NICIODATĂ IZGONIT

 

Tezaurul_promisiunilor_lui_Dumnezeu1_thumb

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

13 Ianuarie

NICIODATĂ IZGONIT

Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.  

   Ioan 6.37

Se află oare în Evanghelie, măcar un caz, în care să-L vedem pe Domnul alungând pe vreunul din cei ce vin la El? Dacă da, am dori să-l cunoaştem; dar nu se găseşte şi nu se va găsi niciodată. Nu se poate ca printre sufletele din iad, unul măcar să poată spune: ”Am venit la Isus şi nu m-a primit”. Atunci, Domnul Isus ar fi răspunzător de pierderea sa; gând pe care nu-l putem admite nici o clipă; şi eu aş fi oare cel dintâi faţă da care să nu-Şi ţină cuvântul?

O asemenea închipuire ar fi o înjosire pentru numele Său. Pentru că putem să ne apropiem ”cu încredere de tronul harului”, să mergem toţi laolaltă la Domnul Isus cu necazurile din ziua aceasta, aceia, care n-au venit încă niciodată, precum şi aceia pe care El îi cunoaşte deja de mult timp. El nu va refuza să ne primească şi nu va închide uşa milei Sale în faţa vreunuia dintre noi.

”Acest Om îi primeşte pe păcătoşi”, El n-a respins pe nici unul dintre ei. Să venim deci la El, în slăbiciunea noastră şi cu păcatul nostru, cu credinţa temătoare, cunoştinţele puţine, nădejdea încă şovăitoare, El nu ne respinge. Dacă venim cu rugăciune nehotărâtă, cu o mărturisire necinstită, cu laudă nedesăvârşită, totuşi El ne primeşte. Dacă venim bolnavi, descurajaţi, nevrednici, El nu ne întoarce spatele. El nu-l alungă niciodată pe acela care vine la El.

MANA DE DIMINEAŢĂ

IANUARIE 13

FAPTELE APOSTOLILOR 7:55

“Dar Ştefan, plin de Duhul Sfint, şi-a pironit ochii spre cer a văzut slava lui Dumenzeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”

Este imposibil să citim cuvintele acestea şi să nu vedem efectul puternic produs asupra lui ştefan de Obiectul care a umplut viziunea sufletului său. El s-a uitat sus spre cer şi a văzut pe Domnul Isus. Pământul l-a lepădat pe el cum L-a lepădat şi pe Domnul lui; dar cerul i s-a deschis şi privind în sus, el a prins câteva din razele de slavă care străluceau pe faţa Domnului său înviat; şi nu numai că le-a prins, dar le-a reflectat înapoi asupra întunericului moral care îl înconjura şi asupra ucigaşilor lui. Figura lui radia de lumina slavei în care avea să intre. Vedem în ştefan un om care reflectă slava Domnului Hristos într-un fel foarte real. El nu numai că vorbea despre slavă, dar o şi reflecta. Noi putem vorbi mult despre slava cerească în timp ce căile noastre din punct de vedere practic sunt oricum, numai cereşti nu. Dar cu ştefan n-a fost aşa. El a fost o oglindă vie în care oamenii puteau să vadă reflectând slava. şi cu noi să nu fie la fel? Dar este aşa? Sîntem noi aşa de absorbiţi de Domnul nostru înviat încât semenii noştri, aceia cu care ne întâlnim dela o zi la alta, să poată vedea chipul Lui reflectat în caracterele noastre, în obiceiurile şi duhul nostru, în felul nostru de viaţă? Vai! N-am putea spune prea mult în privinţa aceasta. Cel puţin însă, putem spune că avem o adâncă dorinţă de a fi ocupaţi cu Domnul Hristos, încât harul Lui scump să poată străluci în noi spre slava Numelui Său. Dumnezeu să ne dea în marea lui îndurare, ca ochii .noştrii să fie atât de fixaţi la Domnnul Isus pentru ca şi noi să putem, într-o oarecare măsură să reflectăm slava Lui şi astfel să răspândim măcar câteva raze firave a slavei Lui în întunericul din jurul nostru (C.H.M.).

