Jertfirea vieţii naturale

Galateni 5.22Avraam a avut doi fii: unul din roabă şi unul din femeia slobodă.

Galateni 4:22

În acest capitol din Galateni Pavel nu se ocupă de păcat, ci de relaţia dintre viaţa naturală şi cea spirituală. Viaţa naturală trebuie transformată în viaţă spirituală prin jertfă, altfel se va produce o scindare în existenţa noastră.

De ce a rânduit Dumnezeu ca viaţa naturală să fie sacrificată? Dumnezeu n-a rânduit aşa ceva! Aceasta nu este rânduiala lui Dumnezeu, ci voia Sa permisivă. Rânduiala lui Dumnezeu cerea ca viaţa naturală să fie transfonnată în viaţă spirituală prin ascultare; păcatul este cel care a făcut necesară sacrificarea vieţii naturale.Avraam a trebuit să-l jertfească pe Ismael înainte de a-l jertfi pe Isaac. Unii dintre noi încearcă să-I aducă lui Dumnezeu jertfe spirituale înainte de a fi jertfit viaţa naturală. Singurul mod în care Îi putem oferi lui Dumnezeu o jertfă spirituală este prin a ne aduce trupurile ca o jertfă vie. Sfinţirea înseamnă mai mult decât eliberarea de păcat, ea înseamnă ca eu, cel pe care l-a mântuit Dumnezeu, să mă predau în mod deliberat Lui, fiind gata să plătesc preţul, indiferent cât de mare ar fi.Dacă nu sacrificăm viaţa naturală in favoarea vieţii spirituale, viaţa noastră naturală va dispreţui viaţa Fiului lui Dumnezeu din noi şi va produce o permanentă tulburare. Acesta este întotdeauna rezultatul unei naturi spirituale nedisciplinate. Ne merge rău pentru că refuzam cu încăpăţânare să ne disciplinăm fizic, moral sau mental. ..N-am fost disciplinat când eram copil. Dacă este aşa, trebuie să te disciplinezi acum! Dacă n-o faci, îţi vei ruina întreaga viaţă, neputând fi de folos lui Dumnezeu.Dumnezeu nu stă alături de viaţa noastră naturală cât timp noi o cocoloşim; dar când o alungăm în pustie şi o ţinem cu hotărâre în supunere. El va fi alături de ea; va deschide izvoare, va crea oaze şi-Şi va împlini toate promisiunile privitoare la viaţa naturală. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

MANA DE DIMINEAŢĂ

DECEMBRIE 10

“Astfel fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o deplină libertate să intrăm în Locul Preasfânt,… să ne apropiem… cu o deplină siguranţă a credinţei”. EVREI 10:19,22

