Pericolul dispreţului

psalm123_1Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi că suntem sătui de dispreţ.

Psalmul 123:3

Trebuie să ne ferim nu atât de mult de lucrurile care lovesc în credinţa noastră, cât de lucrurile care lovesc in caracterul nostru creştin.

… luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioșie” (Maleahi 2:16).

Atitudinea minţii are efecte uimitoare. Ea poate fi duşmanul care pătrunde direct în suflet şi ne îndepărtează gândurile de la Dumnezeu.

Există anumite atitudini ale minţii în care nu îndrăznim să ne complăcem; dacă o facem totuşi, descoperim că ele ne-au îndepărtat de la credinţa în Dumnezeu si, până când nu ne întoarcem la o stare de spirit liniştită înaintea Domnului, credinţa noastră în El este egală cu zero şi suntem stăpâniţi doar de încrederea în carne si în ingenuitatea omenească.Fereşte-te de „grijile lumii”, pentru că ele sunt lucrurile care produc o stare de spirit rea. Extraordinar ce putere enormă au lucrurile simple ca să ne distragă atenţia de la Dumnezeu. Refuză să te laşi năpădit de grijile vieţii.Un alt lucru care ne îndepărtează de Dumnezeu este dorinţa de a ne apăra dreptatea. Sfântul Augustin se ruga: „O, Doamne, scapă-mă de această dorinţă de a arăta că am întotdeauna dreptate”. Această atitudine a minţii distruge credinţa în Dumnezeu „Trebuie să mă explic, trebuie să-i fac pe oameni să mă înţeleagă ” Domnul nostru n-a dat niciodată explicaţii: El a lăsat greşelile să se corecteze singure.Când descoperim că oamenii nu înaintează spiritual şi lăsăm ca această descoperire să se transforme în critică, ne închidem propriul nostru drum spre Dumnezeu. Dumnezeu nu ne dă niciodată discernă­mânt ca să îi criticam pe oameni, ci ca să mijlocim pentru ei.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

23 NOIEMBRIE

Dimineaţa

Părtăşie cu EL.  1 loan 1:6

Atunci când suntem uniţi cu Christos prin credinţă, suntem aduşi într-o completă părtăşie cu Cel în care am fost făcuţi una. Înteresele Sale şi ale noastre devin mutuale şi identice. Avem părtăşie cu Isus în dragostea Sa. Ce iubeşte El, iubim şi noi. El iubeşte sfinţii; şi noi îi iubim. El iubeşte păcătoşii; la fel facem şi noi. El iubeşte sărmana rasă de oameni care pier şi tânjesc să vadă deşerturile pământului transformate într-o grădină a Domnului; la fel dorim şi noi. Avem părtăşie cu El în dorinţele Sale. El doreşte slava Lui Dumnezeu; noi lucrăm pentru acelaşi scop. El doreşte ca sfinţii să fie acolo unde este El; şi noi ne dorim să fim cu El. El doreşte să izgonească păcatul; noi luptăm sub steagul Său. El doreşte ca Numele Tatălui Său să fie iubit şi adorat de toate creaturile Sale; noi ne rugăm zilnic: „vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ” (Matei 6:10). Avem părtăşie cu Christos în suferinţele Sale. Nu suntem ţintuiţi pe cruce, nici nu murim de moarte cruntă; dar, când El este prigonit, suntem prigoniţi şi noi. Este foarte bine să fii batjocorit de dragul Său, să fii dispreţuit fiindcă Îl urmezi pe Mântuitorul, să ai toată lumea împotriva ta. „Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său” (Matei 10:24). Pe măsura puterilor noastre, avem părtăşie cu El în lucrarea Lui, predicând adevărul în popor prin fapte de iubire. Mâncarea şi băutura noastră, ca şi a Lui, este „să fac voia Celui ce m-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui” (loan 4:34). Avem părtăşie cu Isus şi în bucuriile Lui. Suntem fericiţi atunci când El este fericit, şi ne bucurăm de înălţarea Sa. Ai gustat vreodată această bucurie, credinciosule? Nu există nimic mai pur, şi nici o desfătare mai mare în cer decât să cunoşti bucuria lui Christos împlinită în noi, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. Slava Lui ne aşteaptă să ne completăm părtăşia, fiindcă biserica Sa va sta cu El pe tron, ca mireasă iubită şi regină.

