S-a sfârşit!

Collection of hundreds of Free Bible Verses from all over the world.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

21 NOIEMBRIE

S-a sfârşit!

„Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.”

Ioan 17:4

Moartea lui Isus Cristos este împlinirea în istorie a însuşi gândului lui Dumnezeu. Nu se poate să-L considerăm pe Isus Cristos un martir. Moartea Lui n-a fost o întâmplare care putea fi prevenită: moartea Lui a fost însuşi motivul pentru care a venit pe pământ.Nu-ţi baza niciodată predicile despre iertare pe ideea că Dumnezeu este Tatăl nostru şi că El ne va ierta pentru că ne iubeşte. Aceasta contrazice revelaţia lui Isus Cristos despre Dumnezeu, face crucea Lui inutilă, iar Răscumpărarea – „mult zgomot pentru nimic”. Dumnezeu iartă păcatul doar datorită morţii lui Cristos. Dumnezeu n-ar putea ierta oamenii în nici un alt mod decât prin moartea Fiului Său; Isus este înălţat ca Mântuitor datorită morţii Sale.

Pe Isus „îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o”. Cel mai mare strigăt de triumf care a răsunat vreodată în urechile unui univers uimit a fost strigătul de pe Crucea lui Cristos: S-a sfârşit! Acestea au fost ultimele cuvinte din lucrarea de Răscum­părare a omului.Orice lucru care diminuează sau acoperă sfinţenia lui Dumnezeu printr-o părere falsă despre dragostea Lui contrazice revelaţia despre Dumnezeu dată de Isus Cristos. Nu lăsa niciodată să pătrundă în mintea ta gândul că, din milă, Isus Cristos a luat partea noastră împotrivindu-Se lui Dumnezeu sau că El a devenit blestem pentru noi din compasiune pentru noi. Isus Cristos a devenit blestem pentru noi prin hotărâre divină. Partea noastră în înţelegerea semnificaţiei teribile a acestui blestem este convingerea că suntem păcătoşi; ni s-a dat darul de a ne ruşina şi de a ne pocăi; aceasta este marea milă a lui Dumnezeu. Isus Cristos urăşte păcatul din om, şi Calvarul este măsura urii Sale.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

21 NOIEMBRIE

Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete, dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.

                                                                     Ioan 4,13,14.

Samariteanca aceea  cu care vorbea Domnul la fântâna din Sihar, era un obiect al milosteniei Domnului nostru. Toate gândurile ei se roteau în jurul necesităţilor pămâhteşti şi a îndeplinirii poftelor ei. Samariteanca era expusă pierzării. Ea îşi împărţea traiul cu toţi oamenii fireşti, care sunt în această lume fără nădejde deoarece au părăsit izvorul de apă vie şi şi-au făcut „puţuri crăpate care nu ţin apa” (Ier. 2.13) ca să-şi astâmpere setea. Chiar şi fântâna din Sihar, care a săpat-o Iacov, putea să astâmpere cerinţele trupeşti pentru o bucată de vreme fiind nevoie să scoată apă de fiecare dată.

Dar acum Domnul Isus se ocupă de această femeie pentru ca, mai întâi să trezească în ea necesitatea binecuvântărilor a cărui izvor este însuşi Dumnezeu. Osteneala Domnului nu a fost în zadar, deoarece femeia samariteancă a fost pusă în lumina lui Dumnezeu unde şi-a văzut viaţa ei plină de vinovăţie şi de păcat. Ce întuneric o fi fost în viaţa ei şi ce efect a avut când lumina a pătruns în ea! Nu s-a mai gândit la ulciorul ei şi a fugit repede în oraş să spună mărturia unui om care i-a spus tot ce a făcut. Setea trupească a uitat-o, ea a devenit un izvor de apă care ţâşneşte în
viaţa veşnică. Dacă ai de gând să înaintezi în viaţa creştină, să te bucuri mai mult de viaţa dumnezeiască şi să cunoşti şi mai mult pe Isus, retrage-te în pustiul inimii tale, ca golul ei să fie plin de El. El să-ţi fie singura hrană, Mana din pustie. Culege-l ca albina mierea, de pe rouă limpede a Cuvântului Său şi hrăneşte-te cu El.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

21 NOIEMBRIE

Dimineaţa

Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al Lui Dumnezeu.

