Experienţă sau revelaţie?

1 Cor 2.12

Şi noi am primit… Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.  (1 Corinteni 2:12)

Realitatea este Răscumpărarea, nu experienţa mea despre răscumpărare, dar Răscumpărarea nu are nici o semnificaţie pentru mine cât timp nu o experimentez conştient în viaţă. Atunci când sunt născut din nou, Duhul lui Dumnezeu mă trece dincolo de mine însumi şi de experienţele mele şi mă face să mă identific cu Isus Cristos.

Dacă rămân doar cu experienţele mele, rămân cu ceva ce nu este rezultatul Răscumpărării. Dovada şi experienţele mele sunt rezultatul Răscumpărării, este faptul că ele mă duc întotdeauna dincolo de mine însumi, până când nu mai dau nici o atenţie experienţelor ca bază a realităţii, ci numai realităţii însăşi care a produs experienţele. Experienţele mele nu au nici o valoare decât dacă ele mă ţin lângă Sursă, care este Isus Cristos.Dacă încetezi să zăgăzuieşti în tine Duhul Sfânt pentru ca El să producă experienţe subiective, vei descoperi că El va distruge toate zăgazurile şi te va duce înapoi la Cristosul istoric.

Nu hrăni niciodată o experienţă care nu-L are ca sursă pe Dumnezeu şi ca rezultat credinţa in Dumnezeu, pentru că o astfel de experienţă este anticreştină, indiferent ce viziune ai putut avea. Este Isus Cristos Domnul experienţelor tale sau pui experienţa mai presus de El? Ai vreo experienţă care-ţi este mai dragă decât Domnul tău? El trebuie să domnească peste tine şi nu trebuie să dai atenţie nici unei experienţe peste care El nu este Domn.

Va veni un timp când Dumnezeu te va face să nu mai dai atenţie experienţei tale: „Nu-mi pasă ce experienţă am: eu sunt sigur de El!”Fii neîndurător cu tine însuţi, dacă ai obiceiul de a vorbi despre experienţele tale. Credinţa care e sigură de ea însăşi nu este credinţă: credinţa care e sigură de Dumnezeu este singura credinţă adevărată. (Meditație de Oswald Chambers – TOTUL PENTRU GLORIA LUI)

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

21 Decembrie

DE LA MÂNIE LA DRAGOSTE

El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării  toate păcatele lor.

Mica 7.19

Dumnezeu nu Se întoarce niciodată din dragostea Sa faţă de noi, dar Se întoarce adesea din mânia Sa faţă de noi. Dragostea Sa pentru aleşii Săi se potriveşte cu firea Sa. El iubeşte pentru că El este dragoste; El ne ameninţă pentru că găseşte că aşa este de folos pentru binele nostru. El va avea din nou milă de ai Săi, căci aşa îl îndeamnă inima Sa plină de dragoste. El va avea milă de ei, va potoli durerile lor şi-i va vindeca. Şi apoi ce făgăduinţă! „El va călca în picioare nelegiuirile noastre.” El va birui. Ele într-adevăr caută să ne înlănţuie, dar Domnul prin dreptatea Sa ne va da biruinţă. Aşa cum s-a întâmplat altă dată cu canaaniţii, ele vor fi biruite, călcate în picioare şi distruse.Vor fi îndepărtate chiar şi urmările păcatelor noastre. „El va arunca toate păcatele noastre”, da toate oştirile păcatelor noastre, oricât de numeroase ar fi. „El le va arunca în fundul mării”, aşa cum a făcut cu Faraon şi cu carele sale. Numai braţul Său atotputernic este în stare să facă o asemenea minune. Ele n-au fost aruncate în largul mării de unde să poată să iasă la suprafaţă şi să reapară sub ochii noştri, ci au fost aruncate în adâncul mării. Ca o piatră, ele se vor pogorî acolo până la fund, ca sa dispară pentru totdeauna.S-aducem slavă Dumnezeului izbăvirii noastre.

