Ce este si cum se foloseşte „PÎINEA CEA DE TOATE ZILELE”

Pâinea Vieții

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Domnul nostru Isus Hristos ne-a învăţat să ne rugăm lui Dumnezeu aşa: „Pîinea noastră cea de toate zilele dăne-o nouă astăzi“. Dar tot Domnul Isus a spus că „omul nu trăieşte numai cu pîine, ci şi cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu“. Adică, omului, ca să trăiască cu adevărat, nu-i trebuie numai pîinea fizică, ci-i este necesară şi hrana spirituală. Şi hrana spirituală este Cuvîntul lui  Dumnezeu, scris pentru noi în Sfînta Scriptură. Aşa cum trupului nostru îi este necesară hrana în fiecare zi, aşa trebuie să ne alimentăm şi spiritul în fiecare zi. Unii credincioşi fac lucrul acesta citind regulat, zilnic, Sfînta Scriptură, fie la rînd, din Geneza pînă în Apocalipsa, fie deschizînd Biblia şi citind unde se nimereşte (deşi metoda aceasta nu este recomandabilă).Ei meditează apoi la ceea ce au citit şi apoi se roagă şi aplică în viaţa lor ce au citit.Alţii au nevoie de călăuzire şi explicare a Cuvântului lui Dumnezeu.Pentru aceştia se produc cărţi ajutătoare pentru citirea Bibliei, aşa cum este cartea de faţă, care combină citirea zilnică a unui pasaj din Biblie cu cîteva gînduri pe marginea acelui pasaj, care să ne ajute să-1 aplicăm în viaţa noastră şi ne ajută să ne rugăm lui Dumnezeu.Această carte se poate folosi individual sau cu toată familia. Este de un extraordinar folos în formarea unei familii bune să se introducă regula ca, fie la micul dejun, fie la masa de amiază, fie la cină, de obicei după ce toată lumea termină de mîncat, să se ia Biblia şi această carte, să se deschidă această carte la data respectivă, să se vadă textul din Biblie indicat, să se citească din Biblie acest text, apoi să se citească din această carte pagina explicativă. Citirea o face tata sau mama. Uneori se poate da şi unui copil mai mare să citească.Apoi tata poate adăuga cîteva gînduri ale sale şi încheie cu rugăciune, în care să aplice la viaţa familiei cele citite în Biblie şi în cartea de meditaţii.O asemenea practică regulată va aduce mari binecuvântări în viaţa fiecărui membru al familiei. Aceste lecturi se vor imprima în minţile copiilor şi vor rămîne în fiinţa lor toată viaţa.acă această carte ajunge în mîinile cuiva care nu şi-a predat încă propria lui viaţă lui Dumnezeu, la sfirşitul cărţii găseşte o îndrumare despre calea mîntuirii. începe citind „Scurtă prezentare a Evangheliei” şi fă ce scrie acolo. Numai după aceea îţi va fi de folos citirea zilnică a Bibliei şi a cărţii acesteia.

Cartea aceasta vă cheamă zilnic la masa lui Dumnezeu, şi noi vă spunem: „Poftă bună!

Dunnezeu să vă binecuvinteze!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.  

Psalmul 119:129, 130

1 ianuarie                        

Text: 1 Timotei 4:11-16

CITEŞTE BIBLIA ÎNTR-UN SINGUR AN

Pînă voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare fi la învăţătura pe care o dai altora. Timotei 4:13

Într-o zi am vizitat pe un bătrîn de 92 de ani ce trăia într-o casă de pensionari. L-am găsit îmbrăcat în cel mai bun costum, stînd pe pat şi citind Biblia. După ce am intrat, a continuat să citească fără a întoarce capul, ca şi cum n-ar fi fost nimeni de faţă. După cîteva clipe, am spus: „Cartea ce-o citeşti este o carte bună.” „Cea mai bună”, a răspuns el. Apoi, recunoscîndu-mi vocea, a lăsat Biblia în jos şi mi-a spus: „Frate Pavel, o citesc acum a paisprezecea oară, şi e mai bună ca oricînd!”Martin Luther a spus: „De cîţiva ani citesc Biblia în întregime de două ori în 12 luni. Este ca un copac uriaş, fiecare cuvînt al ei este o ramură puternică. Am scuturat fiecare din aceste ramuri, atît de dornic am fost să văd ce poartă în ele şi ce îmi vor dărui. Niciodată scuturatul lor nu m-a dezamăgit.”Cînd citim Cuvîntul lui Dumnezeu cu dorinţa şi nesaţul celor doi oameni, vom experimenta şi noi aceleaşi măreţe rezultate. Vom petrece ore minunate meditînd la această hrană săţioasă pentru suflet. Eforturile vor fi răsplătite în timp ce Duhul Sfînt va face ca acest Cuvînt sâ devină o parte din noi – întărindu-ne fiinţa interioară.Pentru a vă ajuta să începeţi, am inclus în „Pîinea noastră cea de toate zilele” o programare pentru citirea Bibliei într-un an de zile.
De ce să nu începeţi chiar acum citirea Cărţii Cărţilor într-un singur an. Acest lucru va face din tine un creştin mai matur. Şi, la fel ca şi prietenul meu, vei descoperi că „este mai bună ca oricînd.”-P.R.V.

Biblia-i bogată, sfîntă visterie
Şi-alături de comoara de cuvinte
Scot zilnic bogăţii nepieritoare
Pentru suflet, inimă şi minte. -Anonim

O Biblie uzată de mult citit
este semnul unui suflet bine hrănit.

2 ianuarie

Text: Genesa 2:15-17; 3:1-6        

ATRACŢIA LUCRULUI  INTERZIS

Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit… A luat deci din rodul lui şi a mîncat…

Geneza 3:6

Se povesteşte că un băieţel era în îngrijirea unei fete de casă.Cînd acesta a văzut o vază frumoasă expusă în vitrina din cameră, a cerut-o. Fiind refuzat, a început să plîngă, să strige şi să lovească cu piciorul. Mama, care se afla alături, auzind gălăgia, a intrat în cameră să vadă care este problema. Luînd copilul în braţe,i-a spus: „Ce doreşti, dragul mamei?” Copilul a arătat spre vaza din vitrină şi mama i-a dat-o. Dar acest lucru nu l-a satisfăcut şi curînd a început să plîngă din nou. „Ce mai doreşte acum scumpul meu băieţel?” a întrebat mama. „Vreau -Vreau!” a spus băieţelul printre sughiţuri, „Vreau tot ce nu am voie să am!”Dorinţa lucrurilor de dincolo de posibilităţile noastre nu este numai a copiilor rău crescuţi. Ea reflectă o tendinţă a noastră, a tuturor, ce-şi are originea la începuturile istoriei umane. Fructele „pomului cunoaşterii binelui şi răului” au fost interzise, şi este posibil că tocmai faptul acesta i-a intensificat atracţia.Cînd, în calitate de creştini, încercăm să trăim în acord cu principiile biblice, ne dăm seama că multe dintre practicile şi atitudinile obişnuite ale societăţii de azi trebuie respinse. Dar tocmai acest lucru alimentează flacăra dorinţelor. Iată de ce este important să cunoaştem voia lui Dumnezeu, să identificăm momeala diavolului şi să ne împotrivim ispitei. Aşa că „întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Imbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept uneltirilor diavolului”. (Efeseni 6:10, 11).Atenţie la atracţia lucrurilor ntrezise!R.W.D.

Cu viciul plăcerilor de moarte

încearcă lumea să mă amăgească,

Şi cu sordidele-i comori deşarte

Vrea sufletul să-mi otrăvească.   – Montgomery

Nu te uita cu coada ochiului la ispită,
în timp ce te rogi să nu cazi în ea.

3 ianuarie

Text: 1 Corinteni 12:12-20

BISERICA STĂ ÎNCĂ ÎN PICIOARE

…pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.

Matei 16:18

Biserica, adesea numită şi Trupul lui Cristos, este formată din toţi aceia care L-au primit pe Isus Cristos ca Domn şi Mîntuitor. Astfel, ea nu este nici o capelă nici o catedrală. Ea este un trup viu, un organism.Adevărul acesta îl ilustrează atît de bine cele ce se petrec în România. Oficialităţile de stat încearcă să distrugă Biserica Baptistă numărul 2 din Oradea. Au dat ordin oamenilor să evacueze proprietatea şi le-au interzis să se mai adune acolo. Apoi au întrerupt curentul electric, reţeaua de apă şi canalizarea. Să presupunem că guvernul decide să demoleze clădirea pentru „sistematizarea zonei”, aşa cum se spune. Înseamnă, oare, acest lucru că Biserica nu va mai exista? Absolut nu! Si de ce? Simplu, pentru că Biserica o formează oamenii şi nu clădirea unde se adună ei. De fapt, cuvîntul BISERICĂ în Noul Testament nu se foloseşte niciodată pentru a descrie o clădire. El se referă întotdeauna la credincioşi, indiferent unde se adună aceştia.Istoria ne arată că în ciuda celor mai mari şi hotărîte eforturi,duşmanii Bisericii n-au reuşit s-o distrugă. Am văzut lucrul acesta
demonstrat în secolul nostru, în propria generaţie. Deşi persecutaţi, oamenii lui Dumnezeu au continuat să se închine lui Cristos în tot felul de locaşuri. El a promis că Biserica va dura,deoarece El însuşi este piatra El din capul unghiului (Matei 21:42).Astfel, chiar dacă va fi distrusă clădirea bisericii, Biserica stă încăîn picioare. Porţile locuinţei morţilor nu o pot birui.D.C.E.

Cristos, temelie neclintită.

