Vocaţia vieţii naturale

reading bibleTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de OSWALD CHAMBERS

17 IANUARIE

Vocaţia vieţii naturale

Dar când Dumnezeu […] a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său

Galateni 1:15-16

Chemarea lui Dumnezeu nu este o chemare la vreo lucrare anume; eu o pot interpreta în felul acesta, deoarece contactul cu natura lui Dumnezeu mă face să îmi dau seama ce mi-ar plăcea să fac pentru El. Chemarea lui Dumnezeu este în mod esenţial expresia naturii Lui; slujirea este rezultatul a ceea ce se potriveşte naturii mele. Vocaţia vieţii naturale este exprimată de apostolul Pavel: „Când Dumnezeu a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său ca să ll vestesc (adică să-L exprim în sfinţenie) printre neamuri.”

Slujirea este revărsarea unui devotament supraabundent; dar. la drept vorbind, nu există o chemare la aceasta, ci slujirea este, de fapt, puţinul pe care îl aduc eu şi este ecoul identificării mele cu natura lui Dumnezeu. Slujirea este partea naturală a vieţii mele. Dumnezeu mă aduce într-o relaţie cu El prin care înţeleg chemarea Lui şi apoi fac lucruri izvorâte din dragoste absolută pentru El. Slujirea lui Dumnezeu este darul deliberat, din dragoste, al unei naturi care a auzit chemarea Lui. Slujirea este expresia a ceea ce se potriveşte naturii mele; chemarea lui Dumnezeu este expresia naturii Lui. De aceea, când primesc natura Lui şi aud chemarea Lui, vocea naturii divine se aude atât în natura, cât şi în chemarea Lui, şi acestea două lucrează împreună. Fiul lui Dumnezeu Se revelează în mine şi eu, din devotament faţă de El, II slujesc pe căile obişnuite ale vieţii.

MANA DE DIMINEAŢĂ

IANUARIE 17

FAPTE 12:16   

“Petru însă bătea mereu.”

Petru era în închisoare; credincioşii erau adunaţi ca să ceară eliberarea lui. înainte ca ei să fi sfârşit să se roage, Dumnezeu deja ascultase rugăciunea lor. Dar ei n-au crezut în răspunsul imediat la rugăciunile lor şi îl lăsau pe Petru să aştepte în stradă şi să bată degeaba la uşă.

Cit de adesea şi noi ne rugăm şi adresăm o cerere lui Dumnezeu, dar în fond, credem noi’ cu adevărat că El poate şi vrea să ne răspundă? De câte ori răspunsul este “la uşă” dar bate la poarta închisă a necredinţei noastre.

Din ziua Cincizecimii, cerul a fost deschis peste ucenici şi Duhul lui Dumnezeu lucra cu putere. Toate lucurile erau cu putinţă pentru aceşti primi creştini. Da, Dumnezeu intervenise, Petru era liber, dar Biserica nu o credea. Adeseori Dumnezeu ne acordă izbăviri, dar noi le lăsăm afară la poartă. El ne dă răspunsuri dar noi nu ştim să le deosebim, mai ales dacă ele nu sunt după cum le aşteptam şi de aceea nu intrăm în stăpânirea lor. Sînt atâtia “Petru” care continuă să bată în timp ce noi, fie individual, fie în adunare, continuăm să cerem acelaşi lucru şi nu realizăm că răspunsul deja a venit. Dumnezeu a răspuns la o cerere, să ne însuşim darul Lui şi să-I mulţumim.

Textul continuă: “Ei au deschis şi s-au mirat când l-au văzut”. Miraţi de ascultarea rugăciunii! Nu ni se întâmplă şi nouă adesea, în loc să ne bucurăm şi să trăim în realitatea puterii lui Dumnezeu care îşi împlineşte făgăduinţele? Dumnezeu este gata să ne dea binecuvântarea peste lucrul nostru, dacă am împlinit condiţiile cerute pentru ascultarea rugăciunii noastre. Fără-ndoială că sunt nişte condiţii pe care este bine să ni Ie amintim. Rugăciunea să urmărească în primul rând slava lui Dumnezeu; să nu aibă un scop egoist; “Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele… “…dacă îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta lasă-ţi darul acolo…”. “Bărbaţilor, locuiţi cu nevestele voastre după cunoştinţă dând cinste femeii ca unui vas mai slab… ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre”; “Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite… nu m-ar fi ascultat Domnul” (Ps. 66:18). Ascultarea de Cuvântul Domnului, ce condiţie însemnată! Dar condiţia neapărat necesară este să ne rugăm cu credinţă. O credinţă puternică? Nu, ci doar cât un bob de muştar. şi în aceste condiţii, “dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care 1 le-am cerut” (1 Ioan5:15).  

