Chemat de Dumnezeu

18a74c556a83edd759854842554df145TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

14 IANUARIE

Chemat de Dumnezeu

“Pe cine să trimit si cine va merge pentru noi?” Eu am răspuns: „lată-mă. trimite-mă”.

Isaia 6:8

Dumnezeu nu i-a adresat chemarea direct lui Isaia; Isaia L-a auzit pe Dumnezeu spunând: „Cine va merge pentru noi?” Chemarea lui Dumnezeu nu este doar pentru câţiva oameni speciali, ea este pentru fiecare. Dacă aud sau nu chemarea lui Dumnezeu, aceasta depinde de starea urechilor mele, iar ce anume aud depinde de starea mea spirituală. „Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi“; adică puţini se dovedesc a fi cei aleşi.

Cei aleşi sunt cei care au ajuns într-o relaţie cu Dumnezeu prin Isus Cristos, starea lor a fost schimbată şi urechile lor au fost destupate, iar acum ei aud „glasul blând şi liniştii al lui Dumnezeu” întrebând mereu: „Cine va merge pentru noi?” Dumnezeu nu numeşte un om. spunându-i: „Acum,  tu trebuie să ie duci”. El nu l-a obligai pe Isaia; Isaia se afla în prezenţa lui Dumnezeu; a auzit chemarea şi a înţeles că singurul lucru pe care putea să-l facă era să răspundă, cu o libertate conştientă: „lată-mă. trimite-mă”.Scoate-ţi din minte ideea de a aştepta ca Dumnezeu să vină cu constrângeri sau rugăminţi. Când Domnul nostru Şi-a chemai ucenicii, nu a avut loc nici o constrângere irezistibilă din exterior. „Vino după Mine!” – acea chemare liniştită, plină de căldură a fost adresată unor oameni ale căror simţuri erau perfect treze, receptive. Dacă lăsăm ca Duhul Sfânt să ne aducă faţă in faţă cu Dumnezeu, vom auzi şi noi ceva asemănător cu ceea ce a auzit Isaia. „glasul blând şi liniştit” al lui Dumnezeu; şi, cu o deplină libertate, vom spune şi noi: “Iată-mă. trimite-mă”.

MANA DE DIMINEAŢĂ

IANUARIE 14

EXOD 25:21-22

“Să pui capacul ispăşirii pe chivot…..Acolo Mă voi întâlni cu tine;

şi de la înălţimea capacului ispăşirii… îţi voi da poruncile Mele.”

Pentru ca rouă acestui cuvânt a lui Dumnezeu să ne pătrundă, trebuie să fim într-o stare de linişte şi meditaţie. Capacul ispăşirii, literalmente este “scaunul îndurării dumnezeieşti” şi reprezintă singurul loc unde Dumnezeu ne cheamă, ne întâlneşte pentru ca să aibe părtăşie cu noi şi să ne dea poruncile Lui în Har. Este un loc nespus de binecuvântat şi sfânt de unde El ne face cunoscute comorile inimii Lui de Tată şi de unde ne vorbeşte cum numai El ştie să vorbească. Este un loc sfânt unde suntem la adăpost de influenţele, gălăgia şi chemările vieţii pământesti. Acolo suntem singuri cu Tatăl însuşi care Se descoperă în toată îndurarea Lui şi cu Domnul Isus. Apostolul Pavel aplică termenul de “capac al ispăşirii” Domnului Hristos în epistola către Romani 3:25, asigurându-ne că El a fost adevăratul “scaun al îndurării lui Dumnezeu” adică, locul împăcării şi al ispăşirii. Prin urmare El a fost desemnat nu numai ca locul unde păcătoşii să-şi depună povara păcatelor lor dar El însuşi este mijlocul de ispăşire al lor. În acest loc sfânt. Dumnezeu are părtăşire cu noi ca un Prieten care vorbeşte cu prietenul său, ca un Tată care instruieşte, încurajează, corectează, şi înştiinţează pe copilul Său, pe care-l iubeşte. În această meditaţie binecuvântată, atât de necesară în zilele noastre, dincolo de perdeaua din lăuntru. El ne vorbeşte, El Se dăruieşte şi noi tăcem (Evrei 10:19-22).

