Glasul naturii lui Dumnezeu

Bible

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

16 IANUARIE

 Glasul naturii lui Dumnezeu

Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit?”

Isaia 6:8

Când vorbim despre chemarea lui Dumnezeu, suntem în stare să uităm cel mai important lucru, şi anume natura Celui care ne cheamă. Există chemarea mării, chemarea munţilor, chemarea marilor blocuri de gheaţă; dar acestea sunt auzite numai de unii. Chemarea este expresia naturii de unde vine ea şi noi o putem auzi numai dacă exista în noi aceeaşi natură. Chemarea lui Dumnezeu este expresia naturii lui Dumnezeu, nu a naturii noastre.

Dumnezeu împleteşte în mod providenţial „firele” chemării Sale în viaţa noastră şi numai noi le putem recunoaşte, nu altcineva. Acesta este modul în care pătrunde în noi glasul lui Dumnezeu într-o anumită problemă şi nu are rost să consultăm opinia altcuiva cu privire la aceasta. Trebuie să păstrăm acea relaţie profundă între sufletul nostru şi Dumnezeu.Chemarea lui Dumnezeu nu este ecoul naturii mele; nu sunt luate în considerare dorinţele şi temperamentul meu. Cât timp iau în seamă temperamentul meu şi mă gândesc la ceva ce mi s-ar potrivi, nu voi auzi chemarea lui Dumnezeu. Dar, când sunt adus în relaţie cu Dumnezeu, mă aflu în starea în care era Isaia. Isaia era atât de receptiv la Dumnezeu, datorită crizei uriaşe prin care trecuse, încât a auzit chemarea pe care Dumnezeu a adresat-o sufletului său uimit. Cei mai mulţi dintre noi nu avem urechi decât pentru noi, nu putem auzi nimic din ceea ce spune Dumnezeu. Pentru a fi aduşi în sfera chemării lui Dumnezeu trebuie să fim profund schimbaţi.

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

IANUARIE 16

 MATEI 21:22

Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

Amândouă istorisirile cu privire la întoarcerea la Dumnezeu a lui Hudson Taylor şi a chemării lui în câmpul misionar, sunt exemple ale adevărului pe care-l conţine acest verset, în viaţa părinţilor lui. Mama lui s-a rugat în mod special şi fără încetare pentru mântuirea lui Hudson. Astfel, istoria vieţii lui spune că mama lui era la 80 de mile departe de casă, fiind ocupată cu treburile pe care le avea, când Duhul a îndemnat-o să intre într-o rugăciune fierbinte şi susţinută, stăruind înaintea lui Dumnezeu pentru sufletul fiului ei.

Chiar în acel moment. Hudson, în vârstă de 15 ani, fiind acasă, a luat să citească broşura intitulata “Lucrarea terminată a lui Hristos”. în timp ce o citea numai ca să treacă timpul, Duhul Sfânt i-a deschis inima pentru fiecare cuvânt pe care îl citea. În aceeiaşi clipă când mama lui lăuda pe Dumnezeu pentru un răspuns sigur la rugăciunea ei, Hudson era la 80 de mile depărtare, pe genunchi, primind pe Domnul Isus ca Mântuitor al lui. Câteva săptămâni mai târziu când s-au întâlnit, fiecare istorisindu-şi întâmplarea în legătură cu acest subiect, s-au bucurat de minunea răspunsului la rugăciune, atât de prompt.

ţiva ani mai târziu, Hudson a fost îndemnat de Duhul lui Dumnezeu să ducă vestea bună a mântuirii în inima Chinei plină de suflete care n-au auzit niciodată de Unul care “poate sământuiască în mod desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El”. şapte ani după ce el a stabilit “Misiunea din interiorul Chinei”, tatăl lui i-a descoperii că lucra­rea lui Hudson acolo era un răspuns la rugăciune. înainte de naşterea lui Hudson (1830) tatăl lui a început în mod stăruitor săse intereseze de starea spirituală a Chinei. În vremea aceea el a început să roage pe Dumnezeu să-i dea un fiu care să aibe favoarea să lucreze acolo ca misionar. Desigur, aceste exemple ale vieţii de rugăciune ale părinţilor lui Hudson Taylor, ne încurajează să ne rugăm şi să credem că ceea ce cerem vom primi. Dar în viaţa fiecărui credincios au fost, exemple minunate de ascultare a rugăciunilor simple chiar şi atunci când nu erau eroi ai credinţei.