MANA DE DIMINEAŢĂ

DECEMBRIE  21

“Veniţi fiilor şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.” PSALMUL 34:11

Frica de Dumnezeu, iată un subiect care numai este de actualitate, pentru că lumea a plonjat tot mai mult în nelegiuire, fără să se oprească puţin şi să se gândească ce sfârşit îngrozitor va avea. Dar versetul nostru nu se referă la frica de pedeapsa care nu mai are nici un efect în inima omului ci la frica aceea din inima oricărui copil al lui Dumnezeu, ale cărei efecte sunt binecuvântate. “Ferice de omul care se teme totdeauna” (Prov. 28:14). Aici nu este vorba de frica mâniei lui Dumnezeu, ci este acea sfântă şi binecuvântată teamă în sufletul în care lucrează Duhul lui Dumnezeu totdeauna, ca nu cumva să umblăm în vreun fel care să nu-I placă Lui.

În cartea Proverbe găsim scris de şapte ori ce înseamnă, ce este frica de Dumnezeu. “Frica de Domnul este începutul cunoştinţei, dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura” (Prov. 1:7). Frica de Domnul este primul pas spre cunoştinţă şi progres. “Frica de Domnul te face să urăşti răul, mândria şi aroganţa… şi gura mincinoasă…” (Prov. 8:13). Toate aceste stări Dumnezeu nu le poate vedea şi suporta în viaţa copilului Său şi dacă sunt, El este nevoit să-l disciplineze ca să-l curăţească de ele. “Frica de Domnul este începutul înţelepciunii şi cunoştinţa sfinţilor este priceperea” (Prov. 9:10).  Este o mare diferenţă între cunoştinţă şi înţelepciune. Cunoştinţa este înţelegerea adevărului lui Dumnezeu, dar înţelepciunea este capacitatea de a folosi adevărul. Este calea în care sufletul călăuzit de Dumnezeu poate să folosească ce este drept şi dumnezeiesc în ochii Lui. “Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău vor fi scurtaţi,” (Prov. 10:27 conectat cu Prov. 14:27) “Frica de Domnul este un izvor de viaţă; ea ne fereşte de cursele morţii.”  Un izvor care nu seacă niciodată şi care va ţâşni în viaţa veşnică. “Frica de Domnul este şcoala înţelepciuni” (Prov. 15:33). Înţelepciunea vrea să înveţe mereu, numai nebunia n-are nevoie de învăţătură. “Frica de Domnul duce la viaţă şi cel ce o are se odihneşte liniştit…” (Prov. 19:23). Expresia “duce la viaţă” în deplinul ei înţeles, este mult mai mult decât 60 sau 80 de ani pe care îi trăim pe pământ. În ochii lui Dumnezeu, viaţa este mai mult decât existenţa unei vieţi mizerabile plină de necazuri şi decăderi şi de orice fel de lucru care ne fac să dorim tot mai mult să intrăm în adevărata şi fericita viaţă pe care ne-a făgăduit-o Domnul Isus că o vom avea în prezenţa Lui veşnică.Dumnezeu vrea ca să avem viaţa şi s-o avem din belşug, să-L cunoaştem pe El, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-a trimis El.Iată iubite cititor care sunt efectele binecuvântate ale fricii de Dumnezeu. E vorba nu de frica de mânia lui Dumnezeu care se va descoperi din cer împotriva oricărei necinstiri a Lui şi oricărei nelegiuiri a oamenilor, cum spune la Romani 1:18, ci de frica aceea pe care Dumnezeu ne-a zugrăvit-o în Cuvântul Lui şi pe care ne-a inspirat-o prin Duhul Său Sfânt. Dacă până acum viaţa ta a fost lejeră, nepăsătoare faţă de voia lui Dumnezeu şi fără frica aceea de El care duce la viaţă, reconsideră-ţi astăzi viaţa şi intră pe făgaşul fricei de Domnul ca să te poţi bucura de toate efectele ei binecuvântate şi să nu mai întristezi pe Domnul Isus.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

21 DECEMBRIE

Așa dar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci știm că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de DOMNUL. 2. Corinteni 5.6.

