În poiana din Cetate

vrancea_02_6dfff78249_a99bbcd7d0

Gazdă primitoare e simpaticul amfitrion Marinel Blaj, un gentleman desăvârșit. El își invită oaspeții în jilțuri respectabile pentru o conversație rapidă și restrânsă, puțin diferită de aceea din poiana lui Iocan, fierarul, unde Moromete era abonat la ziarul „Mișcarea”, Iocan la „Curentul”, iar Cocoșilă la „Dimineața”, de orientări politice diferite, iar aici îi poți bănui că citesc tot ce scrie și mișcă prin  Cetate.

Dragă Răsvan, știi mai bine ca oricine … tot ce înseamnă literatura bună în cele mai mici detalii … în timp ce unii suntem la mâna google unde scormonim să vedem ce vrem să spunem sau gândim, dar departe de mine gândul să doresc să intru în polemică cu tine sau cu Marinel, dar, cum spune Rodica Boțan, m-a pus ceva pe gânduri… Însă nu e o noutate, știi, dintotdeauna am admirat măiestria voastră la scris, dar acum mi-a plăcut să te văd apreciind conferința celor doi (Emil Bartoș și Marius Cruceru) dezbătând tema Ce facem în necazuri?”, cât și potrivirea voastră de idei, cu Marinel, iar Iosif, acel personaj greu de identificat, n-a reușit să strice cu nimic armonia voastră boierească.

Fiecare vârstă are o altă cheie de înțelegere”, frumos spus, Răsvan, mi-a plăcut mult empatia și generozitatea înțelegerii, afișate, o coborâre spre palierul celuilalt, un zâmbet încurajator, o mână întinsă către oricine se afla atunci pe-acolo prin poiana cetățiiRăsvan, deși același, aici ești mai dispus spre îngăduință, acum când Walden își deapănă povestirea cu mare talent și suspans, când cititorii așteaptă cu nesaț pagina următoare… te întrebi și ne întrebi dacă e oportun să continui postarea dramei eroului sexagenar? Foarte probabil că da, răspund cititorii la unison. Adevărul în dragoste, e binevenit, deși e posibil să existe și împotrivitori și e greu de înțeles de ce cineva este pentru .. împotrivă. Îmi trece însă ceva prin gând, cum de nu v-ați gândit nici unii (dintre cei din poiană sau de la tine de pe blog) să-l sfătuiți pe Walden să îl ierte pe nonagenarul turnător, chiar dacă e tată și păstor?

Care ar fi cheia înțelegerii iertării de care vorbește însuși Isus Cristos? Nu mai e condiționată (Matei 6), dacă…, nu mai trebuie să iertăm de nenumărate ori (dacă zice că-i pare rău) ?

“…si Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! Şi, chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: “Îmi pare rău!”, să-l ierţi.” (Luca 17:3-4)

Chestiunea iertării, a urgenței ei, e însă primordială față de multe alte lucruri și, pe undeva, poate ne facem și noi vinovați că deseori prin ceea ce facem sau nu facem instigăm la ură și nu la pace și iertare. Apostolul ne învață să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune, adică la iertare și la pace. Ca și cum Dumnezeu ar vorbi prin noi, spunem oricui ne aude … împăcați-vă cu Dumnezeu!  Crucea lui Cristos a surpat zidul de despărțire și ne-a împăcat cu noi înșine și cu celălalt, cu aproapele nostru.

Paul Morar, pe care îl admir și-l respect pentru acuratețe în ceea ce face, indică serios spre alte predici ale lui Marius Cruceru. Despre iertare a vorbit Emil Bartoș, în predica din Luca 17, din Pilda robului nemilostiv, la Hickory NC. 

Vârsta poate aduce și alte chei ale înțelegerii, e nevoie doar să privim spre ceilalți prin ochii harului iertător, să ne acomodăm (poziția) în economia lui Dumnezeu, chiar și  acum când sunt două curente de opinie, unul cu Ionescu și mitingurile de susținere ale familiei rămase fără copii, și altul al gânditorilor rugători din cetate, așezați mai comod în jilțurile lor. Știu, chestiunea e mult mai nuanțată decât pare, fiecare dintre noi nu e țintuit locului cum ar putea crede cineva, ne regăsim în aproapele nostru și mergem cu el (și-l susținem) mai mult de o milă, de ori de câte ori el asta ne-ar cere.