Acolo ne dă El poruncile Sale. Tot ce primim din “Locul prea sfânt” este îmbrăcat cu autoritatea şi cu binecuvântarea Lui. Secretul acesta este ignorat de mulţi credincioşi; mulţi n-au nici măcar dorinţa de a-l cunoaşte. Lumea vede faptele lor, activităţile, şi compromisurile lor care, negreşit, nu vin din locul prea sfânt şi deci n-au nici o valoare înaintea lui Dumnezeu şi nici un folos veşnic pentru cei din jurul lor. Ferice însă de credinciosul care primeşte poruncile Domnului din Sfânta Sfintelor! Din această intimitate poate El să mijlocească pentru oamenii cu care Dumnezeu îl pune în legătură, şi aceasta în Duhul Domnului Isus însuşi, Marele nostru Preot. în măsura în care credinciosul se identifică cu El, rugăciunile lui se contopesc cu ale Sale. Creştini adevăraţi, să ne oprim din mersul nostru obişnuit care nu este nimic mai mult decât o rutină, şi să intrăm in Locul Prea Sfânt, prin Domnul Isus care ne-a făcut posibil acest acces şi unde îl vom regăsi pe El “capacul ispăşirii” sau “scaunul îndurării dumnezeieşti” care “a intrat odată pentru totdeauna în Locul Prea Sfânt… cu însuşi sângele Său, obţinându-ne o răscumpărare veşnică” (Evrei 9:12). Acolo, şi numai acolo, vom învăţa de la El, Ascultarea şi Jertfirea.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

14 Ianuarie

Care e lucrarea harului Lui Dumnezeu?

Cât de mult ne-ar putea influienţa viaţa harul, dacă i-am permite! Omul se împotriveşte harului Lui Dumnezeu daorită firii sale. Aceasta este o realitate în cecurile numite creştine, în care majoritatea sunt încă păgâni. Se vorbeşte despre o mântuire prin har, şi aceasta se vesteşte în localuri şi biserici. Dar să vedem ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu despre acţiunea harului:” Ne invaţă s-o rupem cu păgânătatea, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.” Tit 2:12.

Se vorbeşte de un har premergător, aşa cum citim în Pilde 1:20,21:” Intelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:  strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei”;eu am fost un păcătos bisericesc.Mă bazam mult pe biserică. Era posibilă o argumentare bună cu învăţăturile ei. Dar harul m-a ajuns din urmă. Dacă Duminica îmi luam arma şi mă duceam în pădure la braconaj, şi auzeam clopotele, atunci harul era acela care mă mustra. Nu eşti intrun loc bun. Harul a fost acela care m-a întors deseori acasă; dar mai mult de-atât, nimic. Când aveam de gând să fur, ceva mă atenţiona:” Nu fura!”

Ce deosebire este însă întro viaţă ca aceasta, şi una condusă de har. Deseori mă gândeam:pentru mine nu mai este har. Dr apoi mă răzgândeam, şi mă hotăram: totuşi vreau să mă încred în har, poate mai este şi pentru mine. Astfel am putut experimenta tot mai mult haerul, şi astăzi sunt sigur: Harul Lui Dumnezeu nu descreşte. Există har pentru păcătoşi, şi pentru copiii risipitori ai Lui Dumnezeu.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

14 Ianuarie

ODIHNA ESTE UN DAR

Veniţi la Mine…         

              Matei 11.28

Cei mântuiţi găsesc odihnă în Domnul Isus; cei nemântuiţi o vor găsi, dacă vin la El, căci El făgăduieşte să le-o dea. Nimic nu este mai gratuit ca un dar; primiţi cu bucurie, ceea ce El dă cu bucurie. Acest dar nu-l puteţi cumpăra şi nici câştiga, ci numai îl primiţi, în dar. Dacă sunteţi încărcaţi de dorinţe ambiţioase, de pofte sau de temeri, El vă va scăpa de acest jug de fier. Sunteţi poate ”împovăraţi” de păcat, de griji, împrejurări, remuşcări, temeri de moarte; dacă veniţi la El, El vă va scăpa de această povară. El a purtat mulţimea apăsătoare a păcatelor, pentru ca noi să n-o mai purtăm. El s-a făcut purtătorul greutăţilor noastre, pentru ca noi să nu ne prăbuşim sub apăsarea lor.

