Iniţiativa împotriva disperării

citind-bibliaTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

Iniţiativa împotriva disperării

„Sculaţi-vă, haideţi să mergem.”

Matei 26:46

În grădina Ghetsimani ucenicii au adormit atunci când ar fi trebuit să stea treji; când au înţeles ce au făcut, au fost disperaţi. Sentimentul că s-a produs ceva ireparabil ne poate face să disperăm şi să spunem: „Totul s-a terminat, n-are rost să mai încerc“. Dacă ne închipuim că felul acesta de disperare este o excepţie, ne înşelăm; este o experienţă umană foarte obişnuită. Ori de câte ori înţelegem că n-am făcut un lucru, deşi am avut posibilitatea extraordinară de a-l face, putem cădea în disperare. Dar atunci Isus Cristos vine şi ne spune: „Dormi acum, acea posibilitate este pierdută pentru totdeauna, nu mai poţi schimba nimic, dar ridică-te şi treci la lucrul următor“.

Cu alte cuvinte, lasă trecutul să doarmă, dar lasă-l să doarmă la sânul lui Cristos şi păşeşte spre viitorul irezistibil împreună cu El. Există experienţe de acest fel în viaţa fiecărui om. Uneori suntem într-o stare de disperare, o disperare care vine din condiţiile în care ne aflăm, şi nu ne putem ridica singuri din ea. În acest caz ucenicii au făcut un lucru cu totul de neiertat: au adormit, în loc să vegheze cu Isus. Dar El a venit cu o iniţiativă spirituală împotriva disperării lor şi le-a spus: Ridicaţi-vă şi faceţi lucrul următor”. Dacă suntem inspiraţi de Dumnezeu, care este lucrul următor? Este acela de a ne încrede cu totul în El şi de a ne ruga de pe temeiul Răscumpărării Lui.Nu lăsa niciodată ca sentimentul eşecului să te oprească să faci pasul următor.

FEBRUARIE  18

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm.”  ROMANI 8:26

Sunt atât de multe lucruri de spus despre rugăciune, încât nu ne-ar ajunge timpul şi poate fiecare din noi am avea ceva de zis din experienţa personală, dar bine ar fi să vorbim mai puţin şi să ne rugăm mai mult. Totuşi este bine să cunoaştem şi să cugetăm la lucrurile esenţiale despre rugăciune pentru a ne ruga mai eficient. Rugăciunea nu se învaţă în nici o şcoală decât în scoala Duhului. In continuare textul nostru spune: “Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”. O rugăciune eficace depinde de starea noastră spirituală. Starea inimii noastre. Cum trebuie să fie ea? O inimă înfrântă şi un duh zdrobit. (Ps. 34:18 şi Ps. 51:17) Atunci, când strigă cei drepţi, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor. Nu avem nevoie de o minte iscusită, nici de o exprimare aleasă, nu trebuie să dorim să ne rugăm mai bine ca alţii, ci să avem o inimă înfrântă, smerită şi care să simtă adânc ce se roagă şi pentru ce se roagă. Cel mai bun exemplu îl avem în Domnul Isus în Ghetsimani. Rugăciunea de formă, de obicei sau de datorie nu are nici un preţ înaintea lui Dumnezeu. Starea noastră, ca viaţă. Înaintea lui Dumnezeu. Mâini curate, fără mânie  şi fără îndoieli (1 Tim. 2:8). “Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu, şi orice vom cere, vom primi de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21,22).” Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.” (Ps. 66:18) Nu putem veni oricum înaintea lui Dumnezeu, pentru că ochii Lui sunt ca para focului. “Totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” Putem însă şi trebuie să venim înaintea Lui ca să ne mărturisim păcatele căci: “El este credincios şi drept să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 loan 1:9). Să ne cercetăm în lumina acestor texte din Cuvântul lui Dumnezeu şi aşa să ne prezentăm înaintea Lui. Să nu fim uşurateci când venim să ne rugăm căci o astfel de rugăciune îl insultă pe Dumnezeu.Starea noastră de copii ai Tatălui ceresc. În starea aceasta să venim înaintea Lui. Un copil vine la tatăl lui în modul cel mai natural în inocenţa lui de copil ca să-l roage ceva, fie că este vorba de un copil ascultător sau de unul neascultător de părinţii săi; amândoi vin cu aceeaşi naivitate. Dar care primeşte? Amândoi primesc răspuns, fie ca răsplată pentru ascultare, fie o mustrare şi un sfat pentru cel neascultător dar care îl determină să spună: “Tată, iartă-mă!” Să venim deci la Tatăl nostru în duhul şi siguranţa că suntem copii ai Lui şi că ne ascultă cu drag. “Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Şi suntem.” (1 Ioan 3:1)

