Chemarea lui Dumnezeu

reading-bible_blue21 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de OSWALD CHAMBERS

Chemarea lui Dumnezeu

“Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia.”

1 Corinteni 1:17

Pavel spune aici că Dumnezeu ne cheamă să predicăm Evanghelia. Dar aduceţi-vă aminte ce înţelege Pavel prin „Evanghelie“: realitatea Răscumpărării prin Domnul nostru Isus Hristos. Noi suntem înclinaţi să facem din sfinţire scopul final al predicării noastre. Pavel foloseşte experienţa personală doar ca o ilustrare, nicidecum ca un scop în sine. Nicăieri nu ni se porunceşte să predicăm mântuirea sau sfinţirea; ni se porunceşte să-L înălţăm pe Isus Hristos (Ioan 12:32). Este o denaturare să spunem că Isus Hristos a suferit în actul Răscumpărării pentru a mă face pe mine sfânt. Domnul Isus Hristos a suferit pentru a răscumpăra întreaga lume şi pentru a o aşeza întreagă şi reabilitată înaintea tronului lui Dumnezeu. Faptul că noi putem experimenta Răscumpărarea este o ilustrare a puterii realităţii Răscumpărării, dar nu acesta este scopul ei final. Dacă Dumnezeu ar fi om, cât L-ar durea inima şi cât de obosit ar fi din cauza cererilor constante pe care le facem pentru mântuirea şi sfinţirea noastră. Îl solicităm de dimineaţa până noaptea cerând lucruri pentru noi înşine – ceva din care noi să fim scăpaţi! Când vom ajunge la fundamentul realităţii Evangheliei lui Dumnezeu, nu-L vom mai deranja pe Dumnezeu cu micile noastre plângeri personale.Singura pasiune a vieţii lui Pavel a fost să predice Evanghelia lui Dumnezeu. El a acceptat cu bucurie dureri, deziluzii şi suferinţe, dintr-un singur motiv: deoarece aceste lucruri i-au păstrat neclintit devotamentul faţă de Evanghelia lui Dumnezeu.

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Ei n-au crezut în Cuvântul Domnului, ci au murmurat în corturile lor şi n-au ascultat de glasul Lui.”

    PSALM 106:24, 25

Au murmurat sau au cârtit sau au şoptit în corturile lor, adică în secret. Şi acesta nu este încă marele păcat al răzvrătirii, al apostaziei pe faţa ci este vorba la început de nişte “simple” şoapte înăbuşite, ascunse poate auzite însă numai de Dumnezeu, murmure care nu sunt încă exteriorizate şi care se aud numai în corturi. Totuşi ele au fost puncte de plecare ale situaţiilor fatale în istoria poporului Israel. În adunare se aud cântări de laudă lui Dumnezeu, se dă mărturie pentru Domnul, se abordează o faţă jovială, se înalţă rugăciuni pioase dar “în corturi” sunt murmure. Murmure! Împotriva împrejurărilor vieţii sau a situaţiei în care ne găsim. De ce? Pentru că nu credem în făgăduinţele Sale, nu ascultăm de glasul Lui. Totuşi situaţia care ne tulbură nu este mai mare decât Dumnezeu, El nu este indiferent. Să ascultăm numai ce ne spune Cuvântul Său şi să-l trăim… fără murmure, fără cârtiri. Numai să băgăm de seamă dacă nu cumva situaţia grea în care ne găsim este cauzată de necredincioşia şi de neascultarea noastră. Dacă acesta este cazul atunci trebuie să ne pocăim. Dacă murmurăm în corturile noastre Dumnezeu aude şi Duhul Său  este întristat. Atunci Cuvântul Său ne aminteşte că “…toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” (Rom.8:28). Iată remediul împotriva murmurelor, iată ce ne ridică şi ne inspiră; dacă nu cântăm cântări de laudă, măcar să aducem cuvinte pioase de mulţumire.! “Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile”. Murmure împotriva unora sau altora “în cortul nostru”. De ce? De ce să rănim pe altul cu gânduri care nu îndrăznim să le spunem deschis? De ce să dăm loc în inima noastră de răscumpăraţi, la gelozie, la ranchiună, la ură, la resentimente inspirate de “acela care este mincinos de la început.”? Să lăsăm pe acela sau pe aceea care este obiectul resentimentelor noastre, în mâinile lui Dumnezeu şi dacă ne-au făcut vreun rău, să-I spunem lui Dumnezeu, dar să nu murmurăm!Sângele Domnului Hristos să ne curăţească de toate murmurele şi Duhul Sfânt să ne reînsufleţească inimile stabilind în noi un izvor nesecat de laude cum ne îndeamnă acest psalm la vers. 1 şi 48.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

“Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările Mele! Iată, voi turna Duhul Meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele Mele”. Proverbe 1:23

Celui care se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu I se destăinuie  prin Cuvântul Său spre folosul lui şi aceasta îl umple de bucurie, căci astfel poate fi în slujba Domnului, trăind pentru Isus. Dacă omul începe, într-adevăr primeşte curaj. Citind Cuvântul lui Dumnezeu ne este descoperit ceea ce trebuie să facem. Sunt unii care spun: ”şi eu aş vrea să fac ceva pentru Dumnezeu dacă aş şti ce anume.” Citeşte Scriptura şi urmează-i sfatul; Astfel ve avea multe lucruri de făcut. Dar aceşti oameni nu sunt dispuşi să facă ceea ce le cere Domnul. Sunt alţii care sunt gata să ajute oamenii din averea altora, dar dacă este vorba de banii lor, se dau înapoi. Sunt comunităţi care tot timpul au datorii, astfel încât tot timpul sunt nevoiţi să cerşească. Dumnezeu nu ne-a chemat să cerşim. El a spus: „Nu vreau să fie printre voi niciun cerşetor.” Nu suntem nevoiţi să cerşim în lume. Putem spune toate nevoile noastre Tatălui nostru ceresc. Sunt unii oameni care, bazându-se pe faptul că Dumnezeu este Atotştiutor, spun că nu mai are sens să-i facă cunoscut nevoile lor. Este adevărat, Dumnezeu este Atotştiutor, dar totuşi doreşte să Îi spunem ceea ce ne lipseşte. În viaţă ne întâlnim cu diferite situaţii. Sunt vizitatori primiţi bucuroşi, iar alţi neprimiţi. Pentru unii avem timp, iar pentru alţii, nu. Oare nu te gândeşti că prin aceasta Îl refuzi pe Isus? Cât de puţini sunt acei care nu uită: ”Fiţi iubitori de oaspeţi, astfel unii au găzduit îngeri fără ştirea lor”. Iar alţii L-au trimis de la poarta lor pe Isus.” Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neîsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

NICIODATĂ DISPERAT

“Dar pentru voi, care vă temeţi de numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui;”

Maleahi 4.2a

Această prorocire, împlinită cu prima venire a slăvitului nostru Mântuitor, va avea o împlinire mai strălucită la reîntoarcerea Sa; ea este în acelaşi timp o făgăduinţă pentru viaţa noastră zilnică. Este drumul tău mai întunecos azi şi întunericul nopţii îţi pare mai adânc? Nu deznădăjdui, căci ziua se apropie. Ora cea mai rece şi întunecoasă este aceea dinaintea aurorii. Soarele care va răsări pentru tine este Soarele neprihănirii cu toate razele de sfinţenie. El vine să te bucure cu acea lumină în care strălucesc dreptatea şi mila Sa. La lumina Sa dătătoare de viaţă, vei afla scăparea. Domnul Isus este arătarea sfinţeniei şi a dragostei Iui Dumnezeu. Izbăvirea noastră va fi sigură, căci este dreaptă.Singurul lucru de care avem nevoie va fi să ştim dacă ne temem de Numele Domnului. Dacă este aşa, pentru noi noaptea nu va ţine a mult; şi când va apărea dimineaţa, orice boală şi orice mâhnire a sufletului nostru vor dispare pentru totdeauna. Lumină, căldură, bucurie, vedere limpede vor fi partea noastră, însoţite de îndepărtarea oricărei infirmităţi şi a oricărui necaz. Vi s-a descoperit Domnul Isus? Să ne bucurăm de acest soare. Şi-a ascuns El faţa? Să aşteptam răsăritul Său. Tot atât de sigur cum străluceşte astrul zilei, El va străluci pentru noi.

DOMNUL ESTE APROAPE!

“Alături de ei a lucrat, cu fetele sale, Şalum, fiul lui Haloheş, mai marele peste jumătate din ţinutul Ierusalimului.”

