Când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul

Isus Hristos - Cuvântul!„Când va veni El, va dovedi lumea vinovată in ce priveşte păcatul…” (Ioan 16:8)

Foarte puţini dintre noi ştim ce înseamnă a fi dovedit vinovat în ce priveşte păcatul. Cunoaştem experienţa tulburării care ne cuprinde când am făcut ceva rău; dar atunci când Duhul Sfânt te dovedeşte vinovat de păcat, orice relaţie din lume este dată la o parte, rămânând doar una: „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit…” Când un om este dovedit păcătos în felul acesta, întreaga lui conştiinţă ştie că Dumnezeu nu poate să-l ierte. Dacă Dumnezeu l-ar ierta, atunci simţul de dreptate al omului ar fi mai puternic decât al lui Dumnezeu.

Dumnezeu iartă, dar această iertare L-a costat frângerea inimii Sale prin moartea Fiului Său. Marea minune a harului lui Dumnezeu este că El iartă păcatul, dar numai moartea lui Isus Cristos Îi dă Lui posibilitatea să ierte fără si-Şi nege, prin aceasta, natura Sa. Este un lucru lipsit de sens să spui că Dumnezeu ne iartă pentru că El este dragoste. Atunci când suntem convinşi de păcat, nu mai putem spune aceasta. Dragostea lui Dumnezeu înseamnă Calvarul, nimic mai puţin; dragostea lui Dumnezeu este scrisă pe Cruce, nicăieri în altă pane. Singura bază de pe care Dumnezeu mă poate ierta este crucea lui Isus Cristos. Acolo este satisfăcută conştiinţa Lui.Iertarea nu înseamnă numai că am scăpat de iad şi că am fost făcut vrednic să merg în cer (nici un om n-ar accepta o astfel de iertare); iertarea înseamnă că sunt iertat pentru a intra într-o relaţie nouă, pentru a fi unit cu Dumnezeu în Cristos. Minunea Răscum­părării este că Dumnezeu transformă pe unul nesfânt ca mine, după standardul Lui, al Celui Sfânt, punând în mine o nouă natură, natura lui Isus Cristos.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

 19 NOIEMBRIE

Dimineaţa

De întrebările nebune.. fereşte-te. Tit 3:9

Zilele noastre sunt puţine la număr, şi este preferabil să le petrecem făcând binele, decât certându-ne asupra unor chestiuni care sunt, în cel mai bun caz, de importanţă minoră. În trecut, oamenii au stârnit o lume de răutate prin nesfârşitele lor discuţii asupra unor subiecte fără importanţă practică. Bisericile noastre suferă încă din cauza necontenitelor războaie stârnite de puncte obscure şi întrebări lipsite de importanţă. După ce s-a spus tot ce se putea spune, nici o parte nu este mai înţeleaptă; de aceea, discuţia nu promovează nici cunoaşterea, nici iubirea, şi este o nebunie să semeni într-un asemenea ogor buruienos. Întrebările despre punctele în care Scriptura păstrează tăcerea, despre tainele care Îi aparţin numai Lui Dumnezeu, despre profeţiile cu interpretare îndoielnică şi despre modurile de păstrare a ceremoniilor omeneşti sunt întrebări nebune, şi oamenii înţelepţi se feresc de ele. Treaba noastră nu este să punem întrebări nebune sau să răspundem la ele, ci să evităm şi una şi alta. Dacă ţinem preceptul apostolului, căutând „să fim cei dintâi în fapte bune” (Tit 3:8), vom fi prea ocupaţi cu treburi folositoare, ca să ne mai interesăm de disputele nevrednice, mărunte şi lipsite de importanţă. Există, totuşi, unele întrebări care sunt reversul întrebărilor nebune, întrebări pe care nu trebuie să le evităm, ci să le răspundem sincer şi frumos, cum ar fi acestea: cred eu în Domnul Isus? Sunt reînnoit în duhul mintii mele? Umblu pe calea duhului, nu a cărnii? Cresc mereu în har? Este conversaţia mea împodobită cu învăţăturile Dumnezeului mântuitor? Aştept venirea Domnului ca un slujitor care îşi aşteaptă stăpânul? Ce pot să fac mai mult pentru Isus? Asemenea întrebări necesită un răspuns urgent. Dacă până acum ne-am dedat jocurilor de cuvinte, să ne punem abilităţile critice întrun serviciu mai profitabil. Să fim făcători de pace şi doritori să-i conducem pe alţii, prin preceptele şi exemplul nostru, ca să ne ferim „de întrebările nebune”.

