Mânia Ta a trecut şi Tu m-ai mângâiat

Drumul iertariiIERTARE

El nu Se ceartă fără încetare, şi nu ţine mânia pe vecie.

Psalmul 103:9

Dumnezeu trebuie uneori să ne mustre şi, să ne certe ca pe nişte sărmani copii rătăciţi cum suntem, fără ca prin aceasta să nu fie un adevărat Tată. Mustrările îi fac să sufere pe cei cu inima sinceră, căci ei simt atunci câtă batjocură i-au adus şi cât de mult merită ei pedeapsa Lui. Noi care ştim ce înseamnă mustrările Sale, ne plecăm în faţa Domnului, plângând pentru că I-am atras mânia.

Dar ce alinare aduce gândul că această mânie nu este pentru totdeauna. Dacă într-adevăr ne pare rău şi ne întoarcem din nou la El cu inimile zdrobite pentru că am păcătuit, hotărâţi să o rupem cu păcatul, vom vedea îndată pe faţa Sa zâmbetul. Lui nu-i face plăcere să îndrepte spre noi o frunte încruntată, căci prea mult ne iubeşte, şi bucuria Sa este să ne facă pe deplin veseli.Să căutăm deci faţa Sa, fără să deznădăjduim. Să Îl iubim deci pe Dumnezeul care ne mustră, căci în curând vom putea cânta: „Mânia Ta a trecut şi Tu m-ai mângâiat”. Înapoia mea deci întristări şi apăsări, corbi negri care tulburaţi sufletul meu. Intraţi voi, porumbei veseli ai nădejdilor şi ai amintirilor binecuvântate! Judecătorul care ne-a iertat când ne-am întors la El la început, este acum Tatăl care ne iartă încă în bunătatea Sa, pentru ca să putem să ne bucurăm de dragostea Sa care nu se schimbă şi să gustăm iubirea Sa nesfârşită. (TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON)

 

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

24 NOIEMBRIE

Direcţia privirilor noastre

Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor…. aşa se uită ochii noştri la mâna Domnului, Dumnezeului nostru.

Psalmul 123:2

Acest verset este o descriere a dependenţei totale de Dumnezeu. Aşa cum ochii robului sunt aţintiţi la stăpânul lui, aşa sunt ochii noştri îndreptaţi către Dumnezeu şi ajungem să cunoaştem faţa Lui (conform textului din Isaia 53:1). Declinul spiritual începe atunci când încetăm si ne mai înălţăm ochii spre El. Declinul apare nu atât din cauza necazurilor exterioare din jurul nostru, cât din cauza problemelor din mintea noastră, atunci când spunem: „Cred că m-am întins prea mult, ridicându-mă pe vârfuri şi încercând să arăt ca Dumnezeu, în loc să fiu o persoană obişnuită şi umilă”. Trebuie să înţelegem că nici un efort nu poate fi prea mare.De exemplu, ai ajuns într-o eriză în viaţa ta când ai fost de partea lui Dumnezeu şi ai avut mărturia Duhului că ai procedat corect, dar au trecut săptămâni sau poate ani şi. treptat, ai ajuns la concluzia: „La urma urmei, n-am fost oare prea mândru? N-am adoptat un punct de vedere prea înalt?” Prietenii tăi „raţionali” vin şi-ţi spun „Nu fi prost, atunci când ai vorbit prima dată despre această trezire spirituală, ştiam că era doar un impuls de moment, căci nu poţi con­tinua asa. Şi oricum Dumnezeu nu aşteaptă asta de la tine”. Şi tu spui: „Probabil că am avut aşteptări prea mari”. Pare o dovadă de smerenie să vorbeşti aşa. Dar, asta înseamnă că ţi-ai pierdut încrederea în Dumnezeu şi că acum te bazezi pe părerile lumeşti. Pericolul este că, dacă nu te mai bazezi pe Dumnezeu, uiţi să-ţi mai îndrepţi privirea spre El. Numai atunci când Dumnezeu te face să te opreşti brusc, înţelegi cât de mult ai pierdut. De fiecare dată când viaţa ta spirituală începe să slăbească, rezolvă imediat problemele care au dus la această stare. Recunoaşte că s-a interpus ceva între tine şi Dumnezeu şi îndreaptă imediat siluaţia.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

24 NOIEMBRIE

Dimineaţa

Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc  de râuri, de pâraie late.