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

18 Februarie

DIMINEAŢA

Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine.  Iov 10:2

Suflet Încercat, poate că Domnul face asta ca să-ţi dezvolte darurile. Unele dintre talentele tale nu ar fi descoperite niciodată dacă nu ai trece prin încercări. Nu ştii că, credinţa ta nu pare atât de mare vara cum arată iarna? Dragostea este adesea ca un licurici, care nu luminează dacă nu este întuneric deplin. Speranţa este ca o stea — nu se vede la lumina soarelui bunăstării, fiindcă străluceşte numai în întunericul necazurilor. Durerile sunt metalul întunecat în care Dumnezeu montează diamantele talentelor copiilor Săi, ca să le facă mai strălucitoare. Nu a trecut mult de când spuneai pe genunchi: „Doamne, simt Că nu mai am credinţă. Arată-mi că mai cred”. Oare nu te-ai rugat, poate că inconştient, pentru încercări — fiindcă de unde să ştii că ai credinţă fată să ţi-o exerciţi? Depinde; Dumnezeu ne trimite adesea încercări ca să ne descoperim darurile şi să ne asigurăm că le avem. Creşterea în har este rezultatul încercărilor Sfinte. Dumnezeu ne ia adesea confortul şi privilegiile ca să ne facă creştini mai buni. El nu îşi antrenează soldaţii în lux şi huzur, ci îi trimite în marş forţat la munci grele. Îi face să treacă pâraie, să înoate în ape învolburate, să urce munţi şi să meargă multe mile purtând povara durerilor. Ei bine, creştine, nu se potriveşte această descriere cu necazurile prin care treci? Nu îţi dă Dumnezeu daruri şi nu le face El să crească? Nu este acesta motivul pentru care El se ceartă cu tine? Când suntem încercaţi, ne prindem de făgăduinţe Şi ne rugăm cu noi puteri; Când suntem încercaţi, ne înnoim credinţa şi aşteptăm, prin Domnul, mângâieri.

SEARA

Tată, am păcătuit. Luca 15:21

Este aproape sigur că cei care au fost spălaţi în sângele preţios al lui Christos nu au nevoie să-şi mărturisească păcatul ca nişte criminali acuzaţi înaintea Dumnezeului Judecător. Christos le-a îndepărtat păcatele în sens legal pentru totdeauna, aşa că nu mai sunt condamnaţi, ci sunt acceptaţi „în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6). Dar fiindcă sunt copii, şi fiindcă L-au supărat ca nişte copii, nu trebuie oare să meargă înaintea Tatălui ceresc să-şi mărturisească păcatul şi să-şi recunoască neîmplinirile? Natura ne învaţă că este de datoria copiilor fireşti să spună totul părinţilor lor, iar harul lui Dumnezeu ne învaţă că noi, ca şi creştini, avem aceeaşi datorie faţă de Tatăl ceresc.Îl supărăm în fiecare zi şi nu ar trebui să ne putem odihni fără iertarea zilnică. Să presupunem ca greşelile mele nu sunt preluate imediat de Tatăl şi nu sunt iertate prin sângele Domnului Isus; care ar fi consecinţa? Dacă nu obţin iertarea şi nu sunt curăţat, mă voi simţi departe de El. Mă voi îndoi de dragostea Sa faţă de mine. Voi tremura în prezenţa Sa, şi mă voi teme să mă rog Lui. Voi deveni un fiu rătăcitor care, deşi este copilul Tatălui, se află departe de El. Dar dacă, cu durerea unui copil care îşi spune necazurile părintelui iubitor, mă înfăţişez înaintea Lui şi îi spun totul, şi nu mă odihnesc până când nu simt că sunt iertat, voi simţi o dragoste sfântă pentru Tatăl meu. Voi trăi ca un creştin mântuit, care se bucură de pace prin Christos Isus, Domnul. Este o mare deosebire între a-ţi mărturisi păcatul ca un vinovat şi a-ţi recunoaşte vina ca un copil. Inima Tatălui este locul potrivit pentru mărturisiri. Am fost curăţaţi odată pentru totdeauna dar, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, picioarele noastre mai au nevoie să fie spălate de praful umblării zilnice.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Joi 18 Februarie