Domnul Isus ne dă odihnă. Credeţi aceasta? Puneţi-L la încercare, fără întârziere. Veniţi la El, părăsind orice alt sprijin, crezând mărturisirea lui Dumnezeu. Dacă veniţi la El, odihna pe care v-o va da El, va fi adâncă, sigură, sfântă, veşnică; este o odihnă cerească, dată chiar de azi, tuturor acelora care vin la El. ”Să ne silim deci, să intrăm în această odihnă”.

DOMNUL ESTE APROAPE!

14 IANUARIE

Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi!

Eclesiastul 11.1

Oamenii mântuiţi pot fi de folos altora în felurite chipuri. Din Cuvântul lui Dumnezeu reiese clar că nu trebuie nu fim niciodată zgârciţi. Ce pildă de dăruire ne dă nouă pentru totdeauna Fiul lui Dumnezeu. El răspândea cu inimă largă binecuvântările, El îi hrănea pe cei înfometaţi, El îi tămăduia pe bolnavi şi în cele din urmă S-a dat pe Sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru mulţi.„Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Gal. 6.9). Marea tragedie nu constă în starea materială a oamenilor, ci în cea spirituală. De aceea avem datoria să-L prezentăm pe Isus, Domnul nostru ca „Pâinea vieţii.” Putem face oricând acest lucru, aruncând această Pâine pe apele care înfăţişează „marea popoarelor.” Adesea trece atât de mult timp până când un flămând găseşte această Pâine. De aceea să nu ne lăsăm împiedecaţi de împrejurări, ca să răspândim tot mai mult această Pâine. Dumnezeu lasă uneori să vedem roade, acolo unde nici nu ne aşteptăm; şi chiar dacă pe pământ nu le vom vedea, le vom vedea în cer. El a spus: „Tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea, şi va împlini planurile Mele” (Isaia 55.11). Ai mâncat şi tu cititor drag, din această pâine pentru a avea astfel mântuire veşnică?

Isus Cristos, Pâinea vieţii,

E mântuirea sufletului meu.

La Tine nu vine nici un om în zadar

Tu tămăduieşti inima împovărată de păcat,

Eşti Pâine pentru aici, pe pământ,

Hrana sufletului în veci de veci.

Consacraţi-vă viaţa care v-a fost dată, puneţi-o în slujba lui Hristos cu TOATE posibilităţile ei, lucrând la mântuirea semenilor voştri, ca să-i smulgeţi din păcat şi moarte. Dumnezeu nu ne cheamă la lucru pe temeiul priceperii noastre, ci pe al înţelepciunii Lui. Să lucrăm călăuziţi de El prin Duhul Sfânt.

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

IANUARIE 14

„Adesea carnea pune în primejdie şi epuizează” – ce indignare trezeşte aceasta în mine ! In timp ce mă ridic împotriva cărnii, fă ca indignarea mea să fie inspirată de Duhul Tău.

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

14 IANUARIE

«Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.» Matei 6,6

Doresc să le spun tuturor celor care Il slujesc pe Domnul Isus în ascuns: nu fiţi invidioşi, nici geloşi pe cei care Il slujesc pe Domnul în văzul tuturor şi sunt în lumina reflectoarelor! Aceştia au de dus mai multe lupte spirituale decât cei care Il slujesc pe Domnul în ascuns şi nu în faţa oamenilor, dar sunt văzuţi şi apreciaţi de Dumnezeu. Este într-adevăr un dar din partea Domnului dacă n poţi sluji pe El în pace şi în taină. Din păcate acest lucru este dorit de foarte puţini creştini căci, chiar şi pentru o clipă, toţi dorim să fim apreciaţi în viaţă. Dar exact frământarea internă, dorul ascuns al inimii este preţios înaintea lui Dumnezeu, căci: «… omul se uită la ceea izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă» (2 Sam. 16,7).

