Ce înseamnă închinarea

Glorify-the-LordMeditație de Oswald Chambers

Şi și-a întins cortul având Belelul la apus și Ai la răsărit. A zidit acolo un altar Domnului.

Geneza 12:8

Închinarea înseamnă a-i da lui Dumnezeu cel mai bun lucru pe care El ţi l-a dat. Ai grijă ce faci cu lucrul cel mai bun pe care-l ai. Oricând primeşti o binecuvântare de la Dumnezeu, dă-i-o înapoi ca pe un dar al dragostei. Fă-ţi timp să meditezi înaintea lui Dumnezeu şi înapoiază-i binecuvântările într-un act deliberat de închinare. Dacă aduni lucruri pentru tine însuţi, acestea se vor transforma într-un putregai spiritual, aşa cum se întâmpla cu mana când era păstrată. Dumnezeu nu te va lăsa niciodată să păstrezi un lucru spiritual doar pentru tine; trebuie să-i fie înapoiat Lui pentru ca El să-l poată face o binecuvântare pentru alţii.

Betel este simbolul părtăşiei cu Dumnezeu; Ai este simbolul lumii. Avraam şi-a „întins cortul” între acestea două. Adevărata valoare a activităţii noastre publice pentru Dumnezeu este dată de profunzimea părtăşiei noastre cu El. Graba nu este niciodată bună: întotdeauna există destul timp pentru a ne închina lui Dumnezeu. Clipele de linişte înaintea lui Dumnezeu pot fi o capcană. Trebuie să ne „întindem corturile” acolo unde vom avea totdeauna momente de linişte cu Dumnezeu, indiferent cât de zgomotoase ar fi momentele noastre în contact cu lumea, in viaţa spirituală nu există trei clape distincte, şi anume: închinarea, așteptarea şi lucrarea. Unii dintre noi mergem în salturi, ca nişte broaşte spirituale, sărind de la închinare la aşteptare şi de la aşteptare la lucrare. Dorinţa lui Dumnezeu este ca acestea trei să meargă împreună. Ele au mers întotdeauna împreună în viaţa Domnului nostru. El nu era niciodată grăbit, deşi era totdeauna ocupat. Aceasta este o chestiune ce ţine de disciplină; nu putem ajunge acolo dintr-o dală. (Totul pentru Gloria Lui)

M e d i t a ț i i   pentru 6 Ianuarie

MANA DE DIMINEAŢĂ

 IANUARIE   6

APOCALIPSA 2:17

“Celui ce va birui îi voi da din mana ascunsă“.

Unele din situaţiile care erau în Biserica din Pergam reprezintă câteva din pericolele care îl confruntă astăzi pe orice credincios care vrea să slujească Dumnezeului cel viu şi adevărat. Erau învăţăturile false şi grave; şi astăzi s-au înmulţit aşa de mult! De aceea Domnul promite “mana ascunsă” celui ce este ferm hotărât de a învinge pericolele spirituale ale creştinului în vremea de acum. Această “mană ascunsă” este hrana unei vieţi “ascunse cu Hristos în Dumenzeu” (Col. 3:3), viaţă pe care o recunoaştem, dacă viaţa personală şi egoistă este răstignită cu Domnul Hristos, împreună cu patimile şi poftele ei, împreună cu eforturile personale de a face sau de a adăuga ceva la lucrarea desăvârşită şi terminată a Domnului Isus de la Golgota şi împreună cu manifestările orgolioase ale unui devotament şi râvnă false. Această viaţă ascunsă în Dumnezeu, nu vorbeşte despre ea însăşi. Ea iubeşte disciplina şi ascultarea, învăţând de la învăţătorul de a da lumii tot ce este mai de preţ, o consacrare adevărată. O astfel de viaţă este hrănită cu “mana ascunsă”. Mana este o ilustrare a Domnului Hristos însuşi şi aşa cum odinioară ea era harul ceresc al lui Dumnezeu, pe pământ, mana de astăzi este Cel ceresc în mijlocul împrejurărilor pământeşti. El este harul ceresc acum, pentru ai Săi, lucrând pentru ei în timpul călătoriei prin pustia acestei lumi, către Canaanul nostru ceresc. Mana ascunsă este dulcea şi tainica părtăşie cu El însuşi, care este în slavă, ca Acela care a suferit aici şi care are milă de slăbiciunile noastre, care a fost ispitit de Satan personal, şi care ştie că şi noi avem de înfruntat acelaşi vrăjmaş.