Nu de mult călătoream cu tramvaiul și am observat o fetiță mică care era singură, dar cu toate acestea nu avea nici o grijă și nu ü era frică. Era ca un portret a unui copil lipsit de griji și plin de bucurii. Deoarece m-a mirat această stare m-am întors către ea și am întrebat-o: „Fetiță, nu ai nici o frică să călătorești singură în tramvai?”Surprinsă de întrebarea mea, s-a uitat țintă la mine cu ochii ei mari și frumoși. A început să râdă și mi-a spus: „în acest tramvai nu poate să-mi facă nimeni nici un rău căci tăticul meu e vatmanul.”Viața noastră fuge prin această lume cu o viteză neinfirmabilă. Neobosit se schimbă: plăcere și durere, sănătate și boală, viață și moarte. Indiferent de împrejurări, Tatăl nostru din ceruri este Conducătorul pe calea noastră și El își ațintește ochii spre noi. Numai noi nu avem nădejde întotdeauna în El, cum au copiii față de părinți și de aceea noi nu suntem așa de fericiți și nu putem cânta așa de liber. Oare nu trebuie să ne dăm seama că în diferitele situații ale vieții noastre ne lipsește încrederea că, conducătorul și făuritorul tuturor lucrurilor este Tatăl nostru care ne iubește? Dacă avem convingerea că El execută toate lucrurile în bune condițiuni, atunci El zi de zi ne va pune pe buze cântări de laudă spre proslăvirea Numelui Său. Trebuie să devenim dependenți ca un copil față de părinții săi. Un copil se alipește de tatăl pentru toate, vine cu orice cerință la tatăl și nu are nici o reținere în ce privește problemele de viitor. Oare nu vrem să facem și noi la fel? Avem convingerea că Tatăl nostru ceresc lucrează cum e bine în viețile noastre și îi lăsăm toată conducerea în mâna Lui Atotputernică?Credința merge înainte în ascultarea de Dumnezeu. Ea se înalță deasupra împrejurărilor, deasupra pământului.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

21 DECEMBRIE

Dimineaţa

El a făcut cu mine un legământ veşnic

. 2 Samuel 23:5

Legământul acesta are origini divine. El a făcut cu mine un legământ veşnic”. O, ce mare este cuvântul „El” Opreşte-te, suflete. Dumnezeu, Tatăl veşnic, a făcut un legământ cu tine – da, Dumnezeul care a făcut lumea printr-un cuvânt! El, coborându-se din maiestatea Lui, îţi ia mâna şi face un legământ cu tine. Nu este bunătatea acestei fapte îndestulătoare ca să-ţi trezească inima şi s-o poţi înţelege? „El a făcut cu mine un legământ veşnic”. Nu un rege a făcut un legământ cu mine – deşi şi acest lucru ar fi ceva; ci Prinţul regilor de pe pământ, Şadai, Domnul Atotputernic, Iehova din veac, veşnicul Elohim, „El a făcut cu mine un legământ veşnic”. Dar ia aminte, este particular ca aplicaţie. „El făcut cu mine un legământ veşnic”. În faptul acesta există multă bucurie pentru orice credincios. Pentru mine nu ar însemna nimic dacă El ar fi făcut pace cu lumea; vreau să ştiu dacă a făcut pace cu mine! Nu e mare lucru că a făcut un legământ; vreau să ştiu dacă a făcut un legământ cu mine. Binecuvântat este faptul că El a făcut un legământ cu mine! Dacă Dumnezeu Duhul Sfânt îmi oferă siguranţă, atunci mântuirea este a mea, inima Lui este a mea, El însuşi este al meu – El este Dumnezeul meu. Legământul acesta are durată veşnică. Un legământ veşnic înseamnă un legământ care nu are început şi nici sfârşit. Cât de plăcut este să ştii printre toate nesiguranţele vieţii, că „temelia tare a Lui Dumnezeu stă nezguduită” (2 Timotei 2:19), şi să ai promisiunea lui Dumnezeu – „nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele” (Psalmi 89:34). Când voi fi pe patul morţii, voi cânta această făgăduinţă împreună cu David, chiar dacă afacerile mele şi membrii familiei nu vor fi în locul pe care-l doreşte inima mea înaintea lui Dumnezeu.

21 DECEMBRIE

Seara

Ţi-am dat haine cusute cu fir şi o încălţăminte de  piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire, şi te-am îmbrăcat în mătase.

