Oswald CHAMBERS: Trăieşte jertfa mea?

 

Evreu citind BibliaAvraam a zidit acolo un altar şi… a legat pe fiul său Isaac. (Geneza 22:9)

Acest incident este o imagine a greşelii pe care o facem atunci când credem că lucrul final pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la noi este jertfa morţii. Ceea ce vrea Dumnezeu este jertfa prin moarte, care ne dă putere să facem ce a făcut Isus, şi anume să ne jertfim viaţa. Nu „Doamne, cu Tine sunt gata să merg la moarte”, ci „Sunt gata să mă identific cu moartea Ta ca să pot să-mi aduc viaţa ca jertfa lui Dumnezeu”. Noi credem că Dumnezeu vrea să renunţăm la diferite lucruri! Dumnezeu l-a curăţit pe Avraam de această greşeală şi aceeaşi disciplină are loc şi în viaţa noastră. Dumnezeu nu ne spune nicăieri să renunţăm la lucruri de dragul de a renunţa. El ne spune să renunţăm la ele pentru singurul lucru pe care merită să-l avem, şi anume viaţa cu El însuşi.

E vorba de desfacerea legăturilor care stau în calea vieţii, şi imediat ce aceste legături sunt desfăcute prin identificarea noastră cu moartea lui lsus, intrăm într-o relaţie cu Dumnezeu, relaţie prin care putem să-i aducem viaţa noastră ca jertfă.

Nu are nici o valoare înaintea lui Dumnezeu să-I oferi viaţa ta pentru a muri. El vrea să fii o „jertfă vie”, să-L laşi pe El să aibă toate puterile tale care au fost mântuite şi sfinţite prin Isus. Acesta este lucrul plăcut lui Dumnezeu. (Meditație TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers – Trăieşte jertfa mea?)

MANA DE DIMINEAŢĂ

IANUARIE 8                                       

MATEI 14:27

“îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”

Vrăjmaşul ştia bine că n-ar putea să împiedice pe Fiul lui Dumnezeu să-Şi împlinească lucrarea de răscumpărare dar se străduia prin toate mijloacele să I-o compromită şi unul din scopurile lui josnice era de a-i sustrage pe ucenicii Săi.Şi iată că se pare că a venit un prilej: ucenicii traversau marea singuri. Totuşi ei o fac la porunca învăţătorului, ei sunt deci în acord cu voia Lui; ei n-au acţionat de capul lor sau din neascultare şi deci nu sunt victimile unei amăgiri a vrăjmaşului. O furtună violentă, ridicată de el, ameninţă corabia şi viaţa lor. În teama lor, au uitat de-acum de minunea îmulţirii pâinilor, şi ca nişte copii fără părinţi, sunt descumpăniţi de îndată ce sunt lipsiţi de prezenţa Domnului lor.Domnul care Se ruga pentru ei pe munte (vs. 22), ştie toate lucrurile şi la momentul potrivit El Se duce la ei lăsând furtuna să se deslănţuie până la un oarecare punct. Ucenicii, de groază, au început să ţipe; şi deodată El este acolo “umblând pe mare”. Dar ei nu-L recunosc, fiind mai impresionaţi de furtună şi de primejdia lor decât de prezenţa Sa şi de făgăduinţele pe care Domnul li Ie făcuse, luîndu-L altfel drept o nălucă.Ei nu realizează cine este în spatele acestui vânt puternic şi a valurilor ameninţătoare: Satana care vrea nimicirea lor. Creştini scumpi, dacă sunteţi asaltaţi de lumea nevăzută, nu vă temeţi. Nu încercaţi să mergeţi pe ape ca Petru, bazându-vă pe voi înşivă. Aşteptaţi-vă la intervenţia directă a Aceluia care Se roagă pentru voi şi care vă spune acum “îndrăzniţi, Eu sunt aici, nu vă temeţi”!Viaţa voastră aparţine Domnului şi El v-a făgăduit că va fi un refugiu pentru cel slab, un adăpost împotriva furtunii şi a zarvei duhurilor satanice care se năpustesc asupra sfinţilor. şi dacă Dumnezeu îngăduie aceste asalturi, este pentru că vrea să ştiţi că El este de faţă în toate împrejurările din viaţa voastră oricât de ostile ar fi ele; şi mai mult chiar, El vrea să fiţi siguri că are autoritatea şi puterea dumnezeiască asupra vânturilor şi valurilor, puterea de a vă izbăvi în întregime de temerile voastre, de pagubele furtunei şi de consecinţele necredinţei voastre.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Vineri, 8 Ianuarie 2016

