Nu prin putere, nici prin tărie

1 Cor 2.5Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere.

1 Corinteni 2:4

Dacă, atunci când vesteşti Evanghelia, tu înlocuieşti încrederea în puterea Evangheliei cu cunoştinţele tale clare despre calea mântuirii, îi împiedici pe oameni să ajungă la realitate. Trebuie să ai grijă ca, atunci când predici ceea ce cunoşti despre calea mântuirii, tu însuţi să ai rădicina şi temelia in credinţa în Dumnezeu. Nu te bizui niciodată pe claritatea prezentării tale, ci, atunci când predici, ai grijă să te bizui pe Duhul Sfânt.

Bazează-te pe certitudinea puterii răscumpărătoare a lui Dumnezeu şi El va face să se nască propria Sa viaţă in sufletele oamenilor.

Odată ce eşti înrădăcinat in Realitate, nimic nu te poate clătina. Dacă însă credinţa ta se bazează pe experienţe, orice întâmplare ţi-ar putea clătina credinţa. Dar nimic nu-L poate clatină pe Dumnezeu sau atotputernica realitate a Răscumpărării; bazează-ţi credinţa pe aceasta şi vei fi într-o siguranţă veşnică, la fel ca Dumnezeu. O dată ce ajungi în contact personal cu Isus Cristos, nu vei mai fi clătinat niciodată. Acesta este înţelesul sfinţirii. Dumnezeu îşi arată dezaprobarea faţă de experienţa umană atunci când începem să credem că sfinţirea este doar o experienţă şi uităm că însăşi sfinţirea trebuie să fie şi ea sfinţită (conform textului din Ioan 17:19). Eu trebuie să-mi predau de bună voie viaţa mea sfinţită lui Dumnezeu, pentru lucrarea Sa, astfel încât El să mă poată folosi ca mâini şi picioare ale Sale. (Totul pentru Gloria Lui de Oswald Chambers)

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

3 DECEMBRIE

Cât de des descopăr că „măgarul” din mine, mai degrabă decât inteligenţa mea, „se întoarce şi Il vede pe îngerul Domnului”. Doamne, sporeşte-mi sensibilitatea spirituală ca să pot detecta cele mai fine plecări şi apropieri ale Tale.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

3 DECEMBRIE

Dimineaţa

Nu ai nici un cusur.  Cântarea  Cântărilor 4:7

După ce şi-a declarat biserica plină de frumuseţe, Domnul nostru îşi confirmă lauda printr-o preţioasă negaţie: „nu ai nici un cusur”. Este ca şi cum Mirele s-ar fi gândit că criticii lumii vor insinua că El a menţionat numai părţile frumoase ale miresei, trecând cu vederea pe cele deformate sau pătate. El le însumează pe toate declarând-o universal şi complet frumoasă, şi lipsită de cusururi. Pata poate fi curând îndepărtată; este cel mai mic lucru care poate desfigura frumuseţea. Dar credinciosul este eliberat chiar şi de aceste pete neînsemnate. Dacă ar fi spus că nu are nici o rană hidoasă, nici o diformitate oribilă, nici o ulceraţie mortală, ne-am fi mirat; dar, când El mărturiseşte că nu , are nici un cusur, toate aceste diformităţi sunt incluse, şi uimirea este şi mai mare. Dacă ar fi promis să îndepărteze cusururile unul câte unul, am fi avut un motiv de bucurie veşnică; dar, când vorbeşte El, lucrul acesta este deja făcut, şi cine îşi poate retine cea mai intensă emoţie de satisfacţie şi plăcere? Suflete, iată „nişte bucate grase şi mieroase”(Psalmi 63:5) pentru tine; mănâncă cât poţi, şi satură-te cu delicatese regale. Isus Christos nu se ceartă cu mireasa Sa. Ea se rătăceşte de El adesea, şi îndurerează Duhul Său Sfânt, dar El nu îngăduie greşelilor să-I afecteze dragostea. El o mustră uneori, dar întotdeauna cu blândeţe, şi cu cele mai bune intenţii; ea este„iubito” (Cânt. 4:1) chiar şi atunci. Nu există nici o amintire a relelor noastre. El nu nutreşte gânduri rele în privinţa noastră, ci ne iartă şi ne iubeşte înainte şi după ce greşim. Iertarea Lui este benefică, fiindcă, dacă Isus ar fi la fel de plin de resentimente ca noi, cum am putea comunica cu El? Credinciosul se supără de multe ori pe Domnul pentru o mică întoarcere a providenţei, dar Mirele nostru ne cunoaşte prea bine nebunia inimilor ca să se supere pe manierele noastre necioplite.