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

17 Ianuarie

„ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Despre ziua aceea nu ştie nimeni; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” Matei 24:35-37

Au venit mulţi proroci mincinoşi care afirmau că în ziua aceea, sau în anul acela va veni Mântuitorul, cu toate că este scris că ziua şi ceasul revenirii Sale nu-l ştie nimeni.Au fost întotdeuna oameni care au dat crezare acestor minciuni din cauză că nu au crezut Cuvântul Lui Dumnezeu şi nici nu citeau Scriptura. Asemenea oameni nici nu pot fi găsiţi pregătiţi pentru ziua aceea, când Isus va veni.Esenţial pentru noi este să fim gata în orice moment, ca venirea Lui să nu ne surprindă. După semnele zilelor pe care le trăim, ziua aceasta nu-i departe, căci este scris:”În adevăr cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în corabie, şi nâau ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi.” Matei 24:38-39. Deşi Noe i-a atenţionat, ei nu l-au luat în serios, considerându-l nebun, dar ulterior s-au ruşinat de părerea lor. În versetele de mai sus ni se arată că şi astăzi este tot aşa .Oamenii nu iau în serios atenţionările şi întro clipă vine pierzarea peste ei.Pe când ceilalţi, care cred în Numele Lui, deci au viaţa veşnică, Îl şteaptă şi  nu sunt surprinşi de venirea Lui. Dacă tu, dragă cititorule, nu eşti pregătit pentru ziua aceea, ia seama la atenţionare! Întoarce-te la Dumnezeu cu bucurie, în neprihănire şi sfinţenie, căci aceasta este plăcut înaintea Lui Dumnezeu.

     TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

17 Ianuarie

UN OM FĂRĂ TEAMĂ

Du-te, căci voi fi cu tine.                                Exodul 3.12

Desigur dacă Dumnezeu îi dădea lui Moise o însărcinare, Se angaja să nu-l lase să meargă singur. Cu primejdii mari dea merge şi puterea necesară de a o desfăşura, ar fi fost absurd din partea lui Dumnezeu să trimită un evreu slab lăsat numai la mijloacele sale, să înfrunte pe cel mai puternic împărat al lumii. Nu se poate închipui că înţelepciunea dumnezeiască să fi lăsat pe sărmanul Moise să se împotrivească singur lui Faraon şi puterilor colosale ale Egiptului. Prin acesta mărturisire: ”Hotărât voi fi cu tine” Dumnezeu dă să înţeleagă slujitorului Său, că în nici un caz nu-1 va lăsa singur în această însărcinare.Şi pentru mine această regulă se va adeveri. Şi dacă am primit de la Dumnezeu porunca să mă duc neavând ca sprijin decât puterea Sa şi ca ţintă, decât singura Sa slavă, cu siguranţa El va fi cu mine. Numai faptul că El mă trimite, îl obligă să mă sprijinească. Nu este aceasta de ajuns? Ce poţi să doreşti mai mult? Cu ajutorul tuturor îngerilor şi arhanghelilor aş putea totuşi să nu reuşesc, dar dacă El este cu mine, trebuie să reuşesc. Trebuie numai să iau seama să nu mă duc cu sfială sau cu inima împărţită, nici cu neglijenţă sau îngâmfare. În ce fel trebuie să fie purtarea unui om care are pe Dumnezeu cu el! Fiind în felul acesta însoţit, el trebuie să meargă cu îndrăzneală, ca Moise în faţa lui Faraon.

DOMNUL ESTE APROAPE!

