cât de dependentă de Dumnezeu! Nu aveau nicio bucată de pâine, niciun strop de apă, în afară de ceea ce primeau zilnic direct din mâna lui Dumnezeu. Când seara îşi plecau capul pentru odihnă, nu aveau niciun strop de rezerve pentru ziua următoare.Dumnezeu era însă acolo şi aceasta, pentru credință, era suficient. Israeliții erau cu totul dependenți de El. Iată lucrul important! Credința nu socoteşte nimic real, nimic solid, nimic adevărat, cu excepția Dumnezeului veşnic, adevărat şi viu. Aşa au stat lucrurile cu tabăra în pustie şi aşa stau azi cu Adunarea în lume. Nu exista nicio nevoie, cât de mică, pentru care Prezența divină să nu fie un răspuns atotsuficient. Națiunile necircumcise puteau privi şi se puteau minuna. Puteau, din cauza necredinței oarbe, să ridice multe obiecțiuni cu privire la felul în care o aşa mare mulțime putea fi hrănită, echipată şi menținută în rânduială. Ele nuL cunoşteau pe Domnul Dumnezeul evreilor; de aceea, a le spune că El urma să poarte de grijă de această vastă mulțime li sar fi părut doar basme.                                                                C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pocăiți-vă, dar, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele …Faptele Apostolilor 3.19

Ce este pocăința?

Omul este despărțit de Dumnezeu prin păcat. Prin înțelepciunea sau puterea sa, omul nu poate să înlăture păcatul din calea sa. Omul se află în necunoștință de planurile lui Dumnezeu și nu vede nicio ieșire din încurcătură. Calea omului merge în sens contrar voinței lui Dumnezeu.În momentul în care omul vrea să meargă pe calea lui Dumnezeu, trebuie să se întoarcă de pe calea cea rea. Când cititorul nostru recunoaște că în viața sa sunt lucruri care nu corespund cu voia lui Dumnezeu, atunci singura cale de schimbare este întoarcerea la Cel care poate ierta păcatele. Ce este pocăința? Judecarea stării rele a omului în fața lui Dumnezeu. Tâlharul de pe cruce a recunoscut: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău“ (Luca 23.41). Avem aici două adevăruri: tâlharul a recunoscut că el este păcătos și că Mântuitorul este nevinovat, și astfel poate să-l ierte și pe el: „Doamne, adu-Ți aminte de mine…“. Cine se pocăiește, adică își schimbă felul rău de gândire și își încredințează viața Mântuitorului, va duce o viață schimbată, o viață de credință, al cărei sfârșit va fi veșnicia fericită împreună cu toți care L-au acceptat pe Mântuitorul în viața lor

Sursa: Meditații zilnice din Calendare biblice, primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s