Este minunat de reţinut faptul că ştefan L-a văzut pe Domnul Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, pentru că în toate locurile unde se vorbeşte despre prezenţa Lui lângă Dumnezeu, El stă jos (pe tron negreşit). In cazul acesta însă. El S-a ridicat în picioare onorând astfel pe ştefan care îşi dădea viaţa pentru El.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

13 Ianuarie

„Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul Lui Dumnezeu.” Evrei 12:15

Cât de plini de sine sunt unii, învinovăţind pe alţii, ei crezându-se mântuiţi, cu toate că păcatul este vizibil din depărtare în viaţa lor. Aceştia nu vor să recunoască păcatul lor înaintea oamenilor, spinând:” Lui Dumnezeu o să-I mărturisesc, şi fac ceea ce Dumnezeu vrea, nu ce vor oamenii.” Aşa se comportă aceşti oameni, şi când sunt confruntaţi cu Cuvântul Lui Dumnezeu, ei trebuie să-şi dea seama că nu pot sta în picioare înaintea Cuvântului. Aceştia vor arde cu un foc nestins, dacă nu acceptă harul pentru viaţa lor.

Cel care se opune atunci când mâna Lui Dumnezeu apasă asupra sa şi nu se depărteză de păcat, înfruntă harul, nelăsându-l să lucreze în viaţa lui. Şi harul se depărtează de la el; apoi vine ziua când trebuie să constate că este prea târziu. Deşi se spune că nu este niciodată prea târziu pentru a-ţi recunoaşte păcatul, în Scriptură întâlnim mulţi oameni pentru care a fost prea târziu. Pocăinţa poporului Israel în pustie a fost prea târzie, iar despre Saul citim :” Când a vrut să capete binecuvântarea n-a fost primit; pentru că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.Evrei 12:17. A venit prea târziu. Şi tu stai nepăsător, mergi ani de-a rândul la Adunare, îţi faci planuri cu privire la lucrurile pe care vrei, sai nu vrei să le faci, şi nu te închini înaintea harului.

Suntem înaintea Lui Dumnezeu, şi trebuie să fim conştieţi că El ne cunoaşte inimile. Înaintea Lui nu putem ascunde nimic, „suntem goi şi descoperiţi în faţa ochilor Săi”, şi este bine dacă ajungem la concluzia: „Doamne, nu vreau să ascund nimic, umple Tu viaţa mea cu harul Tău!”

DOMNUL ESTE APROAPE!

13 IANUARIE

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.Apocalipsa 3.10

Scriptura vorbeşte mult şi în mod special în cartea Apocalipsa despre judecata viitoare. Iar noi putem pricepe din toată Sfânta Scriptură că Domnul Isus Hristos ne-a spus limpede că ai Lui nu vor trece prin necazul cel mare. Mulţi cred că trebuie să treacă prin acest necaz şi de aceea sunt neliniştiţi, iar bucuria lor dispare.Tocmai acest lucru îl vrea duşmanul sufletelor noastre. „Ceasul încercării” este numai pentru cei de pe pământ. Credincioşii au o misiune specială, cerească, căci ei nu locuiesc pe pământ. Ca cetăţeni ai cerului vor privi de sus judecata, aşa cum privea de pe munte Avraam judecata Sodomei şi Gomorei în prezenţa lui Dumnezeu. În textul de azi, Domnul ne arată precis viitorul celor credincioşi: El ne va ocroti, ne va păzi de ceasul încercării care va veni. Dar de ce vrea El să-i păzească pe cei credincioşi? Pentru că au păzit cuvântul răbdării Lui. Ei Îl aşteaptă pe Domnul, dar şi Domnul îşi aşteaptă Mireasa, pentru înălţare şi pentru slavă.Ce însemnat este lucrul acest pentru credincioşi: El va veni, dar nu va veni pentru păcătoşi. Este însemnat lucru să ne lăsăm călăuziţi de Cuvântul Lui. Dar aceasta nu este totul; trebuie ca inima să aibă dorinţa şi bucuria pentru aşteptarea Lui. De aceea, iubiţi cititori să aşteptăm Luceafărul strălucitor de dimineaţă care răsare înaintea zilei de judecată pregătită pentru păcătoşi.Noi credem că adevărul despre osânda veşnică stă în legătură întocmai cu însuşirea nemărginită a lucrării de mântuire a Domnului nostru. Dacă nimic altceva nu ne scapă de urmările păcatului, decât o jertfă cu putere veşnică, atunci şi urmările păcatului sunt tot veşnice. Noi trebuie să măsurăm păcatul şi urmările lui numai cu măsura jertfei Domnului Isus şi nu cu măsura simţirii omeneşti sau a minţii omeneşti. Această dovadă poate să pară multora puţin însemnată, însă pentru noi are o putere foarte mare. C.H.M.