3 DECEMBRIE

Seara

Domnul cel viteaz în lupte. Psalmi 24:8

Dumnezeu este slăvit în ochii poporului Său, fiindcă a făcut asemenea minuni pentru ei, în ei şi prin ei. Pentru ei, Domnul Isus a învins orice duşman pe Calvar, sfărâmând toate armele lor prin desăvârşirea lucrării Sale de ascultare. Prin învierea Sa triumfătoare şi prin înălţarea Sa, El a nimicit speranţele iadului, luând „robia roabă” (Psalmi 68:18), făcându-i de râs pe duşmanii noştri, triumfând asupra lor la cruce. Fiecare săgeată pe care ne-ar fi putut-o arunca Satana este ruptă, fiindcă „cine va ridica pâră împotriva aleşilor Lui Dumnezeu” (Romani 8:33)? Deşarte sunt toate cuvintele răutăţii infernale, şi bătăliile necontenite ale şarpelui, fiindcă, în mijlocul bisericii, cel şchiop se bucură de pradă, şi slăbănogul este încoronat cu victorie. Cei mântuiţi pot să-L adore pe Domnul pentru vitejia Lui, fiindcă săgeţile urii lor fireşti sunt rupte, şi armele răzvrătirii distruse. Ce victorie a câştigat harul în sufletele noastre! Cât de slăvit este Isus, atunci când voinţa este supusă şi păcatul detronat! Cât despre stricăciunea rămasă, va fi îndepărtată şi ea; fiecare ispită, îndoială şi teamă va fi distrusă. In Salemul inimilor noastre renăscute, numele lui Isus întrece orice comparaţie. El a câştigat dragostea noastră, şi o va purta. Siguri în dragostea Lui, aşteptăm victoria. „Suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37). Prin credinţa, zelul şi sfinţenia noastră, vom nimici puterile întunericului care sunt în lume. Vom câştiga păcătoşii pentru Isus, vom demasca sistemele false, şi vom converti popoarele; fiindcă Dumnezeu este cu noi, şi nimeni va sta înaintea noastră. In seara aceasta, războinicul creştin cântă imnul de luptă şi se pregăteşte pentru bătălia de mâine. „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 loan 4:4).

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

3 Decembrie

PACE, INDIFERENT DE LOC

Voi încheia cu ele un legământ de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor.

Ezechiel 34.25

Este un har deosebit că Dumnezeu a binevoit să facă legământ cu omul, această făptură slabă, păcătoasă şi muritoare. Dar Domnul, cu toate acestea, S-a legat cu el printr-o învoială măreaţă pe care n-o va desfiinţa niciodată. Din pricina acestui legământ, noi suntem în siguranţă. După cum păstorii alungă fiarele sălbatice, tot aşa şi noi suntem păziţi de toate înrâuririle rele. Dumnezeul nostru ne păzeşte de tot ceea ce ne poate strica sau distruge; fiarele sălbatice vor fi îndepărtate din ţară. Doamne, împlineşte şi azi această făgăduinţă cu privire la noi. Poporul lui Dumnezeu se va bucura de paza Sa chiar în locurile cele mai primejdioase. Pustia şi pădurile întunecoase se vor preface în păşuni şi în ţarcuri pentru turma lui Cristos. Dacă Domnul nu schimbă aceste locuri primejdioase cu altele mai în siguranţă, El ne va ocroti chiar în locurile primejdioase. Pustia nu este un loc de locuit, dar Domnul poate s-o facă bună de locuit. Şi dacă într-o pădure este mai bine ca omul să vegheze decât sa doarmă, chiar acolo Dumnezeu va da liniştea trebuitoare prea iubiţilor Săi. Nimic dinăuntru şi nimic dinafară nu va avea putere să îl înspăimânte pe un copil al lui Dumnezeu. Astfel, prin credinţă, pustia poate să se prefacă într-un bulevard al cerului, şi cele mai întunecoase păduri, în nişte luminişuri de slavă.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

3 DECEMBRIE

«Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.»                       1 CORINTENI 15,52