Tatăl caută astfel de închinători ai Lui.Ioan 4.23

De obicei ne gândim că motivul principal pentru care am fost răscumpărați este scăparea de pedeapsa iadului. Această scăpare este cu siguranță un lucru minunat, însă nu este scopul principal al mântuirii noastre. În timp ce trebuie să ne bucurăm de binecuvântările pe care le avem în Hristos, aceasta nu trebuie să fie preocuparea noastră principală. Nu trebuie să fim preocupați cu binecuvântările în aşa fel încât săL pierdem din vedere pe Binecuvântător!Ne poate surprinde faptul că motivul suprem al răscumpărării noastre nu a fost acela ca noi să primim ceva. Am fost răscumpărați pentru ca Dumnezeu să poată primi închinare şi pentru ca viețile noastre săL poată glorifica! Apostolul Pavel exprimă acest lucru în felul următor: „A Lui fie gloria în Adunarea în Hristos Isus, pentru toate generațiile veacului veacurilor!“ (Efeseni 3.21).În Romani 1.5 vedem că scopul predicării evangheliei este de a aduce „ascultarea credinței între toate națiunile“ pentru Numele Lui. Apostolul Ioan face şi el referire la acest lucru, în 3 Ioan 7, atunci când spune că unii frați fuseseră trimişi să vestească evanghelia „pentru Numele Său“. Mântuirea noastră este mai întâi pentru beneficiul lui Dumnezeu, apoi pentru al nostru. Cu siguranță că noi avem multe beneficii şi binecuvântări în mântuirea noastră, însă toate binecuvântările cu care suntem binecuvântați sunt secundare şi nu formează scopul suprem. Trebuie să căutăm săL glorificăm pe Dumnezeu înainte de a căuta să obținem ceva de la El. La aceasta nea încurajat Domnul Isus atunci când nea spus: „Căutați dar întâi Împărăția lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6.33).Peste tot în Biblie vedem că activitatea principală a lui Dumnezeu a fost întotdeauna aceea de a căuta închinători adevărați. În Apocalipsa 19.15, de exemplu, vedem Adunarea în cer, închinânduse lui Dumnezeu. Scopul principal pentru care vom fi în cer este cel de a ne închina lui Dumnezeu, pentru totdeauna. Fie ca toți să înțelegem tot mai bine că am fost mântuiți pentru a ne închina lui Dumnezeu şi să începem încă de pe acum să ne închinăm Celui care nea răscumpărat!                                                                     T. P. Hadley

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

18 Februarie

Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului

nostru este mântuire”.  2 Petru 3:15

Dumnezeul nostru este îndelung răbdător, plin de har şi de o bunătate mare.Dacă Dumnezeu nu ar avea îndelungă răbdare cu copiii Lui, nici-un om nu ar putea fi mântuit.Un evanghelist a spus odată că răbdarea pe care a avut-o Dumnezeu faţă de el înainte de a se pocăi nu i se pare atât de mare ca aceea de care a avut parte după aceea.Este scris în Efeseni 2:7 pentru copiii Lui Dumnezeu, că Dumnezeu va arăta în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui, în Hristos Isus. Pentru aceasta este nevoie de răbdare din partea Lui faţă de noi. Mi se părea deseori că răbdarea Lui faţă de mine a luat sfârşit, dar în situaţii asemănătoare versetul de mai sus m-a mângâiat. Fiindcă Dumnezeu a jurat că nu se va mai mânia şi nu va mai mustra.(Isaia 54:9). Eu am îndrăznit să cred pentru că este scris:”Să credeţi că îndelunga Lui răbdare este mântuire”. În Apocalipsa 3:10 citim: ”Fiindcă ai păzit Cuvântul răbdării Mele te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă”. Deci, vom fi păziţi, nu datorită răbdării noastre, ci pentru faptul că am păstrat Cuvântul răbdării Lui, adică ne-am bazat pe milostenia Lui, crezând în harul prin care avem mântuirea. Dacă vedem cum ne suportă El, în răbdare, putem să fim şi noi răbdători aşa cum este scris: ”Căci aveţi nevoie de răbdare, ca după ce aţi împlinit voia Lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” În timp ce privim slava Lui vom fi transformaţi, asemenea chipului Său, potrivit cu 2 Corinteni 3:18