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

IANUARIE 13

Doamne, cât de minunat este să am părtăşie cu Tine devreme, în zorii dimineţii. Fă-mă în stare să reproduc, prin răbdare, aceste momente înălţătoare de calm în activităţile zilei.

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

13 IANUARIE

«Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”.» Psalm  91,1-2

Aşa după cum există calamităţi naturale, există şi catastrofe spirituale. Cei mai mulţi dintre noi nu ştiu absolut nimic despre acestea din urmă. Foarte mulţi copii ai lui Dumnezeu nu sunt protejaţi în interior. Este extrem de evidentă în Sfânta Scriptură preocuparea Domnului pentru interior. De exemplu, când Noe a trebuit să-şi construiască arca, Dumnezeu i-a poruncit să o ungă cu smoală «... pe dinăuntru şi pe dinafară» (Gen. 6,14). Pare a fi o poruncă împotriva gândirii noastre logice. Noi am sugera ca prima dată arca să fie izolată pe dinafară, pentru ca, în caz de furtună apa să nu pătrundă înăuntru. Dar aici, în mod clar, prima dată scrie de interior şi apoi de exterior. Noi toţi suntem atenţi ca exteriorul nostru să arate bine si nu ne pasă (sau ne pasă prea puţin) dacă interiorul nostru este sau nu apărat şi protejat de sângele lui Isus. Din această cauză, ca şi copii ai lui Dumnezeu, trecem prin suferinţe inutile, suferinţe care nu sunt după voia Lui.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara

13 IANUARIE

Dimineaţa

Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să-i aducă aur, dar nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber. 1 Împăraţi 22:48

Corăbiile lui Solomon s-au întors în siguranţă, dar vasele lui Iosafat nu au ajuns niciodată în ţara aurului. Providenţa îi face să prospere pe unii şi frustrează dorinţele altora, în acelaşi scop şi prin aceleaşi mijloace, dar Marele Conducător este la fel de bun şi înţelept şi într-un caz şi în celălalt. Poate că, prin amintirea acestui text, avem astăzi harul să-L binecuvântăm pe Domnul pentru corăbiile sfărâmate la Eţion-Gheber, ca şi pentru cele încărcate cu binecuvântări temporare. Să nu-i invidiem pe cei care au mai mult succes şi să nu ne murmurăm nenorocirile de parcă am fi cei mai încercaţi din lume. Ca şi Iosafat, putem fi preţioşi în ochii Domnului, deşi planurile noastre sfârşesc în dezamăgire. Cauza ascunsă a pierderii lui Iosafat este demnă de studiat, fiindcă aceasta este rădăcina Multor suferinţe ale poporului lui Dumnezeu; cauza se află în alianţa cu o familie păcătoasă şi în prietenia cu păcătoşii. In 2 Cronici 20:37 aflăm că Domnul i-a trimis un profet care a spus: „pentru că te-ai unit cu Abazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea”. Aceasta a fost o pedeapsă părintească, care pare să fi fost o binecuvântare pentru el, fiindcă în versetul următor textului nostru de dimineaţă îl găsim refuzând să îngăduie slujitorilor săi să navigheze pe corăbiile unui rege rău. Dumnezeu a vrut ca experienţa lui Iosafat să fie o avertizare pentru restul poporului, ca să evite să fie „înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi” (2 Corinteni 6:14). O viaţă nefericită este de obicei partea celor care s-au unit prin căsătorie sau prin alte legături cu cei din lume. O, fă-ne Doamne să avem atâta dragoste pentru Tine încât să fim „sfinţi, nevinovaţi, fără pată, despărţiţi de păcătoşi” (Evrei 7:26); fiindcă dacă nu vom fi aşa, ne putem aştepta să auzim spunându-ni-se „Domnul ţi-a nimicit lucrarea”.