Fiți dar împlinitori ai Cuvântului și nu numai ascultători, înșelându-vă pe voi înșivă. Pentru că, dacă cineva este ascultător al Cuvântului și nu împlinitor, acesta seamănă cu un om care-și privește fața firească într-o oglindă: pentru că s-a privit pe sine și a plecat și a uitat îndată

cum era.Iacov 1.22-24

Cuvântul lui Dumnezeu este ca o oglindă, în care ne vedem exact așa cum suntem, nu cum ne place să credem că suntem. Cuvântul însă este mai mult decât o oglindă, căci el nu doar reflectă ceea ce suntem în exterior, ci pătrunde în inimile noastre, pentru a da pe față ceea ce este acolo.Obișnuim noi să uităm complet cum arătăm, după ce ne privim în oglindă? Nu! Totuși dovedim de multe ori o lipsă de memorie, după ce Cuvântul lui Dumnezeu ne-a arătat cum suntem în realitate. În loc să punem la inimă seriozitatea stării noastre, trecem cu ușurătate peste ea prin raționamente lipsite de onestitate, precum cel prin care încercăm să ne convingem că Scriptura vorbește despre alții, nu despre noi.Este bine dacă ne supunem mesajului Cuvântului lui Dumnezeu cu o dorință sinceră de a fi ascultători – nu doar auzitori, ci împlinitori ai Cuvântului. Dacă un necredincios dorește aceasta cu adevărat, va descoperi în curând că este prea dificil să facă acest lucru prin propria putere. El are nevoie mai întâi să fie născut din nou prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă de asemenea cunoașterea mântuirii prin jertfa de la cruce a Domnului Isus.După ce Îl primește printr-o credință simplă, credinciosul va descoperi că Scriptura este o sursă minunată a bucuriei și a puterii – a acelei puteri care este necesară pentru a fi împlinitor al Cuvântului. Astfel, el îl va împlini nu doar dintr-un simțământ al datoriei, ci cu o bucurie adâncă și pură, care decurge din cunoașterea personală a Domnului Isus. Robia legii va dispărea și va fi înlocuită de ascultarea plină de bucurie față de Cuvântul lui Dumnezeu. Fie ca toți să cunoaștem mai mult din această plăcere de a împlini voia lui Dumnezeu!                                                                                L M Grant

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

8 Ianuarie

“Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cu cel nelegiuit şi cel păcătos?” 1 Petru 4:18

Ce deosebire este între un păcătos şi un nelegiut? Niciuna, pentru că păcatul ne desparte de Dumnezeu. Păcatul şi nelegiuirea sunt zid despărţitor între voi şi Dumnezeu şi păcatele voastre acoperă faţa Lui dinaintea ochilor voştri. De aceea, să să nu credm că trebuie să murim în starea de păcat, căci dacă ar fi aşa, n-am putea avea parte de mântuire. Pentru ce care nu contrazice Cuvântul Lui Dumnezeu îi este clară această realitate. “Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cu cel nelegiuit şi cel păcătos?”Nu este o joacă de copii; este o luptă înfocată, şi această luptă, nu ia sfârşit în viaţă noastră. Sunt păreri ale unor oameni care consuderă de bine spunând că lupta continuă este inutilă, dar nu este aşa.Un luptător bun al Lui Isus se luptă, dar şi biruieşte. De aceea este scris:”Luptă lupta ce bună, nimeni nu va fi încununat, dacă nu luptă regulamentar.”Cel care nu luptă lupta cea bună se duce la pierzare, chiar dacă face promisiuni de a fi mai bun şi se avântă tot mereu în privinţă înfăptuirii celor propuse.Sunt unii oameni care consideră că au o latură bună, iar pe cea rea doresc s-o cârpească; dar crăpătura devine din ce în ce mai mare.Duhul Sfânt nu are loc întro astfel de inimă, totul este asemenea unui teren inundat. Mântuirea este numai în Hristos.Niciun om care nu se naşte din nou nu poateavea o latură bună. Mânia Lui Dumnezeu este asupra lui. Despre aceştia este scris:”Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a Lui Dumnezeu.”