Mana aceasta este permanenta nostră aprovizionare, zilnică, pentru nevoile noastre cele mai intime, şi ne este dată fără să ştim cum, dar numai atunci când facem linişte în noi înşine. O viaţă de sfinţenie, o slujire devotată şi în smerenie, presupun suferinţe, dar Domnul le cunoaşte şi ne dă această provizie de har, “ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”. Ea vindecă rana, ridică greutatea, îndepărtează agitaţia. Astfel este partea celui ce biruieşte şi care este hrănit cu mana ascunsă. Mana aceasta ne reînoieşte puterile, dă viaţă acelora care slăbesc, protejează de uzura vieţii. Fără zgomot, fără vâlvă ea transformă caracterele noastre şi întăreşte pe omul dinăuntru; ea ne confirmă credincioşia lui Dumnezeu şi izgoneşte teama de greutăţi şi lupte. “Mana ascunsă” preţuieşte mai mult decât orice “binecuvântare” spectaculoasă, căci ea este chiar Acela care binecuvintează, intrând El însuşi în mijlocul împrejurărilor noastre, luînd în stăpânire duhurile noastre. Viaţa ascunsă cu Hristos în Dumnezeu se hrăneşte, se întreţine, creşte, se manifestă în afară prin asimilarea acestei “mane ascunse”. Ce trist este însă că credincioşi a căror inimă nu este întreagă a Domnului au obosit de mana aceasta şi tânjesc, vai, după altă hrană, ca israeliţii din vechime. Mântuitorul nostru însă, a pătruns până în adâncul inimilor noastre ca să ne încredinţeze de adâncul inimii Lui, astfel încât să ne putem cunoaşte păcătoşenia inimii noastre, dar să cunoaştem tot harul inimii Lui.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

6 ianuarie

“Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos.”1 Tesaloniceni 5:9

Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie.Nu suntem creaţi pentru iad. Iadul este pentru diavolul şi îngerii lui, totuşi vedem în Scriptură că toţi cei al căror nume nu este trecut în cartea vieţii vor fi aruncaţi în iazul de foc, care arde cu foc şi cu pucioasă .Nu este niciun om care ar putea schimba această realitate, orice ar spune. Dar Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să avem parte de mântuirea prin Domnul Isus Hristos. Totul depinde dacă suntem în posesia acestei mântuiri. Omul mântuit este un om biruitor. În Domnul Isus şi prin El putem fi biruitori. Nu aş avea curaj să vorbesc întro adunare, fără ca să vestesc biruinţa înfăptuită de Isus, pe care putem conta şi noi. De aceea este scris:”Dumnezeu ne poartă totdeauna în carul Lui de biruinţă în Hristos”, şi nu “Dumnezeu ne poartă dacă putem fi biruitori.”Cînd vestim Cuvântul Lui Dumnezeu, vestim biruinţa. Dacă noi vestim ceea ce ne învaţă apostolii, atunci Îl facem cunoscut pe Isus ca biruitor. Despre El citim:”Isus este biruitor şi trăieşte în veci”. La urmă vom fi judecaţi după fapte. Apostolul Pavel spune:” Sunt dator atât evreilor, cât şi grecilor”. Avem o datorie de împlinit.

