Convertirea continuă

Matei 18.3„Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi…” ( Matei 18:3)

Aceste cuvinte ale Domnului se referă la convertirea noastră iniţială, dar noi trebuie să ne convertim continuu, în toate zilele vieţii noastre, trebuie să ne întoarcem mereu la Dumnezeu ca nişte copilaşi. Dacă ne încredem în inţelepciunea noastră în loc să ne încredem în Dumnezeu, vom da naştere unor consecinţe pentru care Dumnezeu ne va trage la răspundere. De îndată ce trupurile noastre ajung în situaţii noi, prin providenţa lui Dumnezeu, trebuie să avem grijă ca viaţa noastră naturală să se supună călăuzirii Duhului lui Dumnezeu. Faptul că am făcut aceasta o dată nu este o dovadă că o vom face din nou.

Atitudinea vieţii naturale faţă de cea spirituală trebuie să fie aceea a unei convertiri continue şi acesta este un lucru împotriva căruia obiectăm atât de des. In orice situaţie suntem puşi, Duhul lui Dumnezeu rămâne neschimbat şi mântuirea Lui rămâne nezdruncinată, dar noi trebuie să ne îmbrăcăm cu „omul cel nou”.

Dumnezeu ne socoteşte răspunzători pentru fiecare ocazie în care refuzăm să ne întoarcem la El; motivul refuzului nostru este încăpăţâ­narea. Dumnezeu trebuie să domnească în noi şi nu viaţa noastră naturală.Faptul că nu vrem să ne convertim continuu este o piedică în creşterea vieţii noastre spirituale. Există în viaţa noastră bariere de încăpăţânare, unde mândria noastră aruncă dispreţ asupra tronului harului lui Dumnezeu şi strigă; „Nu vreau!” Noi zeificăm indepen­denţa şi încăpăţânarea şi le dăm nume greşite. Ceea ce Dumnezeu numeşte slăbiciune încăpăţânată, noi numim tărie de caracter. Sunt părţi întregi din viaţa noastră care n-au fost încă supuse; ele pot fi supuse numai prin această convertire continuă. Încet, dar sigur, putem câştiga întreaga noastră fiinţă pentru Duhul lui Dumnezeu.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

27 DECEMBRIE

Unde se pierde sau se câştigă bătălia

„Israele, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul…”

Ieremia 4:1

Bătălia se pierde sau se câştigă mai întâi în locurile tainice ale voinţei noastre, în prezenţa lui Dumnezeu, şi niciodată în văzul lumii. Duhul lui Dumnezeu mă prinde şi sunt obligat să rămân singur cu Dumnezeu şi să duc lupta înaintea Lui. Până când nu fac acest lucru, sunt învins de fiecare dată. Bătălia poate dura un minut sau un an, aceasta depinde de mine, nu de Dumnezeu; dar trebuie să lupt singur înaintea Lui şi trebuie să fiu hotărât să trec prin iadul renunţării. Nimic nu mai are putere asupra unui om care a dus lupta înaintea lui Dumnezeu şi a învins acolo.Dacă-mi spun: „Voi aştepta până ce ajung în împrejurări dificile şi atunci îl voi pune pe Dumnezeu la încercare”, voi constata că nu pot. Trebuie să rezolv problema dintre mine şi Dumnezeu în locurile ascunse ale sufletului meu, acolo unde nu pătrunde nici un străin, şi apoi pot merge înainte cu siguranţa că lupta a fost câştigată. Dacă pierd acolo, nenorocirea, dezastrul şi tulburarea vor veni tot atât de sigur precum legile lui Dumnezeu. Motivul pentru care nu câştig bătălia este că încerc mai întâi să înving în lumea din afară. Stai singur cu Dumnezeu, luptă înaintea Lu, rezolvă acolo problema o dată pentru totdeauna.Atunci când avem de-a face cu alţi oameni, linia de urmat este aceea de a-i împinge spre luarea unei decizii ce ţine de voinţă. Aşa începe predarea înaintea lui Dumnezeu. Din când în când, nu prea des, Dumnezeu ne duce la un punct culminant; din acest punct voi merge fie spre o viaţă creştină din ce în ce mai delăsătoare şi nefo­lositoare, fie voi deveni din ce în ce mai înflăcărat pentru gloria lui Dumnezeu – „Totul pentru gloria Lui”.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

26 DECEMBRIE

Umblarea în lumină

Dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este lumină,… sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui,ne curăţă de orice păcat. 