Ce poziţie avem! Am scăpat de păcat, şi de apăsarea şi învinuirea unui cuget vinovat. Domnul Isus ne-a curăţit deplin şi definitiv. El nu ar fi putut să ne aducă prezenţa Tatălui cu un singur păcat asupra noastră. Domnul Isus a fost ascultător până la moarte, şi aceasta a rezolvat toate lucrurile cu privire la noi, şi dă posibilitate bietului păcătos să poată intra în Locul sfânt. Cu această sfântă libertate pot merge în prezenţa lui Dumnezeu, câtă vreme ştiu că Domnul Isus este acolo, stând la dreapta Tatălui meu, El, viaţa mea! Am o neprihănire desăvârşită în El, o dragoste desăvârşită în El şi un cuget desăvârşit în El şi în virtutea acestor adevăruri scumpe pot să apar înaintea lui Dumnezeu în Locul Preasfânt. Nu pot merge înaintea lui Dumnezeu cu un singur păcat asupra mea; ar fi o nebunie să gândesc că s-ar putea aşa ceva şi o şi mai mare nebunie să încerc să ajung acolo. Un singur păcat neiertat m-ar face cu totul nedemn pentru prezenţa Lui. Sângele lui Hristos m-a curăţit de orice păcat, astfel încât sufletul, în prezenţa lui Dumnezeu, se poate bucura de El. “…Ne bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea” (Rom. 5:11). Domnul Isus slăvit în cer, a trimis pe Mângâietorul ca să ne dea puterea să avem părtăşie cu El. Ce poziţie a luat El împreună cu răscumpăraţii Lui pe pământ! Nici odată, până la înviere, El nu i-a numit pe ucenicii Săi “fraţi”, nici nu le-a spus, până atunci, “Pace vouă!” Avem neprihănirea Lui; avem o arvună, aşteptăm moştenirea. Avem dragostea lui Dumnezeu, ce minunat şi odihnitor este gândul: El este Tatăl Meu! Dragostea cu care a iubit pe Fiul Său mi-a acordat-o şi mie. Locul nostru deci, poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu nu mai este în firea păcătoasă ci este în Domnul Hristos pentru că El a luat locul nostru pe cruce, a îndepărtat păcatele noastre şi a făcut astfel posibilă înfierea noastră de Dumnezeu care acum este Tatăl nostru. Având, prin urmare, o poziţie atât de slăvită în Domnul Isus, să nu uităm că apropierea noastră de El în Locul Preasfânt nu se poate face decât în condiţiile arătate în acelaşi capitol de care ne ocupăm: “cu o inimă curată (adevărată, cinstită şi sinceră) cu o deplină siguranţă a credinţei (adică bizuindu-ne în totul pe Dumnezeu cu o totală încredere în puterea, dragostea şi înţelepciunea Lui), cu inimile curăţite de un cuget rău (vinovat) şi cu trupul spălat cu o apă curată (adică spălarea şi sfinţirea noastră zilnică prin Cuvântul lui Dumnezeu). Duhul Sfânt este legătura vie dintre noi şi Prea iubitul din slavă şi prin această legătură sfinţitoare, suntem transformaţi în chipul Lui în mod progresiv “din slavă în slavă”, “până vom ajunge toţi la cunoştinţa deplină a Fiului lui Dumnezeu… la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos” (Ef. 4:13).

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

10 DECEMBRIE

«De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!» PLÂNGERILE LUI IEREMIA 3, 39

Există numai un singur pas între plângere şi cârtire. Este extraordinar de trist când, ca şi credincioşi, ne plângem când ni se întâmplă ceva şi apoi imediat cârtim. Prin plângerile noastre negăm nişte principii foarte clare din Sfânta Scriptură, cum ar fi de exemplu cel enunţat în Romani 8,28: «ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu» sau cel din 2 Corinteni 4,17: «Căci întristările noastre uşoare de o clipă …». Când însă vei începe să vezi binecuvântarea din viaţa ta care s-a născut din aparentele «catastrofe», mulţumirea îţi va curge realmente de pe buze. Noi Îl rugăm pe Domnul Isus să lase râuri de apă vie să curgă din viaţa noastră, dar în acelaşi timp nu suntem deloc dispuşi să acceptăm că albia prin care aceste izvoare curg trebuie să fie mai lată şi săpată mai adânc. Situaţia dificilă în care te afli se va transforma cu siguranţă în râuri de binecuvântare dacă vei începe să-I mulţumeşti Domnului din inimă. Dacă acum traversezi o perioadă grea, precis aceasta va fi urmată de o evoluţie, de o maturizare a persoanei tale duhovniceşti. Din acest motiv învaţă să trăieşti cuvântul Sfintei Scripturi: «Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Cristos» (Efes. 5,20).

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

10 DECEMBRIE

Doamne, în dimineaţa asta în mintea mea se îngrămădesc o mulţime de lucruri mărunte şi actuale şi le aduc direct în prezenţa Ta. In înţelepciunea Ta, spune: ”Linişte! Fără gură!” şi fie ca vieţile noastre ordonate să mărturisească despre frumuseţea liniştii Tale.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

10 Decembrie

“Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu L-a dat celor care ascultă de El”. Fapte.5:32.