“Cred Doamne! Ajută necredinţei Mele” (Marcu 9:23).

“Toate lucruriie sunt cu putinţă celui ce crede” a spus Domnul Isus (vs. 22).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

 16 Ianuarie

O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. Mai bine puţin cu frică de Dumnezeu, decât o mare bogăţie, cu tulburare.

Proverbe 15:13,15-16

Sunt unii oameni care doresc să slujească Lui Dumnezeu, dar nu au puterea necesară;îşi propun să facă lucruri bune, şi se frământă în sinea lor asupra realizării acestora, şi, negăsind soluţia, se întristează.Este un proverb care zice:”Drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune.” Dumnezeu ne îndeamnă, însă: Nu te frământa cu gândurile tale, şi nu te întrista, căci o inimă veselă înseninează faţa. Cum pot intra în posesia unei inimi vesele? Pentru aceasta trebuie să primeşti harul Lui Dumnezeu, acceptând ce a făcut Isus pentru tine. El te-a împăcatc cu Tatăl. Astfel ai toate motivele de a te bucura în El, căci El te-a eliberat de toate legăturile tale. Înlocuieşte în gândirea ta intenţiile propprii cu această realitate divină; astfel îţi faci bine şi găseşti mângâiere de la Domnul, căci El îţi iartă toate fărădelegile tale, şi îţi vindecă toate bolile tale. El a promis: “Cât de departe este miază ziua de miază noapte, tot aşa va face să fie nelegiuirea de tine.” Aceasta este o realitate care îndepărtează tristeţea de la tine, căci o inimă tristă mâhneşte duhul. Cât de multe motive pentru tristeţe are un om care nu se încrede în promisiunile Lui Dumnezeu! Dar unui om vesel îi cade bine totul, şi mulţumeşte Domnului pentru toate.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

16 ianuarie

CHIAR ŞI O CHEMARE SLABĂ

Oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.

Ioel 2.35

Pentru ce să nu Îl chem direct pe Domnul, Numele Său? Pentru ce să cer ajutor vecinului sau unui prieten, în timp ce Dumnezeu este atât de aproape de mine şi aude cel mai slab strigăt al meu? De ce să mă aştern la pământ, căutând diferite mijloace? De ce oare nu-mi descarc inima Domnului de greutatea ce mă apasă? Cel mai bun alergător merge drept la ţintă. De ce să nu alergăm de-a dreptul la Dumnezeul cel viu? În zadar voi căuta dezrobirea în orice altă parte; numai în Dumnezeu o voi găsi. Făgăduinţa Sa regească îmi este un zălog sigur.N-am nevoie să mă întreb, dacă trebuie să îndrăznesc să-L chem sau nu. Cuvântul ”oricine” este îndeajuns de lămurit; el îi cuprinde pe toţi cei ce cheamă Numele Domnului, prin urmare şi eu. Aşa că voi urma acest îndemn, fără a întârzia, chemând pe slăvitul Mântuitor care mi-a făcut o astfel de făgăduinţă.Nevoia mea este urgentă; nu ştiu cum pot fi scăpat, dar nu mă îngrijorez. Acela care a făcut făgăduinţa, va găsi mijlocul să şi-o ţină. Datoria mea este să ascult. Eu îl chem şi El mă va scăpa.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

 

16 IANUARIE

Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi ei nu pricepeau ce le spunea ISUS.