19 NOIEMBRIE

Seara

Oh! Dacă aş şti unde să-L. găsesc!  Iov 23:3

În nevoia lui extremă, Iov a strigat către Domnul. Cea mai mare dorinţă a unui suflet chinuit este să mai vadă o dată faţa Tatălui său. Prima lui rugăciune nu a fost „o, dacă aş putea să mă vindec de boala care îmi chinuieşte tot trupul!”, sau chiar „O! Dacă aş putea să-mi văd copiii scăpaţi din ghearele mormântului, şi averea scăpată de mâna jefuitorului!” Din contră, primul său strigăt a fost „o! ,Dacă aş şti unde să-L găsesc” pe Dumnezeul meu, ca să merg la tronul Său!” Copiii Lui Dumnezeu aleargă la El când vine furtuna. Cei buni au un instinct ceresc, care îi face să caute adăpost sub aripile lui Iehova. „Cel care a făcut din Dumnezeu adăpostul lui” poate fi titlul unui adevărat credincios. Când este pedepsit de Dumnezeu, cel ipocrit simte lovitura şi, ca un sclav, vrea să fugă de la Stăpânul care l-a biciuit. Nu acesta este cazul cu adevăratul moştenitor al cerului. El sărută mâna care l-a lovit, şi caută adăpost în braţele Dumnezeului care s-a încruntat la el. Dorinţa lui Iov de a comunica cu Dumnezeu a fost intensificată de căderea oricărei alte mângâieri. Patriarhul s-a întors de la prietenii săi îndureraţi şi a privit spre tronul ceresc, ca un călător care se întoarce de la un izvor secat şi aleargă spre fântână. El urează rămas bun speranţelor pământeşti, şi strigă: „Dacă aş şti unde să-L găsesc pe Dumnezeul meu!” Nimic nu ne învaţă mai bine valoarea Creatorului, decât momentul în care descoperă deşertăciunea oricărei mângâieri. Ne întoarcem cu amărăciune de la stupii pământului, în care nu am găsit miere, ci înţepături şi ne bucurăm în Cel al cărui Cuvânt este mai dulce decât mierea şi decât fagurii de miere. În orice necaz, trebuie să căutăm mai întâi prezenţa lui Dumnezeu. Dacă ne putem bucura de zâmbetul Său, vom putea purta crucea zilnică cu inima voioasă, de dragul Său.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

19 NOIEMBRIE

DE LA ASCULTARE LA BINECUVÂNTARE

Dar din ziua aceea, îmi voi da binecuvântarea Mea.

Hagai 2.19

Lucrurile viitoare ne sunt ascunse; avem totuşi în această făgăduinţă scrisă mai sus, o oglindă care ne dă putinţă să privim încă de acum anii vieţii noastre, înainte de a fi. Să luăm seama la împrejurarea la care se referă această făgăduinţă. Recoltele se împuţinaseră, atinse de neghină şi de grindină, din cauza păcatelor poporului. Dar Domnul îi vede acum pe acei pe care i-a pedepsit astfel, că au început să asculte de Cuvântul Său şi să construiască din nou templul şi El se îndreaptă spre ei şi le spune: „Uitaţi-vă dar cu băgare de seamă la cele ce s-au întâmplat până în ziua de azi, înainte ca să se fi pus temelia templului… dar din ziua aceea îmi voi da binecuvântarea Mea”. Dacă şi noi am trăit în vreun păcat şi dacă Duhul Sfânt ne îndeamnă să renunţăm la păcat, să facem îndată acest lucru; numai aşa vom putea să ne bizuim pe binecuvântarea lui Dumnezeu. Aprobarea Sa, Duhul Său şi o descoperire mai adâncă a Cuvântului Său, vor fi roada acestei binecuvântări. Credincioşia noastră va fi poate pricina unei împotriviri şi mai mari din partea oamenilor, dar noi vom intra într-o legătură şi mai strânsă cu Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care ne va face să vedem şi mai lămurit primirea noastră în El.Doamne, eu sunt hotărât să fiu de aici înainte mai sincer cu Tine, mai conştiincios în ce priveşte ascultarea de învăţăturile Tale şi Te rog în Numele Domnului Isus ca viaţa mea să fie binecuvântată din ce în ce mai mult.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

