CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

Creatie si Cuvânt1 DECEMBRIE

 ÎNGRIJEŞTE-TE DE CEI SĂRMANI!

Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac”

(Psalmul 41:1)

Una dintre cele mai obişnuite scuze de-a nu dărui pentru cei aflaţi în nevoi este următoarea: „Eu am trudit pentru ceea ce am; şi ei ar trebui să facă la fel”. Este adevărat că Biblia ne învaţă că dacă nu vrem să muncim, nu avem dreptul să fim sprijiniţi (2 Tesaloniceni 3:10).

Dar ştiai că: 1) Şase milioane de copii sub cinci ani mor de foame în fiecare an? 2) Unul din şapte oameni se culcă flămând în fiecare seară? 3) Primii trei cei mai bogaţi oameni din lume au împreună o avere mai mare decât produsul intern brut adunat a patruzeci şi opt de state care sunt cele mai sărace din lume? Generalul Booth, care a fondat Armata Salvării, a spus: „Cum putem noi să-l convingem pe un om că Dumnezeu îl iubeşte când îi îngheaţă picioarele de frig?” Dacă nu primeşti răspuns la rugăciunile tale, iată la ce ar trebui să te gândeşti. Evreii au postit şi s-au rugat, iar apoi s-au plâns că Dumnezeu nu le ascultă rugăciunile. Atunci El le-a spus: „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” (Isaia 58:6-9). Când te îngrijeşti de cei sărmani, Domnul promite că „în ziua nenorocirii… te izbăveşte” (Psalmul 41:1) – iar lucrul acesta este sigur.

2 DECEMBRIE. CAUTĂ SĂ TE ASEMENI CU HRISTOS!

La aceasta aţi fost chemaţi … să călcaţi pe urmele Lui”

(1 Petru 2:21)

La creaţie, Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Genesa 1:26). Din acest verset înţelegem că intenţia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi a fost să reflectăm chipul Său, caracterul Său, planurile Sale, gândurile Sale şi căile Sale. Dacă doreşti să ştii cum arată toate acestea, analizează viaţa lui Hristos. Pavel a spus: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea” (Coloseni 1:15). Aşadar, scopul tău suprem, mai ales dacă doreşti să fii folosit de Dumnezeu, trebuie să fie asemănarea cu Hristos. Asta înseamnă că trebuie să te străduieşti să te confrunţi cu toate situaţiile aşa cum a făcut-o El şi să te porţi cu oamenii aşa cum ar face-o El. Petru scrie: „la aceasta aţi fost chemaţi (ceva ce nu se poate separa de chemarea voastră); fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui”. Domnul Isus este exemplul tău în următoarele trei privinţe: 1) Suferinţa. Când a fost batjocorit, în loc să se răzbune, El a răspuns prin dragoste, răbdare şi bunătate. 2) Slujirea. El s-a aplecat ca să spele picioarele ucenicilor Săi, după care le-a spus: „şi voi să faceţi cum am făcut Eu … robul nu este mai mare decât domnul său” (Ioan 13:15-17). 3) Supunerea. El a spus: „nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30). Iată care e vestea cea bună: Dumnezeu va lucra mai departe în tine – negreşit; El şi-a luat acest angajament – acela de a te modela până acolo că, în fiecare împrejurare a vieţii, vei acţiona în acelaşi fel ca Domnul Isus. Vrei?

3 DECEMBRIE. AŞA LUCREAZĂ DUMNEZEU (1)

Iată că acum este vremea potrivită” (2 Corinteni 6:2)

Pilda vindecării ologului din naştere este plină de învăţături. În următoarele zile, ne vom apleca asupra lor: 1) El se afla într-o împrejurare de dorit, dar nu se bucura de ea. „Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă” ca să ceară de milă” (Faptele Apostolilor 3:2). Când ai o problemă ce persistă cu încăpăţânare, chiar dacă te afli într-o situaţie de dorit, nu te poţi bucura de ea. 2) El se afla la doi paşi de răspuns. Însă nu putea ajunge la el. El stătea în fiecare zi la poarta Templului, privindu-i pe ceilalţi cum intrau şi primeau binecuvântarea. Din cauza stării sale, însă, legea lui Moise nu-i dădea voie să facă la fel. Eşti şi tu într-o situaţie similară astăzi – în biserică, dar fără a putea primi ceea ce are Dumnezeu pentru tine? Poate cânţi cântări, te rogi şi asculţi predici, dar vechea ta problemă persistă? 3) Când a sosit clipa izbăvirii, el a avut nevoie de ajutor ca să se poată bucura de ea. „Petru i-a zis: „…în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus” (Faptele Apostolilor 3:6-7). Omul acesta nu a avut nici un motiv să creadă că ziua aceea avea să fie diferită de celelalte. El nu ştia că Dumnezeu a însemnat-o în calendarul Său ca fiind ziua izbăvirii lui. Aceasta ar putea fi ziua ta! „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat” (2 Corinteni 6:2). „Vremea potrivită” pentru tine este acum. Dar ea nu va veni până când nu-ţi vei recunoaşte nevoia de Dumnezeu şi până nu vei fi gata să primeşti ajutorul Său. Asta înseamnă să-ţi păstrezi o credinţă puternica, să ai inima deschisă şi să te încrezi în promisiunile lui Dumnezeu pentru situaţia în care te găseşti.

4 DECEMBRIE. AŞA LUCREAZĂ DUMNEZEU (2)

Un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului… ca să ceară” (Faptele Apostolilor 3:2)

Biblia spune: „când a văzut pe Petru şi pe Ioan … le-a cerut milostenie … Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată … dintr-o săritură a fost în picioare, şi a început să umble” (v. 3-8). Această povestire te duce cu gândul la trei întrebări: 1) Care este slăbiciunea ta? E important să ştii, fiindcă un handicap dintr-un anumit domeniu te poate paraliza în altele. În afara lipsei puterii din glezne, acest om era „normal”, însă această neputinţă l-a împiedicat să ducă o viaţă fericită. Toţi avem lupte în vieţile noastre. „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească” (1 Corinteni 10:13). 2) Cum te raportezi la slăbiciunea ta? Acest om se afla la poarta Templului pentru a cerşi. Tu de ce te găseşti acolo? Trebuie să ştii lucrul acesta, întrucât poţi să te ridici şi să mergi mai departe. Refuză să rămâi blocat acolo; ridică-te şi spune: „poate asta sunt acum, dar prin harul lui Dumnezeu nu voi rămâne aşa!” 3) Care sunt aşteptările tale? Un suport care să te ajute să trăieşti mai departe cu problema ta? Un mijloc de a evita să faci ceea ce e necesar pentru a te întrema? Acest om căuta milostenie, nu vindecare. Dar milostenia nu te va repune pe picioare, în plus, când concentrarea ta se limitează la ceea ce pot face alţii pentru tine, poţi pierde ceea ce poate Dumnezeu să facă pentru tine. Prin puterea lui Dumnezeu, acest om s-a ridicat şi a umblat – la fel poţi face şi tu.