Dumnezeu ne dă Duhul Său prin har. Dar nu-L dă acelora care spun că nu pot sau nu vor să asculte de El. Dar cel care s-a hotărât să trăiască în mod plăcut lui Dumnezeu, acela primeşte Duhul lui Dumezeu. Unii spun: “Trebuie să aştept până când Dumnezeu vrea să-mi dea Duhul Său”, Dumnezeu doreşte încă astăzi. Nu este nimeni care n-ar putea să se împace cu Dumnezeu. Orice neascultare şi fărădelege a fiecărui om a fost plătită. Plătită cu desăvârşire. Dar sunt mulţi care încă nu au primit aceasta. Doresc mai întâi să devină mai buni. Susţin că trebuie curăţată mai întâi inima, pentrucă Mântuitorul nu intră într-o inimă necurată. Ascultaţi aici! Poporul lui Israel în Egipt a trebuit să consume mielul noaptea şi nu peste zi. Mântuitorul S-a născut noaptea într-o iesle. Nu i s-a pregătit o cameră împodobită. S-a născut în iesle lângă oi şi măgari. “Căci legea duhului de viaţă în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii”. Isus trebuie să ne curăţească inima de păcate. Noi nu putem face aceasta. Suntem la fel de incapabili s-o facem, cum nu se poate spăla un morman de gunoi. Oricât ne-am strădui ar fi o privelişte groaznică. Şi eu m-am străduit mult timp să scap prin puteri proprii de mânie, ceartă şi neînţelegeri. Dar nu am reuşit, aşa cum nimeni nu poate scăpa de aceasta. Cel care are credinţă şi spune că este necesar să păcătuieşti până la moarte şi să mori ca şi păcătos, nu poate ajunge niciodată la naşterea din nou, ca să aibă parte de o viaţă din Dumnezeu. Dar dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice vină. Astfel suntem spălaţi şi avem mărturia prin Duhul că suntem copiii lui Dumnezeu.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

10 DECEMBRIE

Dimineaţa

Astfel vom fi întotdeauna cu Domnul. 1 Tesaloniceni 4:17

Cele mai plăcute vizite ale lui Christos sunt scurte şi trecătoare. Ochii noştri Il văd o clipă, şi ne bucurăm „cu O bucurie negrăită si strălucită” (1 Petru 1:8); dar peste puţin timp nu Îl mai vedem, fiindcă Prea Iubitul nostru pleacă de la noi. Ca un cerb sau o căprioară, El trece peste munţi. Pleacă spre câmpurile de mirodenii şi nu se mai hrăneşte printre crini.

Dacă primim azi binecuvântare

Şi pacea celui de păcat iertat

Ziua de mâine este însă schimbătoare

Şi poate aduce groaza celui vinovat.

O, cât de plăcut va fi timpul când nu Îl vom mai privi de la distanţă, ci faţă în faţă! Când nu va mai fi ca un călător care rămâne peste noapte, ci ca un prieten care ne primeşte pe vecie în inima gloriei Sale! Nu Îl vom vedea pentru un timp, ci

În veşnicii de veşnicii nemăsurate

Privi-vom frumuseţea slavei Sale

Ne vom iubi Mântuitorul pe dreptate

Uimiţi de-atâta bunătate şi răbdare,

În cer nu vor fi întreruperi cauzate de păcat. Ochii noştri nu vor mai plânge, şi nici o problemă pământească nu ne va împiedica gândurile fericite. Nu va exista nimic care să ne oprească din contemplarea Soarelui Neprihănirii. O, dacă este atât de bine să-L vedem câte puţin, cât de minunat va fi să privim faţa Sa binecuvântată în veac de veac, fără nici un nor care să ne întunece, fără nici un vaiet de oboseală sau durere! Binecuvântată zi, când vei răsări! Vino, Soare al Neprihănirii! Bucuriile lumii tangibile ne pot părăsi oricând, fiindcă au nevoie de îmbunătăţiri. Dacă a muri înseamnă a intra într-o neîntreruptă tovărăşie cu Isus, atunci moartea este un câştig, şi picătura ei moartă este înghiţită de marea victoriei.

