Cu adevărat liber

tumblr_nmridrJGJ01sk86clo1_500

by Oswald Chambers

Dacă Fiul vă va face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.

Ioan 8:36

Cu adevărat liber

Dacă mai există în noi vreo urmă de încredere în sine, aceasta va spune întotdeauna: „Nu pot face asta”. Personalitatea nu spune niciodată „nu pot”, ci absoarbe totul. Personalitatea doreşte întotdeauna mai mult; aşa suntem făcuţi. Am fost creaţi cu o mare capacitate pentru Dumnezeu, dar păcatul şi individualitatea noastră sunt lucrurile care ne împiedică să ajun­gem la El.

Dumnezeu ne eliberează de păcat; noi însă trebuie să ne elibe­răm de individualitatea noastră, adică să-i aducem lui Dumnezeu viaţa noastră naturală şi să i-o oferim ca jertfă, pentru ca El să o poată trans­forma în viaţă spirituală prin ascultarea noastră. Dumnezeu nu acordă nici o atenţie sinelui nostru natural în dezvoltarea vieţii noastre spirituale. Planul Său trece peste viaţa noastră naturală şi noi trebuie să avem grijă să stăm de partea lui Dumnezeu, nu împotriva Lui spunând: „Nu pot face asta”.

Nu Dumnezeu ne va disciplina, noi trebuie să ne disciplinăm. Nu Dumnezeu va face rob orice gând şi imaginaţie, ci noi trebuie să facem asta. Nu spune: „O. Doamne, sufăr de neputinţa de a-mi controla gândurile”. Să nu suferi de aşa ceva! Încetează să mai asculţi de tirania individualităţii tale şi câştigă-ţi libertatea personalităţii.

„Dacă Fiul vă va face liberi…” Nu înlocui cuvântul „Fiul” cu „Mântuitorul”. Mântuitorul ne-a eliberat de păcat; dar aici este vorba de libertatea care vine din eliberarea adusă de Fiul.

Aceasta vrea să spună Pavel in Galateni 2:20: „Am fost răstignit împreună cu Cristos”. Indivi­dualitatea lui naturală a fost frântă şi personalitatea Lui a fost unită cu Domnul său – nu îmbinată, ci făcută una cu El. „Veţi fi cu adevărat liberi”, liberi în însăşi esenţa fiinţei voastre, liberi înlăuntrul vostru. Avem tendinţa să ne bazăm pe propria noastră putere, în loc să căutăm umplerea cu putere prin identificarea cu Isus.

*Vezi meditaţiile din 11 şi 12 decembrie acolo se arată mai detaliat ce înţelege O. Chambers prin individualitate şi personalitate.. (Totul pentru Gloria Lui de Oswald Chambers)

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

18 NOIEMBRIE

Dimineaţa

Un izvor închis, o fântână pecetluită.

                                                   Cântarea Cântărilor 4:12

Metafora aceasta, care se referă la viaţa interioară a unui creştin, tratează ideea unei taine. Este „un izvor închis”. Aşa erau izvoarele din Orient, peste care era construit un edificiu, astfel încât numai cel care cunoştea intrarea secretă putea ajunge la ele; la fel este şi inima credinciosului, după ce a fost reînnoită prin har. Există o viaţă lăuntrică tainică, care nu poate fi atinsă de nici o putere omenească. Este o taină necunoscută de alţi oameni; nu, nici chiar omul care o deţine nu poate vorbi despre ea vecinului său. Textul include nu numai taina, ci şi despărţirea. Nu este un izvor obişnuit, din care poate bea orice trecător; este unul ţinut deoparte. Este o fântână care poartă însemnul regal, sigiliul regelui; aşa că toată lumea vede că nu este o fântână obişnuită, ci una deţinută de un proprietar şi plasată într-un loc special. La fel se întâmplă cu viaţa spirituală. Aleşii lui Dumnezeu au fost despărţiţi prin legi veşnice. Ei au fost puşi deoparte de Dumnezeu în ziua răscumpărării, şi ei sunt puşi deoparte prin posedarea unei vieţi pe care alţii nu o au. Este imposibil pentru ei să se simtă acasă într-o lume care se desfată în plăceri. Mai este şi ideea sfinţeniei. Izvorul „închis” este păstrat pentru persoană specială, şi la fel este şi inima creştinului. Ea este un izvor păstrat pentru Isus. Fiecare creştin trebuie să simtă sigiliul lui Dumnezeu asupra lui. El trebuie să spună împreună cu apostolul Pavel: „de acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu” (Galateni 6:17). Altă idee proeminentă este aceea a Siguranţei. O, cât de sigură şi certă este viaţa interioară a credinciosului! Dacă toate puterile pământului şi iadului s-ar uni împotriva lui, principiul acela nemuritor există încă, fiindcă El şi-a dat viaţa pentru păstrarea ei. Şi cine este El ca să-ţi facă rău, când Dumnezeu este protectorul tău?