1 Ioan 1:7

A considera eliberarea de păcatul de care suntem conştienţi ca fiind acelaşi lucru cu eliberarea de păcat realizată prin Ispăşire este o mare eroare. Nici un om nu ştie cu adevărat ce este păcatul până nu se naşte din nou. Cu păcatul s-a înfruntat Isus Cristos pe Calvar. Dovada faptului că sunt eliberat de păcat este că am ajuns să cunosc natura reală a păcatului din mine. Este nevoie de ultima atingere a Ispăşirii făcute de Isus Cristos, adică de dăruirea perfecţiunii Sale- absolute, pentru ca un om să ajungă să cunoască ce este păcatul.Duhul Sfânt aplică Ispăşirea atât în domeniul inconştientului, cât şi în domeniul conştientului şi numai când dobândim lumina cu privire la puterea fără egal a Duhului din noi, înţelegem ce înseamnă cuvintele din 1 Ioan 1:7 „Sângele lui Isus Cristos ne curăţă de orice păcat”. Acest text nu se referă numai la păcatele conştiente, ci şi la înţelegerea profundă a păcatului, înţelegere pe care o poate realiza numai Duhul Sfânt din mine.Dacă umblu în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină, nu în lumina conştiinţei mele, ci în lumina lui Dumnezeu – dacă umblu astfel, neavând nimic de ascuns atunci primesc revelaţia uimitoare că sângele lui Isus Cristos mă curăţă de orice păcat, astfel că Dumnezeul cel Atotputernic nu mai vede nimic de condamnat în mine. La nivelul conştiinţei, acest lucru produce o înţelegere profundă şi dureroasă a ceea ce este păcatul. Dragostei lui Dumnezeu, care lucrea­ză în mine, mă face să urăsc, cu ura Duhului Sfânt, tot ce nu se potri­veşte sfinţeniei lui Dumnezeu. A umbla in lumină înseamnă că orice aparţine întunericului mă face să mă trag mai aproape de centrul luminii.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

25 DECEMBRIE

Naşterea Lui şi naşterea noastră din nou

Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

Isaia 7:14, Matei 1:23

Naşterea Lui în istorie. „De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Isus Cristos S-a născut în această lume, nu din ea. El nu s-a dezvoltat din istorie; El a intrat în istorie din afara ei. Isus Cristos nu este cea mai bună fiinţă umană. El este o Fiinţă care nu-Şi are obârşia în rasa umană. El nu este un om devenit Dumnezeu, ci este însuşi Dumnezeu întrupat. Dumnezeu venit în trup omenesc, venit din afară. Viaţa Lui este cea mai înaltă şi cea mai sfântă, intrând pe uşa cea mai de jos. Naşterea Domnului nostru a fost o teofanie.

Naşterea Lui în mine. „Pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19) Întocmai cum Domnul nostru a intrat în istoria umană din afara ei, tot aşa El trebuie să vină în mine din afară. Am lăsat eu ca viaţa mea personală să devină un ..Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu până când nu sunt născut de sus printr-o naştere cu totul diferită de naşterea fizică. „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aceasta nu este o poruncă, ci un adevăr fundamen­tal. Caracteristica naşterii din nou este faptul că mă predau atât de deplin lui Dumnezeu, încât Cristos ia chip în mine. Imediat ce Cristos ia chip în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.Dumnezeu arătat în trup – acest lucru a fost făcut întru totul posibil pentru tine şi pentru mine prin Răscumpărare.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

24 DECEMBRIE

Viaţa ascunsă

Viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Coloseni 3:3

Duhul lui Dumnezeu adevereşte siguranţa simplă, dar atotputer­nică a vieţii ascunse cu Cristos în Dumnezeu. Acest adevăr este amintit mereu în Epistolele Noului Testament. Noi vorbim de parcă a trăi o viaţă sfinţită ar fi cel mai nesigur lucru pe care l-am putea face, când, de fapt, este cel mai sigur lucru posibil, pentru că în el şi în spatele lui se află Dumnezeul cel Atotputernic. Lucrul cel mai nesigur este să încerci să trăieşti fără Dumnezeu. Dacă suntem născuţi din nou, este cel mai uşor lucru să trăim întro relaţie bună cu Dumnezeu şi este cel mai greu lucru să o luăm într-o direcţie greşită, dacă ascultăm de atenţionarea Lui şi rămânem în lumină.Când ne gândim la eliberarea de păcat, la umplerea cu Duhul Sfânt sau la umblarea în lumină, ne imaginăm vârful unui munte mare, foarte înalt şi frumos, şi spunem: „O, nu voi putea trăi niciodată acolo sus!” Dar când ajungem într-adevăr acolo, prin harul lui Dumnezeu, descoperim că nu e deloc un vârf de munte, ci un platou unde există destul spaţiu să trăim şi să creştem. „Tu lărgeşti drumul sub paşii mei” (Psalmul 18:36).Când îl vezi într-adevăr pe Isus, nu mai poţi să te îndoieşti de El. „Să nu vi se tulbure inima” – dacă îl vezi pe El, nu mai poţi să laşi să ţi se tulbure mintea. Este imposibil să te îndoieşti atunci când El este prezent. De fiecare dată când ajungi în contact cu Isus, cuvintele Lui sunt reale. „Vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27) – este o pace care te cuprinde din creştetul capului până în tălpi, o încredere de neînvins. Viaţa ta este „ascunsă cu Cristos în Dumnezeu” şi ţi se dă pacea netulburată a lui Isus Cristos.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