                                                                     Efeseni 4:30

Tot ce are credinciosul vine de la Christos, numai prin canalul Duhului de har. Mai mult, fiindcă toate binecuvântările ajung la tine prin intermediul Duhului Sfânt, nici un lucru bun nu poate veni fără un gând sfinţit, o închinare sinceră şi fapte de har, numai prin lucrarea sfinţitoare a aceluiaşi Duh. Chiar dacă sămânţa cea bună a fost semănată în sufletul tău, va rămâne în amorţire pâna când El va lucra „în voi… după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Vrei să vorbeşti cu Isus, cum poţi s-o faci dacă Duhul Sfânt nu-ţi atinge limba? Vrei să te rogi? Vai, ce grea e munca dacă nu cumva „Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite” (Romani 8:26)! Vrei să învingi păcatul? Vrei să fii sfânt? Vrei să-ţi urmezi învăţătorul? Vrei să te înalţi pe culmile spiritualităţii? Vrei să fii făcut ca îngerii Lui Dumnezeu, plin de zel şi ardoare pentru cauza Stăpânului? Nu poţi fără Duhul Sfânt — „căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (loan 15:5). Mlădiţă din vie, nu poţi rodi fără butuc! Copil al Lui Dumnezeu, nu ai altă viaţă în afară de viaţa pe care ţi-o dă Dumnezeu prin Duhul Sfânt! Să nu-L îndurerăm deci, şi să nu-L întărâtăm la mânie prin păcatele noastre. Să nu-L înăbuşim de la primele mişcări slabe în sufletul nostru. Să folosim orice sugestie şi să fim gata să ascultăm de îndată. Dacă Duhul Sfânt este într-adevăr atât de puternic, să nu începem nimic fără El. Să nu facem nici un proiect, să nu plănuim nici o acţiune, şi să nu încheiem nici o tranzacţie fără să implorăm binecuvântarea Sa. Să îi dăruim omagiul cuvenit, şi să ne recunoaştem toată slăbiciunea în faţa Lui, şi apoi, întemeindu-ne numai pe El, să ne rugăm astfel: „deschide-mi inima pentru venirea Ta. Ridică-mă cu Duhul Tău Sfânt, ca să-L primesc în toată fiinţa mea lăuntrică”.