Când apostolul Pavel le scrie tesalonicenilor despre răpire face o întrerupere (cu toate că era inspirat de Duhul Sfânt) pentru a sublinia: «vă spunem prin Cuvântul Domnului» (1 Tes. 4,15). Domnul Isus însuşi defineşte în predica Sa de pe Muntele Măslinilor din Matei 24 diferite evenimente ca semne ale revenrii Sale, unele dintre ele fiind războaiele şi veştile de războaie, îndreptate mai ales împotriva poporului Israel. Pentru biserică Domnul Isus Cristos indică un singur semn după care credincioşii să poată şti cu certitudine că răpirea este aproape, şi anume Israelul! Problemele tot mai mari ale Israelului sunt un semn clar că răpirea Bisericii lui Isus este aproape. Prin aceasta se multiplică totodată şi atacurile de natură spirituală asupra copiilor lui Dumnezeu, atacuri pe care noi trebuie să le biruim prin credinţă. Nu putem să nu observăm, mai ales în ultima vreme, o escaladare la nivel global a războaielor şi a catastrofelor, lucru la care nici nu ne-am fi gândit acum 10 ani. Avem parte de semne pe care nici nu le putem defini. Dar, dacă suntem statornici şi veghem cu credincioşie pe calea credinţei, înţelegem că toate aceste semne vestesc judecata care se va abate asupra lumii, iar pe noi ne pregătesc pentru răpire.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

3 DECEMBRIE

Căci cine mănâncă şi bea nevrednic îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul DOMNULUI.

1 Cor. 11,29.

Este un mare privilegiu să ne ocupăm locul nostru la Masa Domnului ca să sărbătorim împreună cu toţi cei răscumpăraţi amintirea morţii Domnului Isus. Dar pe de altă parte suntem în legătură cu o mare răspundere. Inimile noastre se bucură că Domnul Şi-a dat pentru noi sângele şi trupul Său. Dacă se găseşte această dragoste în inimile noastre şi le îmbărbătează zi de zi nu poate decât să se înalţe laudă, mulţumire şi adorare, pentru Cel care S-a dat pentru noi. Masa Domnului reprezintă şi marea răspundere pe care o avemunii faţă de alţii în păstrarea comuniunii (legăturii frăţeşti). Niciodată să nu ne aşezăm la masa Domnului fără o cercetare profundă, intimă şi clară în lumina lui Dumnezeu. Cât de uşor pot să fie în inimile sau în viaţa noastră lucruri care nu sunt judecate! Cuvântul de azi vorbeşte de a „mânca şi a bea cu nevrednicie.” Copiii lui Dumnezeu din Corint nu au respectat Masa şi Domnul a răspuns cu judecată în îmbolnăviri şi moarte, în Psalmul 93.5 citim: „Sfinţenia este podoaba Casei Tale.” Aceasta este o temelie dumnezeiască. Cu Numele sfânt al Domnului nu poate intra nimic în legătură. Dacă suntem delăsători înpracticarea judecăţii proprii devenim reci şi indiferenţi faţă de dragostea Domnului, atunci Dumnezeu în marea Sa sfinţenie trebuie să ne pună sub disciplină. De s-ar întipări aceasta adânc în inimile noastre şi aceasta să ne conducă la o judecată personală. Numai aşa va putea sta în picioare legătura cu Domnul şi noi să ne apropiem cu o inimă plină de fericire şi de mulţumire şi de a aduce adevărata adorare la Masa Lui. Este adevărat că avem „aluat” în noi, dar nu avem nimic „necurat” asupra noastră. Nu trebuie să ne îndreptăm privirile noastre spre păcatele noastre, ci spre Acela care le-a purtat pe cruce şicare ni le-a ridicat pentru totdeauna. Noi trebuie să dăm afară „aluatul” cel vechi.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

3 Decembrie

“Dar duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte.” Mat.12:43.