  Isaia 33:21

Râurile şi pâraiele late produc fertilitate şi abundenţă în ţară. Locurile de lângă râuri sunt remarcabile prin varietatea plantelor şi bogăţia recoltelor. Dumnezeu este la fel pentru biserica Sa. Când Îl are pe Dumnezeu, ea are abundenţă. Ce ar putea să ceară de la El, şi să nu-i fie dat? Ce nevoie poate menţiona, şi să nu-i fie împlinită? „Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor de pe muntele acesta un ospăţ de bucate gustoase” (Isaia 25:6). Vrei pâinea vieţii? Va cădea ca mana din cer. Vrei apă proaspătă? Stâncile te urmează, şi Stânca este Christos. Dacă suferi de vreo lipsă, este vina ta. Dacă suferi de vreo deficienţă, nu eşti deficient în El, ci în inima ta. Râurile şi pâraiele late sunt de asemenea un punct de comerţ. Slăvitul nostru Domn este un loc de negustorie cerească. Prin Răscumpărătorul nostru, facem comerţ cu trecutul; bogăţia Calvarului, comorile legământului, tezaurele din zilele vechi ale alegerii, şi hambarele veşniciei vin toate la noi prin pâraiele late ale bunului nostru Domn. Facem comerţ şi cu viitorul. Ce bărci, încărcate până la marginea apei, ne vin din Mileniu! Ce viziuni avem despre zilele din cer pe pământ! Prin Domnul nostru slăvit, facem comerţ cu îngerii şi comunicăm cu sufletele spălate în sângele Său, care cântă înaintea tronului. Mai mult încă, avem părtăşie cu Cel Înfinit. Râurile şi pâraiele late sunt plănuite să ofere siguranţă. Râurile erau un zid de apărare în trecut. Prea iubiţilor, ce scut este Dumnezeu pentru biserica Sa! Diavolul nu poate trece acest râu lat al Lui Dumnezeu. Oricât şi-ar dori să-l treacă, nu vă temeţi, fiindcă Dumnezeu este mereu neclintit. Satana ne poate îngrijora, dar nu ne poate distruge. Nici o barcă cu vâslaşi nu va invada râul nostru; nici un vapor înarmat nu va trece dincolo.

24 NOIEMBRIE

Seara

„Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez puţin mâinile ca să mă odihnesc!…” Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

Proverbe 24:33-34

Cei mai răi leneşi cer doar „să mai aţipesc puţin”. Ar fi indignaţi dacă ar fi acuzaţi de lenevie. „Să mai încrucişez puţin mâinile ca să mă odihnesc”‘ este tot ce cer, şi au o mulţime de motive care să-ţi demonstreze că indulgenţa aceasta este una potrivită. Totuşi, prin „puţinul” acesta trec zilele. Timpul pentru muncă s-a dus, şi câmpul se umple de spini. Prin puţină amânare, poporul îşi ruinează sufletul. Nu intenţionează să amâne ani de zile. Se gândesc că peste câteva luni va fi un timp mai potrivit, Mâine vor începe lucrurile serioase; dar prezentul este atât de ocupat, şi atât de nepotrivit, încât încep să se scuze. Ca nisipul din clepsidră, timpul se scurge. Viaţa este irosită picătură cu picătură, şi vremurile de har sunt pierdute prin „puţină aţipeală”, O, fii înţelept şi prinde orele care trec în grabă, ca să foloseşti momentele care se duc! Fie ca Domnul să ne înveţe această înţelepciune sacră. Altfel, ne aşteaptă cea mai cruntă sărăcie, sărăcia veşnică, în care vom cerşi degeaba măcar un strop de apă. Ca un călător care îşi urmează cu hotărâre drumul, sărăcia îl prinde pe leneş, şi ruina îl nimiceşte pe nehotărât. Fiecare oră aduce urmăritorul mai aproape. El nu se opreşte pe drum, fiindcă este afacerea stăpânului şi nu poate întârzia. După cum un om înarmat intră cu autoritate şi putere, sărăcia va veni peste leneş, şi moartea peste cel nepocăit, şi nu va exista nici o scăpare. O, dacă oamenii ar fi mai înţelepţi în vremurile bune, şi L-ar căuta pe Domnul Isus înainte de Ziua Nimicirii. Atunci va fi prea târziu pentru semănat şi secerat, prea târziu pentru căinţă şi credinţă. În agricultură nu are nici un rost să jeleşti după ce a trecut timpul semănatului. Credinţa şi hotărârile sfinte au şi ele timpul lor. Să ne ajute Dumnezeu să le obţinem în noaptea aceasta.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