21 NOIEMBRIE

Seara

Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. loan 12:2

Lazăr este de invidiat. Mi-ar fi plăcut să fiu Marta, şi să-L slujesc pe Isus. Totuşi, ar fi fost încă şi mai bine să fiu Lazăr, şi să şed la masă cu El. Sunt ocazii pentru fiecare scop, şi fiecare ocazie vine la timpul ei. Totuşi, nici unul din pomii din grădină nu rodeşte atât de bogat ca viţa părtăşiei. Să stai cu Isus, să-I asculţi cuvintele, să vezi acţiunile şi să-l primeşti zâmbetul este o asemenea binecuvântare, încât trebuie că Lazăr a fost fericit ca îngerii. Când vom avea ocazia să cinăm cu Prea Iubitul nostru în sala de ospăţ, nu am da o clipă din timpul acesta pentru toate regatele lumii, chiar dacă ar putea fi cumpărate. Lazăr trebuie să fie imitat. Ar fi fost ciudat dacă Lazăr nu s-ar fi aflat la masă cu Isus, fiindcă fusese mort, şi Isus îl înviase. Ar fi fost o lipsă de recunoştinţa din partea celui înviat să fie absent de la masă atunci când Domnul i-a vizitat casa. Şi noi eram morţi odinioară, ca şi Lazăr, putrezind în mormântul păcatului. Dar Isus ne-a înviat, şi trăim prin viaţa Lui. Ne mulţumim să stăm la distanţă de El? Neglijăm să ne aşezăm la masa Lui, unde cinează cu toţi fraţii Săi? O, aceasta ar fi o cruzime! Trebuie să ne căim şi să facem cum a spus El. Cea mai mică dorinţa a Sa trebuie să fie lege pentru noi. Să trăiască fără o comuniune constantă cu Cel despre care iudeii au zis „iată cât îl iubea de mult!” (loan 11:36), ar fi fost o ruşine pentru Lazăr. Putem fi scuzaţi noi, cei pe care Isus i-a iubit „cu o iubire veşnică (Ieremia 31:3)? Ar fi fost nevoie de multă cruzime din partea lui Lazăr, ca să rămână rece faţă de Cel care a plâns peste corpul Său fară viaţă. Ce arată acest lucru în privinţa noastră, pentru care Mântuitorul nu numai că a plâns, dar a şi sângerat? Vino, prea iubitule, să ne întoarcem la Mirele nostru ceresc şi să cerem Duhul Său. De astăzi înainte, să ne aşezăm cu El la masă.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

21 Noiembrie

“Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă”.

Prov. 21:21.

Noi citim aici, ca – “să urmărim”- ceea ce înseamnă, să “ne dăm toată silinţa” (2 Pet.l:15). Cum se face aceasta? Prin faptul că dăm înapoi lucrurile furate, şi dacă ne-am certat cu cineva ne împăcăm. Şi de atunci începând, suntem ascultători de Dumnezeu, acolo unde ne-a aşezat şi nu mai facem fărădelegea. Nu mai trăim după dorinţele oamenilor şi nu mai întrebăm: “Sunteti de acord cu aceasta sau nu? Se poate întâmpla ca cineva, care are un chioşc să nu mai vândă ţigări, băuturi sau lucruri asemănătoare, chiar dacă are necaz din această cauză, pentrucă vrea să aibă o trăire sfântă, şi nu vrea să trăiască după plăcerile oamenilor. Nu pot uita când o învăţătoare de şcoală duminicală a venit la mine în necazul ei; şi eu am avut părerea că ea a primit pacea, dar, n-a primit. N-am ştiut de ce, până ce am auzit-o discutând cu o soră despre astfel de lucruri. Apoi ea a zis: “Asta este! Am o mătuşă căreia trebuie să-i ajut la chioşc; dar ce ar zice mătuşa dacă i-aş spune că nu voi mai vinde ţigări”. Acum am înţeles eu de ce n-a primit pace. Duhul lui Dumnezeu a îndemnat-o, încă înainte ca ea să vină la mine. Ea a ştiut ce trebuia să facă. Duhul lui Dumnezeu arată oamenilor ce trebuie să facă. “Dar ce ar spune mătuşa! “Eu vă spun: “Îndreptaţi-vă după Cuvânt”; Ce ar spune Dumnezeu, dacă eu n-aş face voia Lui? Cel ce urmăreşte neprihănirea, acela ia poziţie hotărâtă oriunde şi împotriva oricui şi oricărui lucru care este împotriva lui Dumnezeu. Cel care nu face astfel, acela să nu spună că este pocăit. Cel care în multe lucruri se ia după Cuvânt, dar nu în toate, nici acela să nu spună că este pocăit, ci eventual trezit. Dar cei care sunt cu adevărat pocăiţi, fac voia lui Dumnezeu, chiar dacă-i costă viaţa.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

21 NOIEMBRIE

„Fă-mă să-ţi aud glasul!” (Cântarea Cântărilor 2:14) – aceasta este rugăciunea mea. Doresc, dincolo de posibilitatea de a exprima în cuvinte, să Te aud, să Te percep, să fiu răscolit de prezenţa Ta.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

21 NOIEMBRIE

PRIVIREA ÎN AFARĂ, ÎN SUS

Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.