Ar putea cineva să încercee să se încreadă în faptele sale? În această situaţie poate fi liniştit? Trebuie să am parte de har pentru toate faptele mele. Şi totuşi este scris:”Ce seamănâ omul, aceea va şi secera, din firea pământească putrezirea; Dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.” Galateni 6:8

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

6 Ianuarie

AJUTOR DIN AFARĂ

Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.                             Isaia 41.10

Făgăduinţa de ieri ne garanta puterea pentru lucrul nostru. Cea de azi ne asigură ajutorul lui Dumnezeu, când nu putem lucra singuri. Domnul zice: ”îţi vin în ajutor”. Puterea dinăuntru este completată prin ajutorul dinafară. Dumnezeu poate, dacă găseşte de cuviinţă, să ne trimită ajutoare pentru luptele ce le întâmpinăm. Dar daca ne lipseşte de ele, va sta El însuşi lângă noi, ceea ce ne este mai de folos decât legiuni de fiinţe omeneşti.

Acest ajutor ne vine la timpul potrivit şi este nimerit, înţelept şi potrivit împrejurărilor celui încercat. Este chiar mai mult decât un simplu ajutor, căci Domnul ne ia toată povara şi ne ajută în toate nevoile noastre. ”Dumnezeul nostru este un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46).

Deoarece El ne-a mai venit în ajutor, ne putem încrede în El pentru prezent şi viitor. Rugăciunea noastră este: ”Doamne, fii ajutorul nostru”, iar experienţa noastră este că ”Duhul ne ajută în neputinţele noastre”; aşteptarea noastră este: ”îmi ridic ochii spre munţi, de unde îmi va veni ajutorul” şi în curând cântarea noastră va fi: ”Tu, Doamne, ne-ai ajutat”.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

6 IANUARIE

Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. Fapte 17.24

 

În capitolul 16 al Evangheliei după Matei, Domnul nostru Isus Hristos răspunde la mărturisirea lui Petru: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu”, cu cuvintele: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Adunarea Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.” Denumirea atribuită puterii Satanei, „porţile locuinţei morţilor”, semnifică întreaga putere a morţii, pe care o are Satana, dar ne arată clar şi concis că pe temelia HRISTOS – FIUL LUI DUMNEZEU, Adunarea este de neînvins. Primul om creat în nevinovăţie asemeni urmaşilor lui, inclusiv cei din poporul Israel aflaţi sub lege, au fost învinşi de porţile locuinţei morţilor. Dar iată Unul pe care moartea nu a putut să-L ţină. Este Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, dovedit astfel prin învierea din morţi (Rom. 1.4).Dumnezeu i-a descoperit lui Simon, fiul lui Iona, acest lucru, iar Simon l-a mărturisit în public. Aceasta este temelia Bisericii: HRISTOS, FIUL DUMNEZEULUI Celui Viu. Ce temelie nezdruncinată: Fiul lui Dumnezeu în puterea învierii Lui care este dată tuturor celor ce vin la El, pentru a fi făcuţi şi zidiţi asemenea unor pietre vii. Pe această piatră şi-a zidit Hristos, Adunarea Sa. Pietrele vii, se adună în jurul acestei pietre preţioase – HRISTOS – date tuturor celor ce vin prin credinţă să primească Darul de preţ şi sunt astfel uniţi în Cristos cu toţi cei ce cred în El.Adevărata temelie a Adunării lui Dumnezeu este deci: „Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu.” Clădirea e zidită pe Stâncă, iar Stânca nu este Petru care putea greşi, se putea poticni, rătăci, ci este numai Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu; fiecare piatră din această clădire spirituală – Adunarea – are parte de viaţa Stâncii, iar Stânca nu poate fi nimicită.

 

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

IANUARIE 6

Ce viaţă veselă este viaţa „ascunsă cu Cristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3)! Dar, Dumnezeul meu, nici măcar pentru o clipă nu îndrăznesc să mă gândesc cât de departe sunt de aceasta, în ciuda belşugului Tău de har şi de răbdare. Dar Tu mă formezi, şi-Ţi mulţumesc.