18 NOIEMBRIE

Seara

Tu eşti din veşnicie. Psalm 93:2

Christos este „din veşnicie”. Putem cânta despre El împreună cu David „scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic(Psalmi 45:6). Bucură-te, credinciosule, în „Isus Christos este acelaşi ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13:8). Isus a fost dintotdeauna. Copilul născut în Betleem a fost unit cu Cuvântul, care a fost „de la început” (loan 1:2), şi prin care „toate lucrurile au fost făcute” (vers, 3). Titlul prin care Christos i S-a descoperit lui loan pe insula Patmos a fost „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine” (Apocalipsa 1:4). Dacă nu ar fi fost Dumnezeu „din veşnicie”, nu L-am fi putut iubi atât de mult. Nu am fi putut simţi prin El dragostea veşnică, care este izvorul tuturor binecuvântărilor legământului. Totuşi de vreme ce El a fost din veşnicie cu Tatăl, ducem râul iubirii divine de la El la Tatăl şi la binecuvântatul Duh Sfânt. După cum a fost dintotdeauna, Domnul nostru este din veşnicie. Isus nu este mort: „El… trăieşte pururea ca să mijlocească” pentru noi (Evrei 7:25). Du-te la El oricând ai nevoie, fiindcă El te aşteaptă să te binecuvânteze. Mai mult, Isus Domnul va fi întotdeauna. Dacă Dumnezeu îţi cruţă viaţa, ca să ajungi la „optzeci de ani (Psalmi 90:10), vei vedea că fântâna de curăţire este încă deschisă, şi că sângele Său preţios nu şi-a pierdut puterea. Vei afla că Preotul care a umplut fântâna tămăduirii cu sângele Său trăieşte ca să te curăţească de toate nelegiuirile. După ce vei lupta ultima bătălie, vei vedea că mâna Căpitanului tău nu a slăbit. Mântuitorul Viu va încuraja sfinţii muribunzi. Când vei intra în ceruri, Îl vei vedea încununat de roua tinereţii. În veşnicie, Domnul Isus va rămâne veşnic izvor de bucurie, viaţă şi slavă pentru poporul Său. Apropie-te de apele vii din fântâna sfinţită! Isus a fost dintotdeauna, este totdeauna şi va fi întotdeauna. El este veşnic în toate atributele Sale, în toate îndatoririle Sale, în toată puterea Sa, în toată dorinţa Sa de a binecuvânta, mângâia, păzi şi încununa poporul ales de El.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

18 NOIEMBRIE

Doamne, binecuvântează cu însemnată binecuvântare deschiderea Orelor de Studiu deseară. Adu un interes ascuţit şi o putere spirituală care să se manifeste cu tărie şi măreţie peste noi toţi.

MANA DE DIMINEAŢĂ

18 NOIEMBRIE  

“Atunci am zis: “Iată-mă, vin…… desfătarea mea este să fac plăcerea Ta, Dumnezeul meu.” PSALM 40:7, 8