Cristos Capul şi Piatra unghiulară

De Tatăl aleasă, preţuită,

Ce ţine Biserica unitară. Neale

Biserica înrădăcinată în Dumnezeu
nu va putea fi niciodată dezrădăcinată de om!

4 ianuarie

Text:Psalmul 25                          

CE POATE SPUNE UN OM VINOVAT?

Pentru Numele Tău, Doamne, 

iartă-mi fărădelegea, căci mare este! (Psalmul 25:11)

În anul 1986, soldaţii din Nicaragua au doborît un avion ce transporta arme pentru forţele antiguvernamentale. Unul din mitraliorii avionului militar a supravieţuit sărind cu paraşuta, a fost prins şi închis. Cînd a fost judecat de către tribunalul revoluţionar, învinuit că aproviziona forţele antiguvernamentale rebele, nu era nici o îndoială asupra vinovăţiei sale. Fusese prins asupra faptului. Drept rezultat, mercenarul capturat nu a avut altă alternativă decît să apeleze la mila tribunalului. De dragul repu-
taţiei guvernului şi în interesul stabilităţii naţionale, pledoaria sa a fost onorată şi a fost lăsat liber, nu ca un act al justiţiei ci ca un act al milei.Autorul Psalmului 25 s-a văzut fără apărare atunci cînd a fost confruntat cu faptele lui rele (versetele 7, 11, 18). Drept rezultat,
nu a avut nevoie de un avocat pentru a-şi disputa nevinovăţia. Ceea ce avea el nevoie era mila pentru păcate grave ca adulter, crimă premeditată şi tăinuire. David a primit iertarea. A găsit-o deoarece a cerut-o de la Dumnezeu, care a avut motivele Lui să fie milos (versetele 7, 11).Şi noi stăm vinovaţi în faţa lui Dumnezeu. Poate că nu am făcut păcatele groaznice pe care le-a făcut David, dar sîntem totuşi vinovaţi. Avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, dacă dorim să avem bucuria părtăşiei cu El. Doamne, ajută-ne să fim înţelepţi ca David. Ajută-ne să nu ne scuzăm niciodată ci să căutăm mila Ta. M.R.D. II.

Pentru c-am ales calea păcatului mereu,

Ne este sufletul şi inima amară.

Dar de-am striga umili spre Dumnezeu

Ne-ar da din pacea Sa interioară. – D.J.D.

Vinovăţia este o povară pe care Dumnezeu
n-a intenţionat niciodată s-o poarte copiii Săi.

5 ianuarie   

Text: Evrei 4:9-16

EL SIMTE CU NOI ŞI NE ÎNŢELEGE

Căci noi n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre…

Evrei 4:15

Cineva  pus o pancartă în faţa casei anunţînd că are căţeluşi de vînzare. Printre cei ce i-au bătut la uşă a fost şi un băieţel.„Vă rog, domnule, a spus el, aş dori să cumpăr unul din căţeluşi dacă nu costă prea mult.” „Ei bine, fiule, unul costă 25 de dolari”.Copilul arăta copleşit de-a binelea. „Am numai doi dolari şi cinci cenţi. Aş putea totuşi să-i văd măcar?” Desigur. Poate aranjăm noi ceva”, a spus omul. Ochii copilului sclipeau de bucurie urmărind ghemotoacele de blană jucăuşe. „Am auzit că unul dintre căţeluşi este şchiop”, a spus el. „Da, mă tem că va şchiopăta toată viaţa”.
„Acesta este căţeluşul pe care-1 vreau. Aş putea să-l plătesc puţin cîte puţin?” Omul i-a răspuns: „Dar va şchiopăta totdeauna”. Zîmbind curajos, copilul şi-a ridicat unul din turecii pantalonilor dezgolind o proteză de lemn. „Nici eu nu umblu prea bine.” Apoi,uitîndu-se cu drag la căţeluşul şchiop, a continuat: „Cred că are nevoie de multă dragoste şi ajutor. Şi eu am avut. Nu este aşa de uşor să fii şchiop”. „Poftim, ia-l. E al tăul” a spus omul. „Ştiu că îl vei îngriji bine. Şi să nu mai discutăm de bani.”Aceasta este o ilustraţie mişcătoare a înţelegerii pline de dragoste a Mîntuitorului nostru faţă de condiţia noastră umană. Cristos ştie totul despre ea, deoarece El însuşi a trăit pe acest pămînt ca om.Suferind El însuşi, El Se poate identifica cu noi. Compasiunea Lui este dincolo de orice măsură omenească.Credinciosule, Isus este mişcat de nefericirea şi durerea ta. Increde-te în purtarea Lui de grijă. Braţele dragostei Lui te vor cuprinde şi te vor purta prin fiecare frîngere a inimii şi orice încercare.          H.G.B.

Nu-i prieten lui Isus asemenea.

Nimenea, nimenea.

Nimeni nu poate ca El vindeca.

Nimenea, nimenea.

Inima lui Dumnezeu este mişcată
ori de cîte ori inima copiilor Săi e încercată.

6 ianuarie

Text: Iosua 1:1-9                

UMBLĂ CĂLĂUZIT DE BIBLIE

Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte…   Iosua 1:8

Procedeul era simplu. Am deconectat toate furtunurile, cablurile electrice, am luat jos radiatorul, am scos şuruburile de fixare şi urma să ridic motorul cu o mică macara. Am crezut că am făcut totul corect, dar micul motor în patru cilindri nu voia să iasă. In final, după cîteva încercări nereuşite, m-am dus la un atelier mecanic pentru a cere ajutor. Mi-au dat imediat manualul pentru întreţinerea automobilului marca Opel. Intorcînd paginile la secţiunea care descria demontarea motorului, am descoperit că motorul trebuia coborît şi scos pe sub maşină şi nu ridicat. Urmărind atent fiecare pas descris de manual, am obţinut rezultatul dorit.Respectarea instrucţiunilor cărţii m-a făcut să am succes în loc de faliment.Biblia este manualul pentru întreţinerea vieţii. A fost scris de Creatorul şi Mîntuitorul nostru prin oamenii inspiraţi de El. Cunoscîndu-ne în întregime, El ne arată cum să reuşim în viaţă nu urmărind standardele lumii ci pe ale Sale. Manualul Său defineşte păcatul ca fiind problema noastră fundamentală, dîndu-ne, în acelaşi timp, soluţia lui Dumnezeu , credinţa în Isus, Domnul şi Mîntuitorul nostru. Acest manual ne spune că El a murit şi a înviat pentru a plăti vina păcatului nostru. El ne asigură că Duhul Sfînt care locuieşte în noi, ne umple şi ne va transforma după chipul lui Cristos, în măsura în care ne vom lăsa prelucraţi de El. El ne dă principii generale ca şi porunci specifice care, aplicate, ne vor ajuta să trăim cu înţelepciune. Oh, mai avem încă mîini murdare şi încheieturi juliţe. Va mai trebui să cugetăm la acest manual pentru a-i înţelege termenii neobişnuiţi. Dar Duhul Sfînt ne va învăţa.Consulţi Manualul lui Dumnezeu destul de des? D.J.D.

Cuvîntul Tău e Adevăr etern

Curate slove-n pagini se aştern.

Cartea Sfîntă-i călăuza tinereţii

Şi sprijin tare-n anii bătrîneţii. Watts

Valoarea Bibliei nu constă In simplul fapt al
cunoaşterii ei, ci în ascultarea ei.

7 ianuarie

Text: Matei 6:25-34

NEBUNIA ÎNGRIJORĂRII

De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră…Matei 6:25

Ca şi creştini, nu trebuie să ne îngrijorăm. Cu toate acestea,îngrijorarea este unul dintre acele lucruri de care ne facem cu toţii vinovaţi. Adeseori ne interesăm de probleme care n-ar trebui să ne preocupe. Am citit undeva că există două lucruri de care n-ar trebui să ne îngrijorăm niciodată. In primul rînd, nu trebuie să ne îngrijorăm de lucrurile pe care nu putem să le dominăm. Incredinţîndu-le în mîna Domnului în rugăciune, ar trebui să le lăsăm pe seama Lui. In al doilea rînd, n-ar trebui să ne îngrijorăm de lucrurile pe care le putem domina. Ar trebui să încetăm a ne mai îngrijora şi ar trebui să începem să facem ce trebuie cu ele.Hudson Taylor, misionarul în China şi fondatorul organizaţiei misionare Overseas Missionary Fellowship, a dat un sfat înţelept:„Să renunţăm la munca noastră, Ia planurile noastre, la noi înşine,la vieţile noastre, la cei dragi, la influenta pe care o avem, la totul şi să le lăsăm în mîna lui Dumnezeu; şi apoi, după ce l-am dat totul Lui, nu ne va mai rămîne nimic pentru care să ne îngrijorăm”. Ar trebui să evităm îngrijorarea, nu numai pentru suferinţele pe care le provoacă, dar mai ales pentru că supără pe Domnul. Se spune că Charles Wesley a zis că pentru el este tot la fel de nepotrivit să înjure ca şi să se îngrijoreze. Fără îndoială că el s-a gîndit că amîndouă sînt păcate. Pentru un copil al lui Dumnezeu, a se îngrijora înseamnă că el se îndoieşte de Tatăl său Cel ceresc şi aceasta este o insultă la adresa Sa. El merită toată încrederea noastră.Punîndu-ne încrederea fermă în Dumnezeu şi în promisiunile Sale, ne va ajuta să nu cădem în nebunia îngrijorării.            R.W.D.

Nu te-ndoi, ci crede că după orice nor
E-un soare şi mai dulce şi mai strălucitor.
Nu norul este veşnic, ci soarele-i acel
Ce-nvinge şi rămîne stăpîn în urmă, el.

Când ne îngrijoram,

credem mai mult in problemele noastre

decit credem în promisiunile lui Dumnezeu.