Ezechiel 16:10

Iată cât de mare este generozitatea cu care îngrijeşte Domnul de poporul Său. Ei sunt îmbrăcaţi cu veşminte divine, ca să se vadă fiecare atribut în parte şi să se descopere orice frumuseţe cerească. Nu există nici o artă care să se compare cu arta folosită în mântuirea noastră, şi nici o îndemânare care s-o depăşească pe cea folosită în neprihănirea sfinţilor. Îndreptăţirea a angajat scriitori învăţaţi în toate timpurile bisericii, şi va fi temă de admiraţie pentru veşnicii. Dumnezeu a lucrat într-adevăr „într-un mod neobişnuit”. Cu această elaborare sunt amestecate utilitatea şi durabilitatea, comparabile cu o piele de viţel de mare pentru fiinţa noastră. Animalul menţionat aici este necunoscut, dar pielea lui acoperea templul şi din ea se făceau cele mai fine şi trainice încălţări. Neprihănirea care vine prin credinţă în Dumnezeu îndură orice, şi cel care este încălţat cu această încălţăminte cerească traversează deşertul în siguranţă. Poate să păşească chiar peste „lei şi peste năpârci” (Psalmi 91:12). Puritatea şi demnitatea veşmintelor noastre este înfăptuită din inul cel mal subţire. Atunci când îşi sfinţeşte poporul, Domnul îi îmbracă în veşminte preoţeşti albe. Zăpada însăşi nu-i întrece. In ochii oamenilor şi ai îngerilor, ei sunt neasemuit de frumoşi; chiar şi în ochii Domnului sunt fără pată. Îmbrăcămintea regală este delicată şi fină ca mătasea. Nici o cheltuială nu este cruţată, nici o frumuseţe reţinută, nici o strălucire oprită. Şi atunci? Nu există nici o concluzie? Cu siguranţă că simţim recunoştinţă şi exprimăm bucurie. Vino, inimă. Nu refuza cântarea de searlă. Acordează-ţi instrumentele! Atinge-ţi coardele!

Te lasă, suflete, adânc pătruns

De frumuseţea întreitei măreţii!

In armonie, lasă-te condus

Spre laudă, cântare şi iubire.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Luni 21 Decembrie

Şi a fost că, pe când erau ei acolo, sau împlinit zilele ca ea să nască; şi La născut pe Fiul ei cel întâinăscut şi  La înfăşat în scutece şi La culcat în iesle, pentru că  nu era loc pentru ei în han.

 Luca 2.6,7

Luca ne prezintă întotdeauna trăsăturile morale. Prin urmare, avem aici o menţionare foarte instructivă pentru noi, cu privire la faptul că Domnul Isus a fost culcat întro iesle, nu în han, căci nu sa găsit loc pentru El acolo. Domnul slavei, când Sa născut în această lume, a fost culcat în iesle.Ce imagine cu privire la starea lumii! Nu sa găsit loc în ea pentru Cel care era Dumnezeu! Oamenii, potrivit mijloacelor lor, au găsit fiecare loc în han. Cei care aveau bani au putut beneficia de un loc potrivit cu suma pe care erau dispuşi să o plătească. Însă părinţii Domnului erau atât de săraci, încât au fost dispreţuiţi cu totul în acel han. Singurul loc pe care au putut săl găsească pentru Prunc a fost ieslea.Acest lucru însă nu a împiedicat revărsarea harului divin, nici nu a putut afecta în vreun fel gloria divină a Celui care era culcat în iesle. Necredinţa niciodată nu acceptă că Domnul cerului şi al pământului a putut fi născut în astfel de circumstanţe şi întro familie atât de umilă. De fapt, naşterea Lui, suferinţele Sale şi, în final, moartea Sa pe cruce, toate acestea sunt pricini de poticnire pentru necredinţă. Ele însă formează adevărul lui Dumnezeu, singurul adevăr care Îl face cu adevărat cunoscut pe Dumnezeu şi care îl eliberează pe om. Iar cei care îl primesc sunt cei simpli. Harul îi face astfel, în special pe cei smeriţi. El îi poate face simpli şi pe cei mândri, fără îndoială, însă se adresează în special, ca regulă (iar Luca remarcă acest lucru), celor care sunt dispreţuiţi pe pământ, aşa cum a fost Hristos.                                            W. Kelly

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

21 DECEMBRIE

Doamne, fii o Prezenţă într-atâta de însufleţitoare şi înviorătoare în mijlocul nostru astăzi, încât să ne putem bucura pe măsură ce nădejdi noi ale veşniciei se deschid înaintea ochilor noştri când umblăm pe cărările de acum aleTimpului.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

21 Decembrie

“Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune. Când se înmulţesc bunătăţile se înmulţesc şi cei ce le papă; şi ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii”.    