Seara

Fierul de la secure a plutitpe apă.               2 Împăraţi 6:6

Securea părea pierdută pentru totdeauna. De vreme ce era împrumutată, era în joc onoarea profeţilor şi se părea că numele Dumnezeului lor va fi compromis. Contrar tuturor aşteptărilor, securea a fost făcută să se ridice de pe fundul apei şi să plutească, fiindcă lucrurile imposibile oamenilor sunt posibile pentru Dumnezeu. Acum câţiva ani, am cunoscut un creştin care fusese chemat la o lucrare ce-i depăşea cu mult puterile. Părea atât de greu încât până şi ideea era absurdă. Totuşi fusese chemat s-o facă, şi credinţa lui a crescut cu această ocazie. Dumnezeu i-a onorat credinţa, a fost simţit ajutorul nevăzut şi „fierul a plutit”. Un alt membru al familiei Domnului avea mari greutăţi financiare. Ar fi avut dreptul la toate despăgubirile, şi mult mai mult, dacă ar fi realizat o anumită parte din averea sa, dar fusese copleşit de o neaşteptată constrângere financiară. Ceruse ajutorul prietenilor, dar în zadar; credinţa l-a condus atunci la Ajutorul sigur; în mod remarcabil, necazul a fost depăşit, paşii i-au fost lărgiţi şi „fierul a plutit”. Un al treilea avea de a face cu un caz dureros de depravare.Învăţase, respinsese, avertizase şi mijlocise, dar totul în zadar. La început, spiritul pământesc al vechiului Adam păruse prea puternic pentru rugăciunile reformatorului; sufletul încăpăţânat al păcătosului nu putea fi clintit. Apoi, după o agonie în rugăciune, sosi un răspuns din cer. Inima de piatră fusese sfărâmată; „fierul a plutit”. Iubite cititor, care este cauza disperării tale? Ce te frământă în SEARA aceasta? Recunoaşte totul. Dumnezeul proorocilor este viu, şi gata să-şi ajute sfinţii. El nu va îngădui ca tu să pierzi un lucru bun. Crede în Domnul Oştirilor! Roagă-te în numele lui Isus, apropie-te de El, şi fierul va pluti, iar tu vei vedea mâna Domnului îndeplinind lucrări minunate pentru poporul Său. „Facă-ţi-se după credinţa ta” (Matei 9:29) şi vei vedea că fierul va pluti încă o dată.

IZVOARE IN DEŞERT

13 Ianuarie

Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. (Romani 8:37)

Aici e mai mult decât victorie. E un triumf atât de complet încât nu numai că am scăpat de înfrângere şi de distrugere, dar i-am şi învins  pe  vrăjmaşii  noştri  şi-am câştigat o pradă atât de bogată şi valoroasă că nu putem decât să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru bătălie. Cum putem fi „mai mult decât biruitori“? Putem primi în urma conflictului o disciplină spirituală care ne va întări foarte mult credinţa şi va crea caracterul nostru spiritual. Ispita este necesară pentru a ne întări şi a ne motiva în viaţa spirituală. Este asemenea vânturilor năprasnice care forţează cedrii măreţi de pe povârnişurile munţilor să-şi înfigă şi mai adânc rădăcinile în pământ. Conflictele noastre spirituale sunt printre cele mai minunate binecuvântări ale noastre, şi vrăjmaşul este folosit pentru pregătirea noastră în vederea înfrângerii lui finale. În antichitate, frigienii din Asia Mică aveau o legendă, că de fiecare dată când îşi biruiau vrăjmaşii, absorbeau puterea fizică a victimelor lor şi o adăugau la puterea şi la vitejia lor. Şi-n adevăr, întâmpinând ispita biruitori ne dublăm puterea spirituală şi ne întărim armura. De aceea este posibil nu numai să ne învingem vrăjmaşul, ci să-l şi capturăm şi să-l facem să lupte în rândurile noastre.