8 ianuarie      

Text: Genesa 23

ÎNTRISTAREA DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU

Avraam a venit s-o jelească pe Sara şi s-o plîngă. Gen. 23:2
Mângâiaţi-vă unii pe alţii… 1 Tesaloniceni 4:18

Poate că citind titlul meditaţiei de astăzi, ne vom întreba dacă
există într-adevăr aşa ceva. Răspunsul este afirmativ. întristarea este sănătoasă şi este un răspuns normal la moartea celor dragi sau la alte pierderi şi dezamăgiri teribile.Experienţa lui Avraam este un exemplu de întristare după voia lui Dumnezeu. Cînd a murit Sara, a jelit-o ca pe fiinţa iubită pe care a pierdut-o. Apoi, printr-un act al credinţei în promisiunea lui Dumnezeu, a cumpărat un loc de înmormîntare în Hebron în loc să ducă corpul neînsufleţit al Sarei în ţara lui de baştină. După ce-a înmormîntat-o, s-a întors la responsabilităţile sale.Din moment ce întristarea este naturală şi sănătoasă, nu trebuie să ne simţim vinovaţi în urma ei. Oamenii binevoitori poate ne spun în aceste momente: „ Nu te întrista. Cel iubit al tău este într-un loc mai bun, în cer”. Ori: „încearcă să vezi şi partea luminoasă a lucrurilor. Situaţia ta nu este mai rea ca a altora”. Toate acestea pot fi adevărate, dar vom simţi în continuare foarte acut pierderea noastră. Si trebuie să ne întristăm. Totuşi, în calitate de copil al lui Dumnezeu, trebuie să ne păstrăm întristările sub control, spunînd Domnului ceea ce simţim, cerîndu-I ajutorul, concentrîndu-ne asupra nevoilor vieţii, reluîndu-ne responsabilităţile. Amintirile dureroase se vor reîntoarce din cînd în cînd, şi poate ne vor îndemna să ne retragem de la cerinţele vieţii. In vremuri ca acestea ar trebui să ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a lăsat aici cu un scop: să ne închinăm Lui, să-I servim, şi să-I ajutăm pe alţii.Cu ajutorul lui Dumnezeu, întristările noastre pot deveni întristări după voia lui Dumnezeu.                           H.V.L.

Întristarea se schimbă-n bucurie deplină.

Văd printre lacrimi mereu tot mai clar

Cum rana-i amară puţin o să ţină.

Cu Isus trăi-voi eternitatea de har. D.J.D.

Sufletul n-ar avea curcubeul
dacă ochii n-ar avea lacrimi.

9 ianuarie

Text: 1 Corinteni 15:20-28

„RĂSĂRITUL DE SOARE” AL ÎNVIERII

In ziua dinţii a săptămînii, s-au dus la mormânt dis de
dimineaţă, pe cînd răsărea soarele.   Marcu 16:2

Pentru  mine, răsăritul soarelui este un simbol al speranţei creştinului. In fiecare dimineaţă, primele raze ale soarelui ne reamintesc că lunga noapte a păcatului va face loc zilei eterne. Răsăritul soarelui este o imagine a timpului cînd trupurile noastre vor fi înviate din morţi, unite cu sufletele noastre, transformate, pregătite pentru viaţa cerească.Să ne gîndim cum ar fi dacă în timp ce mergem la culcare într-o seară să ştim că soarele nu va mai răsări din nou în dimineaţa următoare. Să ne gîndim la frigul, la întunericul fără sfîrşit, la degetele reci ale morţii, de care nu poţi scăpa, cum treptat se încleştează în jurul pământului. Plantele s-ar usca, florile s-ar veşteji, copacii ar muri şi întreaga viaţă ar pieri, din lipsa luminii soarelui. Dar, slăvit să fie Domnul, soarele răsare în fiecare dimineaţă.
Căldura şi lumina dătătoare de viaţă inundă pămîntul. „Moartea” fiecărui apus de soare este urmată de „învierea” noului răsărit , şi speranţele se reînnoiesc.Chiar mai sigură ca răsăritul soarelui în fiecare dimineaţă este certitudinea învierii noastre cu Isus Cristos. Noaptea neagră a morţii a căzut peste El, şi trupul Său lipsit de viaţă a fost aşezat în mormînt. Dar a înviat! Si în învierea Lui stă promisiunea propriei noastre învieri la viaţă. Apostolul Pavel a declarat: „…toţi vor învia în Cristos…” (1 Corinteni 15:22).Data viitoare cînd vei vedea soarele răsărind şi vei urmări razele lui strălucind pe cerul dimineţii, lasă ca nădejdea să-ţi umple inima. Este un semn care-ţi reaminteşte propria înviere!    D.C.E.

Toţi vor trece ca iarba de pe cîmp

Din lumea păcatelor şi a durerii,

Dar cel ce-adoarme astăzi în Cristos

Se va trezi la trîmbiţa-nvierii. Benson

Învierea lui Cristos este mugurul promisiunii -învierea noastră este floarea împlinirii ei

10 ianuarie

Text: 2 Corinteni 12:7-10

SE MERITĂ SĂ SUFERI?

…suferim cu adevărat împreună cu EL ca să fim si
proslăviţi împreună cu EL. Romani 8:17

Potrivit unui articol publicat în ziarul Detroit News, jucătorul de baseball (joc asemănător cu oină de la noi n.tr.), Kirk Gibson, este descris ca un om ce ştie să sufere. În anul 1980 şi-a rupt cartilajul de la încheietura mîinii. Doi ani mai tîrziu i s-a inflamat genunchiul stîng, o întindere a muşchiului gambei stîngi şi o luxaţie serioasă a încheieturii mîinii stîngi. În anul 1983 a suferit o operaţie la genunchi, iar în anul 1985 a avut nevoie de 17 copci după ce a fost lovit direct în gură cu mingea. Pe lîngă aceasta şi-a contuzionat muşchiul tendonului de la genunchi, şi-a rănit călcîiul drept şi a suferit o luxaţie a gleznei la piciorul stîng.Cea mai gravă rană a implicat distrugerea parţială a cîtorva ligamente ale gleznei în anul 1986, an prezis a fi cel mai bun din cariera sa sportivă. Cînd a fost întrebat despre dureri, se spune că el a zis: „Viaţa are plusurile şi minusurile ei… Dar pentru plusurile carierei mele, ale mele personale şi ale familiei mele, merită să sufăr. Este calea pe care mi-am ales-o”.Faptul că nu există biruinţă fără suferinţă este un adevăr valabil şi în alte domenii ale vieţii. Niciodată răsplătirile ei nu vor fi atît de mari ca atunci cînd omul hotărăşte să sufere împreună cu Cristos pentru a-i ajuta pe alţii şi pentru gloria lui Dumnezeu.Apostolul Pavel este un exemplu de prima mînă. El a acceptat suferinţa ca pe o parte necesară a ceea ce dorea el cel mai mult să facă în viaţă. N-a văzut în adversităţi o problemă. A considerat că aprobarea lui Dumnezeu şi binele altora erau cu mult mai importante decît orice suferinţă şi necaz pe care le-a experimentat în timp ce-şi împlinea chemarea. Atît în cuvintele lui, cît şi prin exemplul său, apostolul ne arată că suferinţele cu Cristos nu pot sta alături de slava viitoare. Să învăţăm de la el.                 M.R.D. II

Nu contează mult în astă viaţă

Ploi şi soare, nori şi vînt.

Dacă Domnul Isus e de faţă,

Orice pierderi doar cîştiguri sînt. – Beers

Nu există biruinţă fără suferinţă.

11 ianuarie

Text: Psalmul 23

REVENDICĂ-TI FĂGĂDUINŢELE DIVINE

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos

Filipeni 4:19

Cităm adesea versete familiare din Bibile, scoţîndu-le parcă dintr-un talisman legat la gît, numai în cazuri de urgenţă. Aceasta este o perspectivă greşită. In schimb, ar trebui să folosim promisiunile Cuvîntului lui Dumnezeu în fiecare zi, pentru a ne hrăni şi a ne întări în orice situaţie prin care trecem.In perioada de explorare şi populare a Americii (numită şi era pionierilor n.t.), un bătrîn lovit de sărăcie, s-a strecurat într-o aşezare de la frontiera de vest, I se epuizaseră toate resursele şi căuta ceva de mîncare. In timp  ce umbla prin tabără, cineva care l-a oprit ca să stea de vorbă cu el, a observat că purta la gît, legat cu o panglică, un mic săculeţ. Bătrînul i-a explicat că era un talisman oferit de cineva cu mulţi ani în urmă. După ce a deschis săculeţul, bătrînul a scos din el o hîrtie împăturită de mai multeori şi i-a înmînat-o. Examinînd hîrtia, omul a constatat că era un act ce se dădea celor ce terminau serviciul militar în armata federală. Era semnată de însuşi generalul George Washington şi îi dădea dreptul purtătorului la o pensie pe viaţă. Ce mare surpriză a avut bătrînul soldat să afle că era deţinătorul unei promisiuni de bună credinţă că nevoile sale vor fi satisfăcute. Dar pentru că nu a revendicat nimic, trăia sărac, flămînd şi rătăcitor prin lume.Adeseori şi noi rătăcim prin pustiul unei sărăcii spirituale, în timp ce bogăţia promisiunilor divine zace nefolosită. Uităm că Dumnezeu ne-a dăruit „bogăţia Sa în slavă”, prin lucrarea şi meritul lui Isus Cristos.Este vremea să ne oprim din rătăcirea noastră şi să începem să cerem cele făgăduite.   P.R.V.

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine

Şi nici o clipă singur nu mă laşi.

Puterea Ta e taina ce mă ţine

Din cel dintîi la cei din urmă paşi. C. Ioanid.