5 DECEMBRIE. AŞA LUCREAZĂ DUMNEZEU (3)

L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus”

(Faptele Apostolilor 3:7)

Câteva observaţii importante: 1) Petru i-a dat voie lui Dumnezeu să-i schimbe planurile. „Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea” (v. 1). Este rugăciunea importantă? Da, cea mai importantă! Dar poţi să fii atât de prins în activităţile bisericii încât să-i treci cu vederea pe cei suferinzi care stau pe treptele bisericii. Trebuie să fii sensibil la nevoile oamenilor, să stai la dispoziţia lui Dumnezeu şi să fii dispus să-ţi schimbi planurile cât ai bate din palme. 2) Petru a folosit Numele care este mai mare decât orice problemă. „În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, … umblă!” (v. 6). Şi aşa a fost! Pavel scrie: „în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi… şi orice limbă să mărturisească … că Isus Hristos este Domnul” (Filipeni 2:10-11). Tu spui: ce poate fi într-un nume? În cazul acesta – totul! La auzul Numelui lui Isus se-nfioară dracii, este iertat păcatul, sunt vindecate boli şi sunt desfiinţate viciile încăpăţânate. 3) Petru a făcut mai mult decât să rostească o simplă rugăciune: el a întins o mână de ajutor. „L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele; dintr-o săritură a fost în picioare, şi a început să umble”. Astăzi suntem înconjuraţi de oameni care au nevoie de ajutor pentru a se pune pe picioare spiritual, emoţional, fizic şi financiar. Du-te la ei cu dragoste şi ridică-i! Ei nu au nevoie de sprijinul tău pentru tot restul vieţii lor, ci au nevoie de o mână care să-i ridice – şi de prezentarea Celui care are putere şi aşteaptă să le împlinească nevoile. Dumnezeu l-a folosit pe Petru pentru a-i aduce acestui om izbăvirea şi El te poate folosi şi pe tine. Dar trebuie să fii pregătit.

6 DECEMBRIE. DĂ-I LUI DUMNEZEU „PRIMELE ROADE” DIN TIMPUL TĂU

Voi cere … cele dintâi roade din darurile voastre” (Ezechiel 20:40)

În Vechiul Testament, prima parte a recoltei trebuia oferită lui Dumnezeu în semn de mulţumire. Aşadar, când Dumnezeu spune: „Voi cere … cele dintâi roade din darurile voastre”, înseamnă că în loc să-l faci loc în agenda ta, trebuie să-i acorzi primul loc. Să remarcăm: El doreşte „cele dintâi roade”, nu resturile. Un învăţător biblic a spus-o astfel: „M-am deprins să-mi încep fiecare zi dăruindu-i lui Dumnezeu cele dintâi roade din timpul meu. Mi-am dat seama că nu voi face faţă zilei care mă aşteaptă dacă nu mă duc la Tron să-mi salut Regele. Deci, în fiecare dimineaţă îmi fac o cafea şi de obicei, cât sunt încă în pijama, petrec cu Dumnezeu atâta timp cât trebuie ca să simt că pot să mă comport aşa cum se cuvine şi să umblu în roada Duhului întreaga zi. Am învăţat să folosesc cea mai bună parte a zilei dându-i lui Dumnezeu cea mai bună parte a inimii mele. Faptul că îi ofer lui Dumnezeu primele clipe ale dimineţii mă ajută să-mi aranjez priorităţile pentru restul zilei. Nu folosi acest timp cu Dumnezeu pentru a medita la problemele tale … ci pregăteşte-ţi inima după cum a spus psalmistul: „Tu eşti Dumnezeul meu!” Soarta mea este în mâna Ta” (Psalmul 31:14-15). Să remarcăm cuvintele „soarta mea este în mâna Ta”. Fiecare zi ne va aduce clipe de bucurie, clipe de încercare, clipe de provocare şi clipe de ispită. De aceea trebuie să te rogi: „Doamne, eu depind de Tine în fiecare moment al zilei. Vreau ca vorbele mele, atitudinile mele, deciziile mele şi faptele mele să-ţi aducă Ţie slavă”. Amin?

7 DECEMBRIE. CUM SĂ REALIZEZI LUCRURI MĂREŢE (1)

Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns” (Neemia 1:4)

În ciuda împrejurărilor şi a duşmanilor înverşunaţi, Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului în doar cincizeci şi două de zile (Neemia 6:15) A fost o realizare incredibilă! El nici măcar nu era constructor; ci era chelner la palatul regelui Artaxerxe, un monarh păgân. Robert Goddard scrie: „E greu să spui ce e imposibil, căci visul de ieri este speranţa zilei de astăzi şi realitatea zilei de mâine”. Deci înainte să spui: „nu se poate face” sau „nu am calificarea necesară”, analizează istoria lui Neemia. De fapt, asta vom face noi în următoarele câteva zile. Prima lecţie pe care o învăţăm este aceasta: trebuie să găseşti o nevoie care să-ţi mişte inima. „Ei mi-au răspuns: „… zidurile Ierusalimului sunt dărâmate, şi porţile sunt arse de foc.” Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor” (v. 3-4). Pentru ce a postit şi s-a rugat Neemia? „Dă astăzi izbândă robului Tău” (v. 11). Când găseşti o nevoie care te mişcă până la lacrimi şi care te face să spui: „trebuie să fac ceva în această privinţă!” sunt şanse ca Dumnezeu să te cheme să faci ceva. Poate eşti lider asemenea lui Neemia sau poate eşti ca şi unul dintre cei ce l-au urmat şi l-au ajutat. Oricine ai fi, când Dumnezeu îţi mişcă inima, El te cheamă să te implici şi să acţionezi. Dacă eşti dispus să spui „da!”, El îţi va pune la dispoziţie resursele cerului. Când inima ta spune: „pentru asta m-am născut”, înseamnă că ţi-ai găsit scopul vieţii.

8 DECEMBRIE. CUM SĂ REALIZEZI LUCRURI MĂREŢE (2)

Dacă găseşte cu cale împăratul, şi dacă robul tău îi este plăcut” (Neemia 2:5)

Roagă-te să fii plăcut înaintea oamenilor care trebuie. Când studiezi vieţile oamenilor de succes, vei descoperi că ei au avut o viziune, răbdare, hotărâre, caracter şi talent. Vei mai descoperi încă un lucru care funcţionează – să fii pe placul oamenilor. Anumite uşi închise se vor deschide când te apropii de ele prin credinţă, iar anumite uşi nu se vor deschide decât cu ajutorul oamenilor potriviţi. Atunci ai nevoie de favoarea celorlalţi! Alex Haley, autorul cărţii „Rădăcini”, avea în biroul său un tablou. Era al unei ţestoase care stătea în vârful unui stâlp înalt de doi metri, iar titlul spunea: „Fii sigur că nu a ajuns acolo singură!”. Neemia a avut nevoie o armată care să-l apere şi de resurse cu care să construiască. Aşa că s-a rugat, după care s-a înfăţişat înaintea singurului om care îi putea da cele necesare: regele. El a spus: „Dacă găseşte cu cale împăratul, şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou”. Şi regele l-a ascultat. Putem învăţa o lecţie importantă de aici: când inima ta este gata să promoveze Împărăţia lui Dumnezeu, El îţi va pune la dispoziţie „resurse împărăteşti”. Dar ai grijă, ajutorul nu-ţi va veni mereu de la oamenii de la care te aştepţi sau de la cei ce sunt de-acord cu tine şi nici măcar de la cei care îţi sunt pe plac. Dumnezeu foloseşte un rege păgân pentru a-l ajuta pe Neemia şi o văduvă săracă pentru a-l hrăni pe profetul Ilie. Nu-i dicta lui Dumnezeu pe cine poate El folosi şi pe cine nu. Roagă-te să fii pe placul lui Dumnezeu, al oamenilor, şi acceptă ajutorul sub orice formă ţi-l trimite El, cu mulţumiri.