Neemia 3.12

O parte din poporul Israel venise din prizonierat cu mulţi ani în urmă şi a clădit altarul şi templul din nou, desigur cu multe întreruperi. La venirea celorlalţi, sub Neemia s-a început restaurarea zidului pentru ca astfel poporul să fie păzit de duşmanii din afară. Prin aceasta Israelul a fost despărţit de restul popoarelor, iar înăuntru s-a închegat unitatea poporului. Administraţia şi viaţa cetăţenească ca şi toată slujba adusă lui Dumnezeu au devenit unitare cum a fost la începutul celor douăsprezece seminţii. Ce minunat vorbeşte acest verset inimilor noastre, prezentându-ne un om cu fiicele sale la o lucrare aşa de însemnată. Nu se spune dacă Şalum avea şi fii, dar fără să vrem ne ducem cu gândul la fiicele lui Ţelofhad (Numeri 27). Ce bucurie să existe şi azi fiice care lucrează la lucrarea de despărţire! Cât se bucură Domnul, când găseşte surori tinere care ascultă conştiincioase îndemnurile Tatălui. În chip deosebit este vorba aici de zidirea zidului, o lucrare care pare grea şi neîndemânatică pentru femei. O, de-ar pricepe fiicele noastre în ce constă astăzi această lucrare! Crăpăturile şi găurile în zidul despărţitor sunt foarte periculoase deoarece dă posibilitatea duşmanului de a intra. Poate eşti fiica unui părinte credincios. N-ai vrea să ajuţi şi tu la zidirea zidului despărţitor faţă de lume? Atunci, NU te îmbrăca şi nu te purta ca lumea, îmbracă-te şi poartă-te cu cumpătare, arătând poziţia ta despărţită de o lume care L-a răstignit pe Mântuitorul tău. Prin aceasta vei fi o pilda pentru alţii şi totodată o lucrătoare demnă pentru zidirea zidului de azi. Iată care este lucrarea ta! Omului firesc i-ar plăcea mai bine să lucreze în public decât să înveţe în taină; i-ar plăcea mai mult să fie plin de slava oamenilor, decât să fie supus, sub mâna lui Dumnezeu. Suntem în cea mai mare primejdie să ieşim din sfinţenia şi liniştea stării de faţă a lui Dumnezeu în plină râvnă a slujbei, ori în frământările ce apar ca urmare a legăturilor cu oamenii.

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Tu eşti sfânt; dar, mult mai minunat decât poate spune lauda. Tu ai hotărât să mă faci pe mine sfânt prin harul Tău.

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

« Taci înaintea Domnului si nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.» Psalm 37,7

Cine e labil psihic din cauză că nu îşi lasă toate problemele în mâna Atotputernicului Dumnezeu, nu Îl poate aştepta cu adevărat pe Domnul său. Lasă acum toate îngrijorările ce îţi frământă inima; nu le mai asculta! În măsura în care suntem mai puţin spirituali şi mai mult emotivi ne lăsăm influenţaţi si deviaţi de la ţelul nostru unic de a-L sluji şi aştepta pe Domnul. Dacă ai renunţat cu adevărat la idolii tăi pentru a-L sluji cu toată fiinţa ta pe Domnul, atunci nu poţi face altceva decât să Îl aştepţi. Nu este Oare deja timpul să laşi deoparte toate lucrurile care îţi distrag atenţia de la aşteptarea venirii lui Isus? Nu mai avem decât puţină vreme; Domnul va veni în curând. Toate semnele venirii Sale sunt vizibile. In jurul nostru totul se destramă. Domnul ne avertizează cu toată seriozitatea în acest sens prin textul din 2 Petru 3,11: «Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă?» Apostolul Ioan ne atrage atenţia asupra aceluiaşi lucru, dar prin alte cuvinte: «Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală, şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El» (1 Ioan 2,28).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON


Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

“Ei vor lăuda căile Domnului.” Psalmul 138:5

Creştinii încep să „laude căile Domnului” când îşi lasă povara la cruce. Nici-o cântare a îngerilor nu poate fi mai dulce decât primul cântec de bucurie care ţâşneşte din adâncul sufletului păcătosului iertat de Dumnezeu. Ştiţi cum îl descrie John Bunyan. El spune că, atunci când sărmanul Pelerin îşi lasă povara la cruce, face trei salturi mari şi îşi continuă drumul cântând:

Slăvită cruce, binecuvântat mormânt
Slăvit să fie Omul care v-a sfinţit murind!