Dacă citim întreg capitolul vedem că Isus a avut de-a face cu fariseii şi cărturarii. Când a fost adus la El un îndrăcit care a fost orb şi mut, Isus l-a vindecat, fariseii au zis: “Omul acesta nu scoate demonii decât cu Belzebul, domnul demonilor!”. Astfel au hulit Duhul Sfânt, un păcat ce nu li se iartă oamenilor, aşa cum spune versetul 31. Textul nostru de azi este foarte important. Sunt oameni stăpâniţi de duhuri necurate dar aceştia trebuie să-i părăsească prin rugăciune făcută cu credinţă. “El umblă prin locuri fără apă căutând odihnă şi n-o găseşte. Atunci zice: “Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit”, şi când vine, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alţi şapte demoni mai răi decât el şi intră în casă şi locuiesc acolo. Şi starea din urmă a omului acesta ajunge mai rea decât cea dintâi.Un om poate să-şi corecteze într-o anumită măsură viaţa, prin puterea voinţei poate să scape de unele vicii, deci din exterior ar semăna cu un om care s-a întors la Dumnezeu, dar interiorul lui rămâne gol. Poate că s-a bucurat şi de lucrarea Domnului Isus care l-a eliberat de anumite lucruri dar nu a început o relaţie şi o părtăşie strânsă cu Domnul Isus. Iar noi la aceasta suntem chemaţi. 1 Cor.1:9. Noi avem nevoie în permanenţă de Domnul Isus în viaţa noastră; nu ajunge o experienţă cu El, nu ajunge dacă El a făcut o dată ceva în viaţa noastră, El vrea să fie totdeauna prezent şi astfel casa noastră nu rămâne goală, are un domn şi un stăpân de care duşmanul fuge pentru că ştie că nu are şanse de biruinţă. Aş dori să te las pe gânduri la o întrebare: Cum este părtăşia ta cu Domnul Isus?

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Joi 3  Decembrie

Pentru că păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub lege, ci sub har.         Romani 6.14

Să nu împiedicăm nicidecum strălucirea adevărului glorios că harul domneşte astăzi! Să facem cu toţii cunoscut evanghelia harului lui Dumnezeu! Toţi cei care cred în Domnul nostru Isus Hristos să ştie că nu sunt sub lege, ci sub har! Harul domneşte! Timidului Timotei i s‑a spus să se întărească în harul care este în Hristos Isus (2 Timotei 2.1). Sfinţii încercaţi trebuie să ştie că există tronul de har, de care se pot apropia cu îndrăzneală, pentru a găsi har şi ajutor la vreme de nevoie. Orice strângere laolaltă a celor care Îl iubesc pe Domnul trebuie să asculte cuvintele: „Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!“, iar creştinului, în mod individual, îi sunt adresate cuvintele: „Har, îndurare şi pace!“ – „Harul să fie cu tine!“.

Domnul şi Mântuitorul nostru este aşezat pe tron, în ceruri. Cel Sfânt, al cărui har minunat L‑a făcut să Se coboare în cele mai mari adâncimi de suferinţă, este acum uns cu un untdelemn de bucurie. Aici, pe pământ, El S‑a coborât până la iesle, până la apele Iordanului, până la foamea şi la setea din pustie, până la lepădarea, dispreţul şi batjocura omului, până la cununa de spini şi, în cele din urmă, până la întunericul şi părăsirea de pe cruce. Acum însă El este aşezat în cel mai înalt loc, pe tronul lui Dumnezeu, încununat cu glorie şi cu cinste, înălţat mai presus de ceruri. După ce L‑a glorificat pe Dumnezeu pe pământ, este acum glorificat în Dumnezeu în ceruri. Isus, Cel care odinioară a murit pentru păcatele noastre, este acum viu pentru totdeauna şi aşezat pe tron în slavă; prin urmare, harul domneşte prin dreptate, dând viaţa veşnică! Harul este triumfător!               H. J. Vine

MANA DE DIMINEAŢĂ

DECEMBRIE  3

“Voi sunteţi lumina lumii”.                              MATEI 5:14

Iată aici o altă comparaţie pe care o face Domnul Isus cu noi credincioşii Lui. Minunată comparaţie dar plină de răspundere! Primul lucrul în creaţia lui Dumnezeu a fost lumina şi a fost făcută ca să împrăştie întunericul care domnea pe pământ. Să luăm câteva din însuşirile luminii şi să vedem de ce Domnul ne aseamănă cu ea.