Această meditaţie va fi poate citită de unii credincioşi ale căror fapte nu sunt văzute şi apreciate de nici un om, dar sunt cunoscute de Dumnezeu, căci El este preocupat de sufletul nostru. El are grijă ca noi să trăim prin Duhul Sfânt şi să-L slujim pe El, chiar şi cu lacrimi şi suferinţă, fără ca lumea din afară să stie ceva.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara

14 IANUARIE

Dimineaţa

Am putere să izbăvesc. Isaia 63:1

Înţelegem prin cuvintele „să izbăvesc” întreaga lucrare de mântuire, de la prima dorinţă sfântă la sacrificiul complet. Cuvintele sunt multum in parvo — mult în puţin. Într-adevăr, toată mila se cuprinde într-un singur cuvânt. Christos nu are numai „putere să izbăvească” pe cei care se căiesc, El este în stare să facă poporul să se căiască. El îi va duce în cer pe cei care cred; dar, mai mult decât atât, El are putere să le dea inimi noi şi să pună credinţă în ele. El are putere să-i facă pe cei care nu iubesc sfinţenia să o iubească, şi să-i constrângă pe dispreţuitorii Numelui Său să-şi plece genunchiul înaintea Lui. Aceasta nu este totul, fiindcă puterea divină se vede şi în ceea ce urmează. Viaţa unui credincios este o serie de miracole înfăptuite de puternicul Dumnezeu. Tufişul arde, dar nu se consumă. El este destul de puternic să-şi ţină poporul sfânt după ce El i-a făcut aşa, şi să-l păstreze în teama şi adevărul Lui până când le consumă existenţa spirituală în cer. Puterea lui Christos nu îl părăseşte pe credincios şi nu îl lasă să lupte singur, fiindcă Cel care a început „această lucrare bună în voi o va isprăvi până în ziua lui Isus Christos” (Filipeni 1:6). Cel care a făcut să încolţească primul germene de viaţă în sufletul mort prelungeşte existenţa divină şi o întăreşte, până când distruge orice urmă de păcat, şi sufletul iese din pământ, desăvârşit în glorie. Credinciosule, aici găseşti încurajare. Te rogi pentru cineva iubit? O, nu renunţa, fiindcă Christos are „putere să izbăvească”. Tu nu ai putere să învingi răul, dar Domnul este atotputernic. Prinde-te strâns de braţul Său şi lasă-L să lucreze cu toată puterea. Te tulbură păcatele tale? Nu te teme, fiindcă puterea Sa îţi este de ajuns. Fie că începe cu alţii sau cu tine, Isus are „putere să izbăvească”. Cea mai bună dovadă se află în faptul că el te-a salvat pe tine. Cât de mulţumitor ar trebui să fii că El nu are putere să distrugă!