    Eclesiastul 5:10-11.

Cel care adună multe şi nu face bine cu alţii, adună pentru alţii, care pe urmă le risipesc. Şi proverbul spune: “După omul hapsân vine unul risipitor.” Cel care nu face bine cu sine însuşi cum ar putea face cu alţii? Se observă dacă cineva se înduplecă cu greu să cheltuiască pentru ceea ce are el nevoie..Cel hapsân nu se satură niciodată şi în viaţa lui are ca scop să adune cât mai mult. Atunci când stau la masa lui muncitorii casei are impresia că aceştia mănâncă foarte mult şi lucrează foarte puţin şi aceasta îl preocupă zi şi noapte. Datorită lăcomiei nu se gândeşte să facă bine, îşi ascunde banii fiind tot timpul îngrijorat să nu i se fure; se supără dacă cineva primeşte ceva, gândindu-se că i-ar fi prins şi lui bine. Am cunoscut un om care a murit de foame şi după moartea lui s-au găsit douăzeci de mii de franci din aur şi restul averii s-a estimat la şaizeci de mii de franci. Dacă dispunem de ceva să nu ţinem la avere şi să trăim lipsiţi de cele necesare traiului numai pentru ca să nu ne atingem de cele adunate; dar înainte de toate să dăm Domnului partea Lui. Să nu uităm că într-o zi vom muri şi nu vom putea duce nimic cu noi. Făcând mult bine îţi strângi comori pentru veşnicie acolo unde molia şi rugina nu le mistuie şi nici hoţii nu le pot fura.Mântuitorule Îţi mulţumesc că prin Tine am murit lăcomiei şi suntem creaţi pentru fapte bune. Amin.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

21 DECEMBRIE

«Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins si a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine”.»

1ÎMPĂRAŢI 19,7

Unde te va duce această cale? Drag cititor şi frate în credinţa, care citeşti aceste rânduri, vreau să te asigur cu toată bucuria că Domnul a pregătit o răsplată extraordinară pentru cei care-L urmează cu credincioşie. Vino deci repede pe această cale! «Unde?» întrebi tu. La întrebarea ta ne răspunde textul din Apocalipsa 14,4, unde este scris: «urmează pe Miel oriunde merge El». Iţi pot spune cu certitudine unde nu te duce această cale: acolo unde ar vrea carnea ta păcătoasă. Din această cauză te rog acum să verifici, să îţi cercetezi inima şi viaţa: eşti gata şi doreşti să mergi pe calea Mielului oriunde ar duce ea? Nu îţi ascund că umblarea pe o asemenea cale înseamnă renunţarea definitivă la voinţa ta proprie. Singura decizie importantă pentru tine este rămânerea şi umblarea pe calea pe care Domnul a vrut demult să te conducă, dar pe care tu încă nu ai vrut să mergi. Punctul de pornire al drumurilor tale în viaţă a fost până acum propriul tău eu. Dar calea îngustă, calea Domnului porneşte de la Golgota. Acolo te aşteaptă El să porniţi împreună. Trebuie să te întorci acolo unde Mielul crucificat al lui Dumnezeu te aşteaptă, şi anume la Golgota. Numai de la cruce poţi începe călătoria spre cer.

IZVOARE IN DEŞERT

21 Decembrie

Ţara în care a mers, o voi da lui … pentru că a urmat în totul calea Domnului.