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

8 IANUARIE

Dimineaţa

Fărădelegile săvârşite de copiii lui Israel când îşi aduc toate darurile lor sfinte.Exod 28:38

Ce văl este ridicat prin intermediul acestor cuvinte, şi ce dezvăluire se face! Este bine şi potrivit pentru noi să ne oprim şi să privim acest lucru trist. Fărădelegile pe care le săvârşim în închinarea noastră publică: ipocrizia, formalismul, încropeala, lipsa de respect, rătăcirea inimii şi uitarea lui Dumnezeu — ce măsură plină avem! Fărădelegile pe care le săvârşim în munca noastră pentru Domnul — rivalităţile, încrederea în sine, nepăsarea, lâncezeala şi necredinţa — ce profanare! Fărădelegile din rugăciunile personale — slăbiciunile, răceala, neglijenţa, amorţeala şi vanitatea — ce munte de pământ mort! Dacă privim mai atent, vom vedea că aceste , fărădelegi ale lucrurilor sfinte” sunt mai mari decât par la prima vedere. Dr. Payson, într-o scrisoare către fratele său, spunea: „Parohia mea, ca şi inima mea, seamănă foarte mult cu grădina unui leneş. Mai rău este că descopăr că unele din dorinţele mele de îmbunătăţire au la bază tot mândria, vanitatea sau lenevia. Privesc buruienele care îmiîmpânzesc grădina şi vreau foarte mult să le smulg. Dar de ce? Ce stă la baza acestei dorinţe? S-ar putea să vreau să mă plimb pe afară şi să-mi spun „Ce ordonată este grădina mea!” Aceasta este mândrie. Sau s-ar putea ca vecinii mei să se uite peste gard şi să spună „Ce înflorită este grădina dumitale!” Aceasta este vanitate. Sau s-ar putea să doresc nimicirea buruienilor fiindcă m-am săturat să le tot smulg. Aceasta este lene. ” Chiar şi dorinţa noastră de sfinţenie poate fi poluată de motive nedemne. Viermii se ascund şi sub cele mai verzi pajişti. Nu trebuie să căutăm prea mult ca să-i găsim. Cât de înviorător este gândul că, atunci când marele preot purta, fărădelegile lucrurilor sfinte” avea înscrise pe frunte cuvintele „Sfinţenie Domnului” (Exod 28:36). Chiar aşa, în timp ce Isus poartă păcatele noastre, prezintă în faţa Tatălui nu vinovăţia noastră, ci propria Sa sfinţenie. O, ce har nemăsurat să ne vedem Marele Preot cu ochii credinţei!

Seara

Dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul.

Cântarea Cântărilor 1:2

Nimic nu îl bucură atât de mult pe credincios aşa cum o face părtăşia cu Christos. E drept că se poate bucura, ca şi ceilalţi, de darurile vieţii. Dar poate să se bucure şi de darurile şi lucrările lui Dumnezeu; dar în toate acestea, luate separat sau împreună, nu poate găsi plăcerea pe care o are în legătura personală cu Domnul Isus. Credinciosul bea din vinul pe care nici o vie de pe pământ nu îl poate produce; mănâncă pâinea pe care nici ogoarele Egiptului nu ar putea-o întrece. Unde ar putea fi găsită dulceaţa pe care am gustat-o în părtăşia cu Preaiubitul nostru? După judecata noastră, bucuriile pământului sunt cu puţin mai bune decât roşcovele pentru porci, în comparaţie cu Isus, mana cerească. Mai de dorit este o clipă în părtăşie cu Isus şi dragostea Sa decât o lume întreagă de plăceri ale păcatului. Ce sunt paiele în comparaţie cu bobul de grâu? Ce este o tinichea, fie ea cât de strălucită, în comparaţie cu un diamant? Ce este un vis în comparaţie cu glorioasa realitate? Ce este cea mai mare bucurie a lumii în comparaţie cu Domnul nostru Isus Christos, chiar în cea mai dispreţuită stare? Dacă ştii ceva despre viaţa interioară, vei mărturisi că cele mai înalte, pure şi durabile bucurii trebuie să fie fructele din Pomul Vieţii, care se află în mijlocul Paradisului lui Dumnezeu. Nici un izvor nu oferă apă atât de limpede ca fântâna lui Dumnezeu, săpată de suliţa soldatului (vezi Ioan 19:34). Toate bucuriile lumeşti sunt „din pământ, pământeşti” (1 Corinteni 15:47), dar fericirea pe care o aduce prezenţa lui Christos este ca şi El, cerească. Putem să ne revizuim părtăşia cu Isus şi nu vom găsi nici un regret şi nici o deşertăciune; vinul acesta nu are nimic tulbure, uleiul acesta nu are nici o musculiţă moartă. Bucuria în Domnul este solidă şi durabilă. Vanitatea nu are nimic de a face cu ea, iar înţelepciunea şi judecata au dovedit, în timp şi eternitate, că este vrednică de a fi chemată singura fericire adevărată. Pentru hrănire, alinare, bucurie şi înviorare, nici un vin nu poate rivaliza cu dragostea lui Isus. Să ne astâmpărăm setea cu ea în seara aceasta.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