23 NOIEMBRIE

Seara

Suie-te pe un munte înalt. Isaia 40:9

Fiecare credincios trebuie să înseteze „după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu” (Psalmi 42:2), şi să dorească să urce pe dealurile Domnului, ca să-L vadă faţă în faţă. Nu trebuie să ne mulţumim să zăbovim în ceaţa din vale, atunci când ne aşteaptă culmea Taborului. Sufletul meu însetează să bea din cupa rezervată celor care ajung pe vârful muntelui, a căror frunţi sunt udate de roua cerului. Cât de proaspătă este roua munţilor, cât de curat este aerul de pe culme, cât de bogată este hrana celor care locuiesc pe înălţimi, a căror ferestre privesc spre Noul Ierusalim! Mulţi credincioşi sunt mulţumiţi să trăiască ca nişte mineri în minele de cărbune, care nu mai văd soarele. Ei mănâncă praf ca şerpii, când ar putea să guste din mâncarea îngerilor. Ei se mulţumesc să poarte hainele minerilor, când ar putea să se îmbrace în veşminte regale. Lacrimile le brăzdează faţa, şi ar putea să se ungă cu ulei ceresc. Sunt convins că mulţi credincioşi tânjesc în temniţă, când ar putea să se plimbe pe acoperişul palatului, şi să vadă „munţii aceia frumoşi şi Libanul” (Deuteronom 3:25). Ridică-te singur, credinciosule, din condiţia ta joasă! Leapădă lenea, letargia, răceala sau orice altceva se interpune în dragostea ta nepătată şi pură pentru Christos, Mirele sufletului tău. Fă din El sursa, centrul şi circumferinţa întregului cerc de încântare a sufletului tău. Ce te face să rămâi în mină atunci când poţi sta pe tron? Nu trăi în valea sclaviei, atunci când ţi-a fost oferită libertatea muntelui. Nu te mulţumi cu realizările tale pipernicite, înaintează spre lucruri mai cereşti şi mai sublime. Aspiră la o viaţă mai înaltă, mai nobilă şi mai plină. Înainte spre cer!

Mai aproape de Dumnezeu!

Când vei veni acasă la ai Tăi, o Doamne?

Te aşteptăm, Mântuitor iubit!

O, vino mai aproape, mai aproape

Binecuvântă-i pe toţi cei ce te-au primit.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

23 NOIEMBRIE

STĂRUINŢA CARE CUCEREŞTE

Şi Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta…

Deuteronom 7.22

Să nu ne aşteptăm să câştigăm biruinţe pentru Domnul Isus dintr-o singură lovitură. Apucăturile şi obiceiurile rele dispar greu. Într-o asemenea inimă trebuie ani de lucru pentru a alunga unul singur din numeroasele năravuri care murdăresc sufletul omenesc. Dar să ducem cu putere lupta mai departe, chiar atunci când nu câştigăm aparent decât puţină izbândă. Datoria noastră în lume este să o câştigăm pentru Domnul Isus. Niciodată să nu ne plecăm în faţa răului, ci să-l stârpim. Niciodată să nu încercăm să ne obişnuim cu întinăciunea, ci să luptăm împotriva ei necurmat. Necredinţa, beţia, necurăţia, asuprirea, deşertăciunea lumească, rătăcirea, toate trebuie alungate.Numai Dumnezeul nostru poate să împlinească acest lucru. El lucrează prin slujitorii Săi credincioşi, şi binecuvântat să fie El că ne-a făgăduit că este cu noi. „Domnul Dumnezeul tău va izgoni aceste neamuri dinaintea ta.” El va face aceasta puţin câte puţin, ca să ne înveţe să stăruim în credinţă neclintită, să veghem necurmat şi să ne ferim de tot ce este din firea pământească. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru fiecare biruinţă cât de mică şi să-I cerem alta nouă. Să nu punem sabia în teacă până n-au fost câştigate toate locurile inimii noastre pentru Domnul Isus.Curaj deci! Să-naintăm pas cu pas. Multe biruinţe mici vor aduce la sfârşit o biruinţă deplină.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

23 NOIEMBRIE

«Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm, dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.»