19 NOIEMBRIE

«Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi,

zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca

să vă dau un viitor şi o nădejde.»  IEREMIA 29,11

Cine practică umblarea pentru cer pe acest pământ se află negreşit în sfera dragostei lui Dumnezeu. El, în însăşi esenţa Fiinţei Sale divine este dragoste şi toate planurile şi căile Lui pentru copiii Săi sunt motivate de dragostea Sa minunată. Din păcate însă noi uneori nu-I înţelegem gândurile, motivatia si călăuzirea Sa si ne răzvrătim. Iată ce ne spune Domnul prin prorocul Isaia: «Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre» (Isaia 55,8-9). Domnul Isus înţelege mult prea bine că avem dificultăţi în a înţelege latura cerească a umblării pe acest pământ, latură pe care nu o vedem. El ne spune: «Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea» (Ioan 13,7). Atunci, în gloria cerească vom recunoaşte cu lacrimi în ochi: «Doamne, Tu ai avut intenţii atât de minunate cu mine, dar eu nu le-am înţeles!» Un cântec vechi spune: «Aici pe pământ nu se dezleagă misterul tuturor lacrimilor pe care le-ai vărsat. Abia în ţara veşnicului soare vei vedea ce a vrut Domnul!»

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

19 NOIEMBRIE

Doamne, îţi mulţumesc pentru sfatul din textul din dimineaţa asta („Şi să fie… că vei face după cum ţi se va oferi prilejul; căci Dumnezeu este cu tine.” – 1 Samuel 10:7, KJV) de a nu mă agita căutând să fiu conştient de utilitatea mea, ci doar de a face după cum mi se oferă prilejul pe care Tu l-ai rânduit.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

19 NOIEMBRIE

El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din

cei  De pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de

pe Pământul celor vii şi lovit de moarte pentru

păcatele Poporului meu?  Isaia 53,8.

După ce Domnul nostru prea iubit ca înlocuitor al nostru a purtat judecata cea grea impusă de Dumnezeul cel sfânt şi drept, a găsit ascultare fiind scăpat de coarnele bivolului şi din gura leului.Învierea a fost mărturia vizibilă a ascultării. În cuvintele exprimate de Domnul pe cruce: „Tată în mâinile Tale îmi încredinţez duhul” vedem COMPLETA DEPENDENŢĂ. Întunericul a fost îndepărtat, judecata purtată, mânia a fost liniştită şi păcatul ispăşit. Dacă moartea trebuia să-şi facă intrarea, căci moartea este plata păcatului. vedem pe Domnul în pace încredinţându-şi duhul Său în mâna Lui Dumnezeu în deplină desfătare de părtăşia cu El… Domnul Isus a fost părăsit din cauza păcatelor noastre,dar problema păcatului a fost rezolvată în faţa Dumnezeului celui Sfânt, după ce El a băut paharul Tatălui. El a fost ascultat după ce a purtat întreaga judecată a Dumnezeului celui Sfânt, pentru păcat. Ca om a fost înălţat după isprăvirea lucrării. Ca primul născut între mai mulţi fraţi Domnul nostru intonează acum cântarea de laudă în adunare spre lauda Lui Dumnezeu şi Tatăl nostru.Vrei şi tu iubite copil a Lui Dumnezeu să cânţi şi tu această cântare de laudă intonată de Domnul Isus? Se cere multă supunere la Cuvântul Lui Dumnezeu ca să ne dăm seama bine ce înseamnă TABĂRA şi multă putere duhovnicească pentru ca să ieşim din ea şi astfel dirijaţi NUMAI de Domnul Isus Hristos să putem cânta cântarea de laudă. În tabără dirijează omul şi firea lui pământească!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

19 Noiembrie

“Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre”. 1 Petru 1:17.