24 NOIEMBRIE

«Sa ne apropiem cu o inimă curată…»

EVREI 10: 22

Să fim gata să auzim adevărul absolut.

Este cu totul inutil să petreci ore în rugăciune dacă nu eşti dispus să auzi adevărul. Apostolul Ioan precizează şi el acest lucru: «Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui» (1 Ioan 18-19). Apostolul exprimă faptul că, dacă suntem în adevăr, dacă prin Duhul Sfânt suntem în Cristos şi trăim ceea ce credem şi ne spune El să facem, atunci ne putem linişti inima în Faţa Lui şi putem experimenta pacea Sa prin biruinţa în rugăciune. Mulţi copii ai lui Dumnezeu nu ajung la sfinţire pentru că uşa inimii lor este închisă. Rostesc formal rugăciunea şi se simt uşuraţi atunci când spun «Amin». Este oare ceva blocat şi în tine de nu eşti pregătit pentru adevăr? Petrecem ore de rugăciune şi nopţi de veghe şi totuşi nu există trezire spirituală şi nici biruinţă în viaţa de credinţă pentru că nimeni nu este gata, nu este dispus să primească sau să audă adevărul complet al Scripturii.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

24 NOIEMBRIE

O, Doamne, îmi dau seama din plin că „sunt doar un copil mic, nu ştiu nici sa ies, nici să intru”; de aceea, dă-mi „o inima care înţelege” (1 Împăraţi 3:7,9, Bucureşti 2001) şi creşte în mine sentimentul prezenţei Tale azi.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

24 NOIEMBRIE

Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian! oare nu te trimit Eu? Eu voi fi cu tine.

Jud. 6:14.16.

Vârstnicii pot adesea să înveţe chiar de la copii. Un tată a observat cum un copil se chinuia să îndepărteze o piatră mare. Tatăl a văzut că piatra este prea grea pentru copil şi l-a întrebat: „Vrei cu orice preţ să-ţi iroseşti puterea ta?” „Asta vreau să o fac” a răspuns ostenit copilul. „Nu,nu vei face asta” a răspuns tatăl, „tu nu mi-ai cerut încă niciodată ajutorul!”Este minunat, că Dumnezeu în multe locuri ale Cuvântului Său promite puteri celor care în dragoste şi în ascultarea credinţei doresc să-I slujească. Să avem deplină ÎNCREDERE că vom fi ascultaţi când venim înaintea tronului de har pentru a primi milostenie în orice timp.Versetul de azi tratează despre Ghedeon. Dumnezeu S-a arătat şi i-a dat o solie mare şi grea, dar tânărul bărbat se simţea foarte „sărac” şi prea „tânăr” pentru a traduce în viaţă ceea ce i s-a impus. El simţea ce slab e pentru a îndeplini această solie în puterea proprie. Dar cât de bine l-a îmbărbătat Dumnezeu pe Ghedeon. El trebuia să se convingă că Dumnezeul Atotputernic e de partea lui. Numai în deplină dependenţă de Dumnezeu putea să ducă solia în ascultare. Cine primeşte pe Domnul Isus Hristos în credinţă curată, ca Mântuitor şi Salvator, acela are o putere care izvorăşte direct din Dumnezeu, Izvor de putere care biruieşte orice din această lume. Însuşi Hristos vrea să ne călăuzească cu puterea Sa, şi să ne ajute în feluritele încercări şi primejdii care persistă pe drumul nostru prin această lume. Aceste puteri le primesc numai aceia care-I slujesc. Nu vrei să-I slujeşti şi tu? Ne întrebuinţăm noi toată dibăcia şi iscusinţa pe care o avem pentru interesele adevăratei Adunări a Lui Dumnezeu sau le folosim pentru a împodobi o lume nelegiuită?