Seara

Fiindcă începea să se afunde, a strigat: Doamne, scapă-mă! Matei 14:30

Timpurile de scufundare sunt timpuri de rugăciune pentru slujitorii Domnului. Petru a neglijat să se roage când şi-a început periculoasa călătorie, dar când a început să se scufunde, pericolul l-a făcut să implore, şi strigătul său, deşi târziu, nu a fost prea târziu. In orele noastre de durere şi tulburare, ne trezim conduşi spre rugăciune la fel de natural ca o corabie condusă de valuri spre mal. Vulpile intră în vizuini ca să se protejeze; păsările zboară spre pădure la adăpost; asemeni lor, credinciosul încercat se grăbeşte spre tronul milei ca să fie în siguranţă. Marele port al cerului este „Refugiul rugăciunii”; mii de corăbii prinse de furtună au găsit un liman acolo, şi în momentul în care vine furtuna, este înţelept să ne îndreptăm într-acolo cu toate pânzele sus. Rugăciunile scurte sunt îndestulătoare. Nu au fost decât două cuvinte în implorarea lui Petru, dar au fost suficiente pentru scopul său. Nu lungimea ci puterea este de dorit. Nevoia te învaţă mai bine exprimarea concisă. Dacă rugăciunile noastre ar avea cozi mai puţin împodobite de mândrie şi aripi mai lungi, ar fi mult mai bune. Vorbăria în rugăciune este ca pleava în grâu. Lucrurile de preţ ocupă spaţii mici, şi tot ce se spune în rugăciunile lungi şi încurcate ar încăpea foarte bine într-o cerere scurtă ca a lui Petru. Limitele noastre sunt ocaziile lui Dumnezeu. Imediat ce spaima ne face să strigăm, Isus ne aude şi, pentru El, auzul şi inima merg împreună, şi mâna nu trebuie să zăbovească. Uneori Îl chemăm în ultimul moment, dar mâna Lui uşoară corectează întârzierea noastră prin acţiune imediată. Suntem aproape înecaţi de apele tulburi ale nefericirii? Să ne ridicăm sufletele spre Salvatorul nostru, şi putem fi siguri că El nu ne va lăsa să pierim. Când noi nu putem face nimic, Isus poate totul; să ne înrolam în armata Sa, şi totul va fi bine.

IZVOARE IN DEŞERT

14 Ianuarie

După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor.

(Ioan 10:4)

Este o lucrare foarte dificilă şi pentru El şi pentru noi – pentru noi este greu să mergem, dar la fel de greu este şi pentru El să ne rănească. Însă trebuie făcut. Nu ar fi în interesul nostru să stăm mereu într-un loc fericit şi confortabil. De aceea El ne mână înainte. Păstorul iese din ţarc, pentru ca oile să meargă înainte spre versantul înviorător al muntelui. În acelaşi fel, lucrătorii trebuie scoşi la seceriş, altfel grâul auriu se strică.

Dar întăreşte-te! Nici că s-ar putea mai rău decât să stai când El te determină contrariul; dacă mâna plină de dragoste a Domnului nostru ne îndeamnă să mergem înainte, aşa trebuie să fie cel mai bine. Înainte, în Numele Lui, spre păşuni verzi, ape de odihnă şi piscuri de munţi! (vezi Psalmul 23:2). „El merge înaintea (noastră)“. Aşa că orice ne aşteaptă pe cale este întâmpinat mai întâi de El, şi ochii credinţei pot să distingă mereu prezenţa Lui măreaţă în faţa lor. Când prezenţa Lui nu poate fi văzută, este periculos să mergi înainte. Mângâie-ţi inima cu faptul că Salvatorul Însuşi a experimentat toate încercările prin care îţi cere să treci; El nu ţi-ar cere să treci prin ele dacă nu S-ar fi asigurat mai întâi că aceste căi nu sunt prea dificile sau prea istovitoare pentru tine.

Aceasta este viaţa binecuvântată – nu să fii nerăbdător să vezi cât mai departe pe drum, nici să fii peste măsură de preocupat de pasul următor, nu să fii dornic să-ţi alegi calea, nici să te încarci până la refuz cu responsabilităţi grele de viitor, ci să-L urmezi pe Păstor în tăcere, pas cu pas.

Întunecat e cerul! şi-nvăluit, necunoscutul mâine!

Întunecată-i calea vieţii, căci noaptea încă n-a trecut;

Mult dorita lumină n-am s-o împrumut în acest timp;

Dar aceasta ştiu şi cred, că EL MERGE ÎNAINTE.