10 DECEMBRIE

Seara

Domnul i-a deschis inima. Fapte 16:14

Sunt multe puncte de interes în convertirea Lidiei. S-a întâmplat în împrejurări providenţiale. Ea era „vânzătoare de purpură” (Fapte 16:4) în oraşul Tiatira, totuşi, chiar la timp pentru a-l auzi pe Pavel, o găsim la Filipi. Providenţa, mâna dreaptă a harului, a condus-o la locul potrivit. In plus, harul i-a pregătit sufletul pentru binecuvântare – harul care pregătea un alt har. Ea nu Îl cunoştea pe Mântuitorul dar, ca femeie evreică,ea cunoştea multe adevăruri care au fost ca nişte trepte spre cunoaşterea Lui Isus. Convertirea ei a avut loc în momentul în care a folosit mijloacele harului. In Sabat, s-a rugat atunci când se ruga de obicei, şi rugăciunea ei a fost auzită. Nu neglijaţi niciodată mijloacele harului. Dumnezeu ne poate binecuvânta şi atunci când nu ne aflăm în casa Sa, dar avem mari motive să sperăm că ne binecuvântează şi mai mult atunci când suntem în părtăşie cu sfinţii Săi. Observă cuvintele „Domnul i-a deschis inima”. Ea nu şi-a deschis singură inima. Rugăciunile ei nu au putut să o facă; nici măcar Pavel nu a făcut-o. Ca să primim lucrurile care ne aduc pace cu Dumnezeu, însuşi Domnul trebuie să ne deschidă inimile. Numai El poate pune cheia în uşă, ca să o deschidă şi să-şi câştige intrarea. El este Stăpânul şi Făcătorul inimii. Prima dovadă a inimii deschise a fost ascultarea. Imediat ce a crezut în Isus, Lidia a fost botezată. Este un semn de umilinţă şi zdrobire a inimii să vezi un copil al Lui Dumnezeu gata să asculte o poruncă care nu este esenţiala” pentru mântuirea lui; să nu se simtă obligat de teama de condamnare, ci să facă o faptă de ascultare şi părtăşie cu Mântuitorul. Următoarea dovadă a fost iubirea, manifestată în fapte de bunătate faţă de apostoli. Dragostea faţă de sfinţi a fost întotdeauna un semn al adevăratei convertiri. Cei care nu fac nimic pentru Christos sau biserica Sa nu oferă dovada unei inimi „deschise”. Doamne, dă-mi o inimă întotdeauna deschisă.

IZVOARE IN DEŞERT

10 Decembrie

Dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră,
care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.

Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.

(2 Corinteni 1:6-7)

Există oameni în cercul tău de prieteni la care mergi în mod natural când treci prin încercări şi necazuri – oameni care întotdeauna par să spună exact cuvintele potrivite şi care îţi dau tocmai sfatul pe care îl doreai atât de mult? Dacă da, poate nu realizezi ce preţ mare au plătit ca să devină atât de pricepuţi la legarea rănilor tale deschise şi la ştergerea lacrimilor tale. Şi totuşi dacă ar fi să cercetezi trecutul lor, ai afla că au suferit mai mult decât marea majoritate a oamenilor.Ei au urmărit firul de argint de care atârna lampa vieţii lor deşirându-se încet. Au văzut vasul de aur al bucuriei spart la picioarele lor, şi conţinutul lui risipit. Au experimentat valuri furioase, recolte veştejite, şi întuneric ziua în amiaza mare, dar toate acestea au fost necesare ca să-i transforme în infirmiere, medici şi slujitori ai altora.Cutiile cu mirodenii din Orient pot fi o povară pentru vapor şi vin încet, dar odată ce sosesc aerul se umple de mirosul lor plăcut. În acelaşi fel, suferinţa este chinuitoare şi greu de suportat, dar imediat dedesubtul ei se ascunde disciplina, cunoaşterea şi posibilităţi nelimitate. Fiecare din acestea nu doar ne întăresc şi ne maturizează, dar totodată ne echipează ca să-i ajutăm pe alţii. Aşa că nu te îngrijora şi nu strânge din dinţi, aşteptând pur şi simplu cu o hotărâre încăpăţânată să treacă suferinţa. Mai degrabă, fii hotărât să obţii tot ce poţi din ea, atât pentru tine cât şi pentru binele celor din jurul tău, după voia lui Dumnezeu. selectat