Credinciosule, îţi aminteşti de ziua în care ai scăpat de lanţuri? Iţi aminteşti locul în care Isus te-a întâlnit şi ţi-a spus „te iubesc cu o iubire veşnică” (Ieremia 31:3)? „Eu îţi îndepărtez fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Păcatele tale au fost şterse pentru totdeauna. O, ce fericită a fost ziua în care Isus m-a eliberat de durerea păcatului! Când Domnul mi-a iertat pentru prima oară păcatele, am fost atât de fericit încât îmi venea să sar în sus. In drum spre casă, mă gândeam că ar trebui să le spun pietrelor povestea eliberării mele. Sufletul îmi era atât de plin de bucurie încât eram gata să spun fiecărui fulg de zăpadă despre minunata dragoste a lui Isus, care a şters păcatele celui mai mare răzvrătit. Dar simţămintele acestea nu trebuie să existe doar la începutul vieţii de creştin; există motive de a lauda căile Domnului în fiecare clipă, şi experienţa bunătăţii Sale ne face să spunem mereu: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea” (Psalmi 34:1).

Cât timp vom trece prin pustia de păcat
Vom lăuda pe Domnul care-n braţe ne-a purtat.

Seara

“Dragostea ta pentru mine era minunată.” 2 Samuel 1:26

Vino, cititorule, şi haidem să vorbim despre dragostea minunată, nu a lui Ionatan, ci a lui Isus. Nu vom spune ceva ce nu s-a mai spus, ci lucruri pe care le-am simţit şi gustat. Dragostea Ta pentru mine, Isuse, a fost minunată atunci când rătăceam departe, purtat de dorinţele trupului şi minţii. Dragostea Ta m-a ajutat atunci să nu comit „păcatul de moarte” (Romani 6:16) şi să mă opresc înainte de a mă distruge cu totul. Dragostea Ta a oprit securea Dreptăţii care spunea: „Taie-l! de ce să mai facă umbră pământului degeaba?” Dragostea Ta m-a călăuzit în pustie, m-a dezbrăcat şi m-a făcut să simt vinovăţia păcatului şi povara remuşcărilor. Dragostea Ta mi-a vorbit blând când am căzut de oboseală — „ Veniţi la Mine… si vă voi da odihnă” (Matei 11:28). O, cât de nepătată a fost dragostea Ta, să-mi poată spăla sufletul murdar, pătat de sângele naşterii şi înnegrit de cenuşa păcatului, şi să-l facă alb ca zăpada şi pur ca lâna mieilor. Ţi-ai arătat dragostea când mi-ai şoptit: „Sunt al tău şi tu eşti al Meu”. Cuvintele Tale au fost atât de blânde când mi-ai spus: „Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte” (Ioan 16:27). Şi cât de dulci au fost momentele când mi-ai declarat „dragostea Duhului” (Romani 15:30). Sufletul meu nu va uita niciodată vremurile în care mi te-ai arătat A avut Moise adăpostul lui în stâncă în momentul în care a văzut spatele Dumnezeului Său? Am avut şi noi adăposturile noastre atunci când am văzut slava lui Dumnezeu în persoana lui Isus. Şi-a amintit David de urmele caprei sălbatice, de ţinutul Iordanului şi de înălţimile Hermonului? Putem să ne amintim şi noi locurile dragi, la fel de binecuvântate ca acestea. Doamne Isuse, dăruieşte-ne o dovadă nouă a dragostei Tale, ca să începem luna cu bine. Amin.

IZVOARE IN DEŞERT

“De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta.” 1 Împăraţi 12:24

Dezamăgirile vieţii sunt pur şi simplu întâlniri ascunse ale dragostei.  