9 DECEMBRIE. CUM SĂ REALIZEZI LUCRURI MĂREŢE (3)

Ei au zis: „Să ne sculăm, şi să zidim!” Şi s-au întărit în această hotărâre bună” (Neemia 2:18)

Se spune că dintre toţi cei ce au vise, numai unul din zece şi-l va împlini. De ce? Pentru că ceilalţi nouă nici nu au pornit în acea direcţie! Pentru a intra în Ţara promisă, Israelul a trebuit să treacă râul Iordan când acesta era la cote maxime şi le-a fost frică. Dar Dumnezeu a spus: „Când veţi păşi în apă, apa se va da la o parte” (vezi Iosua 3). Aşa s-a şi întâmplat, iar ei şi-au împlinit destinul. Aşadar, ce mai aştepţi? 1) Condiţii perfecte? Nu le vei găsi niciodată. „Cine se uită după vânt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera” (Ecleziastul 11:4). O versiune a Bibliei spune: „Dacă aştepţi condiţii perfecte, nu vei ajunge să faci nimic”. Poate spui: „Aştept ca Dumnezeu să facă primul pas”. Te-ai gândit vreodată că poate El aşteaptă ca tu să faci primul pas? 2) Ca toată lumea să fie de acord cu tine? Când David şi-a anunţat intenţia de a se lupta cu Goliat, fratele său mai mare, Eliab, general în armata lui Saul, i-a spus să se întoarcă acasă, întrucât îşi făcea de ruşine familia. Dar David a refuzat să fie trimis la plimbare sau să fie dispreţuit; în schimb, s-a dus şi şi-a apărat armata. Cu ajutorul lui Dumnezeu, şi tu poţi face la fel! 3) Până te simţi „calificat”? Dumnezeu nu-i cheamă întotdeauna pe cei calificaţi, ci îi califică pe cei chemaţi. Indiferent de educaţia ta, de naţionalitate sau sex, Dumnezeu te poate folosi. Oliver Wendell Holmes s-a apucat să studieze limba greacă la optzeci de ani. Când un prieten l-a întrebat despre motiv, el a răspuns: „Ca să fiu sincer, acum ori niciodată!” Pentru că Neemia a dorit să înceapă, Dumnezeu i-a făcut parte de un final glorios. El va face acelaşi lucru şi pentru tine. Aşadar, ce mai aştepţi? Pune-te pe treabă!

10 DECEMBRIE. CUM SĂ REALIZEZI LUCRURI MĂREŢE (4)

Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău” (Neemia 1:11)

Trebuie să-i ceri lui Dumnezeu un plan. De ce? Deoarece singurul plan pe care El îl va binecuvânta este planul dat de El. Nu toate ideile bune sunt neapărat idei de la Dumnezeu. Biblia spune: „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte” (Proverbe 19:21). De unde ştii că planurile tale sunt în concordanţă cu voia lui Dumnezeu, mai ales când dai peste oprelişti şi împotriviri? Pe două căi: 1) Este ca un foc interior. Ieremia a spus: „în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot” (Ieremia 20:9). Când Dumnezeu pune în tine o dorinţă arzătoare, El te va ajuta să te ridici mai presus de împrejurările care te înconjoară. Vei descoperi că eşti atras, condus, călăuzit şi dedicat. Poate nu totdeauna vei putea să le dai explicaţii celorlalţi, dar vei ştii în lăuntrul tău că eşti în voia lui Dumnezeu. 2) Dumnezeu îţi va arăta calea pe care trebuie s-o urmezi. „Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi” (Isaia 42:16). Să remarcăm cuvintele „cărări neştiute … întuneric … locuri strâmbe”, dar nu te simţi împiedicat sau descurajat de ele. În schimb, aşteaptă-te să le întâlneşti! David a spus: „Domnul va sfârşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci” (Psalmul 138:8). Dumnezeul lui David este şi Dumnezeul tău – El nu a schimbat nici un cuvânt din această promisiune!

11 DECEMBRIE. CUM SĂ REALIZEZI LUCRURI MĂREŢE (5)

Cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma” (Neemia 4:17)

Ştii tu oare cum a reconstruit echipa lui Neemia zidurile Ierusalimului? Cu o sabie într-o mână şi cu o mistrie în cealaltă. De ce este important acest aspect? Deoarece chiar dacă Dumnezeu îţi descoperă un plan, sunt şanse să trebuiască să te lupţi pentru el. Nu toţi vor ca tu să reuşeşti. De fapt, unii vor face tot ce le stă în putinţă ca să te împiedice. În astfel de situaţii trebuie să-ţi reaminteşti mereu că Dumnezeu ţi-a dat planul, că El este de partea ta şi dacă eşti dispus să perseverezi, vei izbândi. Dumnezeu ţi-o garantează! Ascultă ce spuneau duşmanii lui Neemia despre el: „În ea era scris: „… Se zice că tu vei ajunge împăratul lor, şi că ai pus chiar prooroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului” (Neemia 6:6-7). Neemia a trebuit să învingă ameninţările şi intimidările. El a scris: „îşi puseseră de gând să-mi facă rău. Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta” (Neemia 6:2-3). Fiecare minut alocat criticilor tăi înseamnă timp pierdut de la misiunea pe care ţi-a încredinţat-o Dumnezeu. Nu te coborî la nivelul lor! Nu ceea ce spun potrivnicii tăi contează; ci ceea ce-ţi spui ţie însuţi după ce ei au terminat de vorbit. „[Neemia] le-a răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda … dar voi, n-aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim” (Neemia 2:20). Asta înseamnă să ai atitudinea unui învingător.

12 DECEMBRIE. ATITUDINEA CONTEAZĂ

Amaţia a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inima care nu era în totul dată Lui”(2 Cronici 25:2)

Împăratul Amaţia a făcut tot ce trebuia, dar nu din toată inima. Şi tu poţi face ceea ce e bine, însă fără a fi binecuvântat. De ce? Fiindcă ai făcut lucrul acela cu o atitudine greşită. Să luăm, de exemplu, subiectul dărniciei. Apostolul Pavel scrie: „cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.” „Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre”. În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu” (2 Corinteni 9:6-11). Să remarcăm două lucruri: 1) Nivelul dărniciei tale va determina nivelul de binecuvântare pe care-l vei primi tu, din partea lui Dumnezeu. 2) Atitudinea ta când dăruieşti determină abundenţa răsplătirii. Aşa că, atunci când „te hotărăşti în inima ta cât să dăruieşti”, pune la socoteală bunătatea lui Dumnezeu faţă de tine, gândeşte-te cât ar trebui să dai şi fă-o cu o inimă plină de bucurie. Atitudinea contează!