8 Ianuarie

CURĂŢIA INIMII ŞI A VIEŢII

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor

vedea pe Dumnezeu.   Matei 5.8

Curăţia inimii este una din principalele ţinte spre care trebuie să tindem. Trebuie să fim curăţiţi înăuntru prin Duhul Sfânt şi Cuvânt, şi vom fi curaţi în afară prin consacrare şi ascultare. Este o legătură strânsă între inimă şi pricepere: dacă ne place răul, nu putem înţelege binele. Dacă inima este întunecată, ochiul va fi tulbure, cum pot să vadă pe Dumnezeu, aceia cărora le place păcatul?Ce fericire să-L poţi vedea pe Dumnezeu: este o rază din cer aici pe pământ! în Domnul Isus, aceia care au inima curată Îl văd pe Tatăl. Îl vedem pe El, adevărul Său, dragostea Sa, sfinţenia Sa, planul Său, atotstăpânirea Sa, caracterul Său, da, îl vedem pe Dumnezeu însuşi în Cristos. Dar aceste lucruri nu pot fi înţelese cum se cuvine, decât când părăsim păcatul. Numai acei care au ca ţintă sfinţenia, pot spune: ”Ochii inimii mele sunt întotdeauna îndreptaţi spre Domnul”. Dorinţa lui Moise: ”Arată-mi faţa Ta” nu se va împlini decât pentru aceia care vor fi curăţaţi de orice păcat. ”Căutaţi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul”, striga Pavel; iar Ioan: ”Cel ce are nădejdea aceasta, să-L vadă aşa cum este în slavă, se curăţeşte el însuşi, după cum El este curat”. O, Dumnezeule, zideşte în mine ”o inimă curată”, ca să putem vedea faţa Ta!

DOMNUL ESTE APROAPE!

8 IANUARIE

Cei ce vor merge pe Calea cea sfântă, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.Isaia 35.8

În Isaia 35 este vorba de o cale numită: „calea sfântă.” Este vorba desigur despre poporul Israel, dar se poate spune că gândurile din acest capitol au valabilitate şi pentru zilele noastre. De multe ori facem constatarea că unii fraţi şi surori care îşi deschid inima pentru lucrarea lui Dumnezeu şi cred lămurit în El, sunt mai înaintaţi în cunoştinţă duhovnicească decât unii care, am zice noi, sunt mai avansaţi în ce priveşte pregătirea. Experienţa în această direcţie este adeverită de Cuvântul lui Dumnezeu, care spune: „Te laud Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale.”Ce bine ar fi dacă noi am cugeta mai mult asupra acestei exprimări: „pruncilor.” Cei care sunt convinşi că le trebuie şi le este necesară învăţătura, sunt bucuroşi şi mulţumiţi pentru tot ce le dă Dumnezeu, iar El răsplăteşte şi îi binecuvântează pe copiii Lui care vin cu o asemenea credinţă. Ceilalţi, în mândria lor care se cred atotcunoscători, se depărtează de drumul care duce la adevărata înţelepciune. Domnul Însuşi aduce într-o zi pe un copilaş în mijlocul ucenicilor şi le spune: „Adevărat vă spun că dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” Să ne străduim aşa cum face un copilaş micuţ şi să dăm ascultare numai Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este drumul pe care ne poate călăuzi Duhul Sfânt pentru a deveni slujitori ai lui Dumnezeu, pregătiţi de El pentru orice lucrare bună.Omului firesc i-ar plăcea mai bine să lucreze în public, decât să înveţe în taină; i-ar plăcea mai degrabă să fie plin de slava oamenilor, decât să fie smerit sub mâna lui Dumnezeu.