  1. Lumina împrăştie întunerecul. Ştim ce întunerec mare a cuprins lumea din punct de vedere spiritual. Suntem în fiecare zi martori la toate grozăviile întunericului moral şi spiritual de aceea Domnul ne spune că suntem lumină şi că trebuie ca lumina noastră să lumineze pe toţi cu care venim în contact ca să scape de întunerecul păcatului. Suntem noi aşa?  în familie, la fabrică sau la birou, la şcoală sau oriunde suntem, răspândim noi lumină prin viaţa noastră care “să slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri”?   Dacă nu, atunci ni se potrivesc alte cuvinte ale Domnului Isus: “Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare este întunericul acesta!”   El recunoaşte că lumina este în noi, dar că ea nu trebuie să fie ascunsă sub obrocul ruşinii.
  2. Lumina dă viaţă. Lăsaţi o plantă într-un beci şi în foarte scurt timp se ofileşte şi moare. Moartea spirituală în care zace omenirea nu poate fi înlăturată decât prin lumina spirituală a copiilor lui Dumnezeu. Ne dăm noi seama ce răspundere enormă avem? Dumnezeu ne-a pus, într-un fel, în mână viaţa şi moartea celor din jurul nostru. Am adus noi la viaţă vreun suflet mort în păcate şi fărădelegi sau VAI, prin felul nostru de viaţă întunecos şi uşuratec, am ucis suflete lipsindu-le de lumina care dă viaţă, şi aceasta din pricină că lumina din noi a scăzut din ce în ce mai mult. Dar Cuvântul spune: “Cărarea   (viaţa)   celor   neprihăniţi   este   ca   lumina strălucitoare care merge mereu crescând până la miezul zilei” (Prov. 4:18). Este aşa lumina noastră?  Dacă o lampă, îşi diminuiază treptat lumina şi apoi se stinge, ne ducem imediat la sursă şi o reparăm. SURSA noastră de lumină este Domnul Isus care a zis: “Eu sunt LUMINA lumii.” Să ne ducem îndată la El şi să-L rugăm cu pocăinţă să reînsufleţească sursa de lumină a vieţii noastre.
  3. Lumina dă la iveală lucrurile ascunse în întuneric. Intraţi numai cu un chibrit aprins într-o pivniţă şi veţi vedea o mulţime de gândaci, păianjeni, şoareci fugind de lumină. Aceste urâciuni nu pot suferi lumina care le deranjează.

Şi cel mai slab credincios este o lumină care poate să dea la iveală ce nu poate suferi lumina “căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu i se vadă faptele aşa cum sunt” (Ioan 3:20). Viaţa noastră plină de lumină demască şi osândeşte faptele întunericului. Am întâlnit oameni care aveau o sfială şi o reţinere faţă de credincioşii integri şi sobri. Să umblăm deci “ca nişte copii ai luminii, ca nişte fii ai zilei” (Ef. 5:8 şi 1 Tes. 5:5).

  1. Lumina ne ajută să nu greşim drumul. într-o pădure întunecoasă, şi cea mai mică lumină ne ajută să găsim drumul spre casă. În acest sens, lumina pentru noi este Cuvântul lui Dumnezeu. “Cuvântul Tău este o lumină pe cărarea mea” (Ps. 119:105). Şi dacă ştim că Izvorul de lumină pentru noi este Domnul Isus prin Duhul Său Cel Sfânt, să-L urmăm fără şovăire, fără abateri sau compromisuri ca să nu ne trezim ca fecioarele nechibzuite ale căror candele erau stinse şi n-au putut intra, cu Mirele în CASĂ.

Domnul Isus a mai spus: “Umblaţi cât aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul” (Ioan 12:35).

IZVOARE IN DEŞERT

3 Decembrie

„Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?“

Ea a răspuns: „Bine“.

Fii tare, suflete al meu!

Cei dragi ai tăi merg

În mormânt. Dumnezeu este al tău, chiar şi atunci;

Fii tare.

 

Fii tare, suflete al meu!

Moartea se arată la orizont.

Ia seama, ascultă-L pe Dumnezeul tău! El te va purta prin asta;

Fii tare.

Timp de şaizeci şi doi de ani şi cinci luni am avut-o pe soţia mea iubită, şi acum, în al nouăzeci şi doilea an al vieţii mele, am rămas singur. Dar mă întorc spre Domnul Isus care este mereu prezent, în timp ce mă plimb prin cameră, şi spun: „Doamne Isuse, sunt singur. Şi totuşi nu sunt singur, pentru că Tu eşti cu mine şi eşti Prietenul meu. Acum, Doamne, Te rog, mângâie-mă, întăreşte-mă şi dă umilului Tău servitor tot ce vezi că am nevoie“.N-ar trebui să fim niciodată mulţumiţi până nu ajungem să-L cunoaştem pe Domnul Isus în felul acesta – până nu vom descoperi că El este Prietenul nostru etern – în permanenţă, în toate situaţiile, şi mereu gata să Se dovedească a fi Prietenul nostru.   George Muller

Necazurile nu ne pot vătăma când le amestecăm cu supunere.