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

24 Noiembrie

“Deci, ca unii care, prin ascultare de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţii neprefăcută, iubiţi-vă unii pe alţii din toată inima”.

1 Petru 1:22.

În starea dinaintea pocăinţei omul este necurat, stricat în toate privinţele. Prin sângele lui Isus putem fi spălaţi, curăţiţi. Apoi, trebuie să lucrăm după cum spune Cuvântul vieţii, să trăim după Duh, nu după firea noastră. Astfel avem înaintea noastră lucrarea de mântuire, şi ne bazăm pe ceea ce a făcut Isus. “Păziţi-vă de câinii aceia! Păziţi-vă de lucrătorii aceia răi. Păziţi-vă de falsa tăiere împrejur. Căci noi suntem tăiaţi împrejur, noi care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus”. (Fii. 3:2-3). Falsa tăiere împrejur nu este altceva decât peticire. Mereu vrea să pună câte un petic, o bucată din noua îmbrăcăminte a lui Isus, pe îmbrăcămintea veche. Dar se rupe mereu. Noi suntem tăiaţi împrejur, care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus. Cel care face astfel, va avea un suflet curat. Acela iubeşte într-adevăr cu o dragoste neprefăcută pe fratele său. Mai este scris: “Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe soţia sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu”. (Luca 14:26). Nu putem primi nimic din ceea ce este omenesc sau din ceea ce este de la diavolul. Trebuie să urâm egoismul atât la noi cât şi la alţii. Aceasta nu înseamnă să ne urâm unul pe altul în persoană, ci numai răul, egoismul. Dragostea de fraţi neprefăcută, îndeamnă, dar totodată mângâie şi caută binele aproapelui. O, Doamne, Tu ai făcut cunoscut căile Tale lui Moise şi faptele Tale le-ai descoperit fiilor lui Israel; dă-ne şi nouă înţelepciune, să slăvim Numele Tău! Amin.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Marţi  24 Noiembrie

Noi iubim pentru că El ne‑a iubit întâi … Şi avem această poruncă de la El, că cine‑L iubeşte pe Dumnezeu să‑l iubească şi pe fratele său.                          1 Ioan 4.19,21