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

IANUARIE 8

Doamne, la Tine privesc. O, ştiu că „nimic bun nu locuieşte în mine” (Rom.7:18); şi ce minunat este harul Tău că nu mai găsesc în inima mea alt motiv decât slava Ta.

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

IANUARIE

«Întăriţi mâinile slăbănogite si întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuşi va veni şi vă va mântui”.» Isaia 35,3-4

Iată o promisiune minunată pentru cei care sunt osteniţi spiritual: «Priviţi, acesta este Dumnezeul vostru!» Oboseala fizică este de cele mai multe ori trecătoare, dar cea spirituală este foarte vicleană. In Ieremia 31,25 citim: «Căci voi răcori sufletul însetat şi voi sătura orice suflet lihnit de foame». Această promisiune a lui Dumnezeu trebuie să îşi găsească acum împlinire în viaţa noastră. De ce facem o astfel de afirmaţie cu atâta siguranţă? Pentru că Dumnezeu însuşi doreşte să îşi împlinească promisiunile. Trebuie să fim mereu atenţi la ceea ce doreşte sau nu doreşte Dumnezeu. în acest caz. El nu numai că vrea să învioreze sufletele obosite şi deprimate, dar chiar o şi face! Dumnezeul nostru nu este limitat în puterea şi în dragostea Sa. Acest lucru îl găsim scris în Isaia 40,28: «Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.» Cine are părtăşie cu Dumnezeul cel viu prin Domnul Isus Cristos este conectat la o sursă nesecată de putere divină.

IZVOARE IN DEŞERT

8 Ianuarie

Le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată! (Ezechiel 34:26)

Cum este vremea ta astăzi? Experimentezi o perioadă de secetă? Dacă da, atunci este timpul să plouă. Treci printr-o perioadă de mari greutăţi cu nori negri? Atunci şi acesta este tot un sezon de ploi torenţiale. „Puterea ta să ţină cât zilele tale“ (Deuteronom 33:25). Dumnezeu va trimite tot felul de binecuvântări. Şi toate binecuvântările Sale vin împreună, ca verigile unui lanţ de aur. Dacă El îţi dă harul mântuirii, îţi va da şi harul mângâierii. Dumnezeu va trimite ploi binecuvântate. Priveşte astăzi în sus, tu care eşti ca o plantă uscată şi veştejită. Deschide-ţi frunzele şi florile şi primeşte ploaia cerească a lui Dumnezeu.                                          C. H. Spurgeon

Lasă-ţi dar inima să devină o vale joasă,

Şi Dumnezeu va da ploaie peste ea până va da pe deasupra.

Tu, Doamne, poţi transforma spinii mei într-o floare. Şi eu doresc mult ca spinii mei să fie transformaţi într-o floare. Iov a primit strălucirea soarelui după ploaie, dar a fost ploaia în zadar? Iov vroia să ştie, şi eu, de asemenea, vreau să ştiu, dacă ploaia are vreo legătură cu strălucirea soarelui. Numai Tu îmi poţi spune – crucea Ta îmi poate spune. Tu Te-ai încununat cu necazuri. Aceasta să fie şi cununa mea, o, Doamne. Voi triumfa numai în Tine, odată ce voi înţelege strălucirea ploii.   George Matheson

Viaţa roditoare caută ploaia la fel de mult ca şi soarele.

Peisajul brun şi uscat de sub soare,

Are nevoie de nor ca să-l readucă la viaţă;

Rouapoateumezi copacul şi floarea,

Dar aceştia au nevoie de apa filtrată de nor a ploii

Care să aducă verdeaţă bogată vieţii lipsite de viaţă.

O, cât de mult se aseamănă aceasta cu peisajul unei vieţi:

Roua de încercări cade ca tămâia, bogată şi dulce;

Dar abia se vede în tava de cristal –

Ca fluturii de noapte, roua dispare în zori

Şi lasă impresii trecătoare, ca buzele care se întâlnesc.