  1. A. Fox

Copilul Meu, astăzi am un mesaj pentru tine. Lasă-mă să ţi-l şoptesc la ureche, ca orice nor de furtună care s-ar putea ridica să strălucească cu glorie, şi locurile denivelate pe care trebuie să le parcurgi să fie netezite. Sunt doar şapte cuvinte, dar lasă-le să pătrundă în fiinţa ta interioară şi foloseşte-le ca pe o pernă pe care să-ţi odihneşti capul obosit. „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Ai realizat vreodată că tot ce te afectează pe tine, Mă afectează şi pe Mine? „Căci cel ce se atinge de [tine] se atinge de lumina ochilor [Mei]“ (Zaharia 2:8). „Pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc“ (Isaia 43:4), de aceea este plăcerea Mea deosebită să te învăţ.Vreau să ştii, când ispitele te atacă şi vrăjmaşul năvăleşte „ca un râu“ (Isaia 59:19), că „de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“ şi că slăbiciunea ta are nevoie de puterea Mea, şi siguranţa ta stă în a Mă lăsa pe Mine să lupt pentru tine.Eşti în situaţii dificile, înconjurat de oameni care nu te înţeleg, nu-ţi cer niciodată părerea şi întotdeauna te dau la o parte? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Eu sunt Dumnezeul situaţiilor. Tu nu ai ajuns în locul acesta din întâmplare – eşti exact unde am intenţionat Eu să fii.Nu M-ai rugat tu să te fac smerit? Vezi deci că te-am pus în şcoala perfectă, unde tocmai lecţia aceasta este predată. Situaţiile prin care treci şi oamenii din jurul tău sunt doar folosiţi pentru împlinirea voii Mele.Ai probleme cu banii, nu poţi s-o scoţi la capăt? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“, pentru că Eu sunt Cel care-ţi ţin finanţele şi vreau să înveţi să depinzi de Mine. Resursele Mele sunt nelimitate şi Eu voi îngriji de toate trebuinţele tale. Vreau să încerci promisiunile Mele ca nimeni să nu poată spune: „Voi n-aţi avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru“ (Deut. 1:32).Treci printr-un necaz? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Eu sunt un „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa“ (Isaia 53:3). Am îngăduit ca mângâietorii tăi pământeşti să te părăsească, pentru ca întorcându-te la Mine să primeşti „o mângâiere veşnică şi o bună nădejde“ (2 Tesaloniceni 2:16). Ţi-ai dorit mult să faci o lucrare mare pentru Mine, şi în loc de aceasta ai fost pus deoparte pe un pat de suferinţă şi durere? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Erai atât de ocupat că nu ţi-am putut capta atenţia şi vroiam să te învăţ câteva din cele mai adânci adevăruri ale Mele. „Şi cei care doar stau şi aşteaptă slujesc“. De fapt, unii dintre cei mai mari lucrători ai Mei sunt cei care nu pot să slujească fizic, dar care au învăţat să mânuiască arma puternică a rugăciunii.Astăzi pun un potir cu untdelemn sfânt în mâinile tale. Foloseşte-l cu toată libertatea, copilul Meu. Unge cu el fiecare situaţie nouă, fiecare cuvânt care te răneşte, fiecare întrerupere care te face să devii neliniştit şi fiecare slăbiciune pe care o ai. Durerea te va părăsi pe măsură ce înveţi să Mă vezi în toate lucrurile.

     Laura A. Barter Snow

„Aceasta e de la Mine“, a spus Salvatorul,

Şi aplecându-Se mi-a sărutat sprânceana,

„Pentru că Cel ce te iubeşte aşa a comandat.

Odihneşte-te dar în Mine, fii răbdător acum,

Tatăl tău ştie că aveai nevoie de asta,

Deşi, poate nu poţi să înţelegi de ce –

Nu te întrista pentru lucruri care par să-ţi lipsească.

Lucrul pe care ţi-l trimit este cel mai bun pentru tine“.

Atunci, privind  printre lacrimi, am cerut,

„Domnul meu drag, iartă-mă, n-am ştiut,

Nu va fi greu dacă păşeşti Tu,

Pe fiecare cărare, înaintea mea aici jos“.

Şi acest lucru trebuie să fie pentru binele meu,

Harul Lui este de ajuns pentru fiecare test.