Dumnezeu i-a arătat lui Israel că toate formele şi ceremoniile lor, inclusiv jertfele lor, erau departe de a-I fi plăcute Lui. Apoi, la urmă s-au auzit cuvintele Unuia cu totul diferit de toţi care au fost înainte: “Iată-Mă, vin.” “Sulul cărţii, toate profeţiile Vechiului Testament, au vorbit de acest Unul, ca singurul care ar putea să facă plăcere lui Dumnezeu. Nimeni, înainte, nu a împlinit voia lui Dumnezeu în lume: Dar Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit, la împlinirea vremii, ca să aducă la bun sfirşit, buna plăcere a lui Dumnezeu într-o lume care s-a îndepărtat de El. Cuvintele din psalmul acesta îl arată că El este împlinirea a tot ce cuprinde “arderea de tot” care a fost oferită lui Dumnezeu în mod deplin. Este de mare preţ pentru noi că Domnul Isus este “jertfa pentru păcat”, care a întrunit în mod deplin neprihănirea şi dreptatea lui Dumnezeu în judecata Lui împotriva păcatului pe cruce; El este “jertfa pentru vină” purtând vina tuturor păcatelor pentru curăţirea noastră faţă de Dumnezeu; El este deasemenea “jertfa de mulţumire”, sau “jertfa pentru pace”, care ne pune în acord cu Dumnezeu. în virtutea acelei jertfe neasemuite, “arderea de tot”, este simbolul jertfei Domnului Isus, pentru că ea ne spune că marea lucrare de la Cruce a fost întâi pentru Dumnezeu, şi că Dumnezeu a fost slăvit mai presus de toţi. El a împlinit buna plăcere a lui Dumnezeu. Minunat şi preţios este faptul că Dumnezeu a fost deplin satisfăcut. În toată istoria lumii, a fost un singur Rob ascultător în totul şi în mod desăvârşit dependent de Dumnezeu – Omul Isus Hristos. Mâncarea şi băutura Lui era să asculte. El Şi-a găsit bucuria în ascultare. Ce-ar fi putut să facă Satan cu un astfel de Om? Absolut nimic. El a încercat să-L sustragă de pe calea ascultării şi de pe poziţia dependenţei, dar în zadar. In întreaga ispitire, nimic nu a putut să-L sustragă pe Cel Binecuvântat de pe drumul unei simple şi depline ascultări. “Este scris” a fost singurul şi invariabilul Său răspuns. Şi El nu a fos numai în mod desăvârşit de ascultător şi dependent, dar a fost cu totul şi neîncetat în mâna lui Dumnezeu, de la leagăn până la crucea de pe Golgota şi când a terminat totul, Şi-a încredinţat sufletul în mâna Tatălui Său. Ascultarea şi atârnarea de Dumnezeu a fost sursa Lui de autoritate şi putere.Şi noi avem autoritate şi putere pentru toate greutăţile, luptele şi ispitele pe care le întâmpinăm în trecerea noastră prin scena lumii acesteia.Dar să ne amintim că dacă Dumnezeu ne-a dat autoritate, trebuie să fim ascultători şi dacă ne-a înzestrat cu putere, trebuie să fim dependenţi de El. Chemarea şi rostul adevărat al unui rob este să asculte. Aceasta este desăvârşirea morală a celui ce slujeşte. Dar vai! Ce rară este astăzi! Dumnezeu îl numeşte pe Domnul Isus “Robul Meu cel neprihănit”, iar apostolul Pavel se socotea rob al lui Hristos pentru că asculta şi depindea de El. Să nu ne temem a asculta de voia lui Dumnezeu niciodată să nu dăm înapoi în faţa consecinţelor acestei ascultări de voia Lui. Ascultarea ne apropie de Dumnezeu şi ne aşează în lumină. Prin ascultare, un Om a biruit pe Satan. Ce exemplu pentru noi! Noi ascultăm de voia Domnului Isus nu ca să fim mântuiţi ci pentru că suntem mântuiţi.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-NOIEMBRIE 2015

18 NOIEMBRIE. DOVEZI ALE HARULUI LUI DUMNEZEU

„El a văzut harul lui Dumnezeu”

(Faptele Apostolilor 11:23)

Unde există har, există şi creştere. Şi unde există creştere, acolo există o dovadă clară a harului. Biserica din Ierusalim l-a trimis pe Barnaba în biserica din Antiohia şi „când a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat”. Ca şi credincioşi, ar trebui să creştem „în harul şi în cunoştinţa Domnului şi mântuitorului” (2 Petru 3:18). Iar acest lucru ar trebui să se vadă! Când îl primeşti pe Hristos, El te face desăvârşit „în orice lucru bun, ca să faci voia Lui” (Evrei 13:21); devii „o făptură nouă… iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Harul te face să fii mai grijuliu, mai plin de compasiune, mai puţin critic şi fără spirit de judecată. Te face încet la vorbire şi grabnic la a lua în considerare punctul altuia de vedere. Eşti mai puţin predispus să reacţionezi cu mânie când lucrurile nu se întâmplă după cum doreşti şi mult mai dispus să pui binele altora mai presus de binele tău (1 Corinteni 10:24). Jon Walker spune: „Când devii credincios, rolul tău se schimbă. Nu mai ai datoria de a te îngriji de propriile tale interese; datoria ta e să reprezinţi interesele Domnului Isus. Tu eşti chipul lui Isus; înfăţişându-te în vieţile altora în Numele Său, în spitale, la înmormântări, la cununii, la masă sau când îţi bei cafeaua cu un prieten. Eşti angajat de Domnul Isus şi cu cât îi slujeşti pe ceilalţi în dragoste, cu atât mai mult îi vei influenţa pentru Hristos. Pavel a scris: „cu toate că sunt slobod … m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi” (1 Corinteni 9:19). Iar asta este ceea ce contează cu adevărat!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

18 NOIEMBRIE

SUPRANATURAL EVIDENT

În ziua aceea, Domnul îi va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, aşa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David; casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca îngerul Domnului înaintea lor. 