Gheaţa de pe copaci va îndoi multe ramuri până la punctul de rupere. În mod similar, văd o mare mulţime de oameni încovoiaţi şi striviţi de necazurile lor. Totuşi, când şi când întâlnesc pe cineva care cântă în necaz, şi atunci Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru situaţia mea, precum şi pentru a lui. Nu este cântec mai frumos decât acela cântat în timpul nopţii. Poate vă mai amintiţi povestea unei femei care, atunci când a murit singurul ei copil, a privit spre cer cu o faţă ca de înger şi a spus: „Îţi dau bucurie, scumpul meu copil“. Acea propoziţie solitară, simplă a rămas cu mine mulţi ani, dându-mi deseori energie şi mângâiere.                      Henry Ward Beecher

 

Nici chiar pentru cei morţi nu-mi voi închide sufletul în întristare;

Moartea nu ne poate despărţi pentru mult timp.

Căci nu este ca atunci când trandafirul care s-a căţărat pe zidul grădinii mele.

A înflorit pe partea cealaltă?

Moartea ascunde,

Dar nu desparte;

Tu eşti deci pe partea cealaltă a lui Hristos!

Tu eşti cu Hristos, şi Hristos este cu mine;

În Hristos suntem încă uniţi.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

3 DECEMBRIE       AŞA LUCREAZĂ DUMNEZEU (1)

„Iată acum este vremea potrivită”(2 Corinteni 6:2)

Pilda vindecării ologului din naştere este plină de învăţătură. În următoarele zile, ne vom apleca asupra lor. 1) El se afla într-o împrejurare de dorit, dar nu se bucura de ea. „Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă” ca să ceară de milă” (Faptele Apostolilor 3:2). Când ai o problemă ce persistă cu încăpăţânare, chiar dacă te afli într-o situaţie de dorit, nu te poţi bucura de ea. 2) El se afla la doi paşi de răspuns, însă nu putea ajunge la el. El stătea în fiecare zi la poarta Templului, privind pe ceilalţi cum intrau şi primeau binecuvântarea. Din cauza stării sale, însă, legea lui Moise nu-i dădea voie să facă la fel. Eşti şi tu într-o situaţie similară astăzi – în biserică, dar fără a putea primi ceea ce are Dumnezeu pentru tine? Poate cânţi cântări, te rogi şi asculţi predici, dar vechea ta problemă persistă? 3) Când a sosit clipa izbăvirii, el a avut nevoie de ajutor ca să se poată bucura de ea. „Petru a zis: „… în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!   L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus” (Faptele Apostolilor 3:6-7). Omul acesta nu a avut nici un motiv să creadă că ziua aceea avea să fie diferită de celelalte. El nu ştia că Dumnezeu a însemnat-o în calendarul Său ca fiind ziua izbăvirii lui. Aceasta ar putea fi ziua ta! „La vremea potrivită. te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat” (2 Corinteni 6:2). „Vremea potrivită” pentru tine aste acum. Dar ea nu va veni până când nu-ţi vei recunoaşte nevoia de Dumnzeu şi până nu vei fi gata să primeşti ajutorul Său. Asta înseamnă să-ţi păstrezi o credinţă puternică, să ai inima deschisă şi să te încrezi în promisiunile lui Dumnezeu pentru situaţia în care te găseşti.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

3 Decembrie

Neemia 4.1-14

În timp ce zidurile se refăceau, mânia vrăjmaşilor vuia împotriva lui Iuda. Sanbalat, purtătorul lor de cuvânt, se aprinde de mânie şi îi batjocoreşte în acelaşi timp. Noi toti suntem cu predilecţie sensibili la batjocură. Lumea nu încetează să ridiculizeze despărţirea dintre creştini, slăbiciunea strângerilor lor laolaltă… Să nu ne lăsăm intimidaţi de remarcile sale. In loc de răspuns, Neemia I se adresează Dumnezeului său:,Auzi, Dumnezeul nostru, pen­tru că suntem dispreţuiţi …”(v. 4). El nu ţine nicidecum cont de ameninţări. „Dar noi am reconstruit …” concluzionează omul lui Dumnezeu (v. 6)!