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

18 Februarie

«De aceea iată, o voi ademeni si o voi duce în pustie şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.» Osea 2,14

Domnul vrea să vorbească cu noi. Un adevărat copil al lui Dumnezeu ştie acest lucru şi nu se supără când Domnul Îi pune în faţă semnalul roşu de oprire: «Stai! Odihneşte-te un pic!» Biblia spune: «Opriţi-vă si să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu» (Psalm 46,10). Cu alte cuvinte, meditează! O, Câtă binecuvântare primim când stăm la picioarele lui Isus! Neliniştea faţă de contextul social şi faţă de alţi oameni arată cât de puţin suntem dispuşi să stăm în tăcere înaintea Domnului. Vorbim uşor despre răbdare atât timp cât nu avem nevoie de ea. Dar Biblia vorbeşte despre răbdare însoţită de bucurie. În Vechiul Testament citim că Domnul şi-a condus poporul în pustie ca să-i vorbească după planul inimii. În pustie e linişte: «Să căutaţi să trăiţi liniştiţi» (1 Tes. 4,11). Numai prin răbdare putem ajunge la sfinţenie. Ai răbdare? Fii cinstit! Când eşti în rugăciune, nu te simţi atras de alte lucruri? Cât timp ai stat azi în tăcere în prezenţa Domnului? Trebuie ca totul în tine să tacă, fiindcă numai aşa El poate să-ţi vorbească cu adevărat. Lasă ca acest Cuvânt al Său să fie un semnal de alarmă pentru tine. Domnul doreşte cu siguranţă să-ţi vorbească. Linişteşte-ţi inima, nervii şi porneşte în viaţa de zi cu zi ca un om care are cetăţenia în ceruri. 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

18 Februarie

DUMNEZEU VA RĂSPUNDE

Dumnezeu împlineşte dorinţa celor ce se tem de El; El le aude strigătul şi-i scapă. Psalmul 145.19

Duhul Său cel bun, le-a pus în inima această dorinţă, de aceea El le va răspunde. Viaţa Sa în ei, le insuflă acest strigăt şi de aceea El îi aude. Cei ce se tem de Dumnezeu se găsesc sub cel mai bun adăpost şi dorinţa lor este ca să-L slăvească, bucurându-se de El totdeauna. Aceştia sunt oameni cu dorinţe sfinte ca Daniel, şi Domnul va face să se împlinească năzuinţele lor.Aceste sfinte dorinţe au har în sămânţa lor şi cerescul Grădinar le va îngriji până ce va vedea bobul format în întregime, în spic. Oamenii temători de Dumnezeu doresc să fie sfinţi, folositori, o binecuvântare pentru alţii şi prin aceasta să-L cinstească pe Făcătorul lor. Ei cer ajutorul Lui în nevoile lor, ajutorul Său pentru a le purta greutăţile, sfatul Lui în nedumerirea lor, scăparea Sa în tulburările lor. Uneori această nevoie este atât de mare şi îngrijorarea lor atât de apăsătoare, încât în agonia lor, ei strigă ca copiii în disperare; şi atunci Domnul lucrează mai pe înţelesul lor şi le dă tot ce au nevoie, potrivit Cuvântului Său: „Şi îi scapă”.Da, dacă ne temem de Dumnezeu, nu avem nimic altceva de ce să ne temem; şi când strigăm către El, scăparea noastră e sigură. Cititorule, păstrează acest verset în inima ta şi mărturiseşte-l cu gura toata viaţa şi vei vedea că va fi pentru tine ca o prăjitură făcută cu miere.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

18 FEBRUARIE

Păzeşte de deteriorare viaţa mea ascunsă, o, Doamne; ţine-mă în mod tainic atât de drept înaintea Ta, încât să slujesc slavei Tale.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

18 FEBRUARIE

Prin credinţă a părăsit Moise Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.  Evrei 11.27

În Sfânta Scriptură ne sunt arătaţi bărbaţi şi femei care în situaţi grele au dovedit că, „credinţa este o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd, o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite.” Printre aceşti oameni se numără şi Moise, omul lui Dumnezeu care „socotea OCARA lui Cristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului şi „a rămas neclintit ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” Să ne gândim şi la Antipa, martirul din adunarea din Pergam, pe care Domnul îl numeşte „martorul Meu credincios.”