Isaia 45.22

Aceasta este o făgăduinţă a făgăduinţelor. Ea stă la temelia vieţii noastre spirituale. Mântuirea vine printr-o privire asupra Lui, care este „un Dumnezeu drept şi un Mântuitor”. Cât de simplă e direcţia! „Priveşte la Mine.” Cât de dreaptă e cerinţa! Desigur, creatura trebuie să privească la Creator. Noi am privit în orice alte părţi destul de mult, e timpul să privim numai la El, care ne cheamă şi ne promite să ne dea mântuirea Sa.Numai o privire! Nu vom privi de îndată? Nu avem să-I aducem nimic în noi înşine, ci să privim în afară şi în sus, la Domnul nostru nu cere nici pregătire, nici efort deosebit; ea nu are nevoie de inteligenţă sau înţelepciune, de avere sau de putere. Tot ceea ce avem nevoie este în Domnul Dumnezeul nostru şi, dacă privim la El pentru toate, aceste toate vor fi ale noastre şi noi vom fi mântuiţi.Veniţi, voi care sunteţi departe, priviţi la El. Voi, care sunteţi la marginile pământului, întoarceţi-vă privirea în această direcţie. După cum oamenii din ţinuturile cele mai depărtate pot să vadă soarele şi să se bucure de lumina lui, tot aşa voi, care zăceţi în umbra morţii şi aproape de porţile iadului, puteţi printr-o privire să primiţi lumina lui Dumnezeu, viaţa cerului şi mântuirea Domnului Isus Cristos, care este Dumnezeu şi singur în stare să mântuiască.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

21 NOIEMBRIE

«Cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.» IOAN 14,21

Un astfel de credincios împlinitor al Cuvântului nu doar că intră în părtăşia minunată cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, dar însăşi Sfânta Treime va veni şi va locui cu el! Această promisiune prin care Domnul Isus Se descoperă celor care îi ascultă cuvântul şi astfel dovedesc că îl iubesc din toată inima o vedem împlinită la scurt timp după învierea Lui. Atunci s-a întâmplat ceva absolut remarcabil şi în acelaşi timp neobişnuit: Domnul Isus S-a revelat în mod special ucenicului care, cu toate că s-a lepădat de trei ori de Domnul său şi L-a dezamăgit, totuşi L-a iubit cel mai mult. Exact pe acest ucenic, pe Petru, a vrut Domnul să-lconducă la perfecţiune, la o stare după voia Sa. De aceea i-a pus de trei ori întrebarea decisivă: «„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc”» (Ioan 21,17). Oricât am vorbi şi am analiza acest pasaj biblic nu putem să nu subliniem de fiecare dată faptul că Domnul nu a menţionat deloc păcatul lui Petru, ci l-a întrebat numai dacă îl iubeşte.