17 IANUARIE

Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Psalmul 95.6

Rugăciunea este respiraţia sufletului. Copiii lui Dumnezeu nu pot spune că au stăruit destul în rugăciune înaintea Domnului lor. Deseori ridicăm spre Domnul numai oftări, care la vremea lor, sunt ascultate, dar nici rugăciunea din cămăruţă nu trebuie omisă, deoarece are o mare importanţă pentru credincios. Aceasta este o manifestare, dar prin ea mărturisim supunere şi smerenie; aşa ne putem apropia de Dumnezeu.Aceasta o simţeau şi credincioşii Vechiului Testament: Eliezer, Moise, Iosua, David, Solomon, Ezechiel, Daniel, Ezra şi Neemia se aruncau cu faţa la pământ ca să proslăvească astfel pe Dumnezeu. Şi Domnul nostru Isus Hristos îngenunchea: „a căzut cu faţa la pământ” şi se ruga (Matei 26.39; Luca 22.41). Slujitorul credincios Pavel, scrie: „Eu îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos.” Când şi-a luat rămas bun de la efeseni, de la bătrâni şi presbiteri, Scriptura ne spune: „îngenuncheau toţi” (Efes. 3.14; Fapt. 20.36). Petru şi Ştefan de asemenea au îngenuncheat în rugăciune (Fapt. 7.60; 9.40).Deşi Dumnezeu nu ia în seamă manifestările exterioare, căci El cercetează inima; are însă plăcere pentru omul care vine smerit şi temător de Dumnezeu la rugăciune. Dacă conduita noastră interioară este demnă şi umilă ea se va transpune şi în viaţa practică exterioară. Cum se poate, de exemplu, sănătoşi fiind, să ne punem în pat sub plapuma cea caldă şi să ne rugăm? Nu li se întâmplă deseori unor fraţi şi surori să ia o poziţie nedemnă la rugăciune? Să înţelegem bine că atunci când ne rugăm, stăm de vorbă cu Dumnezeul cel sfânt şi ar trebui să ne verificăm atât atitudinea interioară, cât şi manifestarea ei în exterior.Firea veche trebuie să fie ucisă şi ţinută în această stare de moarte.

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

IANUARIE 17

Doamne, la Tine vin în neajutorare, dar cu acea nădejde încrustată în mine de Duhul Tău, ca să fiu umplut cu dragostea Ta, cu natura Ta divină lipsită de egoism, cu răbdarea Ta înflăcărată, nerănită de aprecieri personale.

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

17 IANUARIE

«Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.» 1 Ioan 3,3

Sunt de părere că multe ispite sunt puse pe seama lui Satan, ispite care însă în realitate îşi au originea într-o inimă ce nu a fost curăţită de toate păcatele. Multe iritări şi stări nervoase ar dispărea din viaţa ta dacă nu ai neglija să îi ceri Domnului să te curăţească de vechile păcate. Problema este generată de faptul că pe cărarea vieţii nu mergi în tandem cu Domnul. Enoh a fost răpit la cer; despre el citim că: «Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu» (Gen. 5,24). Cu alte cuvinte, Enoh a ţinut pasul cu Dumnezeu. Ştii ce înseamnă să o iei înaintea Domnului şi să nu păşeşti în ritm cu El? Înseamnă că, fară a fi în prealabil curăţit cu adevărat, intri în prezenţa lui Dumnezeu într-o atitudine de falsă evlavie. Acesta este motivul tensiunii în care trăim când vorbim, cântăm şi chiar ne rugăm într-un mod care nu este în acord cu inima noastră. Dacă depui mărturie despre ceva ce încă nu ai trăit – vorbele tale nu au nici o putere, deoarece lipsa de curăţie a inimii este imediat scoasă la iveală în viaţa ta spirituală. Acesta este practic creştinismul lipsit de putere. De aceea, veniţi la Lumină!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara

17 IANUARIE

Dimineaţa

Apoi m-am uitat, si iată că Mielul stătea pe muntele Sionului. Apocalipsa 14:1

Apostolul Ioan a avut privilegiul să privească dincolo de porţile cerului, şi îşi începe descrierea cu „apoi m-am uitat, şi iată că Mielul”. Aceasta arată că obiectivul principal al contemplării sale cereşti era „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Nimic altceva nu atrage atât de mult atenţia apostolului ca persoana Fiinţei divine, care ne-a răscumpărat cu sângele Său. El este tema imnurilor cântate de sfinţi şi de corurile îngereşti. Creştini, aceasta este şi bucuria voastră; v-aţi uitat, şi aţi văzut Mielul. Printre lacrimi, ochii voştri au văzut cum Mielul v-a şters păcatele. Bucuraţi-vă, aşadar. Peste puţin, când lacrimile vă vor fi şterse, Îl veţi vedea pe Mielul lui Dumnezeu pe tronul măririi. Bucuria inimilor voastre se află în tovărăşia zilnică cu Isus. Veţi avea parte de o şi mai mare bucurie în ceruri. Vă veţi bucura de prezenţa Sa. Veţi locui cu El pentru totdeauna. „Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul”. Mielul acesta este întreg cerul, fiindcă, aşa cum spunea Rutherford, „Mielul şi
Christos sunt unul şi acelaşi lucru”. Să fii cu Christos înseamnă să fii în cer, şi să fii în cer înseamnă să fii cu Christos. Un prizonier al Domnului a scris într-una din minunatele sale scrisori „O, Domnul meu Isus Christos, dacă aş fi în cer fără tine, m-aş simţi ca în iad; şi dacă aş fi în iad, şi Te-aş avea cu mine, aş crede că sunt în cer, fiindcă Tu eşti tot cerul de care am nevoie. ” Este adevărat, nu-i aşa? Creştini, sufletul vostru nu spune acelaşi lucru?

Nici harpele şi nici cântarea
Nu pot aduce cerul jos,
Fără lumina şi-arătarea
Divinului Isus Christos.

Tot ce ne trebuie ca să fim binecuvântaţi pe deplin este „să fim cu Christos” (Filipeni 1:23).

Seara

Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat şi se plimbat pe acoperişul casei sale împărăteşti.

                                                                  2 Samuel 11:2

La ora aceea târzie, David a văzut-o pe Batşeba. Noi nu ieşim niciodată de sub puterea ispitei. Acasă sau în călătorie, suntem mereu în primejdie de a întâlni răul; Dimineaţa răsare cu pericole, şi umbrele înserării ne găsesc încă în primejdie. Cei pe care îi păzeşte Dumnezeu sunt în siguranţă, dar vai de cei care ies în lume, şi îndrăznesc să meargă neînarmaţi afară din casă. Cei care cred că sunt în siguranţă sunt încă şi mai expuşi pericolului. Cel care poartă armura păcatului este încrezător în sine. David ar fi trebuit să se afle în războiul Domnului; însă el lenevea la Ierusalim şi se desfăta, fiindcă se trezise pe înserat. Lenevia şi luxul sunt şacalii diavolului, şi ei găsesc prăzi îmbelşugate. In apele stătătoare mişună creaturi otrăvitoare, şi pământul lăsat în paragină dă naştere mărăcinilor şi spinilor. O, dacă dragostea pentru Isus ne-ar forţa să rămânem activi şi folositori! Când îl văd pe regele Israelului părăsindu-şi patul la asfinţit şi căzând imediat în ispită, mă simt avertizat să îmi păzesc mai bine uşa. Este posibil oare ca regele să fi rămas acasă pentru rugăciune şi consacrare? Dacă este aşa, suntem avertizaţi să nu considerăm nici un loc, oricât de sfânt, apărat de ispite! Fiindcă inimile noastre sunt uscate ca iasca, şi scântei sunt destule, avem nevoie de toată atenţia ca să putem evita incendiile. Satana poate urca pe acoperişul caselor şi poate intra în cămăruţele de rugăciune. Chiar dacă închidem uşa diavolului, corupţia noastră este suficientă ca să ne ruineze, dacă nu suntem apăraţi de har. Cititorule, fereşte-te de ispitele de seară. Nu te simţi sigur. Soarele apune, dar păcatul abia răsare. Avem nevoie de un străjer de noapte şi de un paznic de zi. O Duh prea Sfânt, păzeşte-ne de toate relele în noaptea aceasta. Amin.