Zaharia 12.8

Una din metodele pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a-şi apăra poporul Său este de a-l întări printr-o putere lăuntrică cu care El îl umple. Oamenii care au primit această putere sunt mai tari decât zidurile, iar credinţa lor mai tare decât turnurile întărite.Domnul poate să ia pe cel mai slab dintre noi şi să facă din el, aşa cum a făcut din David, apărătorul lui Israel. Doamne, fă-mă un om asemenea lui David. Pune în mine puterea Ta şi umple-mă de o îndrăzneală sfântă care să mă ajute să înfrunt pe uriaşi, încrezându-mă în Dumnezeu.Dumnezeu poate să facă pe cei mai mari luptători ai Săi şi mai puternici. David poate fi ca Dumnezeu, ca îngerul Domnului. Lucrul acesta pare de mirare, dar dacă el n-ar fi posibil, nu s-ar vorbi de el. Doamne, fă Tu această minune cu cei mai tari martori ai Tăi. Arată-ne ce eşti Tu în stare să faci şi ridică pe slujitorii Tăi credincioşi la o aşa înălţime de credinţă şi de sfinţenie, încât să se vadă cu adevărat că sunt mai presus de fire şi dumnezeieşti.Doamne, locuieşte în inima sfinţilor Tăi şi ei vor fi ca Dumnezeu; revarsă-ţi puterea în ei şi ei vor fi ca aceste fiinţe cereşti care locuiesc cu Dumnezeu. Împlineşte Tu această făgăduinţă pentru toată biserica Ta, de aici înainte, pentru dragostea Domnului Isus.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

18 Noiembrie

“Apoi am văzut un cer şi un pământ nou, pentrucă cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. Apoc. 21:1.

Dumnezeu i-a arătat lucruri minunate lui Ioan. El a văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, coborându-se din cer, gătită ca o mireasă, împodobită pentru bărbatul ei. Când citim acestea, ne putem da mai bine seama, că noi suntem pietre de zidit. “Şi am auzit un glas tare care venea din cer zicând: “Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii!” O, ce minunat lucru poate să fie să locuim împreună cu Dumnezeu. El ne va şterge lacrimile. Acolo nu va mai fi moarte, nimeni nu va mai striga de durere. Dumnezeu mai spune: “Iată Eu fac toate lucrurile noi”. Şi spune din nou că: “Scrie, pentrucă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate”. Acolo vom putea mânca din fructele pomului vieţii, vom putea bea apă vie şi toate acestea, fără plată. Dar mai este scris: “Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri”. Nu este scris că, acela va merita, ci va moşteni aceste lucruri. O astfel de slavă nu se poate s-o merite cineva. Dumnezeu mai spune: “Eu îi voi fi Dumnezeu şi el îmi va fi fiu”. Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă” (v.8). Vedem că Dumnezeu nu ar dori să ajungem acolo. El ne pune în faţă viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. În Isus avem salvarea de orice legătură a păcatului. Şi dacă rămânem în El, atunci suntem ocrotiţi de El; deoarece numai El ne poate păstra curaţi şi ne poate înfăţişa fără păcat înaintea Lui în slavă.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

18 NOIEMBRIE

«Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptam ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos.»

FILIPENI 3,10

Când apostolul Pavel spune: «dar cetăţenia noastră este în ceruri», el defineşte într-o singură propoziţie şi scopul şi nădejdea umblării noastre: «de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos». O umblare aici pe pământ ca în cer reprezintă prima etapă a răpirii: «El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile» (Filip. 3,21). Aşa cum ştim, din perspectivă spirituală Domnul Isus ne-a luat cu El în înălţarea Sa la cer. Nici unul din cei răscumpăraţi prin sângele Său nu a rămas în urmă; deoarece noi înşine suntem mădulare în Trupul Său. Da, noi suntem Trupul lui Isus Cristos; de aceea este scris: «Când Se va arăta Cristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă» (Col. 3,4). Această experienţă a transformării după chipul Său şi a răpirii este foarte aproape! Dacă relaţia ta duhovnicească este întreruptă de multă vreme, du-te acum la Dumnezeul şi Mântuitorul tău să fii curăţit de păcat prin sângele Lui şi să-I poţi ieşi în cale plin de bucurie!

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

18 