Luca 18.34

Domnul le-a vorbit de trei ori ucenicilor despre suferinţele, moartea şi învierea Sa, dar ei „nu pricepeau ce le spunea.” Ei visau măreţie şi putere. Iacov şi Ioan au vrut, ca unul să stea la dreapta şi altul la stânga Domnului în împărăţia Lui. Desigur, Domnul Isus urma să stea pe Tron şi să domnească, dar „Fiul Omului n-a venit să I se slujească ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” La cruce a trebuit să plătească preţul răscumpărării noastre, dându-se pe Sine însuşi ca jertfă şi luând asupra Lui pedeapsa pe care trebuia s-o primim noi. Acolo, pe lemnul crucii, El a acceptat să fie făcut blestem pentru noi, ca să ne scape astfel de blestemul legii, aşa cum este scris în Deut. 21.22-23. Acest text arată clar, că un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, era în unele cazuri ţintuit pe cruce ca o mărturie vie a unei judecăţi drepte (Iosua 8.29; 10.27). Aşa s-a întâmplat cu Fiul Omului care a fost ţintuit de viu pe cruce. Mâinile şi picioarele Lui au fost străpunse pe cruce. Vândut de Iuda, tăgăduit de Petru şi părăsit de toţi atârna pe cruce. Toţi cunoscuţii stăteau de o parte, iar El era răstignit între doi tâlhari. Soldaţii romani îşi împărţeau hainele Lui între ei. Toţi trecătorii îl priveau dând din cap. Soarele se întunecase.Să nu uităm niciodată ce moarte a îndurat Domnul Isus pentru noi!Meditând mai mult la suferinţele Domnului Hristos pentru noi nu putem să facem altceva decât să cântăm: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea … bogăţia, înţelepciunea, tăria şi lauda.”Un Hristos înviat este DOVADA VEŞNICĂ a unei mântuiri împlinite, şi dacă mântuirea este un lucru împlinit, pacea credinciosului este ceva adevărat şi statornic. Fiecare îndoială în inima unui creştin este o ocară adusă Cuvântului lui Dumnezeu şi jertfei lui Hristos.

 

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

IANUARIE 16

Doamne, mă voi închina Ţie cu cuvintele psalmistului – „Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric” (Psalmul 112:4). O Doamne, ce întuneric colosal sunt! De aceea, Tu trebuie să fii lumina.

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

16 IANUARIE

«Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voas­tră prea sfânta, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt.»

Iuda 20

Rugăciunea prin Duhul Sfânt este o taină. Această ru­găciune oferă garanţia ascultării dacă originea ei nu este în pornirile inimii noastre, ci în Dumnezeu. Dacă încercăm să ne gândim la acest lucru sau să-l cuprindem cu mintea şi cu duhul nostru, atunci niciodată nu vom mai îndrăzni să fim leneşi în ce priveşte rugăciunea. Acest lucru l-a în­ţeles şi Samuel, bătrânul slujitor al lui Dumnezeu, când, la sfârşitul vieţii sale, a vorbit poporului Israel: «Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi …» (1 Sam. 12,23). Rugăciunea prin Duhul Sfânt este atât de intensă şi de puternică, încât apos­tolul Pavel a descris-o astfel: «… căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm, dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite». Dacă în timpul rugăciunii prin Duhul Sfânt nu noi ne rugăm, ci Duhul lui Dumnezeu prin noi, atunci înţelegem şi că rugăciunea sinceră vine de la Dumnezeu şi, cu ajutorul Duhului Său trece prin cel ce se roagă şi apoi se întoarce la Dumnezeu. Ce traseu minunat!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara

16 IANUARIE

Dimineaţa

Eu îţi vin in ajutor, zice Domnul.