13 DECEMBRIE. FII PREGĂTIT!

Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi”

(Proverbe 14:24)

Biblia spune: „Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi”. Aşa că, nu renunţa la învăţat. Cunoaşterea a explodat în majoritatea domeniilor şi dacă nu ţii pasul, vei rămâne în urmă. Faptul că repeţi la nesfârşit aceleaşi lecţii înseamnă că nu ai învăţat destul. Studiază-i pe cei ce au reuşit în domeniul în care şi tu îţi doreşti să reuşeşti pentru a şti ce să faci şi ce să nu faci. Amiralul american Hyman Rickover a spus: „învaţă din greşelile altora; nu vei trăi atât de mult încât să le faci pe toate tu însuţi”. Aşadar: 1) Respectă-i pe cei care au experienţă si sunt mai specializaţi decât tine!. În loc să te îndepărtezi de ei, stai în apropierea lor. Biblia spune: „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10). Toţi ne luptăm în anumite domenii; ai grijă ca nu cumva nesiguranţa ta să fie interpretată greşit drept aroganţă. 2) Fii un ascultător atent! Nu încerca să-i impresionezi pe oameni încercând să le fii egal din punct de vedere intelectual. Dacă participi la o discuţie care te intimidează, pune întrebări, discută numai despre ceea ce ştii, ascultă cu atenţie şi data viitoare când vă întâlniţi vei fi deja cu o treaptă mai sus. 3) Cu cât te pregăteşti mai temeinic, cu atât mai multe oportunităţi vei avea. Nu te duce la un curs decât dacă ţi-ai făcut tema. Când Dumnezeu începe să te înalţe, pregăteşte-ţi discursul, îmbrăcămintea, dar şi mintea. Consultă un prieten de nădejde care înţelege unde ai ajuns şi încotro trebuie să te îndrepţi. Dacă nu găseşti un astfel de prieten, documentează-te până înţelegi lucrurile de bază. „Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mânia lui” (Proverbe 14:35). Cu cât eşti mai pregătit, cu atât mai multe uşi îţi va deschide Dumnezeu.

14 DECEMBRIE. VICTORIA PE CÂMPUL DE LUPTĂ (1)

Sufere împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos” (2 Timotei 2:3)

Prin mântuire te înrolezi în slujirea lui Hristos, Regele regilor. Luptele Lui devin luptele tale şi strategiile Lui devin strategiile tale. Nimeni nu este scutit; participi „până la capăt”. Satana ţi-a declarat război şi asta înseamnă „cucereşte, căci altfel vei fi cucerit”. El te va ataca pe trei fronturi. Să ne uităm la fiecare dintre ele. Mai întâi, atacul din partea lumii. Ai avut vreodată senzaţia că „nu corespunzi”? Nici nu trebuie! „Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu” (Iacov 4:4). Linia de separare a fost trasată; în acest război nu există coabitare paşnică. Ce înseamnă „lumesc?” Nu înseamnă să fii în lume, ci să te asemeni cu lumea. Nu înseamnă să trăieşti în lume, ci să asimilezi valorile ei egoiste, moralitatea ei „relativă” şi atitudinile ei faţă de cauza Sa, faţă de Cuvântul Său şi faţă de poporul Său. Setea lumii după putere, după popularitate şi după auto-promovare contrazice principiile Scripturii. „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este … să ne păzim neîntinaţi de lume” (Iacov 1:27). Domnul Isus ne-a spus să evităm şi să ne păzim de obsesia lumii după lucruri materiale şi de frica ei de-a nu avea suficient pentru a ne împlini nevoile (Matei 6:25-34). Noi suntem chemaţi să fim „sare” şi „lumină” (Matei 5:13-14). Tu trebuie să fii cel ce influenţează pe alţii, nu cel influenţat. Când lumea nu te vede deosebit faţă de ea, lumina ta s-a stins şi sarea ta şi-a pierdut gustul.

15 DECEMBRIE. VICTORIA PE CÂMPUL DE LUPTĂ (2)

Nu purtaţi grijă de firea pământească” (Romani 13:14)

Atacul din partea firii pământeşti. Cel mai vulnerabil punct al tău este „firea pământească”, care te împinge la satisfacerea nevoilor proprii. Mottoul ei este: „totul se învârte în jurul meu!” De la început şi până la sfârşit ea „caută să fie pe locul întâi”, dorind ca de fiecare dată să fie „prima pe listă”. Acesta este aspectul genetic al firii pământeşti. Ea nu poate fi mântuită, sfinţită sau spiritualizată, întrucât „ce este născut din carne, este carne” (Ioan 3:6) şi nimic mai mult. „Firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi” (Galateni 5:17). Aşadar, cum îţi poţi controla „firea”? 1) Făcând o alegere. „Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi” (Iosua 24:15). În timpul Războiului Civil din America, mii de Yanchei şi soldaţi ai Confederaţiei au fost ucişi de „focuri prieteneşti”. De ce? Pentru că le lipseau uniformele prin care să transmită de partea cui erau. Afirmă limpede de partea cui eşti şi fă în aşa fel încât cei din jurul tău s-o ştie. 2) Ţine fire pământească la post negru. În vreme de război, generalii îşi îndreaptă o mare parte a atenţiei înspre detonarea podurilor, autostrăzilor şi căilor ferate pentru a priva duşmanul de proviziile vitale de care are nevoie pentru a câştiga. Firea ta pământească nu te poate controla dacă îi tai căile prin care se aprovizionează. „Nu purtaţi grijă de firea pământească, ca să-i treziţi poftele” (Romani 13:14). 3) Păstrează o comunicare regulată cu „Centrul” de comandă. Nici măcar soldaţii bine instruiţi şi dotaţi cu cel mai performant echipament şi nici cei mai buni ofiţeri nu pot obţine victoria când este întreruptă comunicarea cu baza. Aşa că, stai conectat: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri” (Efeseni 6:18).

16 DECEMBRIE. VICTORIA PE CÂMPUL DE LUPTĂ (3)

Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4)

Atacul din partea Satanei. Noi, fie ridiculizăm puterea Satanei, fie o exagerăm, dar fiecare variantă produce neplăceri! Prima te face să te simţi vulnerabil; cea de-a doua creează în tine o teamă nefondată. Înţelegerea căilor Satanei – şi a armelor tale – te echipează pentru a putea ţine piept atacurilor lui şi a-i putea rezista. Cum se poate lucrul acesta? 1) Înţelegând că Dumnezeu a nimicit efectiv puterea Satanei prin victoria lui Hristos la cruce. „A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce” (Coloseni 2:15). Încercarea Satanei de a-l distruge pe Domnul Isus a dat greş şi a dus la o înfrângere glorioasă care te ajută să-ţi sărbătoreşti victoria în Hristos! 2) înţelegând că ..Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume”. Nici o putere nu este mai mare decât Duhul lui Dumnezeu care locuieşte în tine. Dacă rămâi în Hristos, Satana nu poate pune stăpânire pe tine şi nu te poate cuceri. De ce? Fiindcă pentru aceasta ar trebui să-l învingă pe Hristos! 3) înţelegând că tu îl poţi învinge pe Satana întrucât Isus v-a dat „putere să călcaţi… peste toată puterea vrăjmaşului” (Luca 10:19). Infractorul trebuie să se supună poliţistului deoarece acesta a fost investit şi este susţinut în totalitate de autoritatea guvernului. Aşadar, atunci când te bazezi pe autoritatea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu în Hristos, Satana nu mai are de ales; el trebuie să respecte limitele pe care le pui împotriva lui. El nu-ţi poate face nimic fără acordul tău, iar tu nu trebuie să i-l da, deoarece diavolul speră ca tu să nu-ţi dai seama niciodată de lucrul acesta.