IZVOARE IN DEŞERT

17 Ianuarie

Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?

(Daniel 6:20)

Găsim de multe ori în Scriptură expresia „Dumnezeul cel viu“, şi totuşi suntem atât de înclinaţi s-o uităm. Ştim că este scris „Dumnezeul cel viu“, dar în viaţa noastră de zi cu zi nu este nimic care să fie pierdut din vedere atât de des ca faptul că Dumnezeu este Dumnezeul cel viu. Uităm că El este acelaşi şi azi, aşa cum era şi acum trei sau patru mii de ani, că El are aceeaşi putere suverană, şi că El copleşeşte cu aceeaşi dragoste plină de har pe cei care-L iubesc şi-L slujesc. Trecem cu vederea faptul că va face pentru noi acum ce a făcut cu mii de ani în urmă pentru alţii, pentru simplul motiv că El este neschimbatul, Dumnezeu viu. Ce motiv minunat să te încrezi în El, şi-n momentele cele mai grele din viaţă să nu pierzi deloc din vedere faptul că El este, şi va fi veşnic, Dumnezeul cel viu!

Asigură-te că, dacă umbli cu El, priveşti la El, şi aştepţi ajutorul Lui, El nu te va dezamăgi niciodată. Un credincios bătrân care a umblat cu Domnul timp de 44 de ani a scris următoarele cuvinte ca o încurajare pentru tine: „Dumnezeu nu m-a dezamăgit niciodată. Chiar şi-n cele mai mari dificultăţi, în cele mai grele încercări, şi-n cea mai adâncă sărăcie sau nevoie, El nu m-a dezamăgit niciodată. Pentru că am fost împuternicit de harul lui Dumnezeu să mă-ncred în El, El a venit întotdeauna în ajutorul meu. Mă delectez vorbind bine despre Numele Lui“.                                      George Mueller

Martin Luther, cugetând adânc şi având nevoie de puterea ascunsă într-o perioadă de primejdie şi frică din viaţa lui, a fost văzut trasând cu degetul pe masă cuvintele: „El e viu! El e viu!“ Aceasta este speranţa noastră pentru noi înşine, adevărul Lui şi umanitatea Lui. Oamenii vin şi pleacă. Lideri, învăţători şi filozofi vorbesc şi lucrează pentru un timp şi apoi cad în tăcere şi fără putere. Dar El rămâne. Ei mor, dar El trăieşte. Ei sunt lumini care strălucesc, dar se sting în cele din urmă. Dar El este adevărata Lumină din care ei îşi trag propria strălucire, iar El străluceşte veşnic. Alexander Maclaren

„Într-o zi am avut ocazia să-l cunosc pe Dr. John Douglas Adam“, scria Charles Gallaudet Trumbull. „Am aflat că el considera că cea mai mare comoară a lui spirituală este conştientizarea fermă a prezenţei permanente a Domnului Isus. Nimic nu l-a susţinut mai mult, spunea el, ca realizarea faptului că Domnul Isus era permanent cu el. Această conştientizare era complet independentă de sentimentele lui, de valoarea lui şi de înţelegerea felului în care Domnul Isus Îşi va demonstra prezenţa.

Mai mult, el spunea că Hristos este centrul gândurilor lui. Ori de câte ori mintea lui se elibera de alte treburi, se întorcea la Hristos. Oricând era singur, şi indiferent unde s-ar fi aflat, el Îi vorbea cu glas tare lui Hristos, la fel de simplu şi de natural ca oricărui prieten uman. În felul acesta prezenţa Domnului Isus era foarte reală pentru el“.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

17 Ianuarie

Iov 16.1-22

„Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi”, le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). «Iată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu într-al vostru» (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suporta-o noi înşine (Evrei 13.3). Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui. „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre” (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.

In v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care „nu săvârşise nicio violenţă”?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

17 ianuarie

Text: Proverbe 2:1-9

CĂUTĂTORUL DE COMORI

“…dacă vei cere înţelepciune… şi vei umbla după ea ca după o comoară…, atunci vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” Proverbe 2:4, 5.

Mei Fisher este un căutător de comori care a căutat aur şi a găsit. în primul rînd, a localizat o anumită porţiune de pe fundul oceanului unde se credea că sînt monede de aur. Din acel moment, Mei a devenit ceea ce alţii numesc „un adevărat visător”.Dar visele nu erau totul. După 16 ani de căutări a unei epave spaniole, pe nume: Nuestra Senora de Atocha, a găsit-o în apele oceanului, la sud de Florida. Scafandrii lui au scos la lumină din nava scufundată monede de aur în valoare de milioane de dolari -,dar n-a fost uşor. Echipaţi cu detectoare de metale, ei au identificat toate „ţintele” metalice posibile, după care s-a pornit investigaţia.Visele şi munca s-au meritat, şi azi Fisher este un om bogat.Succesul acestui căutător de comori îmi aminteşte de o altfel de comoară, despre care Biblia spune „că e mai de preţ ca mărgăritarele” (Prov. 3:15). Este capacitatea de a putea spune care este diferenţa dintre bine şi rău şi să aplici această cunoştinţă la viaţa de toate zilele. Solomon, care a cerut de la Dumnezeu o inimă înţelegătoare şi înţeleaptă, ne spune în Proverbe 2, că trebuie să căutăm înţelepciunea cu aceeaşi insistenţă şi intensitate cu care un căutător de comori caută argintul (v. 4). Trebuie să cerem înţelegere şi să strigăm după puterea de discernămînt (v. 3), să ne aplecam inima la pricepere (v. 2) şi să primim comoara Cuvîntului lui Dumnezeu în inimile noastre (v. 1).Preţuim noi înţelepciunea? O căutăm cu stăruinţă ca şi cum ar fi aur curat? Dacă este aşa, atunci vom fi răsplătiţi cu cea mai mare comoară a vieţii – comoara cunoaşterii lui Dumnezeu.                                                                          M.R.D. II

La ce folos, cînd viaţa mi se gata

De toată-nţelepciunea lumii adunată,

De n-am ştiut, căutînd în astă lume

Să am înţelepciunea Domnului, curată? – P.L.

Poporul aduna multă cunoştinţă prin efortul propriu,

dar adevărata înţelepciune vine numai de la Dumnezeu.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

17 IANUARIE.

NU MAI FI AŞA MANIPULATOR!

„Dragostea … nu caută folosul său” (1 Corinteni 15:4-5)

Într-o tabără de vară, câţiva copii discutau despre creaţie şi unul dintre ei a întrebat: „Dacă totul are un scop, cum se face că Dumnezeu a creat iedera otrăvitoare?” (plantă care produce alergii şi urticarie cu mâncărimi puternice dacă o atingi – n.tr.). Un altul a răspuns: „Pentru că El ştie că sunt unele lucruri pe care nu trebuie să punem mâna!” Însă e tare greu să nu te atingi de anumite lucruri când eşti din fire o persoană nesigură şi manipulatoare. „Uneori soţul meu mă scoate din minţi”, spui tu. Ei bine, poate şi tu îl scoţi din minţi! Biblia spune: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup” (Geneza 2:24). Să remarcăm expresia „se vor face”. Lăsatul este partea uşoară, însă făcutul este partea dificilă. E nevoie de dragoste, răbdare, bunătate şi muncă. Domnul Isus a spus: „Să nu vi se tulbure inima” (Ioan 14:27). Tu ţi-o faci cu mâna ta! Învaţă să „renunţi” şi străduieşte-te să dezvolţi în viaţa ta darurile Duhului. Să renunţi nu înseamnă să nu-ţi pese; ci să-i laşi pe ceilalţi să înveţe în felul lor şi din propriile lor experienţe. Renunţarea cheamă la focalizarea asupra Domnului Isus şi asupra modului în care trebuie să se comporte ceilalţi. „Tu-i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3). Îndreaptă-ţi gândurile spre Dumnezeu, nu spre ceilalţi. Să renunţi înseamnă să te dai la o parte şi să nu încerci să influenţezi rezultatul prin reparaţie, judecată, cicăleală, ceartă, dezbatere, critică şi reglementări. Înseamnă să abordezi fiecare zi cu ajutorul lui Dumnezeu şi preţuind fiecare clipă. Înseamnă să înţelegi că fiecare persoană pe care o poţi „schimba” eşti chiar tu. Înseamnă să te temi mai puţin şi să te încrezi mai mult. E singura cale de a fi fericit.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Duminică, 17 Ianuarie 2016

Și aduceau copilași la El, ca să-i atingă. Dar ucenicii i-au mustrat pe cei care îi aduceau. Dar Isus, văzând aceasta, S-a mâhnit … Și, luându-i în brațe, punându-Și mâinile peste ei, i-a binecuvântat.
Marcu 10:13-14, 16

Mâinile Domnului Isus – Mâini binecuvântătoare

Una dintre trăsăturile Bibliei, care confirmă caracterul și inspirația ei divină, este că nu ascunde greșelile personajelor descrise de ea. Lacunele de caracter ale ucenicilor sunt în mod continuu prezentate în Evanghelii, iar textul de astăzi este o mărturie în acest sens. Ei îi mustrau pe părinții care încercau să-și aducă copiii la Domnul Isus!

Se pare că ucenicii tratau copiii ca fiind lipsiți de importanță. Poate că aceasta era ceva din acel concept că cei mici nu trebuie băgați prea mult în seamă. Ucenicii erau fără îndoială foarte ocupați atunci când erau în preajma Domnului, având de-a face cu mulțimile și slujind nevoilor acestora. Poate se gândeau că Îi fac Domnului o favoare prin faptul că Îl protejau de insistențele părinților. În opinia lor, nu trebuia pierdut timp și nici energie pentru copii, alte lucruri fiind cu mult mai importante.

Cât de diferită a fost atitudinea Domnului Isus față de copii! De fapt, El S-a mâhnit văzând purtarea ucenicilor Săi, însă a folosit această împrejurare pentru a-i învăța o lecție prețioasă. „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei“ (versetul 14). Inocența, smerenia, dependența și încrederea simplă a copilașilor reprezentau un exemplu excelent cu privire la trăsăturile care trebuie să-i caracterizeze pe cei din Împărăția lui Dumnezeu. Apoi Domnul Isus i-a luat pe copilași și, „punându-Și mâinile peste ei, i-a binecuvântat“. Credința acelor părinți a fost din belșug răsplătită în acea zi prin mâinile Domnului Isus.

B Reynolds

Sămânţa Bună

Duminică, 17 Ianuarie 2016

În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos …
Galateni 6.14

Ce este crucea?

Crucea lui Hristos este locul unde creatura căzută, dușmănoasă, a ridicat mâini necurate și a lovit de moarte, dar tot crucea este locul unde Creatorul a răspuns cu o dragoste de nespus, o dragoste nemărginită. Acolo vedem o răutate de neîntrecut din partea omului, dar și o dovadă de neegalat a harului lui Dumnezeu! Crucea a fost punctul culminant al războiului dintre bine și rău, locul unde a fost câștigată de către Hristos victoria binelui divin asupra răului. Crucea lui Hristos stă în centrul veșniciei, fiind unică în măreția și splendoarea ei. Crucea lui Hristos ne descoperă cele mai profunde adâncimi ale răului.

Crucea este marea neagră a vinovăției omului, dar și oceanul strălucitor al harului. Nimic din trecut nu se poate compara cu ea; și nimic în viitor nu se va ridica, astfel încât să poată fi pus alături de ea. Acolo, omul a fost pus la probă în tot ce este ființa sa morală, și tot acolo, îndurările lui Dumnezeu au răsunat în toată profunzimea lor. Lucrarea, care a înlăturat păcatul, a descoperit gloria lui Dumnezeu și a lui Hristos – toată gloria bunătății divine. Bunătatea a ieșit învingătoare asupra răului, asupra lui satan și îl domină prin jertfa de la cruce. Privind crucea așa cum o descrie Biblia, vom înțelege mărimea jertfei Mântuitorului.

Sursa: Meditații zilnice din Calendare biblice, primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s