Prea mulţi creştini trăiesc purtaţi de împrejurări
în loc să se încreadă în făgăduinţele divine.

12 ianuarie

Text: Psalmul 121

DUMNEZEUL NOSTRU CARE NE PĂZEŞTE

Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.

Iată un psalm plin de promisiuni, pe care ne putem bizui cînd greutăţile vieţii devin greu de purtat şi cărările ei greu de urcat.Cînd greutatea poverilor ne clatină, avem nevoie de siguranţa că Dumnezeu nu ne va da mai mult decît putem purta şi că ne va păzi de cădere.Există o ilustraţie deosebit de frumoasă, dată de un calendar creştin, care ne îmbărbătează să începem orice zi cu deplină încredere în Tatăl nostru cel ceresc. Se spune: „Cămila îşi începe şi sfîrşeşte ziua în genunchi. La sfîrşitul zilei îngenunchează în faţa stăpînului ei şi i se ridică povara. Răsăritul soarelui o găseşte din nou îngenuncheată şi stăpînul ei îi aşează şi potriveşte povara de purtat în ziua aceea, pentru drumurile deşertului sau prin cîmpiile roditoare”.Fiecare dintre noi purtăm o anumită povară (Galateni 6:5). Poate fi o legătură de griji ale datoriilor noastre zilnice, dar pentru unii cu o sensibilitate mai mare, ele pot constitui o sarcină insuportabilă de dus. Unii au povara sufletelor nemîntuite ale celor dragi sau ale celor ce nu trăiesc pentru Cristos. Apoi sînt acei ce se zbat sub poverile bolilor, a infirmităţilor, a slăbiciunilor sau a vreunui handicap. Asemenea poveri pot transforma simplele datorii gospodăreşti în sarcini grele şi în anumite zile i se pot prezenta ca un urcuş greu şi prăpăstios.Oh, ce mîngîiere şi încurajare să ştim că Domnul ne „va păzi atît la plecare cît şi la venire”  toţi paşii de la răsăritul pînă la apusul soarelui. Ne va păzi piciorul de alunecare şi ne va proteja de-a lungul cărării vieţii.                      D.J.D.

Dumnezeu susţine pasul şovăielnic.

Pe slab îl face să stea neclătinat.

Ca să-i ridice sarcini şi durere,

întinde mîna celui împovărat. – Psalter

Cu Dumnezeu alături si sprijinindu-te
pe braţul Lui, poţi înfrunta orice îţi stă în cale.

13 ianuarie

Text: Faptele 24:10-16

PĂSTRAREA UNUI CUGET CURAT

De aceea, mă silesc să am totdeauna un cuget curat
înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Fapte 24:16

Cuvântul  cuget sau conştiinţă apare mai mult de 30 de ori în Noul Testament. Conştiinţa este monitorul interior al sufletului care judecă tot ce facem, spunem sau gîndim. Dar conştiinţa nu este întotdeauna demnă de încredere. În timp ce vocea aceasta interioară emite judecăţi, fie pentru a ne găsi nevinovaţi sau pentru a ne condamna, factorul critic este standardul după care se iau aceste decizii.Un scriitor englez subliniază faptul că orice conştiinţă seamănă cu un ceas solar. In timpul zilei cînd soarele străluceşte pe boltă, cadranul solar arată orele cu destulă acurateţe. Dar cînd lumina lunii sau lumina altor surse cade pe el, citirile nu mai sînt demne de încredere. Acelaşi lucru este adevărat în ceea ce priveşte conştiinţa omului. Deoarece a fost întunecată de păcat, ea trebuie să
fie expusă luminii Cuvântului lui Dumnezeu înainte ca ea să ne poată spune ce este bine şi ce este rău. Fără standardul adevărului obiectiv al Bibliei, conştiinţa noastră poate chiar să se simtă bine atunci cînd săvîrşim răul.Apostolul Pavel a trăit aproape de Domnul şi a fost influenţat de această relaţie divină putînd să mărturisească în Fapte 23:1: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, pînă în ziua aceasta…” Creştinii se pot bucura de pacea sufletească numai dacă monitorul sufletului este mereu sensibilizat de Cuvîntul lui Dumnzeu.Trebuie să avem grijă să nu lăsăm conştiinţa să ne fie omorîtă. Să nu ne permitem să ne angajăm în practici rele şi nici să acceptăm standardele scăzute ale moralităţii din lume.Ai o conştiinţă bună şi curată?                                                                           H.G.B.

Exist-o comoară pe care-o poţi avea

Mai vastă decît tronul unui mare regat.

Ce sfîntă pace şi dulce bucurie

Să ai întotdeauna tot cugetul curat. Isenhour

O conştiinţă sfinţită este şoapta lui Dumnzeu în ‘sufletul nostru.

14 ianuarie

Text: Proverbe 7:6-27

LECŢIA VEVERIŢEI

Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stâpînului lor.

Eclesiastul 5:13

Lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult pot fi uneori cele mai dăunătoare. Acest principiu se aplică uneori posesiunilor materiale. Odată ce le obţinem, ele pot cu uşurinţă să pună stăpînire pe noi. Principiul însă, se aplică întotdeauna atunci cînd dorim ceea ce este interzis să avem  ca de pildă, soţia altuia sau banii obţinuţi prin fraudă. Poate vom reuşi să obţinem ceea ce dorim,dar va fi spre răul nostru.Cîinele nostru, Dusty, a învăţat acest principiu într-un mod destul de costisitor. Îi plăcea să alunge veveriţele care intrau în curtea casei. Cînd apărea una, sărea asupra ei într-o clipeală de ochi,ridicîndu-se în două labe pe arţarul din curte, lătrînd furios. Cu toate că alerga după ele de şase ani, niciodată n-a prins niciuna.Dar totul s-a schimbat într-o zi de iarnă. O veveriţă încălzită de soare, se afla în curtea casei şi Dusty a pornit după ea. Zăpada mare din curte a împiedicat veveriţa să sară ca de obicei cu vioiciunea ei caracteristică şi Dusty a prins-o. În final avea ceea ce-şi dorise atît de mult, dar a regretat curînd. Veveriţa speriată s-a încolăcit după botul cîinelui, lovindu-l furios cu ghearele în gît şi muscîndu-l de sub bărbie. Dusty n-a putut să-i dea drumul destul de repede. S-a întors din luptă cu o rană adîncă şi cîteva zgîrîieturi urîte. Am
observat că deşi şi azi alungă veveriţele, are totuşi grijă să le lase să plece.Cred că vă daţi seama unde vreau să ajung. Dacă insistăm să obţinem ceea ce dorim – bogăţie, faimă, dragoste, sau orice altceva – acestea ne pot răni. Dacă acestea sînt nelegitime, acest lucru va avea loc cu siguranţă. Să învăţăm lecţia veveriţei.                     D.C.E.

Nu e bucurie nici pace deplină

Decît cînd alergi spre cer, în lumină,

Dar cînd rîvni-vom a lumii plăcere

Alegem cărarea de-amar şi durere. D.J.D.

Cei mai dezamăgiţi oameni din lume
sînt aceia care iau tot ce le iese în cale.

15 ianuarie

Text: Isaia 54:1 -10

„URMEAZĂ MAI MULT”

Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.

Isaia 54:8

Rowland Hill a primit o sumă foarte mare de bani pentru a-i da unui pastor foarte sărac. Gîndindu-se că suma era prea mare pentru a fi trimisă toată odată, Hill a trimis numai o mică parte cu o notiţă: „Urmează mai mult!”. După cîteva zile omul a primit un alt plic cu aceeaşi sumă de bani şi cu acelaşi mesaj: „Urmează mai mult!” La intervale regulate, a sosit al treilea, apoi al patrulea plic şi aşa mai departe. De fapt, plicurile au continuat să sosească cu aceeaşi notă, pînă întreaga sumă a fost primită.C.H. Spurgeon a folosit această povestire pentru a ilustra că lucrurile minunate pe care le primim de la Dumnezeu, vin întotdeauna cu acelaşi anunţ că urmează ceva mai mult decît am primit. El a spus:Cînd Dumnezeu ne-a iertat păcatele, există mai multă iertare care urmează.El ne-a justificat în neprihănirea lui Cristos, dar urmează mai mult.El ne-a adoptat în Familia Sa, dar urmează mai mult.El ne pregăteşte pentru cer, dar urmează mai mult.El ne dă har, dar urmează mai mult.El ne ajută la bătrîneţe, dar încă mai este mult ceea ce urmează.Spurgeon a concluzionat: „Chiar cînd vom ajunge în lumea viitoare, există încă multe cele ce urmează”.Da, binecuvîntările lui Dumnezeu nu au sfîrşit. În eternitate nevom bucura de beneficiile bunătăţii Sale nemărginite. Va fi întotdeauna „ceva mai mult care urmează”.                            R.W.D.

De te-apasă grijuri multe şi crucea
Si ti-e teamă că nu li-i putea purta;

Ia în seamă binecuvîntările,

Si-atunci ţi s-or însenina zilele. Anonim

Dragostea omului e limitată;
dragostea Domnului nelimitată.