       ROMANI 8,26

Dacă este adevărat că Duhul Sfânt Se roagă şi mijloceşte pentru noi, atunci problemele cu care ne confruntăm nu mai sunt ale noastre, ci ale lui Dumnezeu. Aşadar, dacă Duhul Său Sfânt Se poate ruga prin noi răspunsul la rugăciune este garantat. Haideţi să ne uităm în ziua de azi (şi în următoarele zile) la 6 aspecte ale rugăciunii.

Să fim gata să primim Duhul Sfânt

Această afirmaţie ne transmite ceea ce Dumnezeu doreşte să ne comunice. In consecinţă, trebuie să fim pregătiţi să primim Duhul Sfânt. Mulţi vor spune imediat că avem deja Duhul Său în inimă. Acest lucru este adevărat din momentul naşterii din nou: «nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt» (1 Cor. 12,3). Dar nu suntem plini, nu am experimentat încă ce înseamnă plinătatea Duhului Sfânt. De aceea trebuie să fim mereu pregătiţi să fim umpluţi cu Duhul Său, plinătate sfântă pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi. în ce constă o asemenea pregătire? « Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri» (Fapte 1,14). Stăruinţa în rugăciune constituie baza şi premisa absolut necesară pentru a primi Duhul Sfânt. Să fii pregătit să primeşti Duhul Său în inima ta este primul pas important!

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

23 NOIEMBRIE

Doamne, ce puţină hrană am dat Cristosului care locuieşte în mine; o, Doamne, iartă-mă. Umple-mă cu sentimentul profund al iertării Tale nu numai ca să mă pot bucura de mântuirea Ta, dar şi să fiu umplut cu Duhul Tău pentru lucrarea de aici.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

23 NOIEMBRIE

Iată însă scrierea care a fost scrisă: Mene – DUMNEZEU
ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt. Techel – înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor. Peres – înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor.   Dan. 5,26-28.

Aceasta a fost inscripţia de la palatul regal din Babilon pe care Belşaţar a primit-o când s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu şi nu s-a smerit. Scrierea era de la Dumnezeu şi Tălmăcirea pentru împotrivitorul Lui Dumnezeu arăta judecată şi decădere. Belşaţar a primit multă lumină de la Dumnezeu şi de aceea era mai mult răspunzător şi mai vinovat. Măreţele relevaţii ale Lui Dumnezeu în domnia lui Nebucadneţar nu-i erau ascunse; dacă vrem să amintim de acel vis al împăratului, la păzirea celor trei tovarăşi a lui Daniel, la smerenia împăratului şi la reînălţarea lui Nebucadneţar. Atunci a mărturisit împăratul: „Acum eu, Nebucadneţar, laud şi slăvesc pe împăratul cerurilor căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să smerească.” Cu toate acestea duhul lui Belşaţar s-a înălţat, Domnul împietrindu-i inima.Dacă tu nu eşti mântuit şi azi Dumnezeu cumpăneşte viaţa ta ce ar putea să-ţi recunoască din lucrările tale? Tu nu poţi să-i dai nimic, decât o inimă răutăcioasă şi multe, multe păcate. Dar harul Lui Dumnezeu nu a lipsit niciodată Tu trebuia să te pocăieşti, să te recunoşti, dar tu ţi-ai împietrit inima şi nu te-ai abătut de la rău. Dacă mai persişti în această situaţie, atunci te va judeca versetul de astăzi. Această întâmplare să-ţi fie o avertizare. POCĂIEŞTE-TE! ca nu cumva să auzi din partea judecătorului cuvintele: „Mene techel.” „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele…” (F. Ap. 3.19).

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Luni  23  Noiembrie

Şi fiii lui Israel au strigat către Domnul şi Domnul le‑a ridicat un salvator, pe Ehud, fiul lui Ghera beniamitul … Şi Ehud şi‑a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot … Şi Ehud a zis: „Am un cuvânt de la Dumnezeu pentru tine“ … Şi şi‑a luat sabia de la coapsa dreaptă şi a înfipt‑o în pântecele lui.                         Judecători 3.15,16,19‑21