În decursul timpurilor au fost mulţi astfel de credincioşi, cărora Cristos le era mai mult decât viaţa lor. Bine cunoscutul bătrân Chrisostom a fost adus în faţa împăratului roman. Când acesta i-a spus că dacă îşi mai păstrează credinţa va fi exilat, el a răspuns: „Toată lumea este a Tatălui Meu, tu nu poţi să mă exilezi nicăieri.” „Dar pot să te omor”, a răspuns împăratul. „Asta nu poţi să o faci”, a răspuns vitejeşte creştinul, „căci viaţa mea este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.” „Eu îţi voi lua toate averile.” „Cu plăcere”, a fost răspunsul, „căci eu am asemenea averi că nu le vei putea lua. Comoara mea este în cer unde-i şi inima mea.” „Dar pot să te izgonesc de la prietenii tăi.” „Niciodată” a răspuns Chrisostom, „eu am numai un prieten şi acesta-I în cer; nu există nimic prin ce ai putea să-mi iei viaţa.” De-am fi şi noi toţi în această poziţie: „ca şi cum am vedea pe Cel ce este nevăzut!” Compromisurile cu lumea nu sunt demne pentru un credincios.Tertullian a spus: „Puteţi să ne chinuiţi, să ne ţintuiţi pe cruce, să ne osândiţi, să ne striviţi … toate vor fi de prisos. Dimpotrivă, va fi un îndemn în plus pentru credinţa noastră.”

IZVOARE IN DEŞERT

18 Februarie

Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi  şi primit, şi-l veţi avea. (Marcu 11:24)

Când băieţelul meu avea vreo 10 ani, bunica lui i-a promis de Crăciun un album pentru colecţia de timbre. Crăciunul a venit şi a plecat fără nici un album de timbre şi fără nici un cuvânt de la bunica. Problema, însă, n-a fost menţionată, până au venit prietenii lui să vadă cadourile pe care le-a primit de Crăciun. Am fost surprins, după ce a înşirat toate cadourile pe care le-a primit, să-l aud adăugând „şi un album de timbre de la bunica mea“. După ce am auzit aceasta de câteva ori, l-am chemat pe fiul meu la mine  şi  i-am spus: „Dar George, tu nu ai primit un album de timbre de la bunica. De ce ai spus că ai primit?“.Cu o faţă nedumerită, ca şi cum i-aş fi pus o întrebare ciudată, el mi-a replicat: „Ei bine, mamă, bunica a spus, şi asta este ca şi cum aş fi primit“. Nici un cuvânt de la mine nu-i va influenţa credinţa. A trecut o lună şi nimic altceva nu s-a spus despre album. În sfârşit, într-o zi, ca să-i încerc credinţa şi pentru că mă întrebam în inima mea de ce n-a fost trimis albumul, i-am spus: „George, eu cred că bunica şi-a uitat promisiunea“.

„O, nu, mamă“, a răspuns el repede şi ferm. „N-a uitat“.

I-am privit faţa dulce şi încrezătoare, care pentru moment părea foarte serioasă, ca şi cum ar fi dezbătut posibilitatea pe care i-o sugerasem. Curând faţa i s-a luminat şi a spus: „Crezi că aş face bine să-i scriu bunicii, mulţumindu-i pentru album?“

„Nu ştiu“, am spus, „dar ai putea să încerci“. Un bogat adevăr spiritual a început atunci să mijească în mine.

În câteva minute o scrisoare a fost scrisă şi trimisă prin email, după care George a ieşit fluierându-şi încrederea în bunica lui. Curând a sosit o scrisoare de la bunica cu acest mesaj: 

Dragul meu George,

N-am uitat promisiunea pe care ţi-am făcut-o în legătură cu albumul de timbre. N-am găsit aici albumul pe care l-ai vrut, aşa că am comandat unul din New York. A sosit abia după Crăciun, şi nu era cel care trebuia. Atunci am comandat altul, dar încă n-a sosit. Am decis în schimb să-ţi trimit 30 de dolari ca să-ţi poţi cumpăra albumul pe care-l doreşti din Chicago.