16 ianuarie

Text: Apocalipsa 3:14-22

ORI RECE ORI ÎN CLOCOT

O, dacă ai fi rece sau in clocot. Apocalipsa 3:15

Îmi place supa foarte fierbinte şi băuturile răcoritoare reci ca gheaţa. Nu suport nici una nici alta să fie călduţe. Isus a avut aceeaşi atitudine faţă de un grup de oameni care treceau drept copiii Săi. El detestă faptul că ei sînt căldicei. I-ar prefera ori fierbinţi, ori reci.De ce oare îi preferă Isus reci mai degrabă decît căldicei? Dacă înţelegem termenul de rece ca fiind ostilitate faţă de Evanghelie,ajungem la concluzia că Isus preferă ca o persoană să fie un împotrivitor al Evangheliei decît să fie un urmaş al Său numai cu jumătate de inimă. Explicaţia, se pare totuşi, îndoielnică.Eu nu cred că Isus preferă ostilitatea în locul unei jumătăţi de inimă. Unii dintre cercetători sugerează că El s-a referit la două izvoare din apropierea Laodicei izvoarele minerale fierbinţi de la Hierapolis şi izvoarele reci şi cristaline de la Colosse. Se considera că izvoarele fierbinţi aveau putere vindecătoare. Izvoarele reci aduceau înviorarea celui ostenit. Cei din Laodicea erau căldicei şi de aceea nu erau de nici un folos nimănui.Tu şi cu mine trebuie să ne punem aceste întrebări: „Aduc eu înviorarea celor osteniţi spiritual, prin încurajare, bucurie şi speranţă? Aduc eu vindecare prin alungarea nepăsării, prin corectarea greşelilor şi prin trezirea celor indiferenţi?” Nu uitaţi, nu putem ajuta pe nimeni dacă sîntem căldicei. Domnul ne vrea ori reci ori în clocot – după cum o cere nevoia. H.V.L.

Mi-ai dat putere inimii şi minţii

Voinţa roabă doar Ţie Ţi-o închin

Să-mi fac eu partea, alăturea de sfinţii,

Pe sfintele-Ti ogoare a planului divin.   – Anonim.

Problema pe care o constituie creştinul de rând
este că e numai un creştin de rînd.

17 ianuarie

Text: Proverbe 2:1-9

CĂUTĂTORUL DE COMORI

…dacă vei cere înţelepciune… şi vei umbla după ea ca după o comoară…, atunci vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.Proverbe 2:4, 5.

Mei Fisher este un căutător de comori care a căutat aur şi a găsit. în primul rînd, a localizat o anumită porţiune de pe fundul oceanului unde se credea că sînt monede de aur. Din acel moment, Mei a devenit ceea ce alţii numesc „un adevărat visător”.Dar visele nu erau totul. După 16 ani de căutări a unei epave spaniole, pe nume: Nuestra Senora de Atocha, a găsit-o în apele oceanului, la sud de Florida. Scafandrii lui au scos la lumină din nava scufundată monede de aur în valoare de milioane de dolari -,dar n-a fost uşor. Echipaţi cu detectoare de metale, ei au identificat toate „ţintele” metalice posibile, după care s-a pornit investigaţia.Visele şi munca s-au meritat, şi azi Fisher este un om bogat.Succesul acestui căutător de comori îmi aminteşte de o altfel de comoară, despre care Biblia spune „că e mai de preţ ca mărgăritarele” (Prov. 3:15). Este capacitatea de a putea spune care este diferenţa dintre bine şi rău şi să aplici această cunoştinţă la viaţa de toate zilele. Solomon, care a cerut de la Dumnezeu o inimă înţelegătoare şi înţeleaptă, ne spune în Proverbe 2, că trebuie să căutăm înţelepciunea cu aceeaşi insistenţă şi intensitate cu care un căutător de comori caută argintul (v. 4). Trebuie să cerem înţelegere şi să strigăm după puterea de discernămînt (v. 3), să ne aplecam inima la pricepere (v. 2) şi să primim comoara Cuvîntului lui Dumnezeu în inimile noastre (v. 1).Preţuim noi înţelepciunea? O căutăm cu stăruinţă ca şi cum ar fi aur curat? Dacă este aşa, atunci vom fi răsplătiţi cu cea mai mare comoară a vieţii – comoara cunoaşterii lui Dumnezeu.                                                                          M.R.D. II

La ce folos, cînd viaţa mi se gata

De toată-nţelepciunea lumii adunată,

De n-am ştiut, căutînd în astă lume

Să am înţelepciunea Domnului, curată? – P.L.

Pot aduna multă cunoştinţă prin efortul propriu, dar adevărata înţelepciune vine numai de la Dumnezeu.

18 ianuarie

Text: 1 Ioan 4:7-21

CERCUL DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU

Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.  1 Ioan 4:11

Înainte ca să fie dăruită, dragostea trebuie să fie primită. Permiteţi-mi să ilustrez aceasta. Ioan şi Maria sînt creştini născuţi din nou. Rareori poţi găsi membri ai Bisericii atît de dedicaţi ca ei. Îşi pun toate energiile în slujba ce o fac. Dar servesc mai mult din datorie decît din dragoste. Ei nu au înţeles dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu şi că ea nu depinde de realizările lor.Poate fi adevărat? Nu putem da ceea ce nu avem. De aceea trebuie să învăţăm cum să luăm gratuit iertarea lui Dumnezeu asigurată prin moartea Domnului Cristos pentru noi. Justificarea noastră (Romani 5:1) şi statutul de copii ai lui Dumnezeu adoptaţi (Efeseni 1:5) sînt realităţi binecuvîntate de care trebuie să ne bucurăm. Ele alimentează o evaluare de sine corectă. De aceea, nu trebuie să ne dovedim valoarea supunîndu-ne la standarde rigide sau prin performanţe. Dumnezeu nu ne iubeşte mai mult dacă-I slujim decît ar face-o dacă falimentăm – deşi, păcatul nostru Îl
întristează, iar credincioşia noastră Îl bucură. Dumnezeu ne iubeşte, pentru că Dumnezeu este dragoste!Trebuie să devenim vulnerabili faţă de ceilalţi din Trupul lui Cristos, ca să ne poată încuraja cu dragostea Sa manifestată prin ei. Trebuie să învăţăm să primim. Dar nu înseamnă aceasta să fii indulgent cu tine însuţi? Nicidecum! Cînd simţim cu adevărat că sîntem iubiţi de Dumnezeu, dorim să ne exprimăm dragostea pentru El şi cei din jurul nostru. Slujirea din dragoste devine atunci singura noastră dorinţă. Aceasta închide cercul din 1 Ioan 4:11,un cerc al primirii şi dăruirii dragostei, fără de care nu-I vom putea sluji lui Dumnezeu. D.J.D.

Invaţă-ne, Doamne, secretul iubirii

Şi unul altuia ca Tine s-o dăm.

Ajută-ne Tată, Părinte-al zidirii

Cu sfintă ardoare, acum Te rugăm! – Anonim

Se cere o experienţă adecvată a dragostei

pentru a ne pregăti pentru o adecvată expresie

a dragostei.

19 ianuarie

Text: Efeseni 6:5-9

SLUJIŢI CU BUCURIE, CA DOMNULUI

Robilor, ascultaţi de stăptnii voştri… ca nişte robi ai lui Cristos.

Efeseni 6:5, 6

Stăteam într-o dimineaţă foarte devreme, în faţa unui hotel din New York, aşteptînd autobuzul pentru a merge la aeroport. Strada era pustie. Atenţia mi-a fost atrasă de un bărbat singuratic ce curăţa  uşa de sticlă a intrării hotelului. Cu mare grijă, ştergea orice pată. A şters uşa chiar şi pe cantul ei de sus ca să nu fie nici o urmă de praf sau păianjeni. Ceea ce făcea ca această muncă să-mi atragă atenţia era că nimeni nu o inspecta, că în timpul zilei multă lume va deschide aceste uşi murdărindu-le şi lăsîndu-şi amprentele pe panourile ei de sticlă. Cu toate acestea, el lucra harnic şi cu credincioşie, cu mare grijă ca să fie sigur că panourile de sticlă nu au nici o pată.Ce lecţie, mi-am zis, pentru creştini! Toată munca noastră ar trebui să se caracterizeze printr-o asemenea hărnicie şi migală. Chiar şi atunci cînd nici un ochi omenesc nu se uită, cînd nimeni nu apreciază eforturile noastre, ar trebui să ne străduim să facem totul cît mai bine, pentru Domnul. Voinţa noastră de-a lucra din greu nu trebuie să rezulte din dorinţa de-a cîştiga aprecierile altora, ci dintr-o conştientă adîncă a faptului că sîntem „robi ai lui Cristos”. Putem vedea asemenea exemple la unii din slujitorii aleşi de Dumnezeu, care au trăit, au lucrat şi au slujit în locuri ascunse. Ei s-au dăruit pe ei înşişi unei slujiri conştiente, zi cu zi, ştiind că numai Cristos vede credincioşia şi devotamentul lor.Doamne, ajută-ne să trăim fiecare moment al vieţii cu sentimentul unei chemări divine, ştiind că eşti mulţumit cînd Iţi facem din inimă voia Ta (Efeseni 6:6).                                                                     P.R.V.

Chiar dacă alţii n-or să vadă

Jertfa mea, credincioşie, zel,

Slujba mea de rob al lui Cristos

E să-I fiu plăcut în orice fel.                    Branon

Lumea încoronează succesul;

Dumnezeu încoronează credincioşia.