Deci eu voi continua să cânt: „Orice s-ar întâmpla,

Calea lui Dumnezeu pentru mine este întotdeauna cea mai bună“.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Iov 33.1-22

In două rânduri, Iov ceruse intervenţia unui mediator (9.33; 16.21), iar acum dorinţa îi este îndeplinită: Elihu urmează să fie pentru el interpretul gândurilor lui Dumnezeu. Iov mai înţelesese că această misiune nu putea fi îndeplinită decât de un om asemenea lui (9.32), iar acum poate auzi din gura lui Elihu tocmai această trăsătură: „Iată, înaintea lui Dumnezeu eu sunt ca tine: şi eu sunt frământat din lut” (v. 6).Scriptura ne învaţă că este „un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos…” (1 Timotei 2.5). Este marea taină a Domnului Isus – umanitatea Sa – fără de care El nu S-ar fi putut face purtătorul de cuvânt al omului înaintea lui Dumnezeu!„Dumnezeu vorbeşte o dată, şi de două ori…” (v. 14). După ce a vorbit prin profeţi, Dumnezeu a vorbit în Fiul. Câtă atenţie ar fi trebuit să acorde lumea acestui limbaj! (Evrei 1.1,2; 2.1). Şi totuşi în Iov 33.14 trebuie să se facă această tristă remarcă: „(omul) nu ia seama”. Ce mari sunt indiferenţa şi împietrirea inimii omului! Din acest motiv, aceeaşi epistolă avertizează solemn: „Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care… vorbeşte din ceruri” (Evrei 12.25).Printr-un verdict concis, Elihu pune deoparte toate raţionamentele: „Dumnezeu este mai mare decât omul” (v. 12) şi nu este obligat să „dea socoteală” oamenilor (v. 13).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

“O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii…” Psalmul 27:13

Text:Psalmul 27

PĂMÂNTUL CELOR VII

Un frate mai în vârstă mi-a spus clipind din ochi: „Psalmistul vrea să vadă bunătatea Domnului pe pământul celor vii. Poate crezi că David s-a referit la aici şi la acum, dar eu nu cred aşa. Aici este pământul celor morţi. Cerul este pământul celor vii.” La momentul acela am fost de acord cu ceea ce spunea el despre cer, dar am simţit că greşea în interpretarea Psalmului 27:13. Acum, totuşi, cred că el a avut întru totul dreptate. Savanţii au găsit noi mărturii că expresia ebraică: „pământul celor vii” se referă la „ţara vieţii eterne”. Psalmistul avea, aşadar, ochii aţintiţi spre ceruri. Această expresie o înţelegem cu atât mai bine astfel, cu cât psalmistul era înconjurat de duşmani care îl acuzau pe nedrept şi îi căutau distrugerea. Cu toate acestea, a rămas plin de încredere. Era sigur că, odată, poate în timpul acestei vieţi, dar cu siguranţă în cealaltă, va fi reabilitat şi va vedea bunătatea Domnului. O, câtă nevoie avem de o asemenea siguranţă! Deşi Dumnezeu Se îngrijeşte de nevoile noastre şi ne binecuvântează cărarea, mai devreme sau mai târziu vom avea necazuri. Unul din cei dragi va fi luat prin moarte. Sănătatea va începe să se şubrezească. Oameni răi ne vor ameninţa fără motive. In asemenea momente trebuie să privim în sus. Ca şi psalmistul, avem nevoie de încredere, ca să putem exclama: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului în „ţara vieţii eterne”!                                                                     H.V.L

Ce glorios e să priveşti în sus
Spre răsplătirile ce or să vie!
Nemuritori, alături de Isus
Trăi-vom în eterna bucurie.

Pământul este ţara morţii, cerul este ţara vieţii.

Branon.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor” Matei 5:16

Un reporter i-a spus odată faimosului jucător de baseball Joe DiMaggio: „Laşi impresia că joci mereu cu aceeaşi intensitate. Îi păcăleşti pe toţi prinzătorii şi alergi după toate mingile, chiar şi atunci când Yankeii au un mare avantaj în competiţie şi nu mai există nici o şansă. Cum aşa?” DiMaggio a răspuns: „Îmi reamintesc mereu că poate se găseşte cineva în tribună care nu m-a văzut niciodată jucând”. O asemenea gândire trebuie să-ţi cultivi pentru a-i influenţa pe ceilalţi să se apropie de Dumnezeu şi să trăiască pentru El. E nevoie de energie şi de dorinţă, fie că lucrezi cu o persoană, fie cu un grup, însă beneficiile se simt. Nicodim, un lider evreu, a fost atras la Hristos deoarece i-a ascultat învăţăturile şi i-a observat lucrarea de departe. E adevărat că a venit la Domnul Isus noaptea pentru a evita batjocura, dar în realitate, el a venit pentru că nu mai putea sta deoparte! (Ioan 3:1-21). Biblia spune că „voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii” (2 Corinteni 3:2). Astăzi, cineva se uită la tine ca să vadă cum faci faţă problemelor; cum te porţi cu familia ta şi cu angajaţii tăi; cum te comporţi când nu te vede şeful; cum reacţionezi la critici sau la ispite. Nu-i dezamăgi! Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele  voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:14-16).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 Şi Ana sa rugat şi a spus: „Mi se veseleşte inima în Domnul“. 1 Samuel 2.1