17 DECEMBRIE. ADU SCHIMBAREA !

Prin credinţă Noe … a făcut un chivot ca să-şi scape casa” (Evrei 11:7)

Din istoria lui Noe învăţăm că: 1) Poţi schimba ceva din familia ta. „Prin credinţă Noe … a făcut un chivot ca să-şi scape casa”. Hotărârea lui Noe nu i-a adus beneficii numai lui, ci prin ea şi-a salvat întreaga casă. Au fost nevoie de mulţi ani, dar a făcut-o. Prin harul lui Dumnezeu şi tu îţi poţi câştiga familia pentru Hristos. 2) Poţi schimba generaţiile viitoare. Noe nu numai că a supravieţuit potopului, dar Dumnezeu l-a folosit pentru a repopula pământul. Ce chemare! Ce impact! Ce moştenire! „Domnul îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui” (2 Cronici 16:9). Dumnezeu caută oameni care să intre în parteneriat cu El pentru a-Şi duce la îndeplinire planul Lui pe pământ. Pentru a te califica trebuie: a) Să fii dispus să te deosebeşti de mulţime. Noe a crezut în viziunea sa când nimeni altcineva nu a crezut. Cei ce produc schimbări sunt diferiţi. Nu te lăsa intimidat de lucrul acesta, b) Să nu te temi să faci ceva pentru prima oară. Nu lăsa ca vorbele „nimeni nu a mai făcut aşa ceva vreodată” să te împiedice să-L asculţi pe Dumnezeu. Probabil oamenii i-au spus lui Noe: „Nu plouă. Cui îi trebuie o barcă?” Dar s-au înşelat şi Noe a avut dreptate, c) Să înduri puhoiul pentru a vedea curcubeul. Aşa că ia atitudine şi crede-L pe Dumnezeu pentru ceea ce a promis că-ţi va face (Ieremia 1:12). 3) Poţi aduce o schimbare la orice vârstă. Nu te desconsidera din cauza vârstei. Noe avea cinci sute de ani când a început să predice şi să construiască arca. Viaţa nu se sfârşeşte până nu spune Dumnezeu.

18 DECEMBRIE. DACĂ POŢI, FĂ-O AZI !

Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da măine!” (Proverbe 3:28)

Biblia spune: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci. Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când ai de unde să dai” (v. 27-28). Amânarea este înşelătoare. Nu ne gândim la ea ca la o neascultare fiindcă intenţia noastră este să-l ascultăm pe Dumnezeu. Doar că avem de gând să ascultăm … când avem mai mulţi bani, când nu suntem aşa de strâmtoraţi, când se termină concediul, când copiii au terminat studiile, etc. Când Dumnezeu îţi oferă o mărire a binecuvântării, El analizează ceea ce ai deja. De exemplu, nu are rost să-L rogi să-ţi dea mai mulţi bani ca să-i binecuvântezi pe alţii, dacă tu nu-i binecuvântezi pe oameni cu ceea ce ţi-a dat deja. Poate spui: „Momentan nu am cine ştie ce”. Nu e vorba doar de bani. Poţi să spui o vorbă încurajatoare, poţi dărui o oră din timpul tău sau te poţi abate de la programul tău zilnic pentru a ajuta un om sărman? Când Dumnezeu îţi spune să faci ceva, El doreşte să te apuci de treabă conform programului Său, nu al tău. „Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” Altuia i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne” i-a răspuns el „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.” Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.” Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.” Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9:58-62). Rezultatul ascultării cu întârziere înseamnă oportunitate ratată. Aşa că, dacă poţi s-o faci, fă-o astăzi!

19 DECEMBRIE. OCUPĂ-ŢI LOCUL ÎN FAMILIE!

Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi” (Psalmul 68:6)

Trăirea în familia lui Dumnezeu poate fi plină de provocări. Pentru a te bucura şi a-ţi împlini rolul ca membru al familiei, trebuie să înţelegi trei lucruri: 1) Care îţi sunt drepturile. Când te-ai încrezut în Hristos, ca Mântuitor al tău, ai devenit membru al familiei răscumpărate a lui Dumnezeu (Ioan 3:3-6). Asta înseamnă că ai dreptul să fii acceptat, iubit, ocrotit, respectat, ajutat, instruit, echipat şi răsplătit. Indiferent de greşelile tale din trecut, Dumnezeu îţi garantează aceste drepturi, aşa că îmbrăţişează-le şi bucură-te de ele. 2) Care sunt regulile casei. Fără îndreptarul legii, se ajunge la anarhie. La fel este şi în familie. Îţi poţi imagina ce s-ar putea întâmpla dacă copiii ar face regulile în casă? Familia lui Dumnezeu nu este o democraţie. Regulile Lui nu se supun la vot. Dumnezeu a stabilit nişte principii neschimbătoare în Cuvântul Său, şi ele garantează binecuvântarea Lui. „De … veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării” (Isaia 1:19). 3) Care ne sunt responsabilităţile unii fată de alţii. Tu eşti chemat să-ţi accepţi, să-ţi iubeşti şi să-ţi ajuţi fraţii şi surorile chiar dacă eşti egoist, imatur, critic şi iresponsabil. Nu uita că familia lui Dumnezeu se află încă „în construcţie”, dar e mult mai bună decât oricare altă alternativă! Tu trebuie să participi la viaţa obişnuită a familiei şi la activităţile ei. Credincioşii din biserica primară se întâlneau „în fiecare zi” (Faptele Apostolilor 2:46); prin urmare, ei au supravieţuit tuturor încercărilor Satanei de a-i distruge. Aşadar, susţine viaţa şi misiunea bisericii tale, care este acum familia ta, prin zeciuială, prin darurile tale şi prin timpul tău. Nu aştepta numai să primeşti; „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7).

20 DECEMBRIE. ÎNVAŢĂ DEPRINDEREA!

Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13)

Există o boală spirituală împotriva căreia trebuie să fii vaccinat – împietrirea atitudinilor. Este o boală care te face să crezi că părerea ta este singura corectă. Câtă vreme viaţa este de partea ta, te simţi bine, dar când situaţia se schimbă, mergi înainte, de la un obstacol la altul, lovit şi rănit, până când, frustrat, capitulezi. Apoi începi să dai vina pe alţii, pe viaţă, pe diavol sau pe Dumnezeu. Poate credinţa ta este bine-intenţionată, dar credinţa fără flexibilitate e doar o credinţă care abia mai mocneşte! Vâslaşii experimentaţi de caiac ştiu să realizeze „învârtirea eschimoşilor”. Este o tehnică prin care te poţi învârti 360 de grade sub apă şi să ieşi la suprafaţă fără să te îneci. Este şi strategia folosită de Pavel pentru a învinge provocările cu care s-a confruntat în viaţă. „Ştiu să trăiesc smerit” (v. 12). El nu a dobândit această abilitate în mod natural, nu a învăţat-o la un seminar despre flexibilitate şi nu a primit-o de la un guru. Ci a învăţat-o la şcoala dură a răbdării, a perseverenţei, a smereniei, a renunţării de sine, a dedicării şi a încrederii în Dumnezeu. Prin urmare, el a acceptat persecuţia, foamea, sărăcia, închisoarea şi executarea, nerenunţând niciodată, şi totuşi demonstrând cum să te „bucuri totdeauna în Domnul” (Filipeni 4:4). Credinţa intră în coliziune cu realitatea, se pleacă şi rezistă până când apare victoria. E ca un copac ce se îndoaie pe timp de furtună, după care stă iarăşi drept. „M-am deprins … Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:12-14). Aşa că, învaţă deprinderea!