20 ianuarie

Text: Iona 2

„NE PUTEM RUGA ORIUNDE”

Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui.    Iona 2:1

Pentru a vorbi cu Dumnezeu, creştinii nu trebuie să meargă la biserică sau să îngenuncheze la altarele ei. Iona s-a rugat din pîntecele unui peşte. Daniel s-a rugat în camera sa (Daniel 6:10). Isus S-a rugat pe cruce (Luca 23:34).Această idee a fost ilustrată foarte frumos într-un articol de Joseph Bayly, care spune că o organizaţie creştină a primit un imobil impunător în Chicago, pe malul Lacului Michigan. Sistematizarea oraşului a aprobat ca această clădire să fie folosită drept cartier general al acestei organizaţii, dar unii dintre vecini au obiectat şi au dus cazul în tribunal. Directorul pentru probleme de afaceri al organizaţiei, William Peterson, a fost chemat în instanţă. „Pentru ce veţi folosi sala mare de la etajul doi?” a fost întrebat. El le-a spus că ea va fi folosită de comitetul de conducere de cîteva ori pe an, dar că ea va fi folosită zilnic pentru rugăciune de către personalul organizaţiei. „Cum o să vă rugaţi acolo?” a întrebat avocatul. „Veţi instala un crucifix sau un fel de altar de închinăciune? Eu sînt evreu; şi nu cred c-o să aveţi un altar cu steaua lui David”. „N-avem nevoie de asemenea lucruri”, a spus apărătorul. „în calitate de creştini, noi ne putem ruga în orice loc.”„Chiar şi în această sală a tribunalului?” a întrebat avocatul „Desigur,” a spus Peterson. „M-am rugat aici toată dimineaţa.” Tribunalul a aprobat decizia secţiei de sistematizare.Da, uşa rugăciunii este mereu deschisă. Ne putem ruga în şcoală,la serviciu, în timp ce conducem maşina (cu ochii deschişi, bineînţeles), pe marginea patului unui spital, într-un azil de bătrîni,lîngă leagănul unui copil. Ce mîngîiere este să ştim că noi, creştinii, ne putem ruga în orice loc! D.C.E.

Nu este timp din noapte sau zi
Să nu poată auzi cînd ne rugăm.
Nu-i celulă, sau loc, să nu putem
Harul Domnului Isus să-l implorăm.        – D.J.D.

Oriunde pot schimba,
orice îngrijorare în rugăciune si închinare.

21 ianuarie

Text: Exod 32:1-24

NU SÎNT EU DE VINĂ!

Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Psalmul 51:3

Nu sînt eu de vină! Este cea mai predominantă atitudine, fie la descoperirea unui eşec guvernamental, fie a unui scandal. Este ceea ce spun copiii atunci cînd este găsit un lucru spart sau rupt în casă. Este reacţia celor prinşi în ghearele drogurilor sau ale alcoolului, sau a celor ce trăiesc în imoralitate. Vrem să evităm din instinct orice responsabilitate atunci cînd sîntem în încurcătură.Un exemplu clasic în acest sens este Aron din Vechiul Testament. A ascultat de oameni şi i-a condus în facerea unui viţel de aur cu scopul de a i se închina. Cînd a fost înfruntat de Moise, a dat vina pe israeliti. Apoi a încercat să lase impresia că tot ce a făcut a fost numai să arunce aurul în oala de topire si viţelul de aur a apărut de la sine. Cu alte cuvinte, el spunea: „Nu sînt eu de vină!”Da, se poate ca uneori cei din jur şi împrejurările să fie factorii ce ne-au determinat să facem răul. Israeliţii au făcut presiuni asupra lui Aron, dar aceasta nu a fost nici o scuză. Ar fi putut spune nu. Si el era vinovat pentru păcatul comis. Cînd David a comis păcatul cu Batşeba, ar fi putut da jumătate din vină asupra ei. Dar după o perioadă de tăcere si de suferinţi interioare, şi în urma înfruntării pline de dragoste din partea profetului Natan, el a recunoscut cu umilinţă: „Am păcătuit împotriva Domnului” (2 Samuel 12:13). Numai acceptînd vinovăţia a putut primi asigurarea plină de bucurie a iertării.Nu vom deveni nişte creştini maturi decît după ce vom accepta responsabilitatea păcatelor noastre. Sindromul: „Nu sînt de vină!”nu reflectă maturitatea creştină.                                           H.V.L.

Pocăinţă înseamnă să las păcatul

Pe care l-am iubit altă dată

Şi s-arăt ce rană mi-a produs

Prin a nu-l mai face niciodată. Anonim.

Pocăinţa înseamnă că-ţi pare atît de rău pentru
păcat încît eşti gata să-l părăseşti.

22 ianuarie

Text: Psalmul 71:14-21

FORMA POTRIVITĂ

De aceea, noi nu cădem, de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru din afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.  2 Cor. 4:16

Un evanghelist ne-a relatat o întîmplare într-una din campaniile sale evanghelistice. El a spus: „Am un prieten care în timpul depresiunii economice, şi-a pierdut slujba, averea, soţia,casa, dar s-a ţinut cu tenacitate de credinţa sa – singurul lucru care-i mai rămăsese. Într-o zi s-a oprit să se uite la nişte oameni care construiau o biserică de piatră. Unul dintre ei făţuia o piatră de formă triunghiulară. „Ce faci cu piatra aceasta?” a întrebat prietenul meu. Muncitorul i-a răspuns: „Vezi deschizătura aceea acolo sus lîngă vîrf? Ei bine, o şlefuiesc aici jos ca să se potrivească acolo sus”. Lacrimile i-au umplut ochii prietenului meu în timp ce se depărta. Dumnezeu îi vorbise prin muncitorul acela, explicîndu-i motivul suferinţelor prin care trecuse”.Poate, recent, ai suferit o mare pierdere. Sau poate ai dureri fizice sau psihice. Omul din afară se pare că „se trece”. Cu toate acestea, dacă îl cunoşti pe Domnul ca Mîntuitor al tău, nu trebuie să fii descurajat. Toate aceste lucruri sînt în mîna iubitoare a Tatălui nostru ceresc, şi El le foloseşte pentru pregătirea ta pentru cer.Trupurile noastre sînt corturi de lut care se vor reîntoarce în ţarină. Este o binecuvîntare să ştii că în timp ce Dumnezeu lucrează la lutul fiinţei noastre umane fragile, El întăreşte „omul dinăuntru” ca el să fie reînnoit din zi în zi, astfel că întristările noastre uşoare şi „de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” (2 Cor. 4:16, 17). Presiunea mîinii Sale poate că provoacă dureri, dar nu uitaţi, El ne aduce aici la forma potrivită acolo sus!                             H.G.B.

Să fie-aceasta scopul sufletului meu:

Alegerea solemnă, fără ezitare,

Să mă predau controlului divin

Si să mă bucur în orice încercare. – Anonim.

Ceea ce noi numim adversitate,
Dumnezeu numeşte oportunitate.

23 ianuarie

Text: Isaia 47:1-11

APROAPE NU ÎNSEAMNĂ SUFICIENT

…deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate.

Isaia 47:11

O bandă de hoţi au lucrat timp de 6 săptăraîni săpînd tunele în
reţeaua de canalizare a oraşului Roma, spre casa de bani a
poştei unde se aflau aproximativ 68 de milioane de dolari, dar au
fost prinşi la un pas de reuşită. Dacă reuşeau, furtul lor ar fi fost
unul din cele mai mari jafuri din istoria Italiei. Au îndepărtat
ultimii centimetri de pămînt înainte de-a ataca zidul cu maşinile
lor de perforat, cînd nişte trecători au fost atraşi de zgomotul ce
venea din subteran şi au dat de ştire gardienilor. Poliţia l-a prins
pe unul încă săpînd în reţeaua de canalizare. Ceilalţi au fugit, dar
au fost prinşi pe cînd ieşeau din subteran prin diferite guri de
canal.Aceşti oameni aproape că au reuşit să fure banii, dar aceasta nu
este un lucru neobişnuit. Practica comună a făcătorilor de rele este
să dispară împreună cu faptele lor. Din această pricină unii oameni
trec prin viaţă crezînd că nu vor fi prinşi. Ei sînt o întruchipare a
aroganţei Babilonului care a crezut că naţiunea sa va fi veşnică
(Isaia 47:7) – Dar la fel ca şi Babilonul, toţi cei ce nu vor recunoaşte
pe Dumnezeu şi nu se vor depărta de răul lor, vor da de necazuri.
Judecata va cădea ca un trăznet şi nimeni nu va scăpa. Dumnezeu
a spus prin Isaia: „…urgia va cădea peste tine, fără s-o poţi împăca”
(Isaia 47:11).Poate că nu eşti creştin, şi ai crezut că poţi să dispari cu fă-
rădelegea ta. Nu fi naiv. Acceptă-L pe Cristos azi. Întoarce-te de la
păcat pînă mai este timp. Va veni ziua cu siguranţă cînd vei
descoperi că nu este totuşi suficient ca să scapi de judecata divină.
Atunci va fi prea tîrziu.                                                     – M.R.D. II

Pe oameni poţi să-i mulţumeşti

Cu scuze vagi, copilăreşti.

Dar ce vei spune? Nu gîndeşti?

In faţa instanţelor cereşti? -Anonim

Păcatul nu este judecat după felul
cum vedem noi, ci după cum vede Dumnezeu.

24 ianuarie

Text: 1 Petru 1:13-25

PUTEREA CUVÎNTULUI

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă

ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia

care crede… Romani 1:16

Există o putere extraordinară în Cuvîntul lui Dumnezeu. Acest adevăr a fost ilustrat într-o istorisire de către C.H. Spurgeon.Din curiozitate, un necredincios care aparţinea unui club cunoscut sub numele de „Focul iadului”, a mers la un serviciu divin unde predica George Whitefield. La următoarea întrunire a clubului a început să-şi bată joc de evanghelist, repetîndu-i cuvintele şi imitîndu-i gesturile şi inflexiunile vocii. Deodată, pe la mijlocul cuvântării, s-a oprit brusc şi Duhul Sfînt şi-a început lucrarea Sa de convingere. Răspunzînd mesajului pe care tocmai îl repeta atît de obraznic, el şi-a mărturisit păcatele şi şi-a deschis inima lui Cristos,chiar atunci şi acolo,în mijlocul tuturor. Nu e nevoie să mai spunem
că întrunirea s-a anulat imediat. Tînărul a devenit un propovăduitor deosebit de zelos şi a întors pe mulţi la Cristos.Comentînd această convertire neobişnuită, Spurgeon a spus: „Ar fi mai bine să citeşti Biblia chiar cu scopul de a o batjocori, decît să n-o citeşti deloc. Este mai bine să vii să auzi Cuvîntul lui Dumnezeu din ură pentru el, decît să nu vii deloc”. In felul acesta el recunoaşte că atunci cînd Duhul lui Dumnezeu iluminează Cuvântul lui Dumnezeu, inimile sînt schimbate.Textul ales pentru ziua de azi afirmă că Evanghelia este „puterea lui Dumnezeu pentru mîntuire”. Dumnezeu însuşi ne-a mărturisit acest lucru.