24 DECEMBRIE

„In Betleemul din Iudea i-au răspuns ei, „căci iată ce

a fost scris prin prorocul”  MATEI 2,5

In aceste zile ale sărbătorii de Crăciun, în lumina primei veniri a lui Isus pe pământ, toţi credincioşii, şi nu numai, ar trebui să creadă în împlinirea profeţiei biblice. De ce însă realitatea este cu totul alta? Deoarece doar un număr foarte restrâns dintre oameni cred cu adevărat în împlinirea profeţiilor biblice. Mulţi citesc Scriptura, dar nu cred şi în împlinirea cuvintelor ei. Istoria se repetă: pe de-o parte, preoţii şi învăţaţii cunoşteau şi credeau în adevărul general al Cuvântului lui Dumnezeu (motiv pentru care i-au răspuns cu uşurinţă împăratului Irod la întrebarea unde S-a născut Mesia: «în Betleemul din Iudea»), dar nu credeau că această profeţie s-a împlinit. Pe de altă parte îi avem pe magii de la răsărit care nu cunoşteau cuvântul, dar aveau în schimb lumina revelaţiei divine. Ei au urmat neabătut lumina, steaua, iar când au ajuns la Ierusalim au întrebat: « Unde este împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă l-am văzut steaua în Răsărit» (Matei 2,2). Credincioşii de atunci credeau în Cuvânt, dar nu şi în împlinirea lui; păgânii neştiutori au primit însă lumina, au crezut în ea, au urmat-o şi L-au găsit pe Isus. Cum a fost la prima venire a Lui, aşa va fi şi în viitor: «Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă» (Matei 19,30).

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

24 DECEMBRIE

Dimineaţa

El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi.

2 Corinteni 8:9

Domnul Isus Christos a fost din veşnicie bogat, slăvit şi înălţat, dar „S-a făcut sărac pentru voi”. Sfântul bogat nu poate avea părtăşie adevărată cu fraţii lui săraci, dacă nu îşi dă averea ca să le împlinească nevoile. Aceeaşi regulă se aplică şi Capului, şi mădularelor trupului Lui Christos. Domnul nostru nu ar fi putut avea părtăşie cu noi, dacă nu şi-ar fi împărţit averea Sa şi nu ar fi devenit sărac ca să ne facă pe noi bogaţi. Dacă rămânea pe tronul Său slăvit, şi noi continuam să trăim în ruinele Căderii fără să primim mântuirea Lui, părtăşia ar fi fost imposibilă de ambele părţi. Poziţia noastră după Cădere, fără legământul de har, ar fi oprit omul căzut de la comunicarea cu Dumnezeu, aşa cum Belial nu se poate înţelege cu Christos. De aceea, pentru ca părtăşia să fie posibilă, era necesar ca Ruda cea bogată să-şi dea averea rudelor sărace, ca Mântuitorul neprihănit să dea desăvârşirea Sa fraţilor Lui păcătoşi, şi ca noi, săraci şi vinovaţi, să primim din plinătatea Lui „har după har” (loan 1:16). Astfel, dăruind şi primind, Cel ales putea coborî din înălţimi, şi cel sărac putea urca din adâncuri, ca să se îmbrăţişeze unul pe altul în adevărată părtăşie. Sărăcia trebuia îmbogăţită prin Cel care are bogăţii infinite, înainte de a sta de vorbă şi vina trebuia să se piardă în neprihănire, pentru ca sufletul să poată umbla în părtăşie cu puritatea. Isus trebuia să-şi îmbrace poporul în hainele Sale, ca să-i poată primi în palatul slavei Sale. Trebuia să-i spele în sângele Său, ca să nu se mânjească îmbrăţişându-i. Credinciosule, aceasta este iubirea! De dragul tău, Domnul Isus „S-a făcut sărac”, pentru ca să te poată înălţa în părtăşie cu EL