Pericole sunt aproape! şi spaime îmi zdruncină mintea;

Inima pare că se teme de ce trebuie să mai întâmpine în viaţă;

Dar eu sunt al Lui – El ştie drumul pe care merg,

Cu mult mai binecuvântat, atât timp cât EL MERGE ÎNAINTE.

Îndoielile şi-aruncă umbrele lor fantomatice şi nepoftite peste mine,

Îndoieli că ce-i mai bun în viaţă – lucrurile cele mai alese ale vieţii s-au dus;

Ce m-ar putea întări, ce m-ar putea restabili mai mult decât Cuvântul Tău

Şi acest fapt binecuvântat, că EL ÎNCĂ MERGE ÎNAINTE.

EL MERGE ÎNAINTE! Aceasta să fie consolarea mea!

El merge înainte! Pe aceasta se bazează inima mea!

El merge înainte! Aceasta garantează salvarea!

EL MERGE ÎNAINTE! De aceea totul este bine.

                                                                       Danson Smith

Păstorul oriental mergea întotdeauna înaintea oilor sale. El era întotdeauna în faţă. Orice atac asupra oilor trebuia să treacă mai întâi de el. Acum Dumnezeu este în faţă. El este în zilele noastre de mâine, şi ziua de mâine îi umple pe oameni de frică. Dar Dumnezeu este deja acolo. Toate zilele de mâine ale vieţii noastre trebuie să treacă pe la El până să ajungă la noi.       F. B. Meyer

Dumnezeu este în toate zilele de mâine,

De aceea eu trăiesc pentru astăzi,

Sigur că voi găsi la răsăritul soarelui

Călăuzire şi putere pentru calea mea;

Putere pentru orice moment de slăbiciune,

Speranţă pentru orice moment de suferinţă,

Mângâiere pentru orice necaz,

Vreme frumoasă şi bucurie după ploaie.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

14 Ianuarie

Iov 12.1-25

Banalităţile pe care Ţofar venise să le înşire, ca şi când Iov i-ar fi fost inferior în cunoştinţă, n-au făcut altceva decât să umilească şi să jignească. Iov nu numai că nu a avut parte de mila pe care avea dreptul să o aştepte de la prietenii săi (6.14), dar constată că a devenit şi batjocura lor (v. 4; vezi şi 17.2; 21.3; 30.1; Psalmul 35.15). Cum nu ne redeşteaptă ei imaginea acelor clătinători din cap care, trecând prin faţa „Dreptului desăvârşit” crucificat, II batjocoreau, spunând: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L iubeşte!” (Matei 27.43)? Sau, în alţi termeni: «Dacă Dumnezeu nu-L scapă, aceasta este tocmai dovada că a meritat mânia Lui». Pe scurt, acesta era şi raţionamentul prietenilor lui Iov.

Poporul iudeu pocăit, când se va întoarce la Isus, Salvatorul său, va mărturisi: „Noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit” (Isaia 53.4). Domnul Hristos a cunoscut şi a simţit mai mult decât oricine amărăciunea acuzaţiilor nedrepte, tocmai pentru că El era Dreptul desăvârşit; dar, în toate acestea, încrederea în Dumnezeul Său şi totala Lui supunere nu I s-au clătinat (Psalmul 56.5,6,11). Ce contrast faţă de Iov, cel care n-a putut suporta nici blestemul, nici acuzaţiile mincinoase şi care, pe parcursul a trei capitole (12; 13 şi 14), se va face avocatul „cauzei sale drepte” (13.18)!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

14 ianuarie

Text: Proverbe 7:6-27

LECŢIA VEVERIŢEI

Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stâpînului lor.