Profetul Isaia spune că „vor zbura pe umărul filistenilor“ (Isaia 11:14). Aceşti filisteni erau vrăjmaşii lor de moarte, dar acest pasaj sugerează că ei vor putea nu numai să-i înfrângă pe filisteni, dar şi să călărească pe spinarea lor ca să triumfe mai departe. Aşa cum un marinar dibaci poate folosi un vânt potrivnic ca să-l poarte înainte, folosind forţa lui motrice pentru a înainta în zigzag, este posibil şi pentru noi în viaţa noastră spirituală, prin harul învingător al lui Dumnezeu, să întoarcem cu 180° lucrurile care păreau cele mai nefavorabile şi ostile. Atunci vom putea spune mereu: „Împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei“ (Filipeni 1:12).    din Viaţa Mai Abundentă

Un cunoscut om de ştiinţă, observând că primii marinari credeau că marile bariere de corali ale Insulelor Atole au fost formate instinctiv de către coralii constructori pentru a se proteja în canalul navigabil interior, a dovedit falsitatea acestei convingeri. El a demonstrat că aceste organisme pot supravieţui şi se pot înmulţi numai înfruntând oceanul deschis cu bogata sursă de oxigen din spuma valurilor puternice. În general se consideră că o viaţă protejată şi uşoară este cea mai bună formă de a trăi. Însă viaţa celor mai nobili şi mai puternici oameni arată exact contrariul, şi anume că îndurarea suferinţei îl face pe om. Este factorul care face distincţie între un trai uşor şi trăirea unei vieţi viguroase. Suferinţa zideşte caracterul.   selectat

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui“ (2 Corinteni 2:14).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

13 Ianuarie

Iov 11.1-20

Este rândul lui Ţofar să ia cuvântul. Chiar mai sever decât ceilalţi doi tovarăşi ai săi, acest ciudat mângâietor începe prin a-1 acuza pe Iov că este un vorbăreţ (v. 2), un mincinos şi un batjocoritor (v. 3); îi vorbeşte apoi despre nelegiuirea lui (v. 6), iar de la v. 13 îi zugrăveşte un tablou despre ceea ce ar trebui, după părerea lui, să facă pentru a fi binecuvântat de Dumnezeu: dacă faci (aceasta), dacă faci (aceea)…! înclinaţia duhului nostru către respectarea minuţioasă a legii se numeşte legalism. Elifaz îl îndemnase deja pe Iov să-şi pună încrederea nu în Dumnezeu, ci în propria lui teamă de Dumnezeu, ca şi în onestitatea căilor sale (4.6), dar Iov nu fusese dispus să se încreadă în sine, ci în Domnul. Aceasta ne arată în faţa căror probleme tinde inima omului să se agate de propria îndreptăţire. Chiar şi un credincios este vulnerabil în faţa acestui spirit legalist care conduce la a gândi bine despre sine şi, prin urmare, la a subestima imensitatea harului lui Dumnezeu.