24 DECEMBRIE

Seara

Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa

aceea orice făptură o va vedea. Isaia 40:5

Aşteptăm cu bucurie fericita zi în care toată lumea se va apropia de Christos; când zeii păgâni vor fi aruncaţi „la şobolani şi la lilieci” (Isaia 2:20); când semiluna lui Mohamed se va prăbuşi, şi nu îşi va mai ridica niciodată razele peste popoare; când regii se vor pleca în faţa Prinţului Păcii, şi toate naţiunile Îl vor numi Răscumpărătorul lor binecuvântat. Unii disperă gândindu-se la acest lucru. Ei privesc lumea ca pe o barcă care se sfarmă în bucăţi, ca să nu mai plutească niciodată. Noi ştim că lumea şi tot ce este în ea va arde într-o zi; după aceea, vom avea ceruri noi şi un pământ nou. Nu putem citi Biblia fără convingerea că „Isus va domni ca un soare / Peste pământ, şi cer, şi mare”. Nu suntem descurajaţi de întârzierea Lui; nu ne temem când vedem că îngăduie ca biserica să lupte mult timp, cu puţin succes şi mult efort. Credem că Dumnezeu nu va îngădui niciodată ca această lume, care a văzut cândva sângele Fiului Său curgând, să rămână pentru totdeauna fortăreaţa diavolului. Christos a venit aici ca să elibereze lumea de sub puterea întunericului. Ce strigăte vor fi atunci când oamenii şi îngerii se vor uni cântând aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic, a început să împărăţească” (Apocalipsa 19:6)1 Ce bucurie va fi să iei parte la luptă, să ajuţi braţul care poartă arcul, şi să câştigi victoria pentru Domnul! Fericiţi sunt cei care se încred în acest Domn biruitor şi care luptă alături de El, făcându-şi partea în Numele Lui şi prin puterea Sa! Cât de nefericiţi sunt cei care au luat partea răului! Este o parte pierduta, şi pierderea ei înseamnă că şi ei vor fi pierduţi pentru totdeauna. Tu de care parte eşti?

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

24 Decembrie

TOŢI ALEŞII VOR FI PREZENŢI

Şi atunci tot Israelul va fi mântuit… Romani 11.26

Cântarea pe care a făcut-o Moise aproape de Marea Roşie este insuflată de bucuria de a-l vedea pe Israel izbăvit în întregime. Nici o picătură de apă nu s-a desprins din zidul de apă care se formase în mare, până când cel din urmă mădular din poporul ales n-a pus piciorul sigur pe malul celălalt. După aceea, dar nu chiar imediat, apele s-au năpustit ca să vină iar la locul lor.În cântarea lui Moise citim aşa: „Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfinţeniei Tale” (Exod 15.13). În veacul viitor, când cei aleşi vor cânta cântarea lui Moise şi a Mielului, slava Domnului Isus va fi să poată spune: „N-am pierdut pe nici unul din cei pe care Mi I-ai dat Tu”. Nu, Doamne, nu va fi nici un loc neocupat în cerul Tău.Toţi aceia pe care Dumnezeu I-a ales, toţi aceia pe care Domnul Cristos i-a răscumpărat, toţi aceia pe care Duhul Sfânt i-a sfinţit, toţi fără deosebire vor ajunge până la râul vieţii. Deja cei dinainte au ajuns acolo, în timp ce noi mergem prin strâmtoare; dar noi urmăm pe Călăuza dumnezeiască.Să înaintăm dar; toţi, până la ultimul dintre aleşii Săi, vor sosi în curând până la ţărmul celălalt; şi când toţi vom fi sosit acolo, vom izbucni atunci în cântece de biruinţă! Dar nici unul să nu lipsească la apel, căci lipsa unuia singur dintre membrii familiei alese ar opri cântările şi ar rupe coardele harfelor cereşti.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

24 DECEMBRIE

Doamne, cuvântul care mi se adresează într-un mod atât de personal în citirea mea din dimineaţa asta este: „Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut” (Exod 40:16).

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

24 DECEMBRIE

Noi toți am primit din plinătatea Lui, har după har.

loan 1,16.

Hotărârea luată și realizată de Dumnezeu în Hristos Isus, are pentru noi urmări binecuvântate a cărei imensitate noi nu putem să o mărginim. Păcatul omului trebuia să aibă ca urmare moartea trupească și cea veșnică. Dar Dumnezeu nu a vrut moartea păcătosului și „de aceea a dat pe singurul Său Fiu ca prin El să trăiască” (Ezechiel 18.23; 1 loan 4.9).Mai departe citim în Efeseni 1 că Dumnezeu a vrut să aibă pentru El însuși niște ființe, care au înțelepciune și dragoste în ei pentru a-L slăvi.Dar era și dorința Dumnezeului Veșnic de a ridica pe Fiul Său ca căpetenie peste toate lucrurile, încât să-L laude și să-L proslăvească toată lumea. Intotdeauna în hotărârile Lui Dumnezeu, Fiul ocupă primul loc. Despre El citim în Efeseni 5.25-27 că a iubit Adunarea (în original „eclesia”) și s-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfințească prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să se înfățișeze înaintea Sa, slăvită, fără pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta. Același har, care ne stătea la dispoziție odinioară când eram păcătoși și care ne-a dat o arvună neclintită pentru slava veșnică, stă și azi la dispoziția mea și a ta, ca prin el să umblăm prin pustia acestei lumi spre slava Dumnezeului nostru, să rămânem ocrotiți de feluritele încercări.

Pilat — judecătorul lumesc a spus despre Domnul Isus: „Eu nu

găsesc nici o vină în omul acesta.”

Iuda — care pentru bani a vândut pe Domnul nostru a mărturisit:

„Eu am păcătuit căci am vândut sânge nevinovat.”

Sutașul și soldații lui au spus: „Cu adevărat omul acesta era Fiul

Lui Dumnezeu.”

loan Botezătorul a declarat: „Iată Mielul lui Dumnezeu care

ridică păcatul lumii.”