21 DECEMBRIE. DUMNEZEU LUCREAZĂ ÎN TINE (1)

Acela care a început în voi aceasta bună lucrare, o va isprăvi” (Filipeni 1:6)

Când le-a scris credincioşilor din Filipi, Pavel le-a spus că Dumnezeu lucrează în fiecare dintre ei. Ce adevăr extraordinar! El a spus: „mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu” (v. 9-11). Poate spui: „e o poruncă greu de îndeplinit!” Da, însă nu o vei îndeplini niciodată prin puterea voinţei, prin intenţii bune sau prin efort propriu. Trebuie să-L cauţi pe Dumnezeu pentru a primi călăuzire, să asculţi de El în toate privinţele şi să îţi iei puterea de la El. Încercarea de a face tu însuţi ceea ce numai Dumnezeu poate face e ca şi cum ai încerca să te îmbunătăţeşti tu însuţi. Dar acest lucru nu funcţionează. Trebuie să-i încredinţezi lui Dumnezeu sarcina de a te echipa pentru lucrarea la care te-a chemat. Da, şi tu trebuie să-ţi faci partea, dar nu încerca să faci partea lui Dumnezeu! „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18). Care este lucrul care ne schimbă? „Duhul Domnului”. El ia presiunea şi ne eliberează de stresul şi de neliniştea pe care o simţim atât de des când încercăm să ne „schimbăm” singuri.

22 DECEMBRIE. DUMNEZEU LUCREAZĂ ÎN TINE (2)

Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13)

Biblia spune: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea”. Noi avem tendinţa de a lăsa o mie şi unu de lucruri să-l scoată pe Dumnezeu din vieţile noastre, aşa că, El a pus în inimile noastre, dorinţa de a căuta voia Lui. Când doreşti să citeşti Biblia, Dumnezeu e Cel ce te îndeamnă s-o faci. Când doreşti să te rogi, Dumnezeu e Cel ce te împinge s-o faci. Când doreşti să dăruieşti, Dumnezeu e Cel ce te motivează s-o faci. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” (Ioan 15:5-7). Să remarcăm cuvântul „a rămâne”; el semnifică a trăi şi a-şi avea domiciliul. Aşadar, când trăieşti în relaţie strânsă cu Hristos, dorinţele care se nasc în tine sunt dorinţe pe care El le poate împlini. Când simţi că Dumnezeu a pus în inima ta anumite dorinţe, e important să te rogi şi să ceri acele lucruri. Atunci când nu eşti sigur dacă ele vin sau nu de la Dumnezeu, roagă-te: „Doamne, cred că Tu ai pus în inima mea această dorinţă, aşa că Te rog ca tu s-o împlineşti. Aş putea, însă, să fiu fericit şi fără ea, fiindcă sunt fericit cu Tine. Tu eşti cel ce hotărăşte”. Ai ajuns la un astfel de punct în relaţia ta cu Dumnezeu?

23 DECEMBRIE. SĂ ŞTII PENTRU CE LUPŢI

Alerg spre ţintă, pentru premiu” (Filipeni 3:14)

Cel mai sărac om din lume nu este acela care nu are bani, ci acela care nu are o viziune de la Dumnezeu. Viziunea necesită credinţă – şi concentrare. Dacă nu înţelegi care sunt lucrurile pentru care merită să te lupţi, rişti: 1) Să duci bătăliile greşite. 2) Să te lupţi la momentul nepotrivit. 3) Să te lupţi când nu ar trebui să te implici. 4) Să te lupţi pentru că trebuie să câştigi pentru a te simţi în largul tău. 5) Să te lupţi chiar dacă lupta este deja pierdută, dar mândria nu te lasă să accepţi. Cel mai important lucru este să rămâi concentrat asupra scopului pe care ţi l-a dat Dumnezeu. John Mason spune: „Destinul amânat este încântarea diavolului”. Dacă Satana nu te poate înfrânge pe faţă, el va încerca să-ţi distragă atenţia cu lucruri neînsemnate sau să te descalifice făcându-te să faci alegeri greşite. În oricare dintre situaţii, el câştigă şi tu pierzi. Doar pentru că un lucru este bun nu înseamnă că e bun pentru tine. Când programul tău este plin de ceea ce ţi-a dat Dumnezeu să faci, învaţă să spui „nu” la tot restul. Odată ce reuşeşti s-o faci, te eliberezi de aşteptările altora şi de nevoia de a fi aprobat. Ţine cont şi de faptul că „nu”, nu înseamnă „niciodată”; adesea, înseamnă „nu acum”. Când încerci să faci prea multe lucruri odată, devii mediocru la toate şi eficient la nimic. Când încerci să te lupţi pe toate fronturile, te epuizezi şi nu mai reuşeşti să dobândeşti victoria în ceea ce contează. A duce o luptă fără miză e ca şi cum ai turna apă pe o cocioabă în flăcări – dacă nu e în joc viaţa cuiva, probabil nu merită s-o faci. Aşa că, păstrează-ţi energia pentru situaţiile care au o cauză cerească.

24 DECEMBRIE. CĂUTĂNDU-L PE DUMNEZEU (1)

Nişte magi… au întrebat: „Unde este…?” (Matei 2:1-2)

Să remarcăm două lucruri cu privire la magi: 1) Ce erau ei? Nişte astrologi. Iudeii considerau astrologia ca fiind un fals faţă de profeţii. Ai grijă; există semeni de-ai noştri cu al cărui stil de viaţă nu eşti de acord, dar care îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate. Aşa că, fii blând când ai de-a face cu ei. Filozofii greci din Atena aveau un panteon de zei. Oare Pavel a fost şocat sau dezarmat? Nu! El i-a lăudat pentru faptul că doreau să-l caute pe Dumnezeu, adăugând: „nu este departe de fiecare din noi” (Faptele Apostolilor 17:27). Nu trage concluzii pripite şi nu-i eticheta pe oameni. În ochii lui Dumnezeu fiecare buruiană este un potenţial trandafir şi fiecare persoană înfrântă este un potenţial câştigător. Ar trebui să te bucuri pentru asta! 2) Ce distantă mare au parcurs. Ei şi-au părăsit familiile şi confortul căminelor pentru a călători mii de kilometri ca să-L găsească pe Isus. Călătoria a durat doi ani dus-întors şi destinaţia lor a fost un sat evreiesc în care au găsit nişte oameni simpli. Între timp, liderii care aveau acces la profeţiile despre naşterea lui Hristos nu şi-au irosit timpul şi efortul pentru a le verifica. Deseori este citat versetul 11 din Ieremia 29: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde”. Să nu ne oprim, însă, aici, ci să citim mai departe: „Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (v. 12-13). Julie Carro a scris: „Precum odinioară şi acum înţelepţii caută faţa Domnului ca să-i dăruiască inimile lor, mai preţioase decât valoarea argintului şi a aurului”. Cât de departe eşti tu dispus să mergi pentru a-L căuta pe Dumnezeu?