Versetele 7-9 se referă la infinitul Persoanei lui Dumnezeu în înălţime, în adâncime, în lungime şi în lărgime. Care muritor este capabil să îl aprecieze? Efeseni 3.18,19 dă răspunsul: Prin Duhul, toţi sfinţii pot fi făcuţi în stare să înţeleagă pe deplin „care este lărgimea, şi lungimea, şi adâncimea şi înălţimea” şi să cunoască „dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă”.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

13 ianuarie

Text: Faptele 24:10-16

PĂSTRAREA UNUI CUGET CURAT

De aceea, mă silesc să am totdeauna un cuget curat
înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Fapte 24:16

Cuvântul  cuget sau conştiinţă apare mai mult de 30 de ori în
Noul Testament. Conştiinţa este monitorul interior al sufle-
tului care judecă tot ce facem, spunem sau gîndim. Dar conştiinţa
nu este întotdeauna demnă de încredere. În timp ce vocea aceasta
interioară emite judecăţi, fie pentru a ne găsi nevinovaţi sau
pentru a ne condamna, factorul critic este standardul după care se
iau aceste decizii.Un scriitor englez subliniază faptul că orice conştiinţă seamănă cu un ceas solar. In timpul zilei cînd soarele străluceşte pe boltă,
cadranul solar arată orele cu destulă acurateţe. Dar cînd lumina
lunii sau lumina altor surse cade pe el, citirile nu mai sînt demne
de încredere. Acelaşi lucru este adevărat în ceea ce priveşte con-
ştiinţa omului. Deoarece a fost întunecată de păcat, ea trebuie să
fie expusă luminii Cuvântului lui Dumnezeu înainte ca ea să ne
poată spune ce este bine şi ce este rău. Fără standardul adevărului
obiectiv al Bibliei, conştiinţa noastră poate chiar să se simtă bine
atunci cînd săvîrşim răul.Apostolul Pavel a trăit aproape de Domnul şi a fost influenţat de această relaţie divină putînd să mărturisească în Fapte 23:1: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui
Dumnezeu, pînă în ziua aceasta…”.Creştinii se pot bucura de pacea sufletească numai dacă monitorul sufletului este mereu sensibilizat de Cuvîntul lui Dumnzeu.Trebuie să avem grijă să nu lăsăm conştiinţa să ne fie omorîtă. Să nu ne permitem să ne angajăm în practici rele şi nici să acceptăm standardele scăzute ale moralităţii din lume.Ai o conştiinţă bună şi curată?                                                                           H.G.B.

Exist-o comoară pe care-o poţi avea

Mai vastă decît tronul unui mare regat.

Ce sfîntă pace şi dulce bucurie

Să ai întotdeauna tot cugetul curat. Isenhour

O conştiinţă sfinţită
este şoapta lui Dumnzeu în ‘sufletul nostru.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

13 IANUARIE.

VOIA LUI DUMNEZEU PENTRU TINE (2)

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8)

Când descoperi şi faci voia lui Dumnezeu în viaţa ta, trebuie să înţelegi ceea ce trebuie să fii. Comparaţiile ucid creşterea spirituală. De exemplu, mama a trei copilaşi îl aude pe pastor predicând despre creştinii care se trezesc în zorii zilei, în fiecare dimineaţă, pentru a petrece în linişte o oră cu Dumnezeu. De fapt, ea s-ar bucura să aibă o oră de linişte – oricând! Dar copiii ei nu vor să coopereze! Aşa că, ceea ce duce cu ea din această predică e faptul că nu se ridică la înălţimea unui creştin adevărat. În esenţă, ea practică „spiritualitatea prin comparaţie” şi trăieşte sub un nor de vinovăţie. Ea nu înţelege că dragostea pe care le-o arată copiilor ei se socoteşte activitate spirituală. Sau că îl slujeşte pe Dumnezeu cu mai multă credincioşie decât cineva care îşi neglijează familia pentru a petrece o oră în linişte în fiecare dimineaţă. Un alt exemplu: un bărbat sociabil şi spontan se căsătoreşte cu o femeie căreia îi place singurătatea. Pentru ea e uşor. Cu toate acestea, el se simte un ratat în privinţa rugăciunii pentru că nu-i place să stea singur la fel ca soţiei lui. El nu consideră că bucuria şi disponibilitatea cu care îi slujeşte pe ceilalţi contează sau că măsura cu care îi iubeşte pe ceilalţi îi modelează sufletul şi faptul acesta îl bucură pe Dumnezeu. „Trebuie” este un cuvânt important, dar când vine vorba de creştere spirituală, Dumnezeu nu doreşte să-L asculţi numai pentru că „trebuie”. El te-a creat să doreşti planul Său pentru viaţa ta – să ajungi până în punctul în care poţi spune: „vreau să fac voia Ta, Dumnezeule”.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Miercuri, 13 Ianuarie 2016