 

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

6 IANUARIE

«El nu i-a răspuns nici un cuvânt…»          Matei 15,23

Din Scriptură ştim că această femeie a strigat către Domnul pentru a-i vindeca fiica bolnavă şi chinuită — şi El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Nu am păşit decât de câ­teva zile în noul an, dar strigătul din sufletul tău deja se au­de puternic, nevoia de un ajutor concret, vizibil este strin­gentă. De ce oare Domnul nu îţi răspunde prin nici un cu­vânt? Fie ca tu să găseşti în acest text exact alinarea de ca­re ai atâta nevoie! — De ce nu i-a răspuns Domnul acelei fe­mei canaanite cu o credinţă atât de mare? Nu a fost oare aspru şi de neînţeles, când citim că: «El nu i-a răspuns nici un cuvânt» (Matei 15,23)? Nu a fost rugăciunea ei destul de bună? Nu a fost problema ei urgentă? Toate aceste între­bări şi-au primit însă răspunsul când Isus i-a spus: «… O, femeie, mare este credinţa Ta …» (Matei 15,28). Cu toate acestea Domnul nu i-a răspuns înainte. Este minunat felul în care Dumnezeu răspunde după tăcere şi te lasă apoi să experimentezi minunatul Său ajutor! Tăcerea de neînţeles a Cerului ne loveşte puternic în timpuri de nevoie. De ce procedează Dumnezeu aşa? Pentru că doar în acest fel cre­dinţa se ancorează şi mai tare în Domnul. Momentul când Dumnezeu va rupe tăcerea nu e departe şi El îţi va răspun­de după cum găsim scris în Zaharia 1,14: «… Aşa vorbeşte Domnul

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara

6 IANUARIE

 

Dimineaţa

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. 1 Petru 5:7

Este uşor să ne alinăm durerile când ştim că El se îngrijeşte de noi. Creştine, nu-ţi dezonora credinţa printr-o înfăţişare veşnic îngrijorată. Vino şi aruncă-ţi povara asupra Domnului. Te clatini sub o greutate pe care Tatăl nu o simte. Ceea ce ţi se pare o povară zdrobitoare, este un fir de nisip pentru El. Nu există o mângâiere mai mare decât aceea de a sta liniştit în mâinile Domnului, cunoscând numai voia Lui. O, copil al suferinţei, fii răbdător. Dumnezeu nu te-a uitat în grija Lui iubitoare. Cel care are grijă de vrăbii îţi va împlini toate nevoile. Nu te lăsa pradă disperării. Speră, speră mereu. Ridică braţele credinţei peste marea necazurilor, şi luptă cu nefericirea. Există Cineva care se îngrijeşte de tine. Ochiul Său este aţintit asupra ta, inima Sa bate pentru durerile tale, şi mâna Sa atotputernică te va ajuta în nevoie. Cel mai întunecat nor se va risipi sub lumina îndurării Lui. Cea mai întunecoasă noapte va lăsa locul dimineţii. Dacă faci parte din familia Sa, El îţi va lega rănile şi îţi va vindeca inima rănită. Nu te îndoi de harul Său din cauza necazurilor tale, ci crede că El te iubeşte în vremurile de tulburare, ca şi în timpurile fericite. Ce viaţă liniştită şi senină ai avea dacă L-ai lăsa pe Dumnezeu să-ţi poarte de grijă! Cu puţin ulei în ulcior, şi o mână de făină în ladă, Elisei a supravieţuit foametei, şi tu vei face la fel. Dacă Dumnezeu se îngrijeşte de tine, de ce te mai îngrijorezi? Poţi să te încrezi în El în privinţa trupului, dar nu şi în privinţa sufletului? El nu a refuzat niciodată să-ţi poarte poverile; El nu s-a clătinat niciodată sub greutatea ta. Vino, deci, suflete; leapădă-te de griji, şi lasă-ţi toate poverile în mâna bunului Dumnezeu.