MANA DE DIMINEAŢĂ

21 NOIEMBRIE 

“Dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine…” GALATENI 2:20

Domnul Isus a murit pentru păcătosi dar Epistola către Galateni ne spune că viaţa proprie a păcătosului mântuit şi justificat înaintea lui Dumnezeu, trebuie să moară pe cruce. Crucea este, ca să spunem aşa, transportată de la Golgota, în viaţa celui credincios şi aproape toate luptele vieţii copilului lui Dumnezeu sunt legate de faptul acesta.Nimeni nu este silit să primească iertarea crucii, dar aceia care nu o primesc, rămân sub mânia lui Dumnezeu şi sunt posibile toate consecinţele care pot ieşi de aici până la pierzarea veşnică. Nici creştinul nu este forţat să se lase răstignit împreună cu Domnul Hristos; dar dacă el se sustrage de la cruce, este expus la toate ispitele, la toate închipuirile şi toate relele care se întâmplă, vai, chiar în sânul Bisericii.Viaţa proprie cu ambiţiile ei nu este nicăieri atât de tare, de înşelătoare şi periculoasă ca în lucrurile sfinte. Ea poate să “slujească” lui Hristos, poate pretinde că este credincioasă, este în stare să arate multă râvnă şi capabilitate, dar omul firesc este vrăjmaş lui Dumnezeu. Când această viaţă proprie pretinde că slujeşte lui Dumnezeu, se înşeală pe ea însăşi şi înşeală şi pe alţii. Ea este totdeauna un teren propice pentru vrăjmaş. Atâţia creştini care îşi păstrează viaţa lor personală egoistă şi mândră, dăunează lucrării lui Dumnezeu şi chiar o sabotează.Mai este de mirare că diavolul face tot ce-i stă în putinţă ca să împiedice pe cel credincios să experimenteze crucea Domnului Hristos în viaţa sa? Este de mirare că viaţa proprie a credinciosului face totul ca să scape de cruce şi s-o înlocuiască cu aşa zisa activitate pentru Hristos? El ştie că crucea ar pune capăt tuturor ambiţiilor şi pretenţiilor lui şi l-ar face să realizeze că el nu este nimic, ci numai Domnul Hristos este totul. Şi el tocmai aceasta vrea să evite. Sărmane suflete, ce dezamăgire cruntă vor avea şi ce pagube imense şi ireparabile şi pentru el şi pentru aceia pe care i-a înşelat prin falsa lor credinţă închipuită, nereală.Marele apostol ne spune care este singura condiţie de slujire, singurul secret al adevăratei vieţi dumnezeieşti: “Am fost răstignit împreună cu Hristos; dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Dacă acest secret, deşi acum nu mai este secret câtă vreme Biblia ni l-a descoperit, dacă această condiţie este împlinită, creştinul va umbla într-un fel nou de vieţuire, şi va putea să slujească lui Dumnezeu. El va depăşi condiţia omului natural Existenţa lui este în Domnul Isus. Trăieşte Domnul Isus cu adevărat în fiecare dintre noi? Dacă nu, şi lucrul acesta îl dă pe faţă viaţa noastră, atunci suntem mai nenorociţi decât cei necredincioşi. Dar dacă El trăieşte în noi, atunci ne aşteaptă slava veşnică, pentru că este scris: “Hristos în voi, nădejdea slavei.” (Col. 1:27)

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Sâmbătă 21 Noiembrie

Cine se încrede în propria lui inimă este un nebun.                 

                                                                 Proverbe 28.26

Sunt două cerinţe esenţiale pentru orice credincios, pentru a putea fi capabil de (şi folositor în) slujba Domnului, mai ales pentru aceia pe care Domnul îi va folosi pentru lucrarea şi mărturia Lui. Acestea sunt o voinţă zdrobită şi o inimă zdrobită.Este adevărat că orice creştin va experimenta, de‑a lungul întregii sale vieţi, existenţa şi activitatea propriei voinţe şi a inimii sale rele. Însă nu este mai puţin adevărat că există, în viaţa fiecărui creştin adevărat, un timp când Dumnezeu, în înţelepciunea şi în harul Lui suveran, în şcoala încercărilor adânci, zdrobeşte cu braţul Său puternic voinţa noastră naturală, ca astfel să putem spune cu adevărat: „Facă‑se nu voia mea, ci a Ta“; apoi vom descoperi că braţul Său este la fel de gingaş pe cât este de puternic.Având voinţa nezdrobită, nu suntem capabili să deosebim şi să punem la încercare care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită, fie cu privire la dificultăţile practice ale vieţii cotidiene, fie în lucrarea şi în slujba Sa. Aşa cum norii ascund soarele, tot aşa voinţa noastră ascunde de noi pe cea a lui Dumnezeu. Dar, dacă în şcoala încercărilor şi a suferinţelor adânci (adesea, din nefericire, pricinuite de voinţa noastră), am învăţat să ne judecăm voinţa rea, nebunească şi stricată, şi să o privim ca pe o urâciune, vom fi capabili „să înţelegem care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită“. La fel stau lucrurile şi în privinţa inimii. De ce? Pentru că ea este „nespus de rea şi deznădăjduit de înşelătoare“. Doar un nebun s‑ar putea încrede într‑un om ticălos sau ar putea da crezare cuvintelor unui înşelător.Însă, atunci când inima noastră, cu înclinaţiile ei idolatre şi stricate, cu poftele, intenţiile şi planurile ei, a fost zdrobită în mod practic, Dumnezeu ne poate descoperi propria‑I inimă de har, de dragoste şi de simpatie. În această lume a păcatului şi a suferinţei există expresia «a muri cu inima zdrobită». Pe noi însă Dumnezeu ne învaţă «să trăim cu o inimă zdrobită», ba chiar să trăim foarte fericiţi cu o astfel de inimă.