Bunica ta, care te iubeşte

Pe când citea scrisoarea, faţa lui era cea a unui învingător. Din adâncurile unei inimi care niciodată nu s-a îndoit, au ieşit cuvintele: „Ei, mamă, nu ţi-am spus eu?“ George „nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, … a crezut“ (Romani 4:18) că albumul de timbre va veni. Şi în timp ce el credea, bunica lucra, şi la timpul potrivit credinţa a devenit vedere. Este omeneşte să vrem să vedem înainte de a păşi pe promisiunile lui Dumnezeu. Însă Salvatorul nostru i-a spus lui Toma şi unei liste lungi de îndoielnici care l-au urmat: „Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut“ (Ioan 20:29).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

18 Februarie

Psalmul 4

În Psalmul 3 L-am putut observa pe Domnul ca fiind protecţia celui credincios. în Psalmul 4, Domnul este partea sa.Omul evlavios are asigurarea că Dumnezeu l-a ales pentru Sine (v. 3), că „l-a introdus în favoarea Sa” (v. 3, lit). Dar el încă se află în mijlocul unei lumi în care domnesc deşertăciunea şi minciuna (v. 2) şi deci nu poate decât să sufere aici… „Cine ne va arăta binele?” este întrebarea care răsună adesea într-o astfel de lume (v. 6). „Binele” acesta nu-1 vom găsi în jurul nostru şi, cu siguranţă, nici în noi înşine! Singurul bine adevărat este cel pe care Dumnezeu îl face. Numai El ne poate da expresia desăvârşită a binelui, prin viaţa Fiului Său, a „Omului evlavios” prin excelenţă, singurul despre care se poate spune: „Toate le face de minune” (Marcu 7.37).Dumnezeu este izvorul oricărui bine, dar şi al oricărei bucurii adevărate. „Tu mi-ai pus bucurie în inimă”, declară psalmistul (v. 7): este bucuria care nu depinde de abundenţa bunurilor materiale, după cum aflăm şi din sfârşitul versetului (comp. cu Habacuc 3.17,18). Filipeni 4, capitol ce ne îndeamnă să ne bucurăm întotdeauna în Domnul, este totodată şi capitolul care ne aminteşte că un credincios poate fi la fel de fericit în lipsuri, ca şi în belşug (Filipeni 4.4,12). Bucuria divină poate umple sufletul chiar în mijlocul necazului; împrejurările nu o afectează, cu siguranţă, deoarece izvorul ei este în Cel care nu Se schimbă (Evrei 13.8).

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-FEBRUARIE 2016

BUCURĂ-TE DE BĂTRÂNEŢE!

„Ei aduc roade şi la bătrâneţe” (Psalmul 92:14)

Vârsta este doar o dată din calendar; atitudinea e ceea ce contează. Poţi fi bătrân la douăzeci şi nouă de ani şi tânăr la nouăzeci şi doi de ani. Larry King i-a luat un interviu lui Ty Cobb, unul dintre cei mai mari jucători de baseball din toate timpurile. El l-a întrebat pe Cobb, care avea atunci şaptezeci de ani: „Ce performanţe crezi că ai atinge dacă ai juca în prezent?” Cobb, o viaţă întreagă jucător cu bâta de baseball, cu un punctaj de .366 (record în continuare) a răspuns: „Cam .290, poate .300”. King a întrebat: „Asta din cauza călătoriilor, a jocurilor pe nocturnă, a gazonului artificial şi a tuturor acelor tipuri noi de mingi?” Codd a răspuns: „Nu. E din cauză că am şaptezeci de ani!” lată trei beneficii ale faptului că ai trăit mai mult:

1) Esti mai tolerant. Prin faptul că tu însuţi ai căzut în numeroasele capcane ale vieţii, întinzi mai repede o mână de ajutor când şi alţii cad la fel. Faptul că ai supravieţuit înfrângerilor şi ai trăit pentru a mai da piept cu ziua de mâine te califică să oferi tărie şi speranţă celor care se zbat.

2) Eşti mai smerit. Un bărbat care tocmai a aniversat cincizeci de ani de căsnicie a spus: „Omul e pe cât de tânăr se simte, dar rareori pe atât de important”. Când înţelegi că lumea nu se opreşte la comanda ta sau că nu-ţi satisface capriciile devii mai realist. În acest proces primeşti pacea.