 

Seara

Dar mâna Domnului venise peste mine Seara. Ezechiel 33:22

Pe calea judecăţii, aceasta poate fi situaţia, şi dacă este aşa, este treaba mea să mă gândesc la motivul acestei vizite şi să îndur nuiaua pe care am primit-o. Nu sunt singurul pedepsit în această perioadă; îngăduiţi-mi să mă supun pedepsei, şi să trag un folos din ea. Dar mâna Domnului poate veni şi în alte moduri — întărindu-mi sufletul şi înălţându-mi gândul spre lucrurile veşnice. O, dacă aş simţi prezenţa Domnului în felul acesta! Simţământul prezenţei divine poartă sufletul către cer pe aripi de vultur. In asemenea ocazii, suntem atât de plini de bucurie spirituală, încât uităm toate grijile şi durerile pământului. Nevăzutul este aproape, şi cele văzute îşi pierd puterea. Trupul slujitor aşteaptă la poalele muntelui, iar sufletul stăpân se închină pe culme, în prezenţa Domnului. O, dacă mi-ar fi acordat un asemenea anotimp de comuniune divină în seara aceasta! Domnul ştie că nevoia mea este foarte mare. Darurile mele tânjesc, stricăciunea creşte, credinţa este slabă, şi evlavia rece; toate acestea sunt motive care cheamă mâna Sa vindecătoarea asupra mea. Mâna Sa poate răcori fierbinţeala de pe fruntea mea, şi poate opri tumultul din inima mea. Glorioasa mână care a creat lumea poate să creeze o minte nouă pentru mine. Neobosita mână care poartă temeliile lumii poate să-mi susţină spiritul. Iubitoarea mână care îngrijeşte sfinţii mă poate înveseli. Şi atotputernica mână care sfârşie duşmanii poate să-mi supună păcatele. De ce să nu simt atingerea acestei mâni în seara aceasta? Vino, suflete. Spune-I lui Dumnezeu că mâinile lui Isus au fost străpunse pentru răscumpărarea ta, şi vei simţi asupra ta aceeaşi mână care l-a atins pe Daniel în timp ce se ruga, ca să vadă chipul lui Dumnezeu

 

IZVOARE IN DEŞERT

6 Ianuarie

 Dacă vei trece prin ape … nu te vor îneca. (Isaia 43:2)

Dumnezeu nu ne deschide căile înainte să ajungem la ele, nici nu ne vine în ajutor înainte să fie nevoie de ajutor. El nu dă la o parte obstacolele din calea noastră înainte să ajungem la ele. Totuşi, când suntem în punctul critic, mâna Domnului este întinsă.

Mulţi oameni uită acest adevăr şi continuă să se îngrijoreze de dificultăţile pe care le întrevăd în viitor. Ei se aşteaptă ca Dumnezeu să deschidă şi să netezească drumul cu multe mile înaintea lor, dar El promite să o facă pas cu pas, în funcţie de nevoia care apare. Trebuie să fii în mijlocul valurilor înainte să faci apel la promisiunea lui Dumnezeu. Mulţi oameni se tem de moarte şi sunt foarte nenorociţi că ei nu au „harul de a muri“. Desigur că ei n-o să aibă niciodată har pentru moarte când sunt deplin sănătoşi. De ce l-ar avea, când sunt în mijlocul sarcinilor din viaţă, iar moartea e încă departe? Harul vieţii este cel ce ne trebuie pentru lucrarea şi chemarea vieţii, şi apoi harul de a muri, când va fi timpul să mori.  J. R. M.

 

„Dacă vei trece prin ape“

Oricât de adânci ar fi valurile şi reci,

Yehova este adăpostul nostru,

Şi promisiunea Lui este sprijinul nostru;

Pentru că Domnul Însuşi a spus-o,

El, Dumnezeul credincios şi adevărat:

„Când vei ajunge la ape,

Nu te vei scufunda, CI VEI TRECE PRIN ELE“.