O voinţă zdrobită ne face capabili să‑L slujim pe Domnul, însă o inimă zdrobită ne face să‑I slujim „după inima Sa“, în duh şi în adevăr.                              J. A. von Poseck

IZVOARE IN DEŞERT

21 Noiembrie

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului.

(Psalmul 37:5)

Vorbeşte cu Dumnezeu despre tot ce te apasă şi apoi încredinţează totul în mâinile Lui. Fă aceasta ca să fii eliberat de confuzie, de conflicte şi de griji care umplu lumea de astăzi. De fapt, ori de câte ori te pregăteşti să faci ceva, trecând printr-o încercare, sau urmărind pur şi simplu treburile tale normale, vorbeşte-I Tatălui despre aceasta. Adu-I la cunoştinţă; da, chiar pune asupra Lui această povară, şi vei fi lăsat în urma ta preocupările şi îngrijorările cu privire la acea problemă. Începând din momentul acela, exersează sârguinţa tăcută şi plăcută în munca ta, recunoscând dependenţa ta de El ca să rezolve problema pentru tine. Încredinţează grijile tale şi pe tine însuţi împreună cu ele, ca o singură povară, în mâna Dumnezeului tău.  R. Leighton

 

Construieşte un mic gard al încrederii

În jurul zilei de astăzi;

Umple spaţiul cu lucrarea iubirii

Şi stai înăuntru.

Nu te uita printre ulucile protectoare

După ziua de mâine;

Dumnezeu te va ajuta să suporţi ceea ce vine,

Fie bucurie fie necaz.

                                                                                  Mary Butts

Vei găsi că este imposibil să-ţi încredinţezi „soarta în mâna Domnului“, dacă soarta ta nu primeşte aprobarea Sa. Aceasta se poate face numai prin credinţă, pentru că dacă există chiar şi cea mai mică îndoială în inima ta că drumul tău nu este cel bun, credinţa va refuza să aibă ceva de a face cu el. De asemenea, această încredinţare a soartei tale în mâna Lui trebuie să fie continuă, nu doar o singură acţiune izolată. Şi indiferent cât de neaşteptată sau de extraordinară ar fi călăuzirea Sa şi indiferent cât de aproape de muchia stâncii te-ar conduce El, nu smulge niciodată hăţurile din mâinile Lui.

Vrei să supui toate căile tale lui Dumnezeu, lăsându-L pe El să le judece şi să dea sentinţa? Nimic nu trebuie examinat mai îndeaproape de către un creştin ca propriile lui păreri şi obiceiuri confirmate, pentru că suntem atât de înclinaţi să considerăm aprobarea divină a lui Dumnezeu pentru ele ca fiind de la sine înţeleasă. Şi de aceea unii creştini sunt atât de neliniştiţi şi plini de teamă. Bineînţeles că ei nu au încredinţat cu adevărat calea lor în mâna Domnului şi nu au lăsat-o în mâna Lui. Ei au dus-o la El, dar apoi au plecat iarăşi cu ea.                                                                   selectat