Petru a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui

Viu…”

Dar tu ce spui despre Domnul Isus Hristos?

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

24 Decembrie

“Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune Numele Isus, pentrucă El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Matei 1:21.

Această promisiune a primit-o Iosif când s-a temut s-o ia pe Maria la el, soţia lui. Un înger al Domnului s-a arătat în vis spunând: “Iosif, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” Dacă analizăm întâmplarea despre naşterea Mântuitorului, observăm că El s-a născut noaptea, într-un grajd. Aceasta are o însenmătate: atâta timp cât omul este în starea de păcat, este în întuneric, în umbra morţii. El n-are lumină în el, de aceea umblă în întuneric. Când Duhul lui Dumnezeu începe lucrarea la un astfel de om şi-i arată starea lui păcătoasă, el încearcă să iasă din această stare. Şi citeşte: “Cel care crede în El, va avea Lumina Vieţii”. Dar sunt mulţi care vor să se îmbunătăţească şi cred că prin fapte bune ei ajung la lumină. Dar aceasta nu are bază biblică; căci este scris că poţi să vii aşa cum eşti. Tu trebuie să crezi că păcatele îţi sunt iertate şi să fii mort faţă de păcat, trăind pentru Dumnezeu. Poporul lui Israel trebuia să mănânce mielul în Egipt, aceasta vrea să spună că omul trebuie să-L primească pe Isus, când este încă în păcat. Trebuia să mănânce mielul noaptea şi trebuia să-l mănânce cu totul. Aceasta i-a ajutat să iasă din Egipt. Nu putem să-L primim pe Isus pe “fragmente”, ci în acel timp când credem, suntem şi pecetluiţi cu Duhul Sfânt şi în acelaşi timp suntem eliberaţi de păcat. Deci, El ne scapă de păcat, cum este scris în Romani 5:6. Lui I se cuvine lauda şi mulţumirea!

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Joi 24 Decembrie

Ţi‑am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi‑am acoperit nelegiuirea; am spus: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele“. Şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.

Psalmul 32.5

Când a rostit aceste cuvinte, David se gândea probabil la păcatul comis cu Batşeba şi la uciderea soţului ei, Urie. Mărturisirea sa i‑a adus iertarea şi astfel ne‑au rămas aceste cuvinte, pentru ca şi noi să ne mărturisim păcatele şi nelegiuirile.Mărturisirea înaintea lui Dumnezeu produce întotdeauna anumite lucruri. Ea aduce iertarea şi împăcarea divină. Însă ea nu aduce aceste două lucruri şi cu privire la semenii noştri, împotriva cărora am păcătuit. Este extrem de important să căutăm iertarea din partea celor împotriva cărora am păcătuit. Domnul nostru ne spune că, dacă mergem să ne închinăm, să ne împăcăm mai întâi cu fratele nostru şi apoi să ne aducem darul la altar (Matei 5.24).De asemenea, iertarea lui Dumnezeu nu va înlătura toate consecinţele păcatului comis – ea nu ne va absolvi de la a secera ceea ce am semănat (Galateni 6.7). Astfel, deşi David a fost cruţat de pedeapsa păcatului său, care era moartea, el a suferit consecinţele de‑a lungul întregii sale vieţi (vedeţi2 Samuel 12). Esau a descoperit că pocăinţa nu i‑a redat dreptul de întâi‑născut, deşi a căutat binecuvântarea cu lacrimi (Evrei 12.16,17). Apostolul Pavel a continuat să sufere din cauză că prigonise Adunarea, căci el spune: „Sunt cel mai mic dintre apostoli, fiindcă am prigonit Adunarea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 15.9). Ce îndurare şi ce har din partea lui Dumnezeu să putem să ne mărturisim păcatul, pentru a putea fi astfel iertaţi şi curăţiţi de orice nedreptate (1 Ioan 1.9)! Totuşi, este o gravă greşeală să tratăm păcatul cu uşurătate fiindcă putem fi iertaţi.

Vor exista întotdeauna consecinţe de lungă durată!                 A. H. Crosby

                                   MANA DE DIMINEAŢĂ

DECEMBRIE  24

“Cel ce merge în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur, zice: “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta.” APOCALIPSA 2:1-2