În versetul 13 vedem că e bine să ne punem nădejdea în har, deoarece noi suntem mântuiţi doar prin jertfa Mântuitorului nostru. De aceea nu avem voie să ne bazăm pe faptele noastre, pe ceea ce facem noi, pentrucă altfel ajungem sub blestem precum scrie Scriptura. Multă vreme nu am ştiut unde este hotarul, care fapte sunt plăcute lui Dumnezeu şi care nu sunt. Am auzit spunând că ceea ce facem din dragoste, acele fapte vor fi răsplătite. Cineva a întrebat dacă faptele pe care le face un necredincios vor fi răsplătite.1 Corinteni 13, ne arată dacă un om nu este un copil al lui Dumnezeu, dacă nu rămâne în dragoste, atunci nu-i foloseşte la nimic nicio faptă; este pătat cu păcat. Dreptatea noastră este pătată cu păcat; dreptatea noastră este aceea care ne ţine în starea de neîntorşi la Dumnezeu, crezând că aşa e bine. Dar înaintea lui Dumnezeu este ca o haină mânjită. Cum să primeşti astfel răsplată? Dacă suntem născuţi din nou atunci nu trebuie să studiem mult care fapte vor fi răsplătite şi care nu. Dacă Duhul lui Dumnezeu este în noi, vom primi răsplata pentru un pahar cu apă pe care-l dăm în numele Domnului. Dar, dacă nu eşti ucenic, nu poţi da în Numele Lui. Vedem din Cuvânt că, secerăm în urma faptelor nostre. Prin credinţa în Isus vom fi mântuiti. Dar prin fapte nu devenim copii ai lui Dumnezeu. Aici este un hotar. Să păzim poruncile Lui, dar să avem grijă ca nu cumva să ne punem nădejdea pe ascultare sau pe fapte, ci numai pe har.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Joi 19 Noiembrie

Tinerii vor fi storşi de puteri şi vor obosi şi bărbaţii tineri se vor împiedica şi vor cădea, dar cei care se sprijină pe Domnul îşi vor înnoi puterea; se vor înălţa pe aripi ca vulturii; vor alerga şi nu‑şi vor pierde puterea; vor umbla şi nu vor obosi.

 Isaia 40.30,31

Domnul Isus a ştiut bine unde să caute ajutor, în timp ce înainta pe drumul credinţei. Încrederea Sa era în Dumnezeu, la fel cum plăcerea Sa a fost să facă voia lui Dumnezeu. N‑a încetat niciodată să Se îndrepte către El.

Sufletul răscumpărat a învăţat de asemenea să se îndrepte către Dumnezeu şi, pe măsură ce se adânceşte în aceasta şi cunoaşte ce înseamnă să se sprijine pe Dumnezeu, să fie liniştit şi să tacă înaintea Lui, descoperă adevăratul secret şi izvor al tăriei şi al rămânerii în voia lui Dumnezeu. El poate spune cu adevărat: „Am auzit aceasta: că puterea este a lui Dumnezeu“ (Psalmul 62.11).În timpurile pe care le trăim, avem nevoie cu siguranţă să ne sprijinim pe El.Ne rugăm şi avem momentele noastre stabilite pentru rugăciune. Acest lucru este necesar şi corect. Avem însă nevoie să ne sprijinim pe Dumnezeu, în special în zilele pe care le trăim, atât din punct de vedere personal, cât şi colectiv. Trebuie ca acum să ne sprijinim pe Dumnezeu.Înainte ne stau probleme mari şi serioase, iar pentru a le face faţă este necesar să existe în noi realitatea încrederii în Dumnezeu. Acest lucru este personal; nimeni nu se poate încrede în Dumnezeu în locul altuia. Fiecare dintre noi trebuie să manifestăm credinţă practică în El – în Dumnezeul veşnic, în Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este, prin har, Dumnezeul şi Tatăl nostru, de asemenea. Ce bine este să ştim că El ne invită să ne apropiem de El şi să ne sprijinim pe El!                     H. J. Vine

IZVOARE IN DEŞERT

19 Noiembrie

Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri;dar ne vei da iarăşi viaţa. (Psalmul 71:20)