Judecătorii lui Israel (4) – Ehud

Fiii lui Israel făcuseră din nou ceea ce este rău în ochii Domnului. De data aceasta, El i‑a dat în mâna lui Eglon, împăratul Moabului, şi în mâna amoniţilor şi a amaleciţilor. Israel i‑a slujit lui Eglon vreme de optsprezece ani.Ehud a primit misiunea de a‑i duce tributul lui Eglon, însă Dumnezeu avea să‑l folosească drept eliberator al poporului Său de sub robie. Ehud era din seminţia lui Beniamin, care înseamnă „fiul dreptei“, însă, la fel ca mulţi din această seminţie, era stângaci, o trăsătură pe care oamenii, de‑a lungul istoriei, au privit‑o cumva ca pe un handicap. Să remarcăm însă cum el a schimbat acest aparent handicap într‑un avantaj real.Ehud şi‑a făcut o sabie scurtă, cu două tăişuri, care tăia în ambele direcţii. Contrar obiceiului, el şi‑a încins‑o la coapsa dreaptă, pentru a o putea apuca uşor cu mâna stângă. Fiind singur cu împăratul Eglon în camera acestuia, i‑a împlântat sabia în pântece, până la mâner. A încuiat uşile camerei şi a reuşit să fugă, după care i‑a chemat pe israeliţi să‑l urmeze şi le‑a pricinuit moabiţilor o mare înfrângere.În ciuda slăbiciunilor şi a handicapurilor noastre, Dumnezeu ne încurajează să luăm sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Acest Cuvânt, ni se spune, „este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri“. Să folosim această minunată armă pe care Dumnezeu ne‑a pus‑o la dispoziţie şi să dobândim biruinţe pentru El!  ( E. P. Vedder, Jr.)

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

23  Noiembrie

“Ci după cum Cel care va chemat este Sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, căci este scris: “Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.”

1 Petru 1:15-16.

Mulţi oameni evlavioşi se tem de cuvântul “sfânt”, deoarece ştiu prea bine că nu se poate să fii sfânt şi în acelaşi timp să slujeşti păcatului.Versetul 17 spune: “Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel care judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre”. În urma unei conferinţe mi s-a clarificat diferenţa între frica de Dumnezeu care chinuie şi între cea care este sfântă. Omul necredincios se teme de Dumnezeu, dar este chinuit. Dar pentru omul născut din nou, frica de Dumnezeu înseamnă ceva plăcut, dulce. Avem respect faţă de Cuvântul Lui şi ştim că tot ceea ce a spus El, este cel mai bun şi ne temem ca să ne contrazicem cu El. Aceasta este o frică de Dumnezeu sfântă; şi aceştia au multe promisiuni şi nu duc lipsă de nimic. Precum se îndură un tată de copiii lui, tot astfel se îndură şi Domnul de aceia care se tem de El. Şi aceia care se tem de El au nevoie de îndurare. Mulţi spun că, dacă cineva crede tot ceea ce este scris în Scriptură, atunci este un perfecţionist. Şi totuşi cred că au nevoie de îndurare în fiecare zi, că altfel nu pot să trăiască decât prin har. Dar cine ar putea altfel? Eu nu pot să trăiesc din fapte, dar din har trăiesc în fiecare zi şi din îndurarea Lui. Dacă citim Matei 25, observăm că până la urmă, oamenii nu vor fi judecaţi după credinţă, ci după fapte. De aceea nu poate un om să se bazeze pe har, aşa cum se gândeşte că ar fi mai bine; un credincios adevărat vrea să-I slujească lui Dumnezeu şi să-şi facă lucrarea în mod vrednic; din acest motiv s-a pocăit, s-a dăruit lui Dumnezeu şi este sfânt în umblarea sa.

MANA DE DIMINEAŢĂ

23 NOIEMBRIE  

“Am căutat printre ei un om care să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea…”