3) Pretuiesti timpul. Margaret Deland a spus: „Când te simţi prea bătrân să faci un lucru, fă-l”. Începe prin a te întreba: Dacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?” lată o promisiunea din Scriptură pe care te poţi baza: „Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi”. Aşa că, ridică-te de pe canapea şi continuă…

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

18 Februarie

Text: 1 Timotei 6:3-10

Nu vă stringeţi comori pe pămint, …ci strângeţi-vă  comori în cer, … Matei 6:19, 20

COMORI ÎN CERURI

Mulţi creştini sunt atât de mărginiţi, acordând mai mare valoare vieţii din prezent, decât gloriosului viitor din cer. Din cauza că perspectiva lor este greşită, îşi cheltuiesc timpul greşit, îşi folosesc talentele cum nu trebuie şi îsi investesc banii greşit. Ei adună grămezi, grămezi de bogăţii pământeşti şi se gândesc prea puţin să câştige comori în ceruri. Ei uită că pe măsură ce „trimitem dincolo”, tot mai strălucitoare va deveni aşteptarea plecării noastre acolo. O femeie l-a întâlnit pe un prieten de-al tatălui ei, pe care nu l-a mai văzut de mulţi ani. Tatăl femeii fusese un creştin devotat, aşa că a fost deosebit de bucuroasă să-i povestească acestei vechi cunoştinţe despre credinţa tatălui ei în Domnul, despre felul cum făcea faţă suferinţelor, încercărilor, si cum este gata să facă faţă morţii. Prietenul dusese o altfel de viaţă. Se dăruise câştigului de bani, adunând orice bănuţ pe care l-a putut şi a devenit foarte bogat. Însă nu avea o asemenea perspectivă a viitorului cum avusese prietenul său. I-a explicat acest lucru femeii, spunând: „Tatăl tău poate fi mult mai optimist în legătură cu cerul decât mine, pentru un simplu motiv. El va merge la comoara lui. Eu o voi părăsi pe a mea!” Omul s-a exprimat corect. Când va veni moartea, aceia ce şi-au ales să trăiască împlinirea egoismului lor vor intra în eternitate cu mâinile goale. Dar cei ce au trăit pentru Domnul şi cu înţelepciune au investit în cele veşnice, vor avea o glorioasă intrare acolo. Îşi vor găsi comorile adunate în ceruri.     R.W.D.

Sfârşind cărarea, în faţa Lui voi sta la judecată,
îmi va arăta comoara în cer de suflet adunată?
Sau voi găsi uimit în marele, cumplitul ceas,
Că tot ce am lucrat, pierdut în lume a rămas?   

Nu vei lua banii cu tine în cer, dar poţi face investiţii în eternitate.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Doresc Eu moartea păcătosului – zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă, ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască? (Ezechiel 18.23)

Cântecul lui Koskinen

Noi, cei care ascultam, am uitat ura. Ea a dispărut în lumina cerului, pentru că aici erau doi oameni care în curând urmau să moară, dar care căutau împăcarea cu Dumnezeu. O ușă care conducea în acea lume nevăzută fusese deschisă, iar sufletele noastre au fost mișcate de priveliștea de acolo.Până la ora patru dimineața, toți camarazii lui Koskinen i-au urmat exemplul și au început să se roage. Schimbarea stării de lucruri nu se putea descrie. Unii stăteau pe jos, alții pe bănci, unii plângeau încet, alții vorbeau despre lucruri spirituale. Niciunul dintre noi nu aveam o Biblie, dar Duhul lui Dumnezeu ne vorbea tuturor. Apoi cineva și-a amintit de cei de acasă și a urmat o oră de scris însuflețit celor dragi. Literele acelea conțineau mărturisiri și lacrimi.Noaptea era pe sfârșite și apăreau zorii. Nimeni nu dormise deloc. „Cântă-ne încă o dată cântecul acela, Koskinen“, a zis cineva. Ar fi trebuit să-i auziți cântând! Ah, dar nu numai melodia, ci și versurile, care fuseseră mult timp uitate! Soldații care îi păzeau, s-au unit cu ei. Puterea lui Dumnezeu îi atinsese pe toți. Totul se schimbase, iar pivnița primăriei răsuna în acea dimineață de cântări în cinstea Mântuitorului.

Sursa: Meditații biblice (din Calendare biblice), primite prin Email – prin gija specială a unor surori și frați

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s