Odată am auzit o cântare dulce,

Care umplea aerul dimineţii,

Răsunând în desăvârşirea ei binecuvântată,

Ca o rugăciune tandră şi stăruitoare;

Şi am căutat să găsesc cântăreţul,

De unde lua naştere minunata cântare;

Şi am găsit o pasăre, grav rănită,

Străpunsă de un spin crud.

Am văzut un suflet întristat,

În timp ce-şi strângea aripile cu durere,

Dăruind speranţă, şi bucurie şi fericire

Care să binecuvânteze o lume înlăcrimată

Şi am ştiut că o viaţă plină de bunătate,

S-a născut din durere şi necaz,

Şi că un suflet lovit cânta,

Cu inima străpunsă de un spin.

Ţi s-a spus de Cineva care te-a iubit,

De un Mântuitor răstignit,

Ţi s-a spus de cuiele care L-au pironit,

Şi de o suliţă care I-a străpuns coasta;

Ţi s-a spus de o biciuire crudă,

De un Mântuitor care a suferit batjocura,

Şi a murit pentru mântuirea ta,

Cu fruntea străpunsă de spini.

Tu „nu eşti mai presus de Învăţătorul tău“.

Vrei să cânţi un refren plăcut?

Şi harul Său va fi suficient,

Când inima ta va fi străpunsă de durere.

Vrei să trăieşti ca să-i binecuvântezi pe cei iubiţi de El,

Cu toate că viaţa ta este lovită şi sfâşiată,

Ca pasărea care cânta atât de dulce,

Cu inima străpunsă de un spin?

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Joi 10 Decembrie

Şi nu vă conformaţi veacului acestuia, ci fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, cea bună şi plăcută şi desăvârşită.

Romani 12.2

Cum pot cunoaşte voia lui Dumnezeu? (2)

Trebuie să înţelegem că acest aspect nu este intermitent. Dumnezeul nostru ne poate îndruma să facem diferite lucrări în diferite momente, însă nu va exista niciodată un timp de relaxare. Am văzut că verbul „să aduceţi“, dinversetul 1, înseamnă o devotare pentru tot restul vieţii; versetul 2 ne spune cum putem face acest lucru zi după zi. Lumea are o direcţie şi un scop cu totul diferite de cele ale creştinului. De fapt, mai‑marii ei L‑au răstignit pe Domnul Isus, a Cărui hrană a fost aceea de a face voia Celui care Îl trimisese. Astăzi, tehnologia facilitează intrarea în contact cu ideile şi cu valorile lumii, astfel încât există un real pericol ca gândurile şi intenţiile inimilor noastre să fie modelate de acestea, mai mult ca niciodată. Nu trebuie să permitem să se întâmple aşa ceva, căci, în felul acesta, nu vom cunoaşte niciodată voia lui Dumnezeu.Avem nevoie ca mintea noastră să fie transformată zilnic, prin citirea Scripturii şi prin punerea gândurilor noastre sub puterea şi sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă vom face aşa, ele vor îmbiba mintea noastră, iar viaţa noastră va fi transformată – dinăuntru în afară, aşa cum se transformă omizile în fluturi. Vom gândi, vom vorbi şi vom acţiona din ce în ce mai mult ca Domnul Isus. Nu numai că vom cunoaşte, ci vom pune în practică voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Cuvintele „jertfă“, în versetul 1, şi „minte“, în versetul 2, sunt la singular. Îndemnul lui Pavel este personal, însă nu este un îndemn elitist, adresat doar câtorva dintre creştini. A cunoaşte şi a face voia lui Dumnezeu trebuie să fie exerciţiul spiritual al tuturor credincioşilor şi, în consecinţă, un răspuns la marea Lui dragoste faţă de noi. Apostolul scrie în altă parte: „Pentru că Dumnezeu este Cel care lucrează în voi şi voinţa şi înfăptuirea, după buna Sa plăcere“ (Filipeni 2.13). S. Attwood