EZECHIEL 22:30

Dumnezeu caută printre copiii Săi pe cineva care să stea în spărtură ca să mijlocească înaintea Lui pentru lume, pentru ca mila Lui divină să se manifeste faţă de sufletele pierdute. De aceea El caută oamneni predaţi şi doritori ca să slujească Domnului Isus. Pe astfel de oameni El îi trimite la alţii, aceasta fiind calea cea mai directă, căci “…cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului, inimii omului.” Numai un păcătos iertatat poate să înţeleagă cum să se apropie de un păcătos pierdut şi să-i prezinte pe Acela în care el a găsit salvarea sufletului său, pacea şi fericirea. Domnul caută astăzi astfel de oameni, şi la drept vorbind, acolo unde ne găsim, unde ne-a aşezat El, este o breşă în mijlocul căreia El vrea să ne plaseze. Spărturile din zidurile cetăţilor de odinioară erau locurile cele mai vulnerabile, cele mai expuse vrăjmaşilor. Spărtura este mare, şi pericolul fiind mare, necesită mijlocitori care au înţeles natura puterilor spirituale cu care avem a face dar care cunosc şi puterea divină a tronului de har. Ei fac astfel apel la autoritatea infailibilă a Numelui care este mai presus de orice nume. Ei ştiu că Duhul Domnului este gata să intervină împotriva vrăjmaşului care-şi concentrează atenţia şi atacul tocmai la spărtură, silindu-se să facă spărtura tot mai mare. Cu cât mai mare era făcută spărtura în zidul unei cetăţi, cu atât mai uşor era de cucerit. Când Domnul Isus privea Ierusalimul, a plâns din pricina lui. Astăzi, Dumnezeu are nevoie de mijlocitori ale căror inimi să plângă de mila oamenilor şi să-i aducă în legătură cu El prin Domnul Isus Hristos. Numai o inimă simţitoare şi plină de milă poate să fie de folos înt-o lucrare atât de mare. Un evanghelist, vorbind într-o biserică din New-York, a invitat, după predică, într-o cameră alăturată pe aceia care doreau mai multe lămuriri. O persoană din cei invitaţi, o tânără femeie, n-a vrut să meargă. Ea spunea că a auzit tot ce a vrut să audă. Evanghelistul, foarte înţelept, i-a spus: “Pot să mă rog pentru dumneata? După aceea poţi pleca.” In timp ce se ruga a fost atât de adânc mişcat de nevoia ei spirituală, încât vocea i-a fost înăbuşită de lacrimi. “M-am rugat,” i-a zis el, “acum poţi pleca.” Tânăra a răspuns: “Am să stau ca să-mi vorbeşti pentru că am văzut că simţi pentru mine.” Domnul S-a mirat pentru că nu era nici un mijlocitor.(Isaia 59:16) El Se miră că mulţi din copii Lui se lasă acaparaţi de tot felul de lucruri şi avansează tot felul de scuze, când nevoia este atât de mare şi când adevărata mijlocire poate să meargă până la izvorul răului, putând să declanşeze prin mijlocirea lor intervenţia lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Această lucrare de mijlocire îşi are însă o aplicaţie imediat necesară în familiile noastre şi în adunări. Câte spărturi, vai, a făcut vrăjmaşul în multe familii şi în multe adunări ale copiilor lui Dumnezeu, spărturi care poate dăinuiesc încă, din lipsa de mijlocitori.Dumnezeu să ne dea astăzi viziunea clară a nevoii urgente de oameni devotaţi care să se aşeze în spărtură. Eşti tu gata? Sunt eu gata? Domnul aşteaptă ca să ne trimită. “Am căutat un om…” Domnul Isus a fost primul care a răspuns: “Iată-Mă, trimite-Mă…”

IZVOARE IN DEŞERT

23 Noiembrie

Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele.  

 (Psalmul 60:3)

Am fost întotdeauna fericit că psalmistul I-a spus lui Dumnezeu că anumite momente din viaţă sunt disperate sau dificile. Nu încape nici o îndoială asupra acestui lucru, există lucruri grele în viaţă.În vara aceasta cineva mi-a dat câteva flori frumoase roz, şi când le-am luat, am întrebat: „Ce fel de flori sunt?“ Prietenul meu a răspuns: „Sunt flori de stâncă. Ele cresc şi înfloresc numai pe stânci unde nu vezi deloc pământ“. Atunci m-am gândit la florile lui Dumnezeu care cresc în momente de disperare şi în locuri dificile, şi am simţit întrucâtva că El are o tandreţe deosebită pentru „florile Lui de stâncă“, o tandreţe pe care nu o are pentru crinii şi trandafirii Lui. Margaret Bottome

Încercările vieţii sunt trimise ca să ne facă, nu ca să ne distrugă. Problemele financiare pot distruge afacerile unui om, dar îi formează caracterul. Şi o lovitură directă dată omului de afară poate fi cea mai mare binecuvântare posibilă pentru omul dinăuntru. Deci dacă Dumnezeu pune sau îngăduie ceva greu în viaţa noastră, putem fi siguri că adevăratul pericol sau adevărata problemă va fi ceea ce vom pierde dacă vom fugi sau ne vom răzvrăti împotriva acelui lucru.   ( Maltbie D.Babcock  )                                                                        

Eroii sunt forjaţi pe nicovale fierbinţi cu durere,

Şi curajul superb vine numai prin testare.