 

Mări de necazuri, mări de încercări,

Chin amar, durere crudă,

Valuri de ispite se rostogolesc

Străbătând inima şi mintea –

Acestea nu ne vor acoperi niciodată

Căci noi ştim că Cuvântul Lui este adevărul;

Prin toate valurile Lui şi prin toate talazurile Lui,

El ne va conduce în siguranţă.

 

Talazuri care ameninţă cu distrugerea,

Curentul submarin perfid al îndoielii,

Nu ne vor îneca, nu ne vor duce

În larg, în adâncurile oceanului de vai-uri;

Pentru că promisiunea Lui ne va susţine,

Lăudaţi pe Domnul, al cărui Cuvânt este adevărat!

Nu ne vom scufunda, nici nu ne vom îneca,

Pentru că El zice: „Vei trece prin ele“.

Annie Johnson Flint

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 Volumul III

6 Ianuarie

Iov 5.1-27

Principala temă pe care cei trei prieteni doresc s-o dez­volte în discursurile lor este că Dumnezeu este drept. Deşi o vor aborda în moduri diferite, ei vor susţine aceeaşi idee, că Dumnezeul cel drept nu l-ar fi lovit atât de crunt pe Iov dacă acesta n-ar fi meritat-o, cu alte cuvinte, că toate încercările care s-au abătut asupra lui sunt o pedeapsă, o judecată. «Să-şi mărturisească păcatele, şi va fi restabilit!» Ştim însă, încă de la începutul cărţii, că Iov nu putea fi învinuit de nimic cert, pentru că Domnul însuşi îi spusese lui Satan: „M-ai întărâtat împotriva lui, ca să-1 înghit fără motiv” (2.3). Este deci o gre­şeală să se considere suferinţele lui ca fiind o pedeapsă.

Cu excepţia cuvântului «pedeapsă», v. 17 şi 18 sunt un ad­mirabil rezumat al întregii istorii a lui Iov. Am putea asemăna aceste versete cu Proverbe 3.11,12, citate în Evrei 12.5,6: „Fiul meu, nu dispreţui îndrumarea Domnului şi nici nu des­considera mustrarea Lui; pentru că Domnul îl mustră pe acela pe care-1 iubeşte”. în ce priveşte mustrarea, cu siguranţă că Domnul avea ce să mustre şi să corecteze la slujitorul Său: conştienta propriei îndreptăţiri; iar în ce priveşte rana, El o făcuse şi tot El o va vindeca, spre binele lui Iov. Ce mângâiere cu totul deosebită găsim în cuvintele: «Acela pe care-l iubeşte Domnul!» Urgia dezlănţuită de Satan ajunge, în final, pentru cel credincios, o dovadă a dragostei divine.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