25 DECEMBRIE. CĂUTÂNDU-L PE DUMNEZEU (2)

Au văzut Pruncul… şi I s-au închinat” (Matei 2:11)

Să remarcăm încă două lucruri despre magi: 1) Cum i-a călăuzit Dumnezeu. „Steaua pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat” (v. 9-11). Nu-L limita niciodată pe Dumnezeu. Nici nu-L închide într-o experienţă personală pe care ai avut-o în trecut, când El te-a călăuzit într-un anume fel. Dacă Dumnezeu poate pune în mişcare o stea, El poate aranja fiecare împrejurare în favoarea ta. De unde au aflat magii despre naşterea lui Hristos? Poate din alinierea unor planete sau din studierea profeţiilor Vechiului Testament. Nu ştim. Un lucru, însă, e sigur: ei îl căutau pe Dumnezeu şi acesta trebuie să fie punctul de pornire pentru noi toţi. 2) Cum i-a ocrotit Dumnezeu. Irod nu s-a bucurat la auzul veştii aduse de aceşti magi. El a fost mânios pe bună dreptate. Gândeşte-te puţin: dacă a fost gata să ucidă toţi băieţii evrei sub vârsta de doi ani pentru a ajunge la Isus, care erau şansele ca aceşti magi să plece cu viaţă din acel oraş? Nu prea mari – până când a intervenit Dumnezeu! „Au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum” (v. 12). Diavolul este real, dar noi nu trebuie să ne temem, deoarece Domnul Isus l-a învins deja. Cel mai important lucru este acesta: când inima ta a pornit în căutarea lui Dumnezeu, El te va ocroti şi te va răsplăti.

26 DECEMBRIE. „ŞI TU, FRATELE MEU?” (1)

Tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine” (Psalmul 55:13)

Nici un pumnal nu loveşte aşa de adânc precum lovitura trădării. Poate te identifici cu situaţia lui David. E strigătul unei inimi rănite, o rugăciune disperată după eliberare. El este copleşit şi cutremurat până în străfundul fiinţei sale. Dacă ar fi fost un duşman, „ar suferi” (v. 12). Dar a fost vorba de „fratele de cruce şi de prietenul lui”. „Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!” (v. 13-14). A fost o pastilă amară pe care a fost nevoit s-o înghită – prietenul său de suflet, ultimul pe care l-ar fi suspectat, persoana căreia i-a încredinţat cele mai adânci secrete, un frate de credinţă şi un părtaş cu el în închinare! Nu e de mirare că i s-a frânt inima. El se afla în postura de a fi ameninţat din cauza unui prieten care a încălcat legământul. „Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legământul. Gura lor este dulce ca smântână, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar când ies ele din gură, sunt nişte săbii” (v. 20-21). Cum trece David peste această durere? Făcând aceste trei lucruri: 1) O acceptă. El îşi verbalizează emoţiile prin care trece. 2) Vorbeşte cu Dumnezeu despre ea. În loc să mimeze curajul, el îi împărtăşeşte durerea lui Dumnezeu. „Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu” (v. 17). 3) El încredinţează situaţia în mâinile lui Dumnezeu. „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (v. 22). Astăzi, fă şi tu aceste trei lucruri şi vei fi încurajat.

27 DECEMBRIE. „ŞI TU, FRATELE MEU?” (2) |

Dumnezeu va auzi, şi-i va smeri” (Psalmul 55:19)

David a apelat la cea mai înaltă autoritate. În loc să discute cu alţii despre inima lui îndurerată, el şi-a înălţat durerea şi dezamăgirea spre Dumnezeu, stabilindu-şi trei momente de rugăciune pe zi (Psalmul 55:17). În timpul acestor conversaţii cu Dumnezeu, David a ales să transfere asupra Lui responsabilitatea vindecării inimii sale. Înconjurat de duşmani şi aflându-se în pericol de moarte, el a ştiu că Dumnezeu îi va smeri pe duşmanii săi şi îi va garanta siguranţa. Când apelezi la lume – dând curs emoţiilor în loc să-ţi înnoieşti mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 12:2) – calea ta va fi plină de eşecuri şi regrete, Iată ce se va întâmpla: 1) Îţi vei diminua puterea credinţei. Cu cât îţi reaminteşti mai des durerile, cu atât mai mult îţi va slăbi credinţa. 2) Îţi vei distruge capacitatea de a lucra cu alţii. Suspiciunea şi neîncrederea te va împiedica să te raportezi în mod sănătos la ceilalţi. 3) Nu vei fi capabil să primeşti aiutor de la alţii. Când nu te încrezi în nimeni în afară de tine însuţi devii sceptic, chiar paranoic, atunci când alţii încearcă să te ajute. 4) Vei fi sortit singurătăţii. Cei care vor dori să se împrietenească cu tine vor observa defensiva ta şi te vor evita. Şi mai rău ca orice, singurătatea va fi cauzată de tine însuţi. 5) Vei opri propria-ţi vindecare. O viaţă lipsită de relaţii autentice va împiedica vindecare inimii tale. 6) Vei rămâne blocat în trecut. Dacă nu mergi mai departe, trecutul te va trage la fund şi te va ţine prizonier. Singura cale spre eliberare şi refacere este să faci faţă trădării prin puterea lui Dumnezeu.

28 DECEMBRIE. DIN TOATĂ INIMA

Avraam a crezut (s-a încrezut în El, s-a bazat pe El, a rămas neclintit în El)pe Domnul” (Genesa 15:6)

Avraam provenea dintr-o ţară cu un popor idolatru. El a fost primul din familia sa care L-a slujit pe adevăratul Dumnezeu. Pentru asta, el a trebuit să-şi învingă trecutul, pregătirea şi părerile celor din jurul său. În ascultare faţă de un Dumnezeu pe care nu-l cunoştea pe deplin, el a trebuit să părăsească siguranţa căminului său şi să se îndrepte spre o destinaţie pe care nu o putea descrie nimănui. Oare avea el defecte şi slăbiciuni? Fireşte – găseşte pe cineva care nu are. Oare a făcut el greşeli? Da, şi încă mari. Dar ceea ce face Dumnezeu pentru cineva care „se încrede în El, care se bazează pe El şi care rămâne neclintit în El” depăşeşte puterea înţelegerii. Felul în care l-a slujit Avraam pe Dumnezeu, se poate rezuma astfel: „din toată inima”. Dumnezeu a încheiat un legământ cu Avraam, prin care i-a promis faimă, bogăţie, viaţă lungă, ocrotire şi un copil născut în mod miraculos la bătrâneţe. Binecuvântările lui Avraam îţi sunt promise şi ţie când îl primeşti pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor (Galateni 3:14). Era uşor să-l găseşti pe Avraam, deoarece pe unde trecea el, era un altar pentru Dumnezeu. În Scriptură sunt pomenite câteva, cel mai cunoscut fiind cel pe care şi-a aşezat propriul fiu, (Genesa 22). Avraam nu iubea nimic şi pe nimeni mai mult decât pe Dumnezeu. Ceea ce a făcut Dumnezeu pentru Avraam va face şi pentru tine, dacă îl vei sluji din toată inima. El îi va face pe oameni să se uite la tine şi să spună: „Bărbatul acela /femeia aceea îl slujeşte pe Dumnezeu care se îngrijeşte cu adevărat de el/ea; nimeni altcineva nu ar fi putut face să se întâmple astfel de lucruri în viaţa lor”. Ceea ce primeşti în schimbul devotamentului din toată inima faţă de Dumnezeu este binecuvântarea Lui. Când te gândeşte la aceste lucruri, îţi dai seama că ai un preţ mic de plătit.