Unele caractere se maturizează şi unele caractere înfloresc

Numai pe solul udat de sânge, unele suflete se dovedesc a fi mari

Numai în momente întunecate de moarte sau pieire.

Dumnezeu Îşi găseşte soldaţii cei mai buni pe muntele suferinţei.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-NOIEMBRIE 2015

NUMAI HARUL

„Să vă facă să vă întăriţi în putere”

(Efeseni 3:16)

Lois, secretara Dr. Robert Shuller s-a luptat cu cancerul timp de cincisprezece ani şi în toţi aceşti ani, ea L-a slujit pe Dumnezeu cu credincioşie. Schuller scrie: „Nu cred că am întâlnit o persoană mai curajoasă, în unele zile era atât de bolnavă … numai să coboare din pat îi solicita toată puterea pe care o mai avea! Se rostogolea din pat în mod voit, mergea în patru labe până la baie, se prindea de chiuvetă şi se trăgea în sus. Se căznea să se îmbrace, se târa până la bucătărie, bea puţină apă, mânca o felie de pâine prăjită îşi căuta poşeta şi se ducea la uşă. Cu transpiraţia prelingându-i-se pe frunte, se uita la soţul ei şi spunea: „Ei bine, Ralph, cred că mă descurc acum”. Apoi se urca în maşină şi conducea până la biserică. Întotdeauna ajungea înaintea mea, iar când ajungeam acolo cu obişnuitul meu salut: „Bună dimineaţa, ce mai faceţi?” ea întotdeauna zâmbea şi spunea: „Splendid!” Nu am ştiut decât după înmormântarea ei prin ce a trecut. Numai Dumnezeu poate să-ţi dăruiască un astfel de curaj”. Biblia spune: „potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui”. Sunt multe feluri de-a o spune, dar nu la fel de elocvent ca modul în care s-a exprimat Annie Johnson Flint: „El pace îţi dă când povara-i prea mare, Putere revarsă când lupta e grea, Cu milă te scapă din nenorocire Şi harul Său mare te va mângâia. Aleasa-ndurare e copleşitoare, Măreaţa-i iubire nu are sfârşit; Căci, din bogăţiile sale din ceruri, Revarsă, revarsă El neobosit. Când cazi ostenit iar grijile vieţii, izvorul puterii ţi-au secătuit, Aşteapt-ajutorul promis în Scriptură: Tărie şi har pentru cel obosit!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

23 Noiembrie

Ezra 7.19-28

Ezra a păzit Cuvântul lui Dumnezeu şi n-a făcut de ruşine Numele Lui. Ezra şi oamenii care se strâng ca răs­puns la chemarea sa vor fi făcuţi conştienţi de propria slăbiciune (sunt cel mult o mie cinci sute), dar, în acelaşi timp, şi de faptul că Dumnezeu le-a „pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă” (Apoc. 3.8). Artaxerxes I (Longimanus), zis Mână Lungă, aseme­nea predecesorilor săi Cirus şi Darius, este un instrument pregătit de Domnul ca să ţină deschisă uşa reîntoarcerii la Ierusalim pentru rămăşiţa exilată a lui Iuda.Scrisoarea împăratului arată că el era atent la toate, întâi restabileşte închinarea în Ierusalim, cu tot ce era ne­cesar jertfelor şi întreţinerii leviţilor; apoi pune în funcţie magistraţi şi judecători; în sfârşit, lucru remarcabil, dă instrucţiuni lui Ezra pentru a le face cunoscut tuturor legile Dumnezeului său (v. 25). „Inima împăratului în mâna Domnului este ca nişte izvoare de apă: El o îndreaptă în­cotro vrea” (Prov. 21.1; vezi şi Prov. 8.15-16). Ezra îl binecuvântează pe Domnul, ca pe Acela care a pus astfel de gânduri în inima împăratului. Să ne străduim, ase­menea lui Ezra, să vedem întotdeauna „mâna”, da, „mâna bună a lui Dumnezeu” (v. 6, 9, 28; 8.18, 31), în orice ni se întâmplă.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

23 Noiembrie

Text: Luca 15:11-32

BINECUVÂNTĂRI DE CARE NU NE DĂM SEAMA

Fiule, i-a zis tatăl, tu totdeauna eşti cu mine, şi  tot ce am eu este al tău. 