6 ianuarie

Text: Iosua 1:1-9               

UMBLĂ CĂLĂUZIT DE BIBLIE

Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte…   Iosua 1:8

Procedeul era simplu. Am deconectat toate furtunurile, cablurile electrice, am luat jos radiatorul, am scos şuruburile de fixare şi urma să ridic motorul cu o mică macara. Am crezut că am făcut totul corect, dar micul motor în patru cilindri nu voia să iasă. In final, după cîteva încercări nereuşite, m-am dus la un atelier mecanic pentru a cere ajutor. Mi-au dat imediat manualul pentru întreţinerea automobilului marca Opel. Intorcînd paginile la secţiunea care descria demontarea motorului, am descoperit că motorul trebuia coborît şi scos pe sub maşină şi nu ridicat. Urmărind atent fiecare pas descris de manual, am obţinut rezultatul dorit.Respectarea instrucţiunilor cărţii m-a făcut să am succes în loc de faliment. Biblia este manualul pentru întreţinerea vieţii. A fost scris de Creatorul şi Mîntuitorul nostru prin oamenii inspiraţi de El. Cunoscîndu-ne în întregime, El ne arată cum să reuşim în viaţă nu urmărind standardele lumii ci pe ale Sale. Manualul Său defineşte păcatul ca fiind problema noastră fundamentală, dîndu-ne, în acelaşi timp, soluţia lui Dumnezeu , credinţa în Isus, Domnul şi Mîntuitorul nostru. Acest manual ne spune că El a murit şi a înviat pentru a plăti vina păcatului nostru. El ne asigură că Duhul Sfînt care locuieşte în noi, ne umple şi ne va transforma după chipul lui Cristos, în măsura în care ne vom lăsa prelucraţi de El. El ne dă principii generale ca şi porunci specifice care, aplicate, ne vor ajuta să trăim cu înţelepciune. Oh, mai avem încă mîini murdare şi încheieturi juliţe. Va mai trebui să cugetăm la acest manual pentru a-i înţelege termenii neobişnuiţi. Dar Duhul Sfînt ne va învăţa.Consulţi Manualul lui Dumnezeu destul de des? D.J.D.

 Cuvîntul Tău e Adevăr etern

Curate slove-n pagini se aştern.

Cartea Sfîntă-i călăuza tinereţii

Şi sprijin tare-n anii bătrîneţii.         Watts

Valoarea Bibliei nu constă In simplul fapt al cunoaşterii ei, ci în ascultarea ei.

 

 CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

6 IANUARIE.

TIMPUL TĂU CU DUMNEZEU (1)

„Făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!” (Psalmul 119:38)

Cuvântul „făgăduinţă” implică devotare totală faţă de o persoană – dându-i timpul şi atenţia ta, bucurându-te de compania ei, căutând să-i faci pe plac şi făcând din ea o prioritate în viaţa ta. Acesta ar trebui să fie scopul timpului tău zilnic cu Dumnezeu. Există însă două capcane pe care trebuie să le depistezi şi să le eviţi: 1) Egoismul. Dumnezeu a promis că te va binecuvânta, dar când cauţi doar binecuvântarea Lui în loc să doreşti să ai o relaţie cu El, devii orientat spre tine însuţi în loc să te orientezi spre Hristos. Te poţi ruga până la epuizare, dar anumite lucruri nu le vei primi de la Dumnezeu, dacă nu eşti suficient de matur pentru a le face faţă. Avraam şi-a dorit un fiu mai mult ca orice în viaţă. Şi Dumnezeu i l-a dăruit. Cu toate acestea, când Dumnezeu i-a cerut să-şi aducă fiul ca jertfă, el nu a şovăit. Avraam a dovedit că nu iubeşte pe nimeni mai mult decât pe Dumnezeu şi de aceea Dumnezeu i-a promis că-l va binecuvânta şi că-i va înmulţi tot ce are (Genesa 22:17). Avraam a devenit unul dintre oamenii cei mai de succes din generaţia sa, dar adevărata sa faimă a venit din faptul că Dumnezeu l-a numit „prieten” (Isaia 41:8). 2) Faptul de a fi prea ocupat. Unul dintre pericolele de-a lucra pentru Dumnezeu este de-a nu reuşi să-ţi faci timp să te închini înaintea Lui. Psalmistul a spus: „Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!” (Psalmul 29:2). Cuvântul „cuvenit” înseamnă „pe care o merită”. Când Ioan a văzut mulţimile din cer care îl lăudau pe Dumnezeu, aceştia cântau: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea” (Apocalipsa 4:11). Aşa că, începe-ţi timpul zilnic spunând: „Doamne, sunt aici pentru că Tu meriţi să fii slăvit şi adorat”.