Cuvîntul Său realizează planurile Sale (Isaia 55:11).De aceea, fie în predicarea în public, fie în mărturisirea de la om la om, putem proclama vestea bună a mîntuirii cu mare încredere. Da, este putere în Cuvânt!                                                                R.W.D.

                                

Sfidînd cuvîntul cinicului furios,

Privirea scepticului, îngustă şi vicleană,

Prin secoli, Marea Carte a rămas

Ciudată, unică şi fără de prihană. Wodrum

În timp ce unele cărţi informează, altele reformează, dar numai Biblia transformă.                  

25 ianuarie

Text: Apocalipsa 1:9-20

BIRUIND TEMERILE VIEŢII

NU te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort şi iată că sînt viu în vecii vecilor.

Apoc. 1:17, 18

Nu te teme! Aceste cuvinte ale Mîntuitorului au venit întotdeauna în întîmpinarea unei nevoi umane. George W. Truett,unul dintre cei mai mari predicatori din prima jumătate a secolului al XX-lea, a spus că experienţele sale cu oamenii l-au făcut să predice pe această temă mereu, mereu. Odată a fost rugat să predice la un colegiu de foarte bună reputaţie. Cînd Truett a întrebat ce temă să aibă vorbirea sa, i s-a spus că majoritatea studenţilor şi-au formulat cererea astfel: „Vrem ca vizitatorul să ne spună cum să ne învingem frica”.Acesta este şi azi strigătul inimii omeneşti. Sînt timpuri cînd tuturor ne este frică. Adesea credem că cea mai mare frică a noastră este frica de moarte. Nu sînt sigur. Mulţi sînt copleşiţi de frica de a trăi. Se tem să pornească în viaţă. Se întreabă: „Voi reuşi,oare?” Adolescenta însărcinată, se întreabă: „Cum am să le spun părinţilor?” Cei stăpîniti de droguri se întreabă: „Unde o să mă ducă acest viciu?” Conducători de stat şi oameni de afaceri, prinşi în capcana propriilor lor greşeli sau înşelătorii, se întreabă: „Cum am să rabd ruşinea?” Şi, din păcate, aceşti oameni cuprinşi de frică încearcă să sfîrşească cu toate, deoarece nu cred că pot da faţă cu viitorul. Soluţia nu este aceasta. Isus este soluţia. El îţi spune: „Nu te teme!” El te iubeşte şi a dovedit-o murind pe cruce pentru tine, plătind pedeapsa păcatelor tale. El Şi-a demonstrat puterea înviind din morţi.încrede-te în Isus. Vino la El cu toate îngrijorările tale. Dacă te încrezi cu adevărat în El, te va ajuta să învingi toate temerile vieţii.                                                        H.V.L.

Nu te pierde-n deznădejde

Cînd te-ncearcă vreo urgie;
Domnul va preface-n tine
    întristarea-n bucurie. lloyd

Singura cale de-a scoate frica AFARĂ din viaţă,
este să-ţi pui credinţa ÎN Dumnezeu.

26 ianuarie

Text: Iacov 2:14-26

CREDINŢA ADEVĂRATĂ

Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu tţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.

Iacov 2:18

Credinţa mîntuitoare este întotdeauna aceea care se manifestă prin fapte. Ea ne face nu numai să ne încredem în Dumnezeu pentru toate nevoile zilnice, dar ea este motivaţia faptelor noastre bune. Una din cele mai puternice mărturii a raportului dintre creştinism şi suferinţa umană, şi nevoile ei este tocmai binele pe care credincioşii îl fac, datorită relaţiei lor cu Cristos.De exemplu, în secolul al 17-lea, profesorul August Francke a fondat şi a condus un mare orfelinat în Germania. In secolul al 18-lea, George Whitefield a făcut acelaşi lucru în America. In secolul al 19-lea, George Mueller a pus bazele unui orfelinat care a devenit căminul a peste 2000 de tineri din Anglia. C. H. Spurgeon a pus bazele unei misiuni de ajutorare a copiilor săraci şi ai nimănui din Londra. Toţi aceşti bărbaţi au fost creştini devotaţi.Într-una din zile, un necredincios l-a atacat pe Spurgeon în credinţa sa. (Anglia anilor 1800 avea societăţi de liberi cugetători care nu făceau nimic pentru a-i ajuta pe cei săraci, dar denunţau credinţa în Cristos). Spurgeon i-a amintit necredinciosului de binele ce izvorăşte din creştinismul evanghelic. Apoi, printr-o afirmaţie similară cu strigătul triumfal al lui Ilie, a declarat: „Dumnezeul care răspunde prin (orfelinate) acela să fie adevăratul Dumnezeu!” (1 Regi 18:24).Poate că nu vom ajunge în paginile istoriei ca faptele noastre ce le facem să fie amintite, dar în sfera noastră limitată de influenţă putem fi folosiţi de Dumnezeu pentru a aduce binecuvântări oamenilor aflaţi în nevoi. Orice faptă bună făcută altora în Numele Lui Isus exprimă credinţa noastră prin fapte.                                                                    D.J.D.

      Nimic nu pot face, doar Domnul Cristos

îmi poate salva şi sufletul meu.

Dar pot ca un rob, munci bucuros

Din dragostea Fiului lui Dumnezeu. – Anonim.

Acceptă harul lui Dumnezeu prin credinţă
si dovedeşte harul Lui prin fapte.

27 ianuarie

Text: Psalmul 55:16-23                    

VINDECAREA UNUI VEŞNIC NEMULŢUMIT

Încredinţează-ţi soarta in mîna Domnului si

El te va sprijini. Psalmul 55:22

În loc să-şi arunce asupra Domnului toate îngrijorările lor, mulţi oameni umblă recitîndu-şi necazurile altora pînă ce repetarea lor neîncetată le face mult mai greu de purtat, obosindu-i pe cei ce-i ascultă cu plîngerile lor. Mary Bachelor a fost o nemulţumită cronică. Era fiica unui slujitor al Evangheliei, gospodină şi ajuta în acelaşi timp pe un alt frate care era şi el lucrător creştin. Zi de zi îşi descărca necazurile asupra lui. Într-o seară, pe cînd discutau, ea şi-a dat seama dintr-o dată ce efect producea asupra lui. Intorcîndu-se cu faţa spre fereastră, cu remuşcări în suflet, a văzut cum plopii din grădină  lor apusul de soare, aşternînd umbre lungi pe pajiştea grădinii. Sînt ca aceşti plopi pentru fratele meu, s-a gîndit ea. Întotdeauna fac umbre. De ce să nu scap eu de îngrijorările mele, lăsîndu-le pe seama lui Isus? S-a dus în camera ei şi şi-a găsit uşurarea în lacrimile rugăciunii, după care a scris aceste versuri:

„Du-te, îngroapă-ţi necazul de care ai parte în viaţă,

Du-te îngroapă-l adînc, cu grijă ascunde-l sub glie,

Cugetă în taină cînd vălul nopţii se lasă,

Spune-I lui Isus şi totul va fi bucurie.”

Mai tîrziu, după ce-a devenit o creştină mai fericită, i-a arătat versurile fratelui ei, care le-a publicat într-un ziar local. Cînd compozitorul bine cunoscut, Philip P. Bliss, le-a văzut, le-a pus pe muzică.Mary Bachelor, odată o veşnic nemulţumită, şi-a găsit vindecareadepresiunii sale aruncînd îngrijorările ei asupra Domnului şi lăsîndu-le acolo. Şi tu poţi face aceasta!                    H.G.B.

Du-te şi spune-I lui Isus, El durerea ţi-o ştie

Spune-I lui Isus şi-ţi va da bucurie.

Adună raze de soare şi-al Lui curcubeu,

El îţi ridică povoara. Te roagă mereu! – Bachelor

Dumnezeu spune să-L împovărăm pe El
cu lucrurile care ne împovărează.

28 ianuarie

Text: Ioan 4:7-15

IZVOARE INTERIOARE

…apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el într-un izvor de apă, care va ţîsni in viaţa veşnică. Ioan 4:14

În evul mediu, oamenii construiau castele şi cetăţi unde puteau
să se adăpostească şi să se apere de duşmani. Dar una din
problemele cu care erau confruntaţi, era aprovizionarea cu apă.
Dacă inamicul îi împresura, nu mai aveau acces la izvoarele dă-
tătoare de viaţă şi la rîurile cu ape limpezi care să le potolească
setea. Înfrîngerea nu era decît o problemă de timp. Totuşi, în
castelul din Edinburgh, problema a fost soluţionată. A fost con-
struit deasupra unor izvoare de apă dulce care puteau îndestula pe
asediaţi. Alimentaţi cu apă din interior, erau practic invulnerabili.
Cînd a vorbit cu femeia samariteancă, Isus s-a referit la o sursă
interioară de reîmprospătare spirituală. Convorbirea lor a mers
mai adînc decît simpla satisfacere a nevoii fizice de apă. Isus i-a
vorbit despre o apă vie, care stîmpără setea pentru eternitate a
sufletului omului însetat de Dumnezeu în căutarea lui după iertare
şi viaţă. El a spus că fîntîna lui Iacov, cu apa ei, nu poate satisface
setea doar pentru cîteva momente. Dar dacă bea din apa pe care o
oferă El, ea nu va mai înseta niciodată, deoarece El va face ca în
sufletul ei să ţîşnească un izvor veşnic cu apa vieţii.