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

10 Decembrie

DUMNEZEU ESTE ALIATUL NOSTRU

Dar, dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi. Exod 23.22

Domnul Cristos trebuie să fie recunoscut ca Domn şi ascultat în mijlocul poporului Său. El este locţiitorul lui Dumnezeu şi vorbeşte în Numele Tatălui, şi noi trebuie să ascultăm în totul şi îndată toate poruncile Sale. Dacă nu îndeplinim această rânduială, pierdem făgăduinţa.Ce binecuvântare nespus de mare se găseşte într-o ascultare deplină! Dumnezeu face cu poporul Său un legământ de luptă şi de apărare. El îi binecuvântează pe aceia care ne binecuvântează pe noi şi blestemă pe acei care ne blestemă pe noi. Dumnezeu este cu toată inima şi cu tot sufletul cu ai Săi; El este prieten cu ei în toate împrejurările prin care trec ei. Ce ocrotire presupune această făgăduinţă! Noi nu trebuie să ne ocupăm de vrăjmaşii noştri, fiindcă ştim că, dacă ei ni se împotrivesc, ei devin vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ia asupra Lui apărarea noastră, noi n-avem decât să îi lăsăm în seama Lui pe vrăjmaşii noştri.Atâta timp cât sunt în joc interesele noastre personale, nu vom avea vrăjmaşi; dar de îndată ce sunt ameninţate adevărul şi dreptatea, noi luăm armele şi pornim la luptă. În acest război sfânt, noi suntem aliaţii Dumnezeului celui veşnic şi, dacă noi ascultăm în totul de Domnul nostru Isus, El îşi va desfăşura puterea Sa spre binele nostru. Aşadar să nu ne temem de oameni.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

10 DECEMBRIE

În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis: Pace vouă! loan 20,19.

Ziua întâi a săptămânii, este ziua învierii Domnului, ziua în care s-a propovăduit lucrarea cea mare că moartea a fost biruită, căpetenia acestei lumi a fost judecată, fiecare credincios prin credinţă primeşte viaţa veşnică prin har. Era tot în această zi, cea dintâi a săptămânii, când Domnul S-a apropiat de cei doi ucenici care au mers spre Emaus şi le-a deschis Scripturile. Pe când se înnoptase, la invitaţia lor El a intrat la ei şi L-au recunoscut la frângerea pâini (Luca 24). În seara aceleiaşi zile pe când ucenicii erau adunaţi, Isus a stat în mijlocul lor şi i-a salutat cu pacea pe care El a făcut-o pentru ei şi le-a însuflat Duhul vieţii. După o săptămână, în ziua întâi a săptămânii Îl găsim pe Isus iarăşi în mijlocul ucenicilor. El îl convinge pe Toma de învierea Sa (loan 20). Era tot ziua întâi a săptămânii când ucenicii au fost laolaltă şi Duhul Sfânt S-a coborât ca să locuiască şi să fie în mijlocul lor totdeauna (Fapte 2). În prima zi a săptămânii primii creştini se adunau ca să frângă pâinea (Fapte 20).In felul acesta prima zi a săptămânii este foarte importantă şi sfântă, aceasta înseamnă că e pusă deoparte prin învierea glorioasă a Domnului, prin binecuvântata Sa prezenţă în mijlocul alor Săi, prin coborârea sfântă a Duhului Sfânt şi prin strângerea laolaltă a apostolilor şi a primilor creştini special pentru frângerea pâinii.Oare e greu de înţeles prin aceste câteva exemple ale Sfintei Scripturi cum şi în ce fel trebuie să se preocupe creştinii duminica?„Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo.”