 

Domnul este aproape

Miercuri, 6 Ianuarie 2016

Isus a vorbit acestea și Și-a ridicat ochii spre cer și a spus: „Tată, a venit ceasul! Glorifică-L pe Fiul Tău, ca Fiul Tău să Te glorifice pe Tine“.
Ioan 17.1

Rugăciunea lui Hristos către Tatăl

În intimitatea camerei de sus, Domnul i-a instruit pe ucenicii Săi cu privire la multe lucruri care urmau să le fie necesare atunci când El nu avea să mai fie cu ei. Mergând împreună cu ei către grădina Ghetsimani, El le-a spus: „În lume aveți necaz, dar îndrăzniți: Eu am învins lumea“ (Ioan 16.33). Într-adevăr, El era marele Învingător, căci întotdeauna Se sprijinise pe Tatăl Său.

Apoi Domnul Isus Și-a ridicat ochii către cer și a început acea rugăciune unică, adesea numită rugăciunea de Mare Preot. Probabil că accesul neîngrădit al Domnului la Dumnezeu este motivul pentru care a fost numită așa, însă numele ei este oarecum inexact. Lucrarea de la cruce I-a dat posibilitatea să acționeze ca Mare Preot, mai întâi pe cruce, apoi în ceruri. Rugăciunea Sa către Tatăl reflectă o relație veșnică între Tatăl și Fiul, mai mult decât cea dintre un Om și Dumnezeu. Citind Ioan 17, avem privilegiul să ascultăm conversația dintre Tatăl și Fiul. Ioan a fost unul dintre ucenicii care L-au auzit pe Domnul Isus rugându-Se Tatălui. Spre sfârșitul vieții sale, Ioan a fost călăuzit de Duhul lui Dumnezeu să scrie această rugăciune și astfel noi beneficiem acum de textul inspirat în mod divin al comunicărilor dintre Fiul și Tatăl.

De șase ori Se adresează Hristos lui Dumnezeu cu numele de „Tată“, dintre care o dată cu expresia „sfinte Tată“ și o dată cu expresia „dreptule Tată“ (versetele 11 și 25). În același timp, Ioan 17 ne introduce în taina Persoanei lui Hristos – Dumnezeu și Om într-o singură Persoană – și, de asemenea, în taina Trinității. Nu vom putea niciodată pătrunde pe deplin aceste taine, însă știm că sunt adevărate și ne putem închina Tatălui și Fiului în duh și în adevăr, acum și în toată veșnicia.

A E Bouter

Sămânţa Bună

Miercuri, 6 Ianuarie 2016

Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe; și când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.
Matei 15.14

Sunteți fericit?

Cu ocazia unei conferințe în aer liber, un ateu se adresa unei mari mulțimi de oameni. El încerca să-i convingă că nu există Dumnezeu, nici diavol, nici cer și nici iad, că nu există înviere, nici judecată și nici viață veșnică. El i-a sfătuit pe oameni să lase la o parte Biblia și să nu asculte ce spun vestitorii Evangheliei; i-a îndemnat să gândească și să fie ca el. Ateul vorbea cu îndrăzneală; mulțimea asculta atentă. Situația era de genul celei descrise de Mântuitorul: „Când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă“, sau asemănătoare cu cele spuse de înțeleptul Solomon: „Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare“ (Eclesiastul 1.9).

Din mijlocul celor cărora li se adresa ateul și-a făcut loc prin mulțime o bătrână sărmană, îndreptându-se spre locul unde vorbea ateul. S-a oprit în fața lui și l-a privit în ochi.

„Domnule“, a spus femeia cu voce tare, „vă rog să-mi răspundeți la o întrebare: Sunteți fericit? Ne sfătuiți să lăsăm Biblia la o parte. Ne cereți să nu credem ce spun predicatorii Evangheliei. Ne cereți să gândim și să fim ca dumneavoastră. Înainte de a vă urma sfatul avem dreptul să știm dacă sunteți fericit“.

Sursa: Meditații din 14 Calendare biblice primite rin Email

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s