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

21 Noiembrie

Ezra 6.13-22

Acuzatorii iudeilor au înţeles că n-ar fi fost înţelept să se opună ordinelor pe care le primiseră. Ei le execută prompt, dar cu resentimentele care se subînţeleg.Cu o asemenea protecţie din partea autorităţilor şi dispunând de noi mijloace materiale, bătrânii iudeilor în­cheie construirea templului. Dar să remarcăm acest detaliu important: dacă ei prosperă, nu este datorită decretului lui Darius, ci „prin profeţiile lui Hagai profetul şi ale lui Zaharia, fiul lui Ido” (v. 14). Tot aşa se prezintă şi situaţia celui credincios. Izvorul prosperităţii lui nu se găseşte în împrejurările favorabile în care Dumnezeu îl pune aici, pe pământ, ci în supunerea faţă de Cuvântul Dumnezeului Său.Inaugurarea casei are loc cu bucurie. Totuşi, ce mare este contrastul faţă de inaugurarea primului templu, când s-au sacrificat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi (2 Cronici 7.5). Nu se face nici o menţiune aici cu privire la foc coborând din cer sau la glorie umplând casa, deoarece chivotul lui Dumnezeu fusese pierdut; el nu va mai fi regăsit.După dedicarea Casei, Pastele şi sărbătoarea Azimelor se ţin în luna întâi. În pofida slăbiciunii lor, Dumnezeu a bucurat inimile acestor sărmani iudei, după întoarcerea lor din exil.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-NOIEMBRIE 2015

21 NOIEMBRIE. ÎNTREBĂRI PE CARE TREBUIE

SĂ ȚI LE PUI (2)

„Oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10:43)

Iată încă două întrebări pe care ar trebui să ţi le pui în mod constant: 1) Sunt eu dispus să-i slujesc pe ceilalţi? Spui că doreşti să slujeşti în biserică? De ce? Până când nu răspunzi la această întrebare dând adevăratele motive, Dumnezeu nu te va promova. Uneori, nu ne dorim altceva decât să fim în control. Alteori, nu dorim să plătim preţul succesului. Ne dorim numai beneficiile ce vin odată cu promovarea: un birou pe colţ, un salariu mai mare, o funcţie respectată şi admiraţia celorlalţi. Domnul Isus a spus: „oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru”. Funcţia de conducere te pune întotdeauna în postura de a te îngriji de propriile tale nevoi – de a te aranja – înainte de a-i ajuta pe ceilalţi. E întotdeauna o tentaţie şi e greşită! Trebuie să-ţi pese de oameni cu adevărat şi trebuie să-i ajuţi să-şi atingă potenţialul. Astfel, îl onorezi pe Dumnezeu şi El te va onora pe tine. 2) Fac eu ceea ce sunt chemat să fac? „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). Samuel Johnson a spus: „Aproape toţi oamenii îşi irosesc o parte din viaţă încercând să afişeze calităţi pe care nu le au şi primesc aplauze pe care nu le pot păstra”. Dacă îţi confecţionezi în minte o imagine cu calităţile pe care oamenii talentaţi trebuie să le aibă şi pe care tu nu le ai, îţi va fi greu să-ţi găseşti adevăratele calităţi. Henry Ford a remarcat: „Întrebarea: cine ar trebui să fie şeful e ca şi cum ai întreba: cine ar trebui să fie tenorul într-un cvartet? Cu siguranţă, cel care poate cânta melodia tenorului”. Pentru a reuşi în viaţă, trebuie să ştii pentru ce te-a înzestrat Dumnezeu.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

21 Noiembrie

Text: Isaia 53

PREA MÂNDRU?

Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare

îşi vedea de drumul lui. Isaia 53:6

Nimic nu se poate compara cu mândria inimii omeneşti. Părem determinaţi să facem toate lucrurile după placul nostru şi suntem capabili să facem totul ca să evităm să ne umilim înaintea altora. Chiar şi în problema mântuirii, suntem gata mai degrabă să facem fapte măreţe prin puterea noastră, decât să-I cerem lui Dumnezeu iertare prin lucrarea lui Cristos. Mândria omului este ilustrată de Bill Walker, un personaj din piesa lui Bernard Shaw, „Major Barbara”. Beat şi furios, Walker o apucă de păr pe Jenny Hill, o tânără de la Armata Salvării, şi-i zdrobeşte faţa cu lovituri de pumn. Când cei care urmăreau cele ce se petreceau l-au acuzat de laşitate, a început să dorească să facă ceva pentru a îndepărta vinovăţia şi pentru a-şi repara reputaţia. Nici nu i-a trecut prin minte să-şi ceară iertare, deşi ea a spus că-l iartă. În primul rând, a provocat la bătaie pe un campion la lupte care fusese convertit. S-a gândit: „Dacă-mi va frânge maxilarul, lucrurile s-ar echilibra”. Dar noul creştin a refuzat să se bată. Apoi, a încercat să scape de vinovăţie, plătind o amendă în locul unui prieten. Aruncând banii, a spus: „M-am oferit să plătesc. Nu pot face altceva mai mult. Ia-i sau lasă-i acolo”. Apoi, a plecat cu paşi apăsaţi, refuzând să ceară iertare lui Jenny. Poate că ai fost şi tu la fel cu Dumnezeu. Nu vrei să accepţi iertarea Sa pe care ţi-o oferă prin lucrarea lui Cristos în locul tău. Isaia a spus că Dumnezeu a făcut să cadă asupra Lui toată nelegiuirea noastră (53:6). Prietene, nu fi atât de mândru încât să nu-I ceri iertare lui Dumnezeu. Pune-ţi încrederea în El chiar azi! D.C.E.

Nimic în viaţă nu deţin,

De crucea Ta acum mă ţin.

Şi-n sângele-Ţi curat izvor

Mă spală Tu sau vreau să mor.                                                   Toplady

Suntem mântuiţi prin răscumpărarea lui Cristos şi nu prin realizările noastre.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 21 Noiembrie 2015

… uită-te la mâinile Mele …; și nu fi necredincios, ci credincios.Ioan 20.27

Mâinile

Un prieten mult mai bun decât cel al lui Albrecht Și-a dat viața nu numai pentru prietenii Săi, ci pentru toți care vor crede în El. Mântuitorul este cel mai bun Prieten și El îți spune: „Uită-te la mâinile Mele“. În răutatea lor, oamenii au cutezat să străpungă mâinile și picioarele celui mai nevinovat Om de pe pământ, țintuindu-L pe cruce. Prin ce suferințe a trecut Mântuitorul! Semnele cuielor sunt vizibile pentru totdeauna în trupul Domnului înviat. Domnul le-a arătat ucenicilor Săi mâinile, iar noi le vom vedea cu ochii noștri când vom fi la El. Mântuitorul a suferit pe cruce pentru mântuirea ta și a mea. Nu cuiele erau suferința Sa, ci păcatele noastre pentru care El trebuia să poarte judecata divină. Să ne gândim cu respect la mâinile Domnului! Mâinile Domnului care au creat cerurile și pământul au fost străpunse. Mâinile Sale, care s-au pus cu toată dragostea peste aceia care aveau nevoie de El, au fost întinse pe cruce. Toate acestea le-a acceptat pentru mântuirea noastră. Să ne gândim la mâinile Domnului care ne ocrotesc, ne ajută și ne eliberează! Mâinile Sale oferă siguranță deplină, încât nimeni nu poate smulge pe ai Săi din ele.Fiecare să-și încredințeze „soarta în mâna Domnului“ (Psalmul 37.5). Mâinile Sale au fost străpunse pentru eliberarea noastră din păcat și moarte.

 Sursa: Meditații din 14 Calendare biblice, primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s