Apa pe care o oferă Domnul Isus este o apă dătătoare de viaţă,
care ţîşneşte din inimile noastre. Ea va fi acolo veşnic, aducîndu-ne
înviorarea şi satisfacţia spirituală. În exterior, vieţile noastre pot
fi aride şi pîrjolite. Ne putem simţi ca într-un deşert nesfîrşit. Dar
în Cristos putem fi întotdeauna învioraţi în duhul din izvoarele
interioare.                                           D.C.E.

Plin de har, atotputernic Salvator,

Cel ce ţine lumea laolaltă,

Setea inimii mi-o stîmperi la izvor

Din Apa Vie, limpede, curată. – Vinal

Numai Isus, Apa Vie,
poate stîmpără setea sufletului.

29 ianuarie

Text: 2 Corinteni 4:8-18

RISCUL FAPTEI BUNE

Sîntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi. 2 Cor. 4:8

Un articol publicat într-un ziar din Detroit, descria ghinionul unui om care a dat de necaz vrînd să ajute pe cineva. Omul crescuse la ţară şi avea bunul obicei să se oprească să-i ajute pe şoferii care aveau probleme cu maşinile lor. Insă cînd s-a oprit într-un oraş mare să-1 ajute pe un asemenea şofer, a fost împuşcat, jefuit şi lăsat pe moarte. Povestirea avea, totuşi, un sfîrşit bun. Omul s-a refăcut după o lungă spitalizare, şi a declarat că avea acum mai multă încredere în Dumnezeu, în urma acestei experienţe. Continua să creadă că ajutorul dat altora este cel mai bun lucru pe care trebuie să-l facă, deşi uneori, poate fi periculos.Nu vreau să sugerez, că ar trebui să oprim la orice maşină trasă pe dreapta. Precauţiunea înţeleaptă îşi are locul ei. Dar Noul Testament ne arată că cei care s-au alăturat lui Cristos în a-i ajuta pe alţii, vor da de necazuri, mai ales atunci cînd duc vestea bună a Evangheliei. Mai devreme sau mai tîrziu, vor întîmpina rezistenţă. Şi aceste necazuri au un sfîrşit bun, aşa după cum vedem din experienţele apostolului Pavel. Deşi bătut şi rănit, urît şi hărţuit, el dă glas unei inimi care face exact ceea ce îşi doreşte. Lucra cu Dumnezeu pentru salvarea oamenilor care în eternitate vor avea numai cuvinte de apreciere pentru faptele lui (2 Cor. 4:15). El ştia că, în final, Domnul însuşi va confirma valoarea eternă şi justeţea eforturilor sale. Şi s-a meritat tot necazul de care a avut parte ajutîndu-i pe alţii.                                          M.R.D. II.

Dacă pot face astăzi un bine

într-un fel, ajutîndu-l pe cineva,

S-o fac, Isuse, ca pentru Tine,

Să se vadă, din faptă, dragostea Ta.                                    Brandt.

Răsplata mărturisirii lui Cristos
merită toate riscurile.

30 ianuarie

Text: Iov 2:7-13               

TĂCEREA ÎNŢELEGĂTOARE

…fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cit de

mare îi era durerea.   Iov 2:13

Un pastor povestea despre vizita pe care a făcut-o unei familii dintr-un mediu rural. Sosind acasă la ei, a fost întîmpinat de gospodina, care a spus: „Am ştiut c-o să treceţi azi pe la noi. Am mare nevoie de ajutor. Nu ştiu ce să fac.” Apoi i-a spus ce probleme avea, lucruri care l-au făcut pe pastor să lăcrimeze, pentru că erau dincolo de orice capacitate de-a sa să le rezolve. Nu ştia ce să spună, aşa că a continuat să asculte cu răbdare pînă cînd femeia,zîmbind, printre lacrimi, a exclamat: „Vă mulţumesc mult că aţi venit! Este exact de ce aveam nevoie!” Pastorul a comentat: „Am ştiut atuncea că avea nevoie de înţelegere şi nu de sfatul meu înţelept”.Comentând scena din Iov 2:13, pastorul englez W.E. Adeney, a scris:„Compasiunea poate fi arătată prin tăcere. Acele şapte zile şi şapte nopţi de tăcere sînt un spectacol sublim. Mîngîietorii Iui Iov au început bine.Ar fi fost bine pentru reputaţia lor ca la sfîrşitul acelei săptămîni să fi plecat acasă. Ar fi fost cunoscuţi ca modele de oameni ce încurajează şi mîngîie pe alţii şi nu ar fi devenit personificarea torţionarilor morali. Adeseori facem greşeli crezînd că „trebuie să spunem ceva”. Adeney încheie: „In necaz nu este nevoie de sfaturi ci de simpatie, de înţelegere şi aceasta se poate arăta cel mai bine printr-o lacrimă, printr-o strîngere de mînă şi o privire cu dragoste”.Cînd cineva ne împărtăşeşte o povară, este natural să vrem să-l ajutăm la rezolvarea problemei sale. Dar oamenii, adesea, doresc doar să găsească pe cineva care să-i asculte cu compasiune. De aceea ne putem exprima simpatia cel mai bine prin tăcere.                                                                            R.W.D.

Cînd fraţii mei au răni ce dor,
Să-mi fie braţul mai sfios,
Să nu apăs în rana lor,
Căci nu eu vindec, ci Cristos.

Compasiunea înseamnă să simt durerea în inima mea.

31 ianuarie

Text: Proverbele 24:30-34

SLUJIND DIN TOATĂ INIMA

Cînd mîinile sint leneşe, se lasă grinda şi cînd se lenevesc mîinile plouă în casă. Eclesiastul 10:18

Unele din cele mai mari realizări ale umanităţii ne-au parvenit de la oameni care au considerat că nici un sacrificiu nu e prea mare şi nici un efort prea greu pentru atingerea ţelului propus.Edward Gibbon a cheltuit 26 de ani din viaţă pentru a scrie „Istoria declinului şi căderii Imperiului Roman.” Noah Webster a lucrat cu migală 36 de ani pînă a dus la faza de tipărire prima ediţie a dicţionarului său. Se spune despre oratorul roman Cicero, că a făcut exerciţii de oratorie în faţa prietenilor săi zilnic timp de 30 de ani, înainte de-a vorbi în public. Ce tenacitate! Ce perseverenţă!

Acum să ne gîndim cîtă energie investim noi în lucrarea Domnului. Comparaţia va fi destul de jenantă. Ar trebui să ne determine cel puţin, să ne cercetăm inima, punîndu-ne cîteva întrebări. „De ce lucrarea noastră pentru Cristos este făcută uneori cu o jumătate de inimă? De ce unii oameni care urmăresc numai scopuri pămînteşti ne fac de ruşine prin răbdarea şi perseverenţa lor? Să ne gîndim numai ce se întîmplă atunci cînd luăm slujirea noastră foarte uşor. Un diacon îşi neglijează responsabilităţile, şi interesul altora este în declin. Dascălul de la şcoala duminicală nu se pregăteşte îndeajuns, şi Biserica nu va mai răspunde la această activitate. Un membru credincios al Bisericii nu continuă cu credincioşie viaţa de rugăciune, şi nu e de mirare că nu mai sînt răspun-
suri la rugăciuni”.Apostolul Pavel ne dă o definiţie clară a datoriei noastre, atunci cînd spune: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru
Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23). Slujirea lui Cristos
trebuie să fie marcată de efortul perseverent, şi susţinută de rugăciune. Aceasta înseamnă să slujeşti din toată inima!                             P.R.V.

Credincios mereu să-I fiu lui Isus.

Credinţa ce-o declar s-o reînnoiesc,

Şi-n orice zi să-ntreb supus:

Ce-ai vrea, Doamne, să înfăptuiesc? Pangborn

Unii creştini nu fac nimic, dar nu există
nici un creştin care să n-aibă nimic de făcut,

____________________________________________________________________

Sursa: Meditații primite prin Email, datorită grijii exemplare a unor frați și surori devotați Stăpânului nostru

***

Dragii nostri, cu regret vă informăm urmatoarea hotărâre a grupului care pregătește meditatiile.

Din motive serioase si obiective:

1) Ianuarie e ultima zi postată desfăsurat și atasat.

2) Februarie ca de altfel toate zilele, îl gasiti in gupul de meditatii lunare pe care inca le mai trimitem.

3) Avand in vedere ca , numai 4 tipuri de Meditatii sânt noi-indedite(Sămânța bună, Domnul este aproape GVB, pe care le luam de pe pagina http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice

Si Scripturile în fiecare zi sânt anul 3 din 5 iar Cuvantul lui Dumnezeu pentru azi, se scaneaza lunar , restul fiind CLASICE incurajăm pe oricine are timp si bunavoință sa continuie aceasta lucrare.

Materialul LUNAR cu ajutorul lui Dumnezeu continuam sa il trimitem LA TIMP. Si daca cineva are bunavoința îi dăm si adresele la care trimiteam noi, incluzand si pe a noastra. Va multumim de intelegere !!

Pe de alt parte le puteti găsi in cele doua bloguri

https://ioan17.wordpress.com/

http://nowheresoonthere.blogspot.com/

de unde le puteti descărca si chiar publica pe orice fel de blog sau rețea socială. Nu ne apartin. Sunt mosteniri spirituale! Slăvit sa fie DĂRUITORUL!!!

UN AN BINECUVÎNTAT!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s