Eclesiastul 5:13

Lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult pot fi uneori cele mai
dăunătoare. Acest principiu se aplică uneori posesiunilor materiale. Odată ce le obţinem, ele pot cu uşurinţă să pună stăpînire pe noi. Principiul însă, se aplică întotdeauna atunci cînd dorim ceea ce este interzis să avem  ca de pildă, soţia altuia sau banii obţinuţi prin fraudă. Poate vom reuşi să obţinem ceea ce dorim,dar va fi spre răul nostru.Cîinele nostru, Dusty, a învăţat acest principiu într-un mod destul de costisitor. Îi plăcea să alunge veveriţele care intrau în curtea casei. Cînd apărea una, sărea asupra ei într-o clipeală de ochi,ridicîndu-se în două labe pe arţarul din curte, lătrînd furios. Cu toate că alerga după ele de şase ani, niciodată n-a prins niciuna.Dar totul s-a schimbat într-o zi de iarnă. O veveriţă încălzită de soare, se afla în curtea casei şi Dusty a pornit după ea. Zăpada mare
din curte a împiedicat veveriţa să sară ca de obicei cu vioiciunea ei caracteristică şi Dusty a prins-o. În final avea ceea ce-şi dorise atît de mult, dar a regretat curînd. Veveriţa speriată s-a încolăcit după botul cîinelui, lovindu-l furios cu ghearele în gît şi muscîndu-l de sub bărbie. Dusty n-a putut să-i dea drumul destul de repede. S-a întors din luptă cu o rană adîncă şi cîteva zgîrîieturi urîte. Am observat că deşi şi azi alungă veveriţele, are totuşi grijă să le lase să plece.Cred că vă daţi seama unde vreau să ajung. Dacă insistăm să obţinem ceea ce dorim – bogăţie, faimă, dragoste, sau orice altceva – acestea ne pot răni. Dacă acestea sînt nelegitime, acest lucru va avea loc cu siguranţă. Să învăţăm lecţia veveriţei. D.C.E.

Nu e bucurie nici pace deplină

Decît cînd alergi spre cer, în lumină,

Dar cînd rîvni-vom a lumii plăcere

Alegem cărarea de-amar şi durere. D.J.D.

Cei mai dezamăgiţi oameni din lume
sînt aceia care iau tot ce le iese în cale.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

14 IANUARIE.

VOIA LUI DUMNEZEU PENTRU TINE (3)

„Să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2)

Pentru a împlini voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta, va trebui să te confrunţi cu ceea ce vor ceilalţi să faci. Şeful tău doreşte să fii mai productiv. Biserica pe care o frecventezi doreşte să fii mai implicat. Banca unde ai cârdul de credit vrea să te înglodezi mai tare în datorii. Se pare că toţi au un program pentru tine şi dacă îţi petreci viaţa încercând să le împlineşti aşteptările, nu vei fi liber niciodată. Uneori, a-i iubi pe oameni înseamnă a fi nevoit să-i dezamăgeşti. A căuta să fii persoana dorită de ceilalţi e un mod superficial de a trăi. Nimeni nu-ţi poate spune exact cum să te schimbi pentru că numai Dumnezeu ştie. Nici măcar tu nu poţi spune cum să te schimbi pentru că nu tu te-ai creat. A iubi o persoană înseamnă a dori şi a te strădui ca acea persoană să devină cea mai bună versiune a ei însăşi. Singura persoană din tot universul care este calificată să facă asta este Dumnezeu. Spre deosebire de oameni, Dumnezeu nu are un orar ascuns sau nevoi neîmplinite pe care speră să şi le împlinească cu ajutorul tău. El ştie cum arată cea mai bună versiune a ta. El se bucură numai gândindu-se la ea şi deja a început să lucreze pentru împlinirea acestui scop. Biblia spune: „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Asta înseamnă că Dumnezeu lucrează în fiecare clipă pentru a te ajuta să devii cea mai bună versiune a ta. Vei fi cu adevărat liber când decizi să te bucuri ştiind că eşti persoana dorită de Dumnezeu – cea la care lucrează în fiecare zi.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Joi, 14 Ianuarie 2016

Dumnezeu … ne-a înviat împreună și ne-a așezat împreună în cele cerești, în Hristos Isus.
Efeseni 2.4,6

Întrebarea importantă este aceasta: În ce sferă trăiești? La ce nivel te situezi în mod obișnuit? Trăiești zi de zi, în mod practic, în locurile cerești? La aceasta S-a referit Domnul Isus atunci când a spus: „Rămâneți [locuiți] în Mine“. A rămâne înseamnă a sta acolo unde te afli. Din punct de vedere al poziției, ești acolo. Rămâi și în mod practic în această sferă binecuvântată – în Cel care este viața ta!