Noi putem avea o slujire ascunsă şi să cunoaştem greutăţile timpului de  acum, doar dacă suntem martori credincioşi, El, Desăvârşitorul credinţei noastre este Acela care ne ţine în mâna Sa dreaptă. Ce mângâiere pentru cel credincios care-L urmează de aproape! Căpetenia noastră divină care lucrează şi acum în har, ne ajută ca să ne împlinim sarcina şi mărturia la care suntem chemaţi. El veghează şi ne alimentează pentru ca sfeşnicul nostru să răspândească lumină cu tot mai multă intensitate, mai ales acum când întunerecul îşi măreşte şi el intensitatea. În Exodul 10:21 se spune că în Egipt a fost un întunerec aşa de gros “încât să poată fi pipăit.” Nu este Egiptul lumea de astăzi, şi nu este întunerecul moral şi spiritual mai mare decât oricând? Cum ar trebui să lumineze “sfeşnicele” noastre! Domnul Hristos merge în mijlocul credincioşilor Săi, lucrează împreună cu ei, îi însoţeşte în orice lucrare pe care le-o încredinţează şi se asociează cu ei. Ce încurajare, ce elan ar trebui să ne dea adevărul acesta! Ei nu sunt deci singuri; dar trebuie ca Domnul Isus să fie Cel ce îi conduce, mergând înaintea lor. Dacă Biserica conduce, Domnul Hristos este la urmă, Lumina Sa se stinge şi puterea de viaţă se înăbuşe. Dar când poporul Lui Îi urmează îndrumările, este binecuvântare şi progres spiritual, căci atunci “întunerecul se împrăştie şi lumina adevărată chiar străluceşte” (1 Ioan 2:8). Dacă oamenii nu înţeleg, discutând şi criticând ce nu înţeleg fiindcă nu sunt în stare, ochiul Domnului însă vede tot, cunoaşte izvoarele care inspiră lucrările şi activităţile copiilor Săi. Un cuvânt solemn pe care Domnul Isus îl repetă în fiecare din cele şapte scrisori de la Apocalipsa, este cuvântul “ŞTIU” adică cunosc totul. Ce mângâietor este acest cuvânt pentru cei ce sunt cu adevărat ai Lui, cunoscuţi de El, chiar dacă ei nu sunt cunoscuţi de cei de afară, şi vai, uneori, nici de cei dinăuntru! Dar ce zguduitor trebuie să fie pentru aceia care doar pretind că au credinţă şi cărora le merge numele că trăiesc, dar sunt morţi. Da, totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face (Ev. 4:13) şi dacă intenţiile noastre sunt sincere, deschise şi îl slăvesc, vom auzi într-o zi: “Bine rob credincios şi bun…” Să nu ne aşteptăm să fim înţeleşi de oameni; lucrând după îndrumarea Cuvântului Său, aprobarea Căpeteniei noastre ne este de ajuns. El ne înţelege şi ne preţuieşte chiar şi în slăbiciunile noastre, cu atât mai mult când suntem înrolaţi în lupta pentru cauza Lui.Să continuăm cu şi mai multă râvnă lucrul pe care ni L-a încredinţat căci El ne mângâie cu cuvintele: “Ştiu faptele tale, munca ta şi răbdarea ta.” Să ne-aducem însă aminte că Domnul Isus a trebuit totuşi să spună aceleaşi biserici din Efes: “… ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” Ni s-ar potrivi şi nouă vorba aceasta? Chiar bucurându-ne de privilegiile noastre, să veghem şi să ne rugăm ca flacăra primei iubiri să nu se stingă şi prospeţimea şi elanul acestei iubiri să nu fie niciodată înlocuită cu activitatea şi cunoştinţele noastre.

IZVOARE IN DEŞERT

24 Decembrie

Într-o seară, …Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp.(Geneza 24:63)

Am fi credincioşi mai buni dacă am petrece mai mult timp singuri, şi am realiza efectiv mai mult dacă am întreprinde mai puţin şi am petrece mai mult timp în izolare, aşteptându-L în tăcere pe Dumnezeu. Lumea a devenit prea mult o parte din noi, şi suferim de ideea că nu realizăm nimic dacă nu suntem tot timpul ocupaţi, alergând încoace şi încolo. Nu mai credem în importanţa unui refugiu liniştit unde să stăm în tăcere, în umbră. Ca şi poporul lui Dumnezeu, am devenit în totul prea practici. Noi credem în a avea „toate fiarele noastre în foc“ şi că tot timpul pe care îl petrecem departe de nicovală sau de foc este timp pierdut. Şi totuşi niciodată timpul nostru nu este folosit mai profitabil ca atunci când îl punem deoparte pentru o meditaţie liniştită, stând de vorbă cu Dumnezeu şi privind spre cer. Nu putem avea niciodată prea multe momente libere în viaţă – ore puse deoparte în care sufletul nostru este complet deschis şi gata să primească orice gând sau îndemn ceresc pe care Dumnezeu doreşte să-l trimită pe calea noastră.Cineva a spus odată: „Meditaţia este duminica minţii“. În aceste zile agitate, ar trebui să-i dăm deseori minţii noastre o „duminică“, un timp în care nu va face nici o lucrare, ci pur şi simplu va sta liniştită, va privi spre cer şi se va întinde înaintea Domnului ca lâna lui Ghedeon, lăsându-se îmbibată de picăturile de rouă din cer. Ar trebui să avem perioade de timp în care să nu facem nimic, să nu ne gândim la nimic şi să nu plănuim nimic, ci pur şi simplu să stăm întinşi în poala verde a naturii şi să ne odihnim puţin (vezi Marcu 6:31).Timpul petrecut în acest fel nu este timp pierdut. Un pescar nu spune că pierde timp când îşi repară năvoadele, nici grădinarul nu simte că-şi iroseşte timpul când pentru câteva minute ascute lamele cositoarei. Şi oamenii care trăiesc la oraş astăzi ar face bine să urmeze exemplul lui Isaac şi să viziteze cât de des posibil câmpurile de la ţară, departe de forfota şi zarva oraşului. Când ajungi istovit de căldura şi zgomotul oraşului, comuniunea cu natura este foarte înviorătoare şi va avea o influenţă liniştitoare şi vindecătoare. Dacă mergi pe câmp, sau te plimbi pe malul mării, sau hoinăreşti pe o pajişte presărată cu margarete, lucrul acesta te va curăţi de impurităţile vieţii şi va face ca inima ta să bată cu o bucurie şi o speranţă nouă.