Cumpără adevărul și nu-l vinde.
Proverbe 23.23

Adevărul este absolut, neschimbător și perfect revelat în Scriptură. Scriptura este, în ce-l privește pe om, singurul izvor și singura matcă a adevărului. În ce privește esența și întruparea vie a sa, adevărul se găsește numai în Cel care a spus: „Eu sunt adevărul“ – El fiind, de asemenea, din fericire pentru noi, „Calea și Viața“. Dacă unii nu cred acest lucru, este spre paguba lor; astfel de oameni nu au acea ancoră pe care te poți baza în furtună.

Comunicarea adevărului trebuie să fie clară, categorică, hotărâtă și absolută. Adevărul poate fi învățat direct din Cuvânt sau prin intermediul altora, deși în acest din urmă caz el trebuie verificat cu Cuvântul. Nu toți au posibilitatea să sape singuri în mina Cuvântului, deși cu siguranță toți trebuie să prețuiască bogățiile care se găsesc acolo. Revenind însă la ideea exprimată mai devreme, trebuie să știm că, atunci când învățătura încetează să fie categorică și absolută, ea încetează să aibă putere; căci, într-un astfel de caz, nu adevărul este cel predicat. Adevărul este categoric și absolut, sau încetează să mai fie adevăr.

Un alt lucru demn de menționat este că, în ce privește felul în care comunicăm adevărul, trebuie să ne ferim de a-i imita pe alții. Când imităm pe cineva, mesajul nostru este perceput, pe bună dreptate, ca fiind nereal. Trebuie să fim simpli (neamestecați cu dorința de a părea altceva sau altcineva), iar acest lucru își va pune amprenta pe modul nostru de comunicare, făcându-l veritabil și conferindu-i putere, scăpându-ne astfel de încercările stânjenitoare de a imita ceea ce de fapt nu ni se potrivește nici în caracter, nici în pregătirea pentru lucrare – lucruri care sunt caracteristice fiecărui slujitor în parte.

A H Rule

Sămânţa Bună

Miercuri, 13 Ianuarie 2016

El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?“. Apoi S-a sculat, a certat vânturile și marea, și s-a făcut o liniște mare.
Matei 8.26

Costa Concordia

La aproape 100 de ani de la bine-cunoscuta tragedie de navigație, scufundarea Titanicului, imensul vapor de croazieră Costa Concordia, cu 4.229 oameni la bord, a suferit un accident în 13.01.2012 în fața insulei italiene Giglio. Căpitanul vaporului Concordia a părăsit cursul indicat, a mers mult prea aproape de mal și s-a apropiat cu vaporul lui de un grup de stânci, care au despicat vaporul pe o parte laterală. Vaporul de pasageri a ajuns într-o poziție oblică de aproape 65 de grade. Cea mai mare parte a pasagerilor a putut fi evacuată, dar au existat și victime.

Căpitanul vaporului Concordia a fost privit în următoarele săptămâni ca cel mai neiubit om al Italiei. Nu numai că a condus vaporul pe o direcție greșită, dar a și părăsit vaporul avariat cu mult timp înainte ca să fie încheiate măsurile de evacuare, în loc să fi coordonat acțiunea de salvare.

Uneori, viața omenească este comparată cu o călătorie cu vaporul. Există furtuni și crize. Cine este atunci căpitanul în viața noastră? Vrem să conducem noi înșine vaporul vieții noastre? Urmăm rutele periculoase, care tocmai ne sunt comunicate? Avem într-adevăr totul în mână?

Sursa: Meditaii primite prin Email

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s