Luca 15:31

Când Helen Keller  avea doi  ani, o boală  nemiloasă a făcut-o să rămână surdă, mută şi oarbă. Drept rezultat, ea a fost întru totul inconştientă de dragostea mamei sale în toţi anii formării ei. Mama sa stătea lângă patul ei, şi spunea: „O, Helen, cât de mult te iubeşte mămica ta! Cât de mult ar vrea să-ţi spună despre dragostea ei! Dar ea nu te poate face să înţelegi. Ochii tăi sunt închişi, şi urechile îţi sunt înfundate”.Cât de trist este să vezi oameni care nu sunt capabili să-şi dea seama de binecuvântările lor! Dar ce tragedie mai mare este atunci când considerăm binecuvântările ca pe ceva meritat. Acelaşi lucru l-a făcut fratele mai mare din istoria fiului risipitor. El nu s-a bucurat de reîntoarcerea fratelui său mai mic, şi a trecut cu vederea tratamentul bun pe care el l-a avut până atunci. Tatăl i-a reamintit: „Fiule, tu totdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău”. Părtăşia permanentă cu tatăl său plin de dragoste era a lui, dar el o luase ca pe ceva ce i se cuvenea, de drept.Fiecare creştin este bogat din punct de vedere spiritual. Am fost justificaţi prin credinţă (Romani 5:1). Suntem copii ai Lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos (Romani 8:16, 17). Suntem cetăţeni ai cerului (Filipeni 3:20). Duhul Sfânt locuieşte în noi (1Corinteni 6:19). Am fost strămutaţi din împărăţia întunericului în împărăţia Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:13). Ba mai mult, Tatăl nostru Cel ceresc are mult mai multe lucruri minunate pregătite pentru noi (1 Corinteni 2:9).Să nu lăsăm ca aceste binecuvântări să ne scape din vedere şi să le luăm ca pe un merit, ca pe un drept. (  H.V.L.)

Ajută-mi, Doamne, să nu uit de preţul greu

Ce Isus plăti pentru păcatul meu

Şi fie binecuvântările de sus

Să ne ţină în iubirea lui Isus.   ( D.J.D.)

Îţi sporeşti bucuria atunci când îţi numeri binecuvântările.

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 23 Noiembrie 2015

… dar eu alerg la rugăciune.

.Psalmul 109.4

Ascuțirea coasei nu oprește seceratul

Pe o casă veche se puteau citi următoarele cuvinte: Așa cum ascuțirea coasei nu oprește seceratul, tot așa rugăciunea nu oprește lucrul. Să mergi la secerat cu o coasă tocită ar fi necugetat, căci nu poți înainta, oricât te-ai strădui. Cu o coasă ascuțită merge mult mai ușor și desigur de două ori mai repede. Cine este inteligent, va acorda timp ascuțirii.La fel este cu munca noastră și cu păstrarea părtășiei cu Domnul. Cât de ușor înclinăm, când avem mult de lucru, să scurtăm timpul care de altfel obișnuiam să-l acordăm cititului Scripturii și rugăciunii, pentru a câștiga ceva timp! Ce neînțelept! Ne aruncăm în munca noastră și aproape nu am avut părtășie cu Domnul, care este Izvorul puterii noastre, de care suntem dependenți în toate lucrurile. Ca să nu mai vorbim că Îl întristăm, când nu Îl căutăm din inimă în Cuvântul Său și în rugăciune.Pe de altă parte, nu am experimentat adesea cum, după un timp liniștit binecuvântat dimineața, bucuria părtășiei Sale a mers cu noi toată ziua și am realizat cu ajutorul Său o mulțime de treburi cu o ușurință la care nu ne-am fi gândit?Să învățăm ca să punem bine prioritățile în viața noastră personală și să-i dăm Domnului – dacă într-adevăr este Domnul nostru – și lucrurilor Sale primul loc.Nu, rugăciunea nu oprește munca, așa cum nici ascuțirea coasei nu oprește seceratul.

Sursa: Meditații din 14 Calendare biblice, primite prin Email

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s