Micile griji care mă nelinişteau,

Le-am pierdut ieri,

Pe câmp cu Dumnezeu.

 

O poezie pentru seara de Crăciun:

Clopoţei prin zăpadă

O, Crăciun, Crăciunul fericit,

A venit din nou cu adevărat,

Cu amintirile şi urările lui,

Cu bucuria lui şi cu durerea lui!

Acorduri minore sunt în colinde

Şi o umbră în lumină,

Şi o ramură de chiparos se înfăşoară

Pe colacul sfânt în această seară.

Şi liniştea nu e-ntreruptă niciodată

De râsul nechibzuit şi trivial,

Când ascultăm la lumina stelelor

„Clopoţeii prin zăpadă“.

 

O, Crăciun, Crăciun fericit,

N-a trecut prea mult timp

De când şi alte voci se amestecau

Cu colindele şi cântările!

Dacă le-am putea auzi cântând,

Aşa cum cântă acum,

Dacă am putea vedea strălucirea

Cununii de pe fruntea celor dragi,

N-ar fi nici un strigăt de acoperit,

N-ar curge nici o lacrimă ascunsă,

Când ascultăm la lumina stelelor

„Clopoţeii prin zăpadă“.

 

O, Crăciun, Crăciun fericit,

Aceasta nu mai poate fi;

Nu putem aduce înapoi zilele

Neumbritei noastre bucurii,

Dar tu, Crăciun, Crăciun fericit,

Dulce vestitor de voie bună,

Cu cântări sfinte de glorie

Aduci încă bucurie sfântă.

Căci pacea şi speranţa pot să lumineze,

Şi dragostea răbdătoare poate străluci,

Când ascultăm la lumina stelelor

„Clopoţeii prin zăpadă“.

Frances Ridley Havergal

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

24 decembrie

Text: Isaia 8:1-10

EMANUEL

„… si-I vor pune numele Emanuel, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Matei 1:23

De la primul Crăciun care a avut loc cu aproape 2.000 de ani în urmă, siguranța că Dumnezeu este cu poporul Său a căpătat un nou înțeles. Înainte de a se fi născut Isus, israeliții erau încredințați că mai pot trage nădejde, chiar și la judecată, deoarece Dumnezeu este cu ei (Isaia 8:8, 10). Dar ei nu L-au cunoscut pe Dumnezeu în măsura în care Îl cunoaștem noi astăzi. Noi avem un mare avantaj față de sfinții Vechiului Testament, deoarece, prin citirea Noului Testament, putem vedea slava lui Dumnezeu „pe fața lui Isus Cristos” (2 Corinteni 4:6). Și-I putem simți prezența în toate situațiile vieții, căci Duhul Sfânt ni-L descoperă clar.Când simt nevoia de a fi reasigurat că Isus este cu mine, Îl contemplez pe Isus așa cum este El revelat în Noul Testament. Îmi închipui care era expresia feței Lui atunci când a luat copilașii în brațele Sale și i-a binecuvântat (Matei 19:13-15). Apoi mă gândesc la răstignirea Lui. Văd fața Lui zdrobită și brăzdată de sânge după ce soldații L-au lovit cu pumnul și l-au înfipt cununa de spini pe frunte. Acestea îmi aduc aminte de tot ceea ce a îndurat El ca să fie Mântuitorul meu. În cele din urmă, cuget la promisiunea Lui: „Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20). Și sunt reîmprospătat din punct de vedere spiritual.Dumnezeu a venit în chip de om când Isus s-a născut în Betleem. Toți cei care cred în El pot găsi o putere reînnoită în orice situație. De ce? Fiindcă nașterea lui Cristos dă un nou înțeles numelui Emanuel.       H.V.L.

Privește-L în trup omenesc îmbrăcat,

Slăvit să fii Tu, Dumnezeu întrupat!