Isaia 41:14

Ascultaţi-L pe Domnul Isus spunându-ne fiecăruia „Eu te voi ajuta. Nu este mare lucru pentru Mine, Dumnezeul tău, să te ajut Gândeşte-te la ce am făcut deja. Cum să nu te ajut? Te-am cumpărat cu sângele Meu. Cum să nu te ajut? Mi-am dat viaţa pentru tine; şi dacă am făcut cel mai mare sacrificiu, de ce nu aş face şi ceva mai uşor? Să te ajut! Este cel mai mic lucru pe care l-aş face pentru tine. Am făcut mai mult şi voi face mai mult. înainte de a crea lumea, te-am ales. Am încheiat un legământ pentru tine. Am părăsit slava şi am devenit om pentru tine. Mi-am dat viaţa pentru tine, şi dacă am făcut toate aceste lucruri, te voi ajuta şi acum! Ajutându-te, îţi dau ceea ce am cumpărat deja pentru tine. Dacă ai avea nevoie de ajutor de o mie de ori pe zi, te-aş ajuta. Cererile tale sunt neînsemnate în comparaţie cu ceea ce vreau să-ţi dau Eu. Pe tine te costă mult să ceri, dar pe Mine nu mă costă nimic să dau. Să te ajut? Nu te teme! Dacă o furnică ar sta la uşa grânarului tău, cerându-ţi ajutorul, nu te-ai ruina dacă i-ai da o mână de grâu; tu nu eşti decât o insectă la uşa grânarului ceresc. Te voi ajuta”. Suflete, nu crezi că e destul? Ai nevoie de o putere mai mare ca puterea Celui Atotputernic? Ai nevoie de mai multă înţelepciune decât există în Tatăl, de mai multă dragoste decât îţi arată Fiul, sau de o putere mai mare ca puterea Duhului Sfânt? Adu-ţi aici ulciorul gol! Cu siguranţă că îl vei umple! Grăbeşte-te, adună-ţi nevoile şi adu-le aici -goliciunea, şi durerile, şi amărăciunile. Iată, râul bogăţiei lui Dumnezeu este gata să se reverse. Ce îţi poţi dori mai mult? Fii gata să primeşti totul, suflete, fiindcă aceasta este puterea ta. Dumnezeul cel Veşnic este Ajutorul tău! Nu te teme, sunt cu tine, Nu te-nspăimânta! Eu sunt Dumnezeul Veşnic, Gata a te ajuta.

Seara

Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic.

Daniel 9:26

Binecuvântat să-I fie Numele, fiindcă în El nu exista nimic care să-I cauzeze moartea. Nici păcatul originar şi nici cele actuale nu L-au mânjit; de aceea, moartea nu a avut nici un drept asupra Lui. Nimeni nu putea să-I ia viaţa pe drept, fiindcă nu greşise cu nimic nimănui. Nimeni nu ar fi putut să-L omoare dacă nu s-ar fi lăsat omorât de bunăvoie. Dar unul păcătuieşte şi altul suferă. Dreptatea a fost încălcată de noi, iar greşeala a fost plătită de El. Râurile de lacrimi, munţii de daruri, mările de sânge de miei şi mormanele de tămâie nu au putut să îndepărteze păcatul. Dar Isus a fost jertfit pentru noi, şi cauza urgiei a fost îndepărtată, fiindcă păcatul a fost nimicit pentru totdeauna. Aici este înţelepciunea, în modul în care răscumpărarea a fost plătită prin substituire! Aici este bunătatea, în moartea pe cruce a lui Mesia, şi în cununa de spini! Aici este dragostea, în jertfa Răscumpărătorului, care a murit pentru duşmanii Săi! Nu este destul, totuşi, să admiri spectacolul jertfei celui nevinovat pentru vina altora; trebuie să te implici. Scopul special al morţii lui Mesia a fost salvarea bisericii Sale. Avem parte alături de cei pentru care Şi-a dat viaţa ca răscumpărare? Este Domnul Isus reprezentatul nostru? Suntem vindecaţi prin rănile Sale? Ar fi un lucru teribil să nu primim sacrificiul Său; ar fi mai bine pentru noi să nu ne fi născut. Este o întrebare solemnă, la care suntem datori să răspundem deschis şi sincer. Domnul Isus este Salvatorul tuturor celor care cred în El şi pentru care se varsă sângele împăcării. Fie ca toţi cei care cred în meritele morţii lui Mesia să se bucure la fiecare comemorare a Sa, şi recunoştinţa să-i conducă la o deplină consacrare în slujba Sa.

 

IZVOARE IN DEŞERT

16 Ianuarie

 

S-a stârnit o mare furtună de vânt.