(Deuteronom 1:36)

Orice sarcină dificilă care apare pe cărarea ta – orice mai degrabă n-ai face, care ar presupune cel mai mare efort, care ar provoca cea mai mare durere, şi care ar fi cea mai mare luptă – aduce cu ea o binecuvântare. Şi a refuza să faci aceasta indiferent de cât te-ar costa înseamnă să pierzi binecuvântarea.Fiecare porţiune dificilă de drum pe care vezi urmele paşilor Învăţătorului şi pe care El te cheamă să-L urmezi conduce indiscutabil la binecuvântări. Şi sunt binecuvântări pe care nu le vei primi niciodată dacă nu mergi pe cărarea abruptă şi spinoasă.Fiecare câmp de bătaie pe care îl întâlneşti, unde ţi se cere să tragi spada şi să te lupţi cu vrăjmaşul, are posibilitatea victoriei care se va dovedi că este o mare binecuvântare pentru viaţa ta. Şi orice povară grea pe care eşti chemat să o ridici ascunde în ea o taină miraculoasă a puterii. J.R. Miller

Nu pot s-o fac singur;

Valurile se ridică repede şi sus,

Şi ceaţa acoperă totul în jur,

Lumina se duce în sus;

Dar eu ştiu că noi doi

Vom câştiga la sfârşit,

Isus şi cu mine.

 

Fricos, îndărătnic şi slab,

Mă schimb cum se schimbă cerul;

Astăzi atât de plin de râvnă şi de Duh,

Mâine prea slab ca să mai încerc;

Dar El niciodată nu Se dă bătut,

Aşa că noi doi vom câştiga,

Isus şi cu mine.

 

N-aş putea s-o conduc eu însumi,

Barca mea pe marea înfuriată a vieţii;

Este Unul care stă lângă mine,

Care trage şi cârmeşte cu mine.

Şi eu ştiu că noi doi

Vom intra cu bine în port,

Isus şi cu mine.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

 DUMNEZEU LUCREAZĂ ÎN TINE (1)

„Acela care a început în voi aceasta bună lucrare, o va isprăvi”

(Filipeni 1:6)

Când le-a scris credincioşilor din Filipi, Pavel le-a spus că Dumnezeu lucrează în fiecare dintre ei. Ce adevăr extraordinar! El a spus: „mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu” (v. 9-11). Poate spui: „e o poruncă greu de îndeplinit!” Da, însă nu o vei îndeplini niciodată prin puterea voinţei, prin intenţii bune sau prin efort propriu. Trebuie să-L cauţi pe Dumnezeu pentru a primi călăuzire, să asculţi de El în toate privinţele şi să îţi iei puterea de la El. Încercarea de a face tu însuţi ceea ce numai Dumnezeu poate face e ca şi cum ai încerca să te îmbunătăţeşti tu însuţi. Dar acest lucru nu funcţionează. Trebuie să-i încredinţezi lui Dumnezeu sarcina de a te echipa pentru lucrarea la care te-a chemat. Da, şi tu trebuie să-ţi faci partea, dar nu încerca să faci partea lui Dumnezeu! „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18). Care este lucrul care ne schimbă? „Duhul Domnului”. El ia presiunea şi ne eliberează de stresul şi de neliniştea pe care o simţim atât de des când încercăm să ne „schimbăm” singuri.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

21 Decembrie

Estera 2.1-11

Capitolul 2 ne conduce în afara palatului lui Assuerus (Ahaşveroş); aici aflăm de existenţa, în Susa şi în restul imperiului, a unui popor călcat în picioare, în suferinţă, a cărui umilinţă contrastează cu fastul de la curte. Imaginea aceasta este asemănătoare cu cea a lui Lazăr subliniată la masa bogatului (Luca 16.19-21). Aceşti oameni sunt iudeii exilului. Ei se află acolo, departe de patria lor, fără templu, fără jertfe, fără împărat, fără unitate naţională. Ei nu avuseseră pe inimă întoarcerea în ţara părinţilor (Ezra 1.3). Prin urmare, ei par să fi fost uitaţi complet de Domnul, al Cărui nume, remarcabil detaliu, nu este menţionat nici măcar o dată în toată această carte.Pot exista perioade în viaţa noastră când, din cauza propriilor erori, ne pierdem bucuria în Hristos şi încetăm să recunoaştem valoarea sacrificiului Său. Nu El, ci lumea domneşte atunci în inimile noastre. Ce stare dureroasă! Totuşi, ne-a uitat Domnul din această cauză? Cartea Estera, prin analogie, ne va arăta că nu se întâmplă aşa niciodată.La poarta palatului îşi avea locul Mardoheu, un israelit din seminţia lui Beniamin. El a adăpostit-o pe tânăra lui verişoară, Estera, care era orfană, şi a vegheat asupra ei cu devotament, chiar şi după ce a fost aleasă printre candidatele la succesiunea Vastiei (v. 11)

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

21 decembrie

Text: Filipeni 2:1-11

SPIRITUL CRĂCIUNULUI

Să aveți în voi gândul acesta care era si în Cristos Isus.