Când venim prima oară la Isus şi privim iertarea lui Dumnezeu, nu putem face altceva decât să răspundem cu dragoste la dragostea divină care ne‑a fost arătată. În pilda fiului risipitor (Luca 15.11‑32) vedem că fiul a simţit afecţiunea tatălui faţă de el atunci când s‑a întors şi, putem fi siguri, a simţit şi afecţiunea sa faţă de tatăl său. În acelaşi fel, atunci când razele Soarelui Dreptăţii cad asupra noastră de la Dumnezeu, ele stârnesc în noi dragoste pentru El.Dacă eşti dintre aceia care tânjesc după putinţa de a‑L iubi pe Dumnezeu, stai în lumina dragostei Lui pentru tine, chiar dacă te simţi nevrednic pentru aceasta! Este mai bine să fii iubit de El decât să iubeşti şi acesta este singurul fel în care poţi învăţa să‑L iubeşti. Când lumina soarelui atinge suprafaţa lunii, o găseşte întunecată şi aridă, însă luna reflectă înapoi lumina. Tot aşa, dacă laşi ca dragostea lui Dumnezeu să strălucească în inima ta, o vei reflecta şi tu înapoi. Singura vindecare pentru o inimă rece este să priveşti la inima lui Isus.Trebuie, de asemenea, să‑i iubim şi pe fraţii noştri. Dacă iubeşti o persoană absentă, vei iubi fotografia ei. De ce păstrăm fotografii ale persoanelor dragi? Fiindcă iubim acele persoane! Preţuim fotografiile lor, chiar dacă acestea nu sunt decât nişte cópii imperfecte. Îl iubim pe Dumnezeu, iar credincioşii sunt fotografii ale lui Dumnezeu în această lume. Ei pot fi imagini ale lui Dumnezeu, fiindcă Duhul Său Sfânt locuieşte în ei şi fiindcă astfel ei pot umbla aşa cum a umblat Hristos. Este adevărat că ei sunt plini de imperfecţiuni, însă sunt imagini adevărate. Dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu, vei iubi şi imaginile Lui!                 R. M. McCheyne

MANA DE DIMINEAŢĂ

24 NOIEMBRIE 

“Când eram pe drum, Domnul m-a îndreptat…”

GENEZA 24:27

Eliezer era pe drumul voii lui Dumnezeu şi în părtăşie cu El; de aceea el a fost condus mai departe, în siguranţă şi într-un succes deplin în misiunea lui. Ceea ce contează este punctul nostru de plecare. După ce am început bine, dacă veghem ca nimic să nu ne abată din drum, Domnul călăuzeşte, protejează şi binecuvântează pe copilul Său care se încrede în El şi care nu se abate din drum.Petru nu era “pe drum”, când se încălzea în faţa focului, printre vrăjmaşii învăţătorului său, în timp ce El apărea în faţa tribunalului, şi unde avea să fie condamnat. Pentru că era în afara drumului, a făcut experienţa amară de a se lepăda de Domnul său.Avraam nu era “pe drum” când a acceptat să intre la Agar; greşeala lui şi-a pus amprenta pe viaţa lui şi urmaşii lui culeg până în ziua de azi roadele acelei abateri, cum bine vedem din conflictele, agitaţia şi tulburările continui din Orientul Mijlociu. Numai venirea Domnului va pune capăt la toate acestea.Un creştin care este în afara drumului şi poziţiei pe care i le-a rânduit Domnul, este totdeauna în pericol şi devine un pericol şi pentru alţii. Cine vorbeşte cu uşurinţă de călăuziri de sus, de la Dumnezeu, şi îşi închipuie că este pe “cale”, când de fapt este pe propriul său drum, făcând ce i se pare lui că este bine, fiindcă aşa-i spune lui inima, un astfel de om uită ce spune Cuvântul despre inima noastră: “…înşelătoare şi de deznădăjduit de rea.” Un astfel de om chiar citează versete biblice ca să se justifice, dar la urmă recoltează roade amare: pentru că nu a vegheat şi nu s-a rugat, a fost biruit de ispită ca să iasă din drum.Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie să rămânem fermi pe calea voiei lui Dumnezeu, pe acest drum pe care ni-l indică Dumnezeu şi pe care ne călăuzeşte El. Să căutăm cu smerenie să cunoaştem care este voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră şi s-o facem chiar şi în cele mai mici amănunte, întrebându-ne mereu: “Doamne, Tu ce zici?” sau “Ce-ai face Tu în locul meu?” “Poţi fi tu cu mine în locul acesta pe drumul acesta?” Numai în felul acesta drumul nostru va fi sigur chiar dacă el nu este prea uşor. Domnul nu ne-a promis o trecere uşoară prin lumea aceasta, dar ne asigură o debarcare neabătută în cer. Să nu dispreţuim ziua începuturilor slabe, căci dacă începutul l-am făcut cu El şi rămânem pe calea voiei Lui, vom avea şi un sfârşit plin de succese ca al lui Eliezer. Să nu ignorăm ce mult înseamnă prezenţa lui Dumnezeu pe drumul renunţării. Fiind ascunşi cu Domnul Hristos în Dumnezeu, vom fi la adăpost de orice pericol şi ne vom adăpa din izvorul tuturor binecuvântărilor harului dumnezeiesc. Sunt aşa de multe şi câtă nevoie avem de ele, pentru că ne sunt date cu mână largă în Domnul Isus: “Voi aveţi totul deplin în El…” (Col. 2:10). Domnul nostru cunoaşte sfârşitul chiar de la început şi El vrea ca să fie spre slava Lui şi spre binele nostru.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-NOIEMBRIE 2015