29 DECEMBRIE. PRIMEŞTI SAU DĂRUIEŞTI?

Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele Apostolilor 20:35)

Primeşti sau dăruieşti? Dacă nu ştii exact ce să răspunzi la această întrebare, gândeşte-te la câteva personalităţi de la televizor. Chiar dacă au un talent autentic, principala lor motivaţie este ratingul, imaginea, aprobarea şi beneficiile. Verifică-le contextul în care trăiesc. Sunt şanse ca fetiţa care s-a costumat în Cenuşăreasa şi a spus: „Uitaţi-vă la mine” să trăiască acum şi să interpreteze roluri ca să capete aprobarea mulţimii. Sau băieţelul care a strigat: „Sunt Tarzan” se plimbă acum având sentimentul meritului, Ioan scrie despre un om din biserică pe nume Diotref „căruia îi place să aibă întâietate” (3 Ioan v. 9). Dan Reiland, instructor pe probleme de lidership remarcă: „În cazul în care comunicatorii predau din nevoie, nesiguranţă, egoism sau chiar din responsabilitate, ei nu transmit nimic. Persoana cu nevoi doreşte laudă, acel ceva ce audienţa trebuie să-i ofere. Persoana nesigură îşi doreşte aprobare şi acceptare, ceva ce audienţa trebuie să-i ofere. Persoana egoistă îşi doreşte să fie înălţată, să fie superioară şi să fie cu puţin mai bună decât toţi ceilalţi, ceva ce audienţa trebuie să-i ofere. Chiar şi persoana motivată de responsabilitate doreşte să fie recunoscută drept un lucrător devotat, să fie văzută ca fiind responsabilă – ceva ce audienţa trebuie să confere. Mulţi comunicatori predau într-unul din aceste moduri tot timpul şi nu sunt conştienţi de asta. Apoi există tipul celui darnic. Această persoană predă din dragoste, din bunătate, din mulţumire, din compasiune, din pasiune şi din preaplinul său. Toate acestea sunt moduri prin care dăruieşte. În fiecare dintre aceste moduri ale inimii, audienţa nu trebuie să ofere nimic – numai să primească. Atunci, predarea devine un dar. Ea umple şi înnoieşte”. Astăzi, roagă-te lui Dumnezeu să te ajute să devii o persoană care dăruieşte şi nu una care primeşte.

30 DECEMBRIE. IA INIŢIATIVA!

Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele Apostolilor 20:35)

Când l-a zărit pe cel pe lângă care au trecut preotul şi levitul, bunul samaritean a luat iniţiativa şi s-a abătut din drumul său pentru a-l ajuta. Domnul Isus şi-a încheiat pilda astfel: „Du-te de fă şi tu la fel” (Luca 10:37). Sam Walton, fondatorul magazinelor Wal-Mart, i-a învăţat pe angajaţii săi „regula celor 10 paşi”. Ea spune aşa: „Mă angajez ca de fiecare dată când ajung la 3 metri distanţă de un client să-l privesc în ochi, să-l salut şi să-l întreb cu ce l-aş putea ajuta”. Drept consecinţă, magazine din lumea întreagă implementează, zi de zi, regula lui Sam, Majoritatea dintre noi recunoaştem importanţa luării iniţiativei. Îi recunoaştem valoarea în relaţii şi cu toate acestea nu o aplicăm. Aşteptăm ca celălalt să facă primul pas. În felul acesta, însă, se pot pierde oportunităţi. Pastorul Malcolm Bane a remarcat: „Dacă aştepţi până când poţi face totul pentru toţi, în loc să faci ceva pentru cineva, vei ajunge să nu faci nimic pentru nimeni”. Dacă te gândeşti în mod serios să-i ajuţi pe alţii şi doreşti să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, nu mai aştepta – începe! „Momentul perfect” apare rareori. Un vechi proverb irlandez spune: „înţeleptul face de îndată ceea ce nebunul face în ultimul rând”. Adesea pare jenant să iniţiezi o conversaţie. Când vrei să oferi o mână de ajutor te poţi aştepta să fii respins. Când vrei să fii darnic faţă de cineva poţi fi interpretat greşit. În astfel de clipe nu te vei simţi foarte bine sau în largul tău; trebuie să înveţi să depăşeşti acele sentimente de jenă şi de nesiguranţă. Pentru a-i ajuta pe oameni trebuie să faci un pas înainte şi să înfăptuieşti ceva ce alţii nu reuşesc să facă niciodată. Aşa că, ia iniţiativa chiar acum. Fă ceva minunat – aşa vei avea parte de roade.

31 DECEMBRIE. DUMNEZEU ŢI-A PREGĂTIT CEVA MAI BUN

El… nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11)

Când Dumnezeu ştie că ceva este util pentru tine, El spune „da”, iar când nu-ţi foloseşte, El spune „nu”. De ce ţi-ar spune Dumnezeu „nu”? Poate momentul este greşit sau s-a gândit la ceva mai bun. Mulţumirea vine atunci când îţi dai seama ce s-ar fi putut întâmpla dar nu s-a întâmplat fiindcă a intervenit Dumnezeu. Nu mai încerca să te eliberezi din strânsoarea plină de dragoste a Celui ce te ţine în braţe pentru a te ocroti. Biblia spune: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. .. Încrede-te în El, şi El va lucra …Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El” (Psalmul 37:4-7). Privind în urmă la viaţa ei, soţia lui Billy Graham, Ruth, a spus: „Dacă Domnul ar fi spus „da” la toate cererile din rugăciunile mele, m-aş fi căsătorit cu persoana nepotrivită – de mai multe ori”. Ceea ce-ţi produce atâta supărare acum, te poate face mai târziu să-i mulţumeşti lui Dumnezeu. Cu cât devii mai matur spiritual, cu atât mai mult începi să vezi cât de înţelept este Tatăl tău cel ceresc şi cu atât înveţi mai mult să te încrezi în El. „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1). Ce imagine: Dumnezeu te conduce, te hrăneşte, te ocroteşte, veghează asupra ta. La fel ca un salvamar care încearcă să te salveze de la înec, Dumnezeu îţi va întrerupe uneori cursul vieţii, te lasă să te faci de râs în faţa prietenilor şi poate chiar va îngădui să-ţi rupi o coastă sau două. Iar acest lucru se întâmplă deoarece El te iubeşte prea mult, pentru a te lăsa să te afunzi în ceea ce tu ai crezut că e bine pentru tine. Cel mai important lucru este acesta: Dumnezeu a pregătit ceva mai bun pentru tine!

Sursa: Meditații primite prin Email prin grija unor frați și surori devotați Stăpânului nostru

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s