Filipeni 2:5

Ce este „spiritul de Crăciun?” Este oare festivitatea familială jovială, sunetul binecunoscutelor colinde ce se aud la difuzoarele unui supermagazin supraaglomerat, mulțimea felicitărilor prin care ținem legătura cu prietenii de demult, un pom acoperit cu lumini scânteietoare pierdute într-o mare de pachete strălucitoare, sau sentimentul de voioșie generală pe care-l nutrim în acest anotimp al anului? Acestea sunt lucrurile care se gândesc cei mai mulți atunci când aud expresia „spiritul Crăciunului”. Pentru cel care crede în Cristos, Crăciunul înseamnă mult mai mult.J.I. Packer definește spiritul de Crăciun în cartea sa, Knowing God. Într-un capitol intitulat „Dumnezeu întrupat”, el face următoarea remarcă: „Noi vorbim volubil despre spiritul Crăciunului, rareori înțelegând prin această expresie mai mult decât o bună dispoziție pe care ne-o manifestăm în familie… Ar trebui să însemne reproducerea în viețile oamenilor a caracterului Celui care din pricina noastră a devenit sărac,… spiritul celor care, ca și Stăpânul lor, trăiesc întreaga lor viață după principiul de a se face pe ei înșiși săraci – cheltuind și cheltuindu-se – ca să-i îmbogățească pe semenii lor, dând din timpul lor, consumându-se, îngrijindu-se și având preocuparea de a face bine altora – dar nu numai prietenilor lor – oricare ar fi nevoia”.În Filipeni 2, citim că Fiul lui Dumnezeu a lăsat gloria Sa divină și a devenit slujitorul tău și al meu, făcându-Se asemenea oamenilor și murind pe cruce pentru păcatele noastre. A urma exemplul Lui înseamnă a le sluji altora în umilință, înseamnă a accepta să avem felul de gândire al lui Cristos. Acesta este adevăratul spirit al Crăciunului!                                                                                D.J.D.

Notează-ți numele cuiva de la care nu te aștepți să-ți întoarcă un bine. Cere-I lui Dumnezeu să-ți arate care este lucrul pe care l-ai putea face pentru acea persoană și pe care și Isus l-ar face. Apoi fă lucrul acela.

Egoismul face Crăciunul o povară; dragostea îl face o plăcere.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 21 Decembrie 2015

Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.

Faptele Apostolilor 17.30

2012 – sfârșitul lumii

În 2012 trebuia să fie sfârșitul lumii! De acesta se temeau mulți oameni, căci în acest an se termina calendarul mayașilor, un vechi popor indian din America centrală. Filmul de cinema „2012“ de Roland Emmerich, un specialist pentru filme care prezintă catastrofe, a prezentat acest scenariu în anul 2009 în imagini drastice. Trosnind, se scufundau continente întregi. Dar acum suntem deja în 2015 și toată agitația a fost în zadar.Cine se uită la astfel de filme, stă desigur pe fotoliul de la cinematograf cu cel mai liniștitor sentiment că totul a izvorât doar din fantezia regizorului. Filmul amintit despre sfârșitul lumii sfârșește parțial împăciuitor, în timp ce câțiva oameni sunt salvați cu ajutorul corăbiilor din catastrofele prezentate.Aceasta amintește foarte bine de o catastrofă, despre care se relatează în Biblie. Prin așa-numitul potop, Dumnezeu a șters cu ca. 4.500 de ani în urmă toată viața de pe pământ din cauza răutății omului (Geneza 6 până la 8). Numai familia lui Noe și câteva animale au fost salvate în corabie.

Sursa: Meditații din 14 Calendare biblice, primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s