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

10 decembrie

Text: Psalmul 66:1-12

MUZICĂ ATUNCI când BATE VÎNTUL

Am trecut prin foc şi prin apă; dar Tu ne-ai scos

şi ne-ai dat belşug. Psalmul 66:12

Am citit despre un baron german care a întins în paralel mai multe fire de sârmă între cele două turnuri ale castelului. Făcând lucrul acesta, el a sperat să poată construi o uriaşă harpă eoliană – un instrument muzical care scoate un sunet minunat atunci când aerul întretaie corzile ei.La început nu a auzit nimic, fiindcă nu bătea vântul. Curând însă, a început să bată o briză uşoară şi el a început să audă muzica stinsă a harpei. Dar sunetele cele mai armonioase nu s-au auzit până când puternicele şi vijelioasele vânturi de iarnă nu au izbit în fire. Atunci o muzică glorioasă umplea spaţiul dintre cele doua turnuri şi valea de dedesubt. Cele mai frumoase sunete se năşteau pe timp de furtună.Ceva similar se poate întâmpla şi în vieţile noastre. Deseori găsim că atunci când furtunile necazului şi ale împotrivirii bat cel mai tare, noi beneficiem cel mai mult de harul şi de îndurarea lui Dumnezeu. Dacă aceste dificultăţi n-ar „lovi deloc în corzile” vieţii noastre, Dumnezeu nu ar avea prilejul să ne arate biruinţa pe care numai El ne-o poate da.Te-ai zbătut vreodată să înţelegi de ce ţi se întâmpla lucruri rele? Te-ai săturat de furtunile vieţii? Nu te mai zbate ci lasă-L pe Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri, să producă în viaţa ta calităţi asemănătoare cu cele pe care le-a avut Cristos. încercările şi dificultăţile te pot aduce la o stare de maturitate, iar vânturile de împotrivire creează muzică în viaţa ta prin care să-L slăveşti pe Dumnezeu şi care să fie o binecuvântare pentru alţii. P.R.V.

De n-am fi cunoscut furtuna,

N-am fi ştiut nici pacea niciodată

Ce ne-o dă Isus întotdeauna

Şi liniştea pe marea zbuciumată. Roberts

Cei care-L binecuvântează pe Dumnezeu în încercările lor vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu prin ele.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

10 Decembrie

Neemia 8.13-18; 9.1-4

Tot aşa va fi Cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod (literal: gol)” spune Domnul (Is. 55.11). Promisiunea aceasta se împlineşte aici. Potrivit instrucţiunilor divine, poporul, sub conduce­rea căpeteniilor, celebrează sărbătoarea Corturilor cu o splendoare mai mare chiar decât a celor mai impresio­nante zile ale lui Solomon. Prea ocupaţi de odihna pre­zentă, israeliţii uitaseră de Cel care avea să vină, şi acest pericol ne pândeşte şi pe noi. Dar acum, când slăbiciunea şi ruina sunt atât de evidente, ochii li se îndreaptă mai uşor asupra bucuriei împărăţiei viitoare, iar caracterul de străini (locuirea în corturi) este mai bine realizat. Pe noi, creştinii, situaţia de ruină prezentă trebuie să ne deter­mine să ne recunoaştem mai mult ca oricând caracterul de străini şi să ne ajute să ne aţintim gândurile la bucuria împărăţiei care vine. La începutul capitolului 9, scena se schimbă complet. Fiii lui Israel se strâng din nou într-o zi fixată. De data aceasta, scopul strângerii este măr­turisirea păcatelor lor. Există oare şi în vieţile noastre de credincioşi momente particulare când avem de făcut bilanţul acţiunilor nepotrivite şi de a ne smeri? Unii cred că există motive să practicăm această punere în ordine în fiecare sâmbătă seara; alţii, la sfârşitul fiecărei zile. Nici unii nu au dreptate. Judecata de sine este o acţiune continuă. Este necesar s-o îndeplinim de fiecare dată când Duhul Sfânt ne face conştienţi de păcat.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