Ca Om printre oameni, o, ce bucurie,

Isus, Emanuel, cu noi vei fi pe vecie.                                          Wesley

Nașterea lui Cristos L-a adus pe Dumnezeu oamenilor, dar pentru a-l aduce pe om la Dumnezeu a fost nevoie de crucea lui Cristos.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

24 DECEMBRIE. CĂUTĂNDU-L PE DUMNEZEU (1)

„Nişte magi… au întrebat: „Unde este…?” (Matei 2:1-2)

Să remarcăm două lucruri cu privire la magi: 1) Ce erau ei? Nişte astrologi. Iudeii considerau astrologia ca fiind un fals faţă de profeţii. Ai grijă; există semeni de-ai noştri cu al cărui stil de viaţă nu eşti de acord, dar care îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate. Aşa că, fii blând când ai de-a face cu ei. Filozofii greci din Atena aveau un panteon de zei. Oare Pavel a fost şocat sau dezarmat? Nu! El i-a lăudat pentru faptul că doreau să-l caute pe Dumnezeu, adăugând: „nu este departe de fiecare din noi” (Faptele Apostolilor 17:27). Nu trage concluzii pripite şi nu-i eticheta pe oameni. În ochii lui Dumnezeu fiecare buruiană este un potenţial trandafir şi fiecare persoană înfrântă este un potenţial câştigător. Ar trebui să te bucuri pentru asta! 2) Ce distantă mare au parcurs. Ei şi-au părăsit familiile şi confortul căminelor pentru a călători mii de kilometri ca să-L găsească pe Isus. Călătoria a durat doi ani dus-întors şi destinaţia lor a fost un sat evreiesc în care au găsit nişte oameni simpli. Între timp, liderii care aveau acces la profeţiile despre naşterea lui Hristos nu şi-au irosit timpul şi efortul pentru a le verifica. Deseori este citat versetul 11 din Ieremia 29: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde”. Să nu ne oprim, însă, aici, ci să citim mai departe: „Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (v. 12-13). Julie Carro a scris: „Precum odinioară şi acum înţelepţii caută faţa Domnului ca să-i dăruiască inimile lor, mai preţioase decât valoarea argintului şi a aurului”. Cât de departe eşti tu dispus să mergi pentru a-L căuta pe Dumnezeu?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

24 Decembrie

Estera 4.1-17

În timp ce împăratul şi Haman stăteau la băut  nefericiţii iudei erau cuprinşi de cea mai profundă jale.Profetic, ne aflăm în acea perioadă viitoare numită „necazul cel mare”, care va urma imediat răpirii Biseri­cii. Două figuri principale vor domina atunci scena: împăratul, cunoscut drept „Fiara”, conducătorul imperiu­lui roman, şi antihristul”, personaj diabolic, a cărui înverşunare faţă de Israel se va sprijini pe puterea civilă a primului. Este momentul în care rămăşiţa lui Israel va putea să se adreseze Domnului conform Psalmului 83: „Iată, vrăjmaşii Tăi se agită … urzesc cu viclenie planuri împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ascunşi ai Tăi. Ei au zis: «Veniţi şi să-i nimicim … şi să nu mai fie amintit numele lui Israel»” (Ps. 83. 2, 3, 4). Cum putem explica ura aceasta al cărei subiect a fost, îi este şi îi va fi întotdeauna poporul Israel (mai mult decât oricând în perioada de care vorbim)? Este rezultatul eforturilor reînnoite şi fără precedent ale lui Satan pentru a se deba­rasa de Hristos, Mesia, a Cărui reîntoarcere îi va marca nimicirea definitivă. Astfel înţelegem că, dacă în spatele lui Haman se vede în final profilându-se marele Vrăjmaş, în Mardoheu avem, prin contrast, figura remarcabilă a Domnului Isus Hristos.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 24 Decembrie 2015

Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum

cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda;

căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi

Păstorul poporului  Meu Israel.Matei 2.6

Istorisirea de Crăciun

Timpul Crăciunului este un timp deosebit. Toată luna decembrie așteptăm sărbătoarea Crăciunului. Și când sosește, nu mai lucrăm aproape o săptămână, ci stăm împreună în casele noastre. Ne dăm unii altora cadouri și ne bucurăm. Unii vizitează oameni care sunt singuratici sau triști pentru a-i încuraja. De ce se sărbătorește această mare sărbătoare neobișnuită? Ziua înainte de prima zi a Crăciunului se numește „seara sfântă“. Aceasta este seara, așa se spune, când S-a născut Isus Hristos, Mântuitorul. Relatarea despre această naștere se găsește în Biblie, scrisă de un om inteligent, doctorul Luca. El a înțeles cât de important era acest eveniment. Matei, un prieten bun de-al lui Isus, a relatat și el despre acest eveniment în Biblie. Atunci existau oameni care așteptau această naștere deosebită. Ei au cercetat să afle în care cetate trebuia să Se nască Isus. Acel loc a fost cunoscut cu multe sute de ani înainte. Ei L-au numit Domn, pentru că credeau că El era un om foarte măreț.

Sursa: Meditații din Calendare biblice, primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s