Advertisements

7 thoughts on “În poiana din Cetate

  1. Dragul meu, surprinzătoare această “recenzie” a ta, deşi, măcar în ce mă priveşte, chiar dacă măgulitoare, caracterizările tale sunt departe de realitate! Vom fi cândva desăvârşiţi, deşi, recunosc, mă străduiesc să fiu un gentleman (din păcate, nu reuşesc întotdeauna!). Dar, fiindcă acest articol al tău face o trimitere cât se poate de limpede (mă refer la Walden), îngăduie-mi să spun că am crezut întotdeauna cu tărie în iertarea venită din inimă, nesugerată, ca fiind singura adevărată. De aceea nu pot să-i cer personal asta lui Walden! Walden, care a suferit enorm din cauza tatălui său (şi Răsvan şi cu mine ştim mai mult decât spunem!) nu va putea să-şi ierte tatăl cu adevărat decât atunci când inima lui, şi doar inima lui i-o va cere! Orice comparaţie cu puterea de a ierta a Domnului Isus este discutabilă, căci identificarea cu El nu poate fi posibilă cât încă suntem, mai mult sau mai puţin, sub influenţa firii, a amintirilor etc. În plus, Domnul era capacitat în esenţa Sa pentru iertare, pentru asta a venit între oameni…
    Şi ar mai fi ceva… Iertarea dată de fiu îl poate face pe tată să uite că singura iertare care îl poate spăla de păcatele lui e cea a Tatălui…
    Dar e un subiect atât de vast încât chiar mă gândesc că n-ar strica un articol onest, nesupus “canoanelor”, despre iertare. Mulţumesc pentru idee şi mulţumesc pentru referinţele nemeritate (fără falsă modestie, dar cred că mă cunosc mai bine, deşi nici eu în totalitate 🙂 )
    Har şi pace!

  2. Pentru acest prețios răspuns, am avut ceva emoții dar a fost o confirmare necesară pentru care îți sunt recunoscător. Iar pe de altă parte, Walden, prin modul său de-a scrie, oarecum detașat deși la persoana întâia singular, prin aura unui scriitor autentic, denotă că are pârghiile și forța necesară să treacă hopul uriașelor bariere ridicate de închisoare și de trădările succesive prin care a trecut. De aceea am îndrăznit să deschid mai larg această portiță care pe undeva se voia închisă. E bine să știe și Walden că îl prețuim și-i acordăm tot suportul nostru, de care are nevoie și de care suntem noi capabili.

  3. Domnule “Editor”
    Ma întreb,ce veti zice,dupa ce veti constata ca Walden si-a iertat tatal cu mult timp în urma,si ca dorinta lui e doar,ca tatal sau,sa nu plece “acasa” neiertat de Tatal ceresc?(Ma exprim in cunostinta de cauza,si daca vei urmari în direct programul de rugaciune al adunarii penticostale”Maranata” Baia Mare,vei constata ca Anei Valentin (tatal),este pe lista de cereri de rugaciuni al acestei adunari).
    În alta ordine de idei,com; mele nu au rolul de a “strica armonia boiereasca” a nimanui,ci de a scoate în evidenta ADEVARUL,necunoscut de “maimarii”norodului. (Osea 4:6)
    Fiti binecuvântati.

  4. Fiți binecuvântat! M-a întrebat odată cineva … cum lucrează pastorul? i-am zis … precum Duhul Sfânt, nu se prea vede. La această identificare am gândit, care nu strică deloc armonia boierească.

  5. Amin! Asa e dragul meu. Lucrarea Duhului Sfânt,nu e vizibila decât de ochii “unsi”de Duhul lui Hristos.Slavit sa fie Dumnezeu,ca pe ici pe colo,mai sunt (raspânditi) “proroci”,care nu s-au închinat lui “Baal”.(Vulturii se aduna acolo unde sunt hoituri,iar puii Lui,îi beau sângele.)
    Fiti binecuvântati.
    https://biblia.resursecrestine.ro/1-imparati/22

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s