Dumnezeu te face „să treci prin multe necazuri“. Uneori, ca parte a procesului tău de educare, trebuie să te duci „în adâncimile pământului“ (Psalmul 63:9), să călătoreşti prin pasaje subterane, şi să stai întins printre cei morţi. Dar nici chiar pentru o clipă legătura de părtăşie şi unitate dintre Dumnezeu şi tine nu este întinsă până la punctul de rupere. Şi în cele din urmă, din adâncuri, El „[îţi va] da iarăşi viaţa“. Indiferent cât de multe cotituri şi întorsături ar avea drumul, există întotdeauna o porţiune netedă şi dreaptă. Chiar şi cea mai lungă zi are un apus de soare, şi zăpada iernii poate ţine destul de mult, dar până la urmă se va topi.Fii tare, „căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică“ (1 Cor. 15:58). El Se va întoarce din nou la tine şi te va mângâia. Şi când El va face aceasta, inima ta care a uitat să mai cânte va izbucni în mulţumiri şi cântări de bucurie, aşa cum cânta psalmistul: „Limba mea va lăuda îndurarea Ta“ (Psalmul 51:14).  selectat

Deşi cade ploaia şi bate vântul,

Şi îngheţată şi rece e suflarea iernii;

Deşi cerul înnorat se mai înnorează încă,

Şi frunzele moarte spun că vara a trecut;

Faţa mea priveşte ţintă spre cerul furtunos,

Inima mea este liniştită ca marea vara,

Bucuroasă să primească ce-i dă Dumnezeul meu,

Indiferent ce ar fi.

Când simt frigul, pot să spun: „El îl trimite“,

Şi vânturile Lui suflă binecuvântare, ştiu sigur;

Căci n-am avut niciodată o nevoie pe care El să n-o împlinească;

Şi inima mea bate fierbinte, chiar dacă suflă vânturile.

MANA DE DIMINEAŢĂ

19 NOIEMBRIE  

“Fiţi plini de Duh.” EFESENI 5:18

Subiectul  plinătăţii  Duhului  preocupă  pe  orice  copil  al  lui Dumnezeu care doreşte să slăvească pe Stăpânul său; căci dacă el ajunge să realizeze acest grad de avansare spirituală, cuvintele sale, gândurile şi faptele sale vor fi toate spre slava lui Dumnezeu, spre zidirea sfinţilor şi spre mântuirea sufletelor. Să observăm bine că aceasta nu este un adevăr abstract, un ideal de nerealizat, ci un cuvânt de ordine, o poruncă: “Fiţi plini de Duh.” Şi pentru că voia Domnului este ca toţi copiii Lui să fie umpluţi de Duhul Sfânt, vom vedea care sunt condiţiile de împlinit pentru ca fiecare din noi să ajungă la această stare binecuvântată.

  1. Trebuie să fim adânc pătrunşi de gândul că Dumnezeu vrea să ne dea plinătatea Duhului Său. Vai! sunt credincioşi care nu cred şi nu caută această plinătate. Un adevărat alpinist nu va fi niciodată mulţumit atâta vreme cât un vârf oarecare n-a putut fi escaladat, şi creştinul care crede în Duhul Sfânt nu va putea niciodată să fie fericit deplin fără să cunoască dumnezeiasca plinătate a Duhului.
  2. Orice Copil al lui Dumnezeu trebuie să fie umplut de Duhul. Şi cel care s-a întors ieri la Dumnezeu, şi cel matur în Hristos, şi unul şi celălalt trebuie să dorească această plinătate. Aici nu este vorba de revelaţii speciale, de cunoştinţe dobândite, de progrese realizate, ci de primirea imediată a celei de a treia Persoană a Sfintei Treimi în plinătatea Sa. Propriu zis, Dumnezeu nu ne pune condiţii în privinţa aceasta, ci pur şi simplu ne porunceşte să fim plini de Duh. Acest fapt ne este arătat în Cuvânt: a) “Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie… ” dar El “…spunea aceasta despre Duhul…” (Ioan 7:38,39). b) Apa (Duhul) pe care i-o voi da Eu, se va face în el un izvor ţâşnind în viaţă veşnică.” (Ioan 4:14)
  3. Trebuie ca cel credincios să părăsească orice lucru neîngăduit şi orice fel de păcat. Mii de copii ai lui Dumnezeu nu vor şti niciodată ce înseamnă a fi plin de Duh, pentru că L-au întristat prin lumescul lor, prin lipsa de dreptate, prin îngustimea duhului lor şi prin acel păcat care “…înfăşoară aşa de lesne…”. Trebuie să se facă distincţia între pecetea Duhului şi plinătatea Duhului. Orice copil al lui Dumnezeu este pecetluit cu Duhul Sfânt şi în consecinţă îl posedă din ziua răscumpărării lui şi pentru totdeauna, dar nu toţi sunt umpluţi de El, pentru că păcatul, comis sub o formă sau alta şi nemărturisit şi nepărăsit, îl împiedică să fie umplut.