10 DECEMBRIE. CUM SĂ REALIZEZI LUCRURI MĂREŢE (4)

Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău” (Neemia 1:11)

Trebuie să-i ceri lui Dumnezeu un plan. De ce? Deoarece singurul plan pe care El îl va binecuvânta este planul dat de El. Nu toate ideile bune sunt neapărat idei de la Dumnezeu. Biblia spune: „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte” (Proverbe 19:21). De unde ştii că planurile tale sunt în concordanţă cu voia lui Dumnezeu, mai ales când dai peste oprelişti şi împotriviri? Pe două căi: 1) Este ca un foc interior. Ieremia a spus: „în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot” (Ieremia 20:9). Când Dumnezeu pune în tine o dorinţă arzătoare, El te va ajuta să te ridici mai presus de împrejurările care te înconjoară. Vei descoperi că eşti atras, condus, călăuzit şi dedicat. Poate nu totdeauna vei putea să le dai explicaţii celorlalţi, dar vei ştii în lăuntrul tău că eşti în voia lui Dumnezeu. 2) Dumnezeu îţi va arăta calea pe care trebuie s-o urmezi. „Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi” (Isaia 42:16). Să remarcăm cuvintele „cărări neştiute … întuneric … locuri strâmbe”, dar nu te simţi împiedicat sau descurajat de ele. În schimb, aşteaptă-te să le întâlneşti! David a spus: „Domnul va sfârşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci” (Psalmul 138:8). Dumnezeul lui David este şi Dumnezeul tău – El nu a schimbat nici un cuvânt din această promisiune!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 10 Decembrie 2015

 Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic …

Psalmul 56.4

Încrederea unui copil

În anul 1989 în Armenia a avut loc un puternic cutremur de pământ. În urma acestei catastrofe şi-au pierdut viaţa mii de oameni. Imediat după cutremur, un tată care a supravieţuit, s-a îndreptat spre şcoala unde se afla fiul său. El promisese fiului că va fi mereu alături de el. Când ajunse la şcoală, tatăl observă că totul era aproape una cu pământul. El nu a disperat, ci s-a apucat să sape printre dărâmături. Lumea încerca să-l oprească spunându-i că este prea târziu. Împotriva tuturor opreliştilor, tatăl a continuat să-şi caute fiul. După vreo 38 de ore de muncă, continua să-şi strige fiul. Deodată veni şi răspunsul: „Tată, sunt aici!“. Scăpase ca prin minune, deoarece plafonul formase cu peretele lateral un triunghi salvator. „Le-am spus colegilor de clasă să nu se înspăimânte, fiindcă dacă tu trăieşti, vei veni să mă salvezi, şi împreună cu mine îi vei salva şi pe ei. Ştiam că nu vei uita promisiunea făcută!“De multe ori nu înţelegem toate lucrurile care se întâmplă în vieţile noastre. Omenirea se aseamănă tot mai mult cu un oraş, care oricând poate să fie cutremurat din temelii. Dar şi viaţa fiecărui individ se aseamănă cu un astfel de oraş. Dumnezeu are un plan cu fiecare. Între „dărâmăturile“ pricinuite de neascultarea noastră, Mântuitorul ne caută şi vrea să ne salveze. Ne-am pus deja încrederea în El sau mai şovăim?

Sursa:  Meditații din 14 Calendare primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s