Cei doi vrăjmași mortali ai noștri, Satan și carnea, vor căuta să ne tragă în jos, în sfera simțurilor, în depresie – ca să fim astfel robi ai împrejurărilor și ai condițiilor în care trăim. Poziția noastră de drept este sus, de aceea trebuie să refuzăm să fim trași în jos și să fim guvernați de simțămintele noastre schimbătoare. Ceea ce este adevărat cu privire la îndreptățirea noastră este de asemenea adevărat cu privire la sfințirea noastră. Simțămintele nu își au locul aici. Realitățile divine sunt cele care contează. Să ne luăm poziția prin credința simplă în Cuvântul lui Dumnezeu! Aceasta nu este o performanță în sine, nici un ideal care trebuie atins, ci un lucru simplu care trebuie crezut. Nu este o promisiune pe care trebuie să ne-o însușim, ci un adevăr clar pe care trebuie să ne sprijinim.

Cu câțiva ani un urmă, un credincios a mers să viziteze o bătrână, de asemenea credincioasă. Ea trăia singură într-o cameră simplă și sărăcăcioasă. Dorind să o îmbărbăteze, el i-a spus: «Ei bine, în curând vor înceta necazurile din această lume și vom fi pe deplin fericiți în cer împreună cu Domnul nostru binecuvântat». «Aceasta este locuința mea chiar acum», a răspuns ea. Încercând din nou să-i fie de ajutor, el a continuat: «Da, în curând vom fi în casa Tatălui, împreună cu Domnul Isus, bucurându-ne de prezența Sa». «Trăiesc acolo acum», a răspuns bătrâna cu un zâmbet. Încercând încă o dată, el s-a grăbit să adauge: «Ce binecuvântare va fi atunci când, împreună cu toți cei răscumpărați, Îl vom lăuda pe Domnul în glorie, pentru veșnicie!». «Eu cânt acolo în fiecare noapte», a fost răspunsul ei plin de bucurie. Nu este nevoie să ne luptăm pentru o poziție care este deja a noastră, ca și copii ai lui Dumnezeu.

R Wallis

Sămânţa Bună

Joi, 14 Ianuarie 2016

Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit, și Domnul i-a dus în limanul dorit.
Psalmul 107.30

Costa Concordia

Galileea, acum 2.000 de ani, lacul Ghenezaret. – Lacul era cunoscut pentru furtunile lui periculoase. 13 bărbați erau într-o barcă! S-a iscat o furtună. 12 bărbați, printre care pescari experimentați, tremurau de teamă. Dar acolo mai era Cineva, Acesta S-a ridicat, a certat vântul și valurile, iar furtuna s-a oprit. Acesta era Isus, Fiul lui Dumnezeu. Pe El Îl ascultă vântul, valurile și vremea rea. De asemenea, furtunile vieții nu sunt nicio problemă pentru El. Cine Îl acceptă pe Isus Hristos ca și Căpitan al vieții sale, adică Îl acceptă ca Domn și Salvator, are în toate crizele pace interioară și siguranță și se îndreaptă spre un port minunat: slava la Dumnezeu în cer.

Tu, Isus, Cârmaci să-mi fii

Până-n Port când voi sosi!

Fiind ferit de negre stânci,

De prăpăstiile adânci,

Voi sosi la țărm curând,

Grija cârmei Tu având.

Vânturi mari, furtuni și vânt

Au pierit l-al Tău Cuvânt;

Vântul iată-l iar tăcând,

Valul lin alunecând,

Pace-n plin domnind acum,

Mă-nsoțești pe-al vieții drum!

Sursa: Meditatii din 14 Calendare biblice, primite prin Email

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s