Trebuie să părăsim orice aşa zise păcate mici pe care le purtăm, să judecăm orice lucru neîngăduit, cunoscut şi să le abandonăm în mod hotărât. Cum ar putea Duhul să umple un vas necurăţit?

  1. În sfârşit, trebuie ca fiecare credincios să aducă trupul lui ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. (Rom. 12:1). Când vom sacrifica eul nostru în întregime, apa vie va începe să curgă din inma noastră. Dumnezeu ne face să simţim absenţa unei vieţi din Duhul Sfânt, lipsa de putere, uscăciunea şi sterilitatea. Dar când există dorinţă după această plinătate, deja este dovadă că Dumnezeu lucrează, nu va mai fi nevoie de disciplinare şi vom fi plini de putere. Când ispita vine, n-o putem respinge ocupându-ne de ea ci fiind plini de Duhul şi hrănindu-ne cu Domnul Hristos.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

19 Noiembrie

Ezra 5.6-17

În timp ce, sub „ochiul Dumnezeului lor” (v.5; Psalmul 32.8), iudeii au reînceput lucrul, vrăjmaşii, pe de altă parte, îşi reiau planurile rele.Atât timp cât viaţa noastră creştină se află în declin, cât timp ne căutăm propriile interese, nu-i dăm diavolului nici o bătaie de cap. În mod sigur va avea grijă să nu ne deranjeze din somnul nostru. Îi convine de minune. Dar odată ce Domnul, prin Cuvântul Său, ne trezeşte inima şi zelul pentru El, imediat îl găsim pe Satan din nou în drumul nostru (vezi 1 Corinteni 16.9).Guvernatorul şi însoţitorii lui folosesc aceleaşi tactici care au reuşit atât de bine în capitolul anterior: ei îi scriu lui Darius, noului împărat, încercând să-l facă să inter­vină, dar de data aceasta îşi ascund vrăjmăşia sub o haină a indiferenţei şi chiar a toleranţei. Scrisoarea lor, care cuprinde declaraţiile bătrânilor lui Iuda, constituie în mod involuntar o frumoasă mărturie în favoarea acestora (v. 11 şi următoarele). Aceşti bătrâni nu s-au ruşinat să se numească pe ei înşişi slujitori ai lui Dumnezeu, nici să descopere ce a făcut Domnul pentru ei, chiar dacă aceasta însemna să mărturisească greşelile părinţilor lor.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

19 Noiembrie

Text: Matei 5:33-48

PREDICA UNUI CÂINE

Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept,

întoarce-i şi pe celălalt.  Matei 5:39

Cuvintele Domnului Isus din textul de azi au deranjat pe foarte
mulţi oameni. Cel mai bine le vom înţelege dacă ne reamintim că în zilele Domnului Isus, acesta era obiceiul să dai o palmă uşoară cu mâna stângă peste faţa adversarului pentru a-şi arăta dispreţul pentru el. Aceasta nu însemna o lovitură dureroasă, ci o insultă. Cuvintele Domnului au uimit peste măsură pe ascultători atunci când a spus: „Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt”. El n-a sugerat că forţa nu trebuie folosită niciodată pentru a pune capăt răului. Dimpotrivă, El spune că oferind obrazul celălalt noi respingem spiritul de răzbunare faţă de aceia care ne-au tratat cum nu se cuvine, şi le oferim iertarea. Sir Walter Scott a avut dificultăţi cu ideea de-a „întoarce obrazul celălalt”. Dar cuvintele lui Isus au căpătat o semnificaţie specială într-o zi când Scott a aruncat cu o piatră într-un câine vagabond care-i stătea în cale. A ţintit atât de bine şi a dat mai tare decât intenţionase, că lovitura a rupt piciorul animalului. In loc ca să fugă, câineie s-a întors spre el şi i-a lins mâna. Sir Walter n-a uitat niciodată răspunsul acela. A spus: „Câinele acela mi-a predicat Predica de pe munte, mai bine ca orice predicator”. Scott a spus că n-a găsit nici o fiinţă umană atât de gata de a-şi ierta duşmanii. Lumea are nevoie să vadă chipul lui Cristos în fiecare credincios.Trebuie să-i iertăm pe aceia ce ne tratează cum nu se cuvine. Prin puterea Duhului Sfânt să arătăm o atitudine ca aceea a lui Cristos faţă de toţi cei ce ne rănesc.                                                                      H.G.B.