Atunci vrăjmaşul se pregăteşte de luptă deschisă şi descurajarea pune stăpânire pe oamenii lui Iuda. Ei se uită la propria slăbiciune (v. 10): asta înseamnă să-i dea dreptate vrăjmaşului care îi dispreţuise, numindu-i „iu­dei neputincioşi” (v. 2). Mai privesc şi la greutatea po­verilor, la mormanele de dărâmături …Totuşi este unul care, împreună cu Neemia, cunoaşte dubla resursă (v.9). Aceasta este şi o poruncă a Domnului: „Vegheaţi şi rugaţi-vă …” (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). Rugăciunea tre­buie să fíe primul nostru răspuns la eforturile Vrăjma­şului. Ea nu se desparte de veghere. Iată de ce Neemia ia numeroase măsuri pentru a asigura supravegherea şi păzirea poporului în timpul încheierii lucrării.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

3 decembrie

Text: Matei 1:18-25

„UNDE ESTE COPILAŞUL ISUS?”

Ea va naşte un Fiu si-I vei pune Numele Isus.Matei 1:21

Totul începe în prima parte a lunii noiembrie. Vitrinele magazinelor încep să fie împodobite pentru Crăciun. Reclamele din ziare ne spun care este „cadoul perfect pentru Crăciun”. Reclamele cu jucării întrerup tot mai des programele de televiziune. Muzica de Crăciun umple atmosfera din jurul nostru. Dintr-o dată te trezeşti că eşti invitat la banchete, la întruniri pe care nu-ţi dă mână să le pierzi, ai de împachetat cadouri, ai de organizat întruniri familiale, ai de împodobit pomul de Crăciun, ai de făcut prăjituri şi multe alte activităţi care reuşesc să-ţi fure adevărata semnificaţie a Crăciunului.Delores Van Belkum mi-a relatat o întâmplare despre nepotul ei, întâmplare care va lămuri exact unde vreau să ajung. Mama şi tatăl lui i-au povestit micuţului Justin despre naşterea Lui Cristos. Ca să-i spună despre Măria, despre Iosif şi despre Isus, ei s-au folosit de simpla scenă a ieslei. Ei au încercat să întipărească în mintea copilului că micuţul care S-a născut în Betleem a fost un copilaş foarte deosebit. Fiindcă se apropia Crăciunul, Justin a ieşit la cumpărături cu mama şi bunica lui. Un vânzător i-a arătat mai multe mărfuri expuse printre care moşi crăciuni, jucării şi obiecte pentru împodobit. El a fost fascinat. Când a privit însă sus şi a întrebat: „Dar unde este copilul Isus?”, el a rostit cuvinte care depăşeau cu mult inteligenţa unui copil de vârsta lui.Cu ocazia acestui Crăciun, haideţi să ne aducem aminte în primul rând de motivul pentru care sărbătorim. Nu trebuie să ne lăsăm furaţi de iureşul comercial, ci să ne concentrăm atenţia asupra naşterii Fiului Lui Dumnezeu în lume. Atunci nu vom fi întrebaţi: „Unde este copilul Isus?”                                    D.C.E.

Să nu ne fie inima han aglomerat

Ce n-are loc în ea pe Domnul să-L primească,

Ci leagăn cald al Pruncului ce ni S-a dat,

In ea din nou Isus Cristos ca să Se nască.                               Cushman

Esenţa Crăciunului este Însuşi Cristos.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 3 Decembrie 2015

Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite.Proverbe 10.17

Sfaturi creştineşti

Din trecerea grăbită prin lume către veşnicie, fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci şi unde mergi. Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând, fă-ţi timp să poţi cu milă să le alini în trecerea ta.Să urmăm drumul pe care Dumnezeu ni-l trasează, fără să ne ocupăm de împotrivirea pe care putem s-o întâlnim. Trebuie să fim pătrunşi de astfel de principii într-un veac ca acesta în care trăim, când există atât de puţină putere pentru bine, când părerea celuilalt are atâta putere pentru a ne abate de la ţintă.Nu te uita la înfăţişare, te poate înşela; nu alerga după bogăţie, ea poate dispărea.Nu te amesteca în cearta altora, căci din aceasta nu iese nimic bun! Nu sfătui pe nimeni să se apuce de lucruri care costă mai mult decât fac! Nu te osteni niciodată cu lucruri nefolositoare!Toate lucrurile temporare sunt fără valoare şi trecătoare în comparaţie cu bogăţiile veşnice. Renunţă şi tu la tot ceea ce te împiedică şi urmează-L pe Mântuitorul!

Sursa: Meditații din 14 Calendare biblice, primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s