 AȚINTEȘTE-ȚI PRIVIREA SPRE „LUCRURILE DE SUS!”

„Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”

(Coloseni 3:2)

Astăzi suntem foarte interesaţi de conceptul satisfacţiei imediate şi a dobândirii tot mai multor lucruri. Dar „cele de pe pământ” îşi pierd strălucirea odată cu sosirea facturii şi cu creşterea dobânzii de pe cârdurile de credit. Atunci, binecuvântările se pot transforma în blesteme şi îţi pot fura bucuria de a trăi. Un pastor spune: „Materialismul nu produce satisfacţii deoarece este tiranic, iar fiinţele umane au fost create să fie libere. Ne trezim că locuinţa nu ne aparţine – că ea ne posedă pe noi. Suntem căsătoriţi cu ipoteca. Devenim robii accesoriilor şi a modei. După ce sunt plătite, livrate şi instalate, ne bucurăm de un sentiment pasager de plăcere, dar ele tot domină, dictează şi cer: „Şterge-mă, lustruieşte-mă, repară-mă, vopseşte-mă, curăţă-mă, acoperă-mă”. Noi irosim cei mai frumoşi ani şi cea mai mare parte a banilor noştri pe „lucruri” până când nu ne mai rămâne timp să urmărim lucrurile din viaţă cu adevărat plăcute: vizitarea prietenilor şi mersul la biserică, ne mai având timp pentru fapte bune, pentru călătorii sau pentru vizitarea celor care ne aduc cea mai mare bucurie lăuntrică. Pavel spune: „evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig” (1 Timotei 6:6). Şi pentru a experimenta acea mulţumire, trebuie să-ţi numeri binecuvântările în fiecare zi şi să-I mulţumeşti Celui care a făcut totul posibil”. Jon Walker scrie: „Să presupunem că există o linie imaginară ce separă ceea ce poţi vedea de ceea ce nu poţi vedea – efemerul de etern. Obiectivul nostru în Isus este să ne uităm la lucrurile „de sus” şi astfel vom putea înţelege că ceea ce vedem şi simţim nu reprezintă măsurătoarea deplină şi exactă a realităţii lui Dumnezeu. Oamenii sunt fiinţe veşnice, iar deciziile ce acum par fără însemnătate, când sunt văzute în deplinătatea acelei realităţi, vor dobândi însemnătate veşnică”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