Dar norii de încercări, care poartă poveri fără seamăn,

Lasă în suflet o umezeală care se aşază în străfunduri:

Stimulatori ai vieţii prin legea puternică a lui Dumnezeu;

Şi acolo unde înainte păşea cămila însetată,

Acum saltă cele mai bogate frumuseţi în peisajul vieţii.

Citeşte deci în fiecare nor care ajunge la tine

Cuvintele lui Pavel, cu litere mari şi desluşite:

Şi norii aceia îţi vor hrăni sufletul cu binecuvântări

Şi cu o încredere constantă, când vei citi că

Toate lucrurile lucrează împreună spre bine.

Nu te teme, nici nu te supăra!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

8 ianuarie

Text: Genesa 23

ÎNTRISTAREA DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU

Avraam a venit s-o jelească pe Sara şi s-o plîngă. Gen. 23:2
Mângâiaţi-vă unii pe alţii… 1 Tesaloniceni 4:18

Poate că citind titlul meditaţiei de astăzi, ne vom întreba dacă
există într-adevăr aşa ceva. Răspunsul este afirmativ. întristarea este sănătoasă şi este un răspuns normal la moartea celordragi sau la alte pierderi şi dezamăgiri teribile.Experienţa lui Avraam este un exemplu de întristare după voialui Dumnezeu. Cînd a murit Sara, a jelit-o ca pe fiinţa iubită pecare a pierdut-o. Apoi, printr-un act al credinţei în promisiunea luiDumnezeu, a cumpărat un loc de înmormîntare în Hebron în locsă ducă corpul neînsufleţit al Sarei în ţara lui de baştină. După ce-aînmormîntat-o, s-a întors la responsabilităţile sale.Din moment ce întristarea este naturală şi sănătoasă, nu trebuiesă ne simţim vinovaţi în urma ei. Oamenii binevoitori poate ne spunîn aceste momente: „ Nu te întrista. Cel iubit al tău este într-un locmai bun, în cer”. Ori: „încearcă să vezi şi partea luminoasă alucrurilor. Situaţia ta nu este mai rea ca a altora”. Toate acesteapot fi adevărate, dar vom simţi în continuare foarte acut pierdereanoastră. Si trebuie să ne întristăm. Totuşi, în calitate de copil al luiDumnezeu, trebuie să ne păstrăm întristările sub control, spunîndDomnului ceea ce simţim, cerîndu-I ajutorul, concentrîndu-ne asupra nevoilor vieţii, reluîndu-ne responsabilităţile. Amintirile dureroase se vor reîntoarce din cînd în cînd, şi poate ne vor îndemnasă ne retragem de la cerinţele vieţii. In vremuri ca acestea ar trebuisă ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a lăsat aici cu un scop: săne închinăm Lui, să-I servim, şi să-I ajutăm pe alţii.Cu ajutorul lui Dumnezeu, întristările noastre pot deveni întristări după voia lui Dumnezeu.       H.V.L.

Întristarea se schimbă-n bucurie deplină.

Văd printre lacrimi mereu tot mai clar

Cum rana-i amară puţin o să ţină.

Cu Isus trăi-voi eternitatea de har. D.J.D.

Sufletul n-araveacurcubeul
dacă ochii n-ar avea lacrimi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI- Jean Koechlin