În viaţa noastră şi-n lucrare

De credincioşi să dăm dovadă.

Iertând pe cei ce ne lovesc,

Ca-n viaţa noastră să Te vadă.                                                      H.G.B.

A întoarce bine pentru bine este omeneşte; a întoarce bine pentru rău este dumnezeieşte.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-NOIEMBRIE 2015

19 NOIEMBRIE. ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA!

„Dacă zici: „Ah! n-am ştiut!”… Crezi că nu vede celce cântăreşte inimile …” (Proverbe 24:12)

Într-o zi, o femeie s-a dus la cumpărături şi s-a întors acasă cu o rochie foarte scumpă. Soţul ei, foarte atent în privinţa bugetului, s-a supărat foarte tare şi a vrut să ştie ce-a apucat-o. „Diavolul m-a împins s-o cumpăr”, a răspuns ea duios. El a întrebat: „De ce nu ai spus: „Înapoia mea, Satano”? „Am spus”, a răspuns ea. ”Dar el mi-a răspuns că-mi stă bine chiar şi din spate, aşa că a trebuit s-o cumpăr!” Satana este expert în distorsionarea adevărului făcându-ne să dăm vina pe circumstanţe şi pe alţi oameni pentru greşelile noastre. În felul acesta nu trebuie să ne asumăm responsabilitatea. Dar, aşa cum a observat Albert Ellis: „Cei mai buni ani din viaţa ta sunt cei în care ai realizat că problemele îţi aparţin. Nu dai vina pe părinţi, pe socrii sau pe guvern. Înţelegi că-ţi controlezi singur destinul”. Florence Nightingale, o asistentă medicală eroină a Războiului din Crimea a spus: „Îmi pun succesul pe seama unui singur lucru; nu am căutat nici o scuză”. Când un câştigător pierde, el recunoaşte că a greşit şi îşi cere iertare. Când un ratat greşeşte, el caută îndată o persoană sau un lucru pe care să arunce vina. Biblia spune: „…David s-a rugat neîncetat pentru slăbiciunile sale şi onestitatea lui l-a făcut să fie „un om după inima Lui” (1 Samuel 13:14). În loc să-ţi negi greşelile şi să le aperi, învaţă din ele şi mergi mai departe. Numai aşa poţi creşte!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 19 Noiembrie 2015]

Cum înveselește untdelemnul și tămâia inima, așa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.

Proverbe 27.9

Mâinile

Despre Albrecht Dürer (1471-1528) se spune că este cel mai mare artist al Renașterii. El este renumit în principal pentru credința sa în Hristos și hotărârea lui de a-Și cinsti Mântuitorul prin viața și lucrarea sa personală. Dürer avea un prieten bun și amândoi primiseră de la Dumnezeu darul de a desena frumos. Cei doi tineri erau dornici să învețe mai multe taine ale desenului. Într-o seară, pe când cei doi erau în atelierul pe care și-l împărțeau frățește, privind la două gravuri abia terminate, unul dintre ei zise:

– Noi trebuie să mai învățăm. Gravura pe care am făcut-o eu acum nu este perfectă. Mai am multe de învățat. Gravura ta, în schimb, este mult mai bună. Talentul tău este mai mare, așa că mi-a venit un gând. Eu voi munci și voi strânge bani, ca tu să mergi la școală în Italia pentru a învăța mai mult. Apoi te vei întoarce și mă vei ajuta și pe mine să merg la școală.

– Așa ceva nu pot să încuviințez, zise celălalt. Nu ne-am despărțit până acum și a fost bine. Amândoi avem talent și amândoi avem dorința de a merge la școală. Sacrificiul tău mă onorează și mă face să-ți cer să mergi tu primul la școală.

– Nu, Albrecht, vei merge tu primul, fiindcă ești mai talentat.

Sursa: Meditații din Calendare biblice, primie prin Email

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s