24 Noiembrie

Ezra 8.1 şi 8.15-30

Adunarea îşi face tabăra lângă râul Ahaba. Pentru a-şi completa rândurile, Ezra trebuie să trimită după unii dintre leviţi. „Puţini sunt lucrătorii” şi „mare este sece­rişul” le spune Domnul ucenicilor Săi (Matei 9.37). As­tăzi, El priveşte asupra tuturor răscumpăraţilor Săi de pe pământ şi îi ştie pe nume pe aceia care vor să-I slujească cu adevărat.Este acum totul gata pentru plecare? Nu; un lucru esenţial lipseşte încă! Întocmai cum un călător nu pleacă fără să-şi studieze mai înainte harta, lui Ezra îi este necesar să cunoască drumul pe care trebuie să-1 urmeze şi, în consecinţă, îl consultă pe Domnul. „Calea cea dreaptă pentru noi şi pentru copiii noştri” – nu este oare cea a ascultării depline de Dumnezeu? Hristos a fost primul care a evidenţiat-o în această lume (1 Petru 2.21), astfel încât Scriptura, care ne descoperă paşii desăvârşiţi ai căii Lui, devine într-un fel o „hartă rutieră” pentru noi. Vai, adesea pierdem calea sigură şi adevărată, pentru că mergem pe căile întortocheate ale voinţei noastre!Smerenia, dependenţa, încrederea în Dumnezeu şi nu în om sunt câteva dintre lecţiile binecuvântate pe care le învăţăm în compania lui Ezra … sau, mai degrabă, în compania Domnului Isus.

IZVOARE IN DEŞERT

24 Noiembrie

Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.

(Psalmul 46:10)

Există vreo notă în toată muzica lumii atât de puternică precum marea oprire? Există vreun cuvânt în Psalmi mai elocvent decât cuvântul „Selah“, care înseamnă oprire? Există ceva mai palpitant şi care să inspire mai multă frică decât liniştea dinaintea izbucnirii furtunii, sau tăcerea ciudată care pare să cadă peste natură înaintea unui fenomen supranatural sau a unei ridicări de teren dezastruoase? Şi există ceva care poate să atingă inimile noastre la fel ca puterea liniştii?

Pentru inima care va înceta să se concentreze asupra ei însăşi, există „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere“ (Filip. 4:7); „seninătate şi încredere“ (Isaia 30:15), care este sursa oricărei puteri; „multă pace“ care face să „nu [i] se întâmple nici o nenorocire“ (Psalmul 119:165); şi o odihnă profundă, pe care lumea nu poate niciodată să ne-o dea, nici să ne-o ia. Adânc în centrul sufletului este o încăpere a păcii unde locuieşte Dumnezeu şi unde, dacă vom intra în ea şi vom reduce la tăcere toate celelalte sunete, vom putea auzi acel „susur blând“ al Său (1 Împăraţi 19:12).

Chiar şi la roata care se învârte cel mai repede, dacă priveşti în centrul ei, acolo unde este axul, vei vedea că nu există nici un fel de mişcare. Şi chiar în cea mai ocupată viaţă, există un loc în care poţi să locuieşti singur cu Dumnezeu într-o linişte eternă.

Există o singură modalitate de a-L cunoaşte pe Dumnezeu: „Opriţi-vă, şi să ştiţi“. „Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!“ (Habacuc 2:20).  selectat

Preaiubite Tată, uneori am umblat sub un cer fără stele care lăsa să picure întunericul ca ploaia torenţială. Eram disperaţi pentru că ne lipsea lumina soarelui, a lunii şi a stelelor. Întunericul gros se arăta ameninţător deasupra noastră ca şi cum ar fi vrut să rămână pentru totdeauna. Şi din beznă nu se auzea nici un glas liniştitor care să vindece inimile noastre zdrobite. Am fi primit cu bucurie chiar şi o lovitură sălbatică de tunet, dacă cel puţin ar fi spart tăcerea chinuitoare a acelei nopţi triste şi deprimante.

Şi totuşi şoapta blândă a iubirii Tale eterne a vorbit mult mai dulce sufletelor noastre rănite şi sângerânde decât orice vânt care suflă peste o harpă de vânt. „Susurul [Tău] blând“ a fost cel care ne-a vorbit. Noi ascultam şi Te-am auzit, şi apoi ne-am uitat şi am văzut faţa Ta, care strălucea de lumina dragostei Tale. Şi când am auzit glasul Tău şi am văzut faţa Ta, viaţa cea nouă s-a întors la noi, aşa cum se întoarce viaţa la florile uscate care absorb ploaia de vară.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

24 noiembrie

Text: Psalmul 136:1-9

CREAŢIA SI RECUNOŞTINŢA

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor… Pe cel ce-a făcut cerurile cu pricepere.