Volumul III

8 Ianuarie

Iov .1-21

O privire îndreptată spre strâmtorarea lui Iov – cel zdrobit în trup, chinuit în suflet, aflat faţă-n faţă cu un Dumnezeu a Cărui tăcere îl umple de teamă – le-ar putea fi de folos acelora care trec prin descurajare, care nu înţeleg scopul încercării în viaţa lor. Iov ne mai învaţă, la sfârşitul cărţii sale, că sensul încercării nu poate fi cunoscut decât prin credinţă.În finalul cuvântării, Iov nu i se mai adresează lui Elifaz, ci Domnului. El zugrăveşte pe scurt starea jalnică a omului pe pământ, folosind expresii care rezumă atât de bine experienţa umană: trudă, suspin, decepţie, sărăcie, frământare, amărăciune, strâmtorare, dezgust, deşertăciune… Dar cuvântul cheie încă nu fusese pronunţat, cel care, fie că-l recunoaştem, fie că nu, exprimă cauza iniţială a nenorocirii omului. In cele din urmă, Iov strigă: „am păcătuit (v. 20). însă adaugă: „Ce Ţi-am făcut?”, ca şi cum, pentru om, păcatul nu s-ar rezuma decât la un singur lucru: sursă a mizeriei umane. De fapt, păcatul este mai întâi şi mai presus de toate o ofensă adusă lui Dumnezeu. într-o manieră generală, acesta este întreg mersul gândirii pe care Dumnezeu caută să o producă în cel pe care-l încearcă: constatarea stării sale mizerabile, condamnarea păcatului şi mărturisirea în faţa lui Dumnezeu.La întrebarea disperată din v. 17 şi 18, Psalmul 8 aduce un răspuns glorios, prezentându-L pe Hristos, Fiul Omului, ultimul Adam (1 Corinteni 15.22,45).

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi – IANUARIE  2016

TIMPUL TĂU ZILNIC CU DUMNEZEU (3)

„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima” (Psalmul 139:23)

Iată încă două motive pentru care este important să petreci timp, singur cu Dumnezeu, în fiecare zi: 1) Pentru a-ţi inventaria viaţa din punct de vedere spiritual. David s-a rugat: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (v. 23-24). Să remarcăm cuvântul „gânduri” şi „cale rea”. Acesta este rezultatului bilanţului făcut în prezenţa lui Dumnezeu. De exemplu, creşti tu spiritual în umblarea ta zilnică? Laşi tu ca păcatul nemărturisit să se adune în viaţa ta? Dar cu atitudinile cum stai? Pentru a te vedea din perspectiva lui Dumnezeu, trebuie să te confrunţi cu aceste întrebări în prezenţa Lui şi să răspunzi la ele cu sinceritate. 2) Pentru a te dedica in fiecare zi Domnului. Autorul Proverbelor a spus: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbe 3:5-6). Împărtăşeşte-i lui Dumnezeu programul tău, roagă-L să te îndrume în activităţile tale zilnice şi schimbă-le dacă e cazul. Roagă-L să te ajute să-ţi gestionezi mai bine timpul pentru a putea face mai multe lucruri (Psalmul 90:12). Roagă-L să te ajute să faci deosebirea dintre lucrurile cu adevărat importante şi cele care nu sunt aşa de importante (1 Corinteni 10:23). În fiecare zi a vieţii tale trebuie să te confrunţi cu două lucruri: probleme şi oportunităţi. Dumnezeu îţi va da perspectiva şi abordarea corectă pentru a le face faţă ambelor categorii. Vei fi uimit să vezi cât de eficient eşti când petreci timp cu El.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 8 Ianuarie 2016

Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale …
Eclesiastul 12.1

Timpul

Ai cugetat vreodată asupra timpului? El este extrem de rigid. Nimeni nu poate să-l influențeze. O oră este o oră. Și totuși, ea ni se pare uneori că se lungește într-o plictiseală aproape nesfârșită sau că zboară într-o viteză care îți taie respirația.Noi toți suntem supuși timpului și uităm ușor că avem o responsabilitate: Ce facem cu timpul care ne stă la dispoziție? Îl folosim? Și pentru ce?Când suntem tineri, ni se pare că am avea o provizie imensă de timp pentru viața noastră. Atunci, pericolul este mare, ca să risipim timpul. Cât de repede, de exemplu, „navigăm“ două, trei ore pe internet!De-abia cu trecerea vieții, mulți constată ce limitată este „provizia de timp“ și recunosc că adesea ar fi putut să o folosească mai bine. Când mor subit oameni în jurul nostru, constatăm cu grozăvie că viața noastră se poate sfârși mai repede decât gândim.Dumnezeu, care este veșnic, a creat timpul. Înaintea Lui trebuie să ne justificăm cum folosim timpul nostru: pentru Dumnezeu sau pentru noi.Dacă te întorci la Dumnezeu când ești încă tânăr și Îi încredințezi Lui conducerea vieții tale, vei afla că Domnul Isus îi dă timpului vieții tale un sens bun: ca și creștin poți trăi cu Salvatorul tău și primești de la El activități pline de sens, pentru care merită să trăiești!

 Sursa: Meditații din 14 Calendare biblice primite rin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s