Rugăciunea Anei (1)

Duhul lui Dumnezeu spune că aceasta este rugăciunea Anei Şi a înscriso pe paginile Cuvântului binecuvântat al lui Dumnezeu. Avem înainte un pasaj remarcabil al Scripturii. Ana spune: „Mi se veseleşte inima în Domnul“. Este minunat să fii adus întro astfel de stare de biruință. Fusese un timp când ea plânsese. Fusese un timp când sufletul şi inima îi erau grele, însă Domnul intervenise şi îi dăduse eliberare, iar acum, în loc să se preocupe doar cu această eliberare, ea se preocupă cu Eliberatorul ei. Învățătura din creştinătatea de astăzi este de natură să ne îndrepte atenția către noi înşine şi către lucrarea Duhului în noi, nu către Hristos şi către lucrarea Lui pentru noi.Ceea ce o caracterizează pe Ana este faptul că ea nu priveşte înăuntrul ei; nu se preocupă cu ea însăşi, ci cu Domnul. Dacă Îl cunoaştem pe Domnul Isus ca Mântuitor al nostru, ar trebui să scoatem motive de laudă pentru El din toate împrejurările noastre, chiar şi din cele mai dureroase. Chiar şi la acel moment, inima Anei era încă nespus de încercată, însă ea se bucura în Domnul, se lăuda în El şi inima i se veselea în El. Aceasta este o lecție pentru noi toți.Unul dintre motivele pentru care suntem atât de inerți şi de şovăitori este că nu ne bucurăm în Domnul. Mă gândesc uneori că, prin starea noastră, facem o reclamă atât de nepotrivită lucrurilor pe care le mărturisim. Cei mai fericiți şi mai bucuroşi oameni din această lume ar trebui să fie cei care Îl cunosc pe Hristos ca Mântuitor şi care Îl recunosc ca Domn. Aceasta nu înseamnă că ei nu vor avea necazuri şi dureri; vor avea, însă, aşa cum spune apostolul, chiar dacă trecem prin împrejurări grele, ne bucurăm întotdeauna, aşa încât, chiar dacă experimentăm necazuri în inima noastră, putem manifesta bucurie în afara noastră.             (C. Blount)

Sămânţa Bună

“Până la bătrânețea voastră Eu voi fi același, până la căruntețea voastră vă voi sprijini. V-am purtat, și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc.” Isaia 46:4

Singurătatea bătrânei

La un azil de bătrâni, o familie împărțea daruri bătrânilor. În una din camere au întâlnit o femeie bătrână, cufundată în propria-i bătrânețe. Cei doi soți au intrat politicos în cameră, au pus darul pe masă, apoi s-au îndepărtat pentru a duce daruri în alte camere. După un timp, cei doi s-au reîntors în camera bătrânei. Pe masă, mâncarea era neatinsă. Mirați, binefăcătorii au întrebat de ce nu a mâncat. Ridicându-și privirea scăldată în lacrimi, femeia răspunse: „Mâncare primim și aici. Mi-ați fi făcut o mare bucurie, dacă ați fi stat de vorbă cu mine cinci minute …“.Singurătatea acestei femei nu este un caz singular. Însă singurătatea poate fi înlocuită cu ceva mai bun. Cine cugetă la lucrările lui Dumnezeu, la Cuvântul Său, nu mai este singur. Mântuitorul a spus că nicio vrabie nu este uitată de Dumnezeu. Dacă ne gândim la numărul uriaș de vrăbii din orașele și satele noastre și la faptul că niciuna nu cade la pământ fără voia Creatorului, atunci recunoaștem cât de mult le poartă Dumnezeu de grijă celor care se încred în El. Încrederea în Dumnezeu este o cale, prin care singurătatea dispare. Lui Dumnezeu putem să-i spunem tot ce apasă pe sufletele noastre, iar El ne ascultă.

Sursa: Meditații zilnice din Calendare biblice, primite prin Email, prin grja specială a unor frați și surori. Glorie Domnului!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s