Psalmul 136:2, 5

Intr-o zi, mergând spre locul de muncă, am văzut pe bara din spate a unei maşini o etichetă, pe care scria: „Ai mulţumit azi unei plante verzi?” Ciudat, m-am gândit. Plantele, desigur, sunt esenţiale vieţii. Prin procesul de fotosintezătele produc oxigen. Apoi, ne asigură mâncare, combustibil, medicamente, şi o mulţime de materiale de construcţii şi industriale. Voia să spună oare eticheta aceea că din pricina faptului că depindem atât de mult de plante, ar trebui să le mulţumim lor pentru binecuvântările noastre? Poate că da. Minunile creaţiei ar trebui să ne umple inimile de mulţumire, dar întotdeauna numai pentru Creator. In cartea sa de devoţiune, Oswald Chambers a scris: „învaţă să asociezi ideile demne de Dumnezeu cu tot ce se întâmplă în natură – răsăritul şi apusul soarelui, soarele şi stelele, schimbarea anotimpurilor – şi imaginaţia ta nu va fi niciodată aservită impulsurilor tale, ci întotdeauna va fi în slujba lui Dumnezeu”. Şi slujirea este recunoştinţa din toată inima faţă de Acela care a adus totul în existenţă, şi care susţine lumea noastră prin puterea Sa cea măreaţă.Fii conştient de creaţie. Soarele ne aminteşte de căldura dragostei lui Dumnezeu. Imensitatea spaţiului ne vorbeşte de nemărginirea Lui. Răsăritul şi apusul soarelui ne revelează frumuseţea şi splendoarea naturii Sale divine. Cum ar trebui să ne facă acestea să-L lăudăm pe Acela care nu numai că ne-a dat viaţa fizică, dar care ne-a dăruit viaţa veşnică prin credinţa în Isus Cristos.

Eticheta aceea ar trebui schimbată astfel: „Ai adus mulţumiri lui
Dumnezeu azi?”                                                                             D.J.D.

Vânt şi ape, tărână şi lumină
Vorbesc de dragostea-I divină;
Tu l-ai mulţumit vreodată
Pentru toate ce ne-arată?
                                                               Anonim

Este bine să ne închinăm lui Dumnezeu în natură, dacă aceasta ne ajută să ne închinăm Dumnezeului naturii.

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 24 Noiembrie 2015

Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați …Luca 12.7

Mărimea lui Dumnezeu

În dicționarele enciclopedice se pot găsi date despre numărul firelor noastre de păr. El se află între circa 150.000 (păr blond) și circa 100.000 (păr negru). Probabil, sunteți tot așa de uimiți ca și mine. În Biblie citim că toți perii capului nostru sunt numărați, deci nu numai un număr aproximativ cum este scris în dicționar. Domnul însă a stabilit mai exact: „Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde“ (Luca 21.18). Acest lucru le-a spus ucenicilor Săi cu privire la prigoniri, ca ei să rămână liniștiți.Astfel de declarații ale Bibliei sunt pentru mulți supărătoare. Dar toate gândurile noastre critice se datorează faptului că nu-L cunoaștem bine pe Dumnezeu și nu ne putem face o imagine corectă despre mărimea Sa. Aceasta este problema noastră. Biblia dorește să ne deschidă ochii și să vedem nemărginirea lui Dumnezeu. De aceea avem relatări despre minunile lui Dumnezeu, trăite de oameni ai lui Dumnezeu care L-au cunoscut ca Dumnezeul ce face minuni.Prin astfel de declarații exacte, noi avem standarde de comparat, care ne permit să bănuim ceva din grandoarea lui Dumnezeu. Și astfel de afirmații ale lui Dumnezeu înseamnă pentru creștin o întărire pe calea vieții sale.

Sursa: Meditații din 14 Calendare biblice primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s