(Marcu 4:37)

Unele furtuni ale vieţii – un necaz foarte mare, o dezamăgire amară, o înfrângere zdrobitoare – se abat dintr-odată asupra noastră. Altele vin mai încet, apărând la marginea neregulată a orizontului nu mai mare decât o palmă de om. Dar necazul care pare atât de nesemnificativ se întinde până acoperă cerul şi ne copleşeşte.

Dar numai în furtună Dumnezeu ne pregăteşte pentru slujbă. Când Dumnezeu vrea un stejar,El îl plantează acolo unde-l scutu furtunile şi-l bat ploile. În bătălia de la miezul nopţii cu fenomenele naturii stejarul îşi dezvoltă scoarţa lui aspră şi devine regele pădurii.

Când Dumnezeu vrea să formeze caracterul unui om, îl pune în furtuni. Istoria omenirii a fost întotdeauna aspră şi dură. Nimeni nu poate ajunge desăvârşit până n-a fost scos afară în furia furtunii şi până n-a găsit glorioasa împlinire a rugăciunii: „O, Dumnezeul  meu,  ia-mă,  zdrobeş­te-mă, modelează-mă!“

Un francez a pictat un tablou al geniului universal. În pictura sa erau oratori, filozofi şi martirirenumiţi, toţi care au dobândit preeminenţă în diverse aspecte ale vieţii. Un lucru remar­cabil cu privire la acest tablou era acesta: fiecare om preeminent în abilitatea sa fusese mai întâi preeminent în suferinţă. În prim plan stătea figura unui bărbat căruia i s-a interzis accesul în Ţara Promisă: Moise. Lângă el, simţindu-şi calea, este orbul Homer. Milton este acolo, orb şi cu inima zdrobită. Apoi este forma Unuia care tronează peste ei toţi. Care este caracteristica Lui? Faţa Lui era desfigurată mai mult decât a tuturor celorlalţi. S-ar putea ca artistul să fi numit acest mare tablou Furtuna.

Frumuseţile naturii apar după furtună. Frumuseţea aspră a muntelui se naşte într-o furtună, şi eroii vieţii sunt cei bătuţi de furtună şi căliţi în război.

Ai trecut prin furtuni şi-ai fost măturat de vânturile furioase? Te-au lăsat ele zdrobit, extenuat şi bătut în vale, sau te-au ridicat pe piscul însorit al unei mult mai bogate, mai adânci şi mai statornice naturi umane? Te-au lăsat ele cu mai multă compasiune pentru cei ce sunt bătuţi de furtună şi căliţi în război?   selectat

 

Vântul care bate nu poate doborî

Pomul pe care Dumnezeu îl plantează;

Bate spre est şi-apoi spre vest,

Frunzele delicate au puţină odihnă,

Dar orice vânt care bate este cel mai bun.

Pomul pe care Dumnezeu îl plantează

Prinde rădăcini mai adânci şi se înalţă tot mai mult,

Îşi întinde ramurile măreţe, căci voia bună a lui Dumnezeu

Îi împlineşte toate nevoile.

Nici o furtună n-are putere să distrugă

Pomul pe care-l ştie Dumnezeu;

Nici trăsnetul, nici ploaia care bate,

Nici fulgerul scânteietor, nici uraganul;

Când au trecut, rămâne totuşi,

Pomul pe care-l ştie Dumnezeu,

În toate furtunile el rămâne neclintit,

Şi din prima până-n ultima lui zi

Creşte tot mai frumos.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 

Volumul III

16 Ianuarie

Iov 15.1-16

Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă n-ai fi vinovat, nu te-ai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, «Cine se scuză se acuză», pare să le susţină vorbele.

Cei trei moralişti, «prietenii» lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe expe­rienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechiletradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile…” (Matei 22.29).

Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru a-i ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se ba­zează decât pe propria-i experienţă (Psalmul 119.99,100).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

16 ianuarie

Text: Apocalipsa 3:14-22

ORI RECE ORI ÎN CLOCOT

O, dacă ai fi rece sau in clocot. Apocalipsa 3:15

Îmi place supa foarte fierbinte şi băuturile răcoritoare reci ca gheaţa. Nu suport nici una nici alta să fie călduţe. Isus a avut aceeaşi atitudine faţă de un grup de oameni care treceau drept copiii Săi. El detestă faptul că ei sînt căldicei. I-ar prefera ori fierbinţi, ori reci.De ce oare îi preferă Isus reci mai degrabă decît căldicei? Dacă înţelegem termenul de rece ca fiind ostilitate faţă de Evanghelie,ajungem la concluzia că Isus preferă ca o persoană să fie un împotrivitor al Evangheliei decît să fie un urmaş al Său numai cu jumătate de inimă. Explicaţia, se pare totuşi, îndoielnică.Eu nu cred că Isus preferă ostilitatea în locul unei jumătăţi de inimă. Unii dintre cercetători sugerează că El s-a referit la două izvoare din apropierea Laodicei izvoarele minerale fierbinţi de la Hierapolis şi izvoarele reci şi cristaline de la Colosse. Se considera că izvoarele fierbinţi aveau putere vindecătoare. Izvoarele reci aduceau înviorarea celui ostenit. Cei din Laodicea erau căldicei şi de aceea nu erau de nici un folos nimănui.Tu şi cu mine trebuie să ne punem aceste întrebări: „Aduc eu înviorarea celor osteniţi spiritual, prin încurajare, bucurie şi speranţă? Aduc eu vindecare prin alungarea nepăsării, prin corectarea greşelilor şi prin trezirea celor indiferenţi?” Nu uitaţi, nu putem ajuta pe nimeni dacă sîntem căldicei. Domnul ne vrea ori reci ori în clocot – după cum o cere nevoia.   H.V.L.

Mi-ai dat putere inimii şi minţii

Voinţa roabă doar Ţie Ţi-o închin

Să-mi fac eu partea, alăturea de sfinţii,

Pe sfintele-Ti ogoare a planului divin.   – Anonim.

Problema pe care o constituie creştinul de rând este că e numai un creştin de rînd.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

16 IANUARIE.

SINDROMUL FTT

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug”

(Ioan 10:10)

Psihologii au început să discute despre ceea ce astăzi este, probabil, cea mai mare problemă legată de sănătatea mentală. Ea se numeşte sindromul FTT. E o problemă ce ia amploare tot mai mult. Când ai acest sindrom, poţi trăi bine mersi, dar ţi-ai pierdut orice fărâmă de speranţă şi de semnificaţie. FTT nu este o boală mentală; ci constituie absenţa vitalităţii mentale, spirituale şi emoţionale. Pe listele străvechi a păcatelor aducătoare de moarte, ea se numea „acedia”, care înseamnă „epuizarea sufletului şi incapacitatea de a te bucura în viaţă”. Acesta e motivul pentru care Domnul Isus, uitându-se la mulţimea de oameni cu căsnicii distruse, locuri de muncă neadecvate şi cu un sentiment de moarte lăuntrică, a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).

Într-o viziune, Ezechiel a văzut o vale plină de oase moarte. Era vorba de sindromul FTT în forma sa finală. Dumnezeu l-a întrebat: „vor putea oare oasele acestea să învieze?” Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, tu ştii lucrul acesta!” (Ezechiel 37:3). Dumnezeu chiar a ştiut şi El a făcut ca ele să revină la viaţă. El te poate face şi pe tine să revii la viaţă şi să înfloreşti. În Talmud se spune că fiecare fir de iarbă are un înger care stă aplecat peste el şi şopteşte: „să creşti, să creşti”. Pavel a spus că în Hristos tot trupul răscumpărat „îşi primeşte creşterea … şi se zideşte în dragoste” (Efeseni 4:16). Dar tu nu trebuie să te gândeşti doar la tine, ca mădular in trup. Dumnezeu doreşte să te dezvolţi pentru ca ceilalţi să fie încurajaţi, pentru ca „pământul” să fie lucrat, să se aducă laude la adresa Lui, să fie ajutaţi cei bolnavi sau pentru ca unele slujiri să se dezvolte aşa cum nu ar fi făcut-o altfel. Aşadar, îţi urăm din inimă: „Viaţă din belşug oiţă creată de Dumnezeu, dorită de El”!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Sâmbătă, 16 Ianuarie 2016

Pavel … către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfințiți în Hristos Isus, sfinți chemați.
1 Corinteni 1.1,2

Am venit în această lume ca păcătoși, însă o vom părăsi ca sfinți! Ce mărturie minunată despre harul nespus de îmbelșugat al lui Dumnezeu: „Unde păcatul a prisosit, harul a prisosit și mai mult“ (Romani 5.20)! Suntem sfinți prin chemarea suverană și plină de har a lui Dumnezeu, care ne-a venit prin evanghelie: „Dumnezeu … v-a chemat prin evanghelia noastră, ca să dobândiți gloria Domnului nostru Isus Hristos“ (2 Tesaloniceni 2.13,14).

Faptul că suntem sfinți prin chemare este un adevăr incontestabil, indiferent de ceea ce oamenii cred sau practică, fiindcă un astfel de lucru nu poate fi obținut prin eforturi, nici nu poate fi oferit de vreun om. O astfel de practică Îl lipsește pe Dumnezeu de gloria Sa și subminează lucrarea lui Hristos – temeiul pe care Dumnezeu poate fi „drept și să-l îndreptățească pe acela care este din credința în Isus“ (Romani 3.26). Chemarea lui Dumnezeu și credința noastră nu pot fi niciodată separate, fiindcă cei chemați trebuie să răspundă prin credință pentru a fi sfințiți. „Pentru că prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu: nu din fapte, ca să nu se laude nimeni“ (Efeseni 2.8,9).

Mai mult, sunt anumite cerințe divine cărora trebuie să le dăm curs, ca sfinți, fiindcă Pavel a scris: „Vă îndemn deci eu, cel întemnițat în Domnul, să umblați într-un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați“ (Efeseni 4.1). Umblarea noastră trebuie să fie consecventă cu chemarea noastră. Domnul Isus face în prezent o lucrare de sfințire în noi „prin spălarea cu apă, prin Cuvânt“. El ne pregătește astfel pentru acel moment când Își va prezenta Adunarea „sfântă și fără pată“ (Efeseni 5.26,27).

R A Barnett

 

Sămânţa Bună

Sâmbătă, 16 Ianuarie 2016

Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o deplină nădejde.
Evrei 6.11

Exemplul lui Spener

Philipp Jakob Spener (1635-1705), originar din Alsacia, a fost pastor la Strasbourg, apoi la Frankfurt. În acest din urmă oraș, activitatea sa a lăsat amintiri frumoase. Prima sa predică a fost cu privire la Evanghelia lui Hristos, care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede. El spunea cu toată energia că Isus este Unicul care poate aduce omului mântuire. Deși avea o constituție delicată și era deseori bolnav, Spener a făcut o lucrare din cele mai însemnate: a lăsat 123 de volume scrise. Corespondența lui foarte extinsă îl obliga să scrie mai mult de o sută de scrisori pe an. Nu-și îngăduia nicio clipă de odihnă. În fiecare zi punea deoparte timp pentru rugăciune. Pe patul de moarte, pentru că unul dintre prieteni amintea de binele pe care-l răspândise în jurul său, l-a întrerupt cu aceste cuvinte: „Eu n-am nici un merit, niciunul, decât acela pe care îl găsesc în Isus Hristos, prin îndurarea lui Dumnezeu. Din tot binele pe care El mi l-a dat să-l fac, nu-mi atribui absolut nimic. Din toate acestea nu-mi rămâne decât sentimentul lipsurilor mele“.

Cu siguranță, pastorul a învățat această lecție a lucrării în smerenie de la Învățătorul său ceresc, iar noi putem fi mulțumitori că Dumnezeu ne-a dăruit astfel de exemple, a căror credință o putem urma.

Sursa: Meditații din 14 Calendare biblice primite prin Email, prin grija unor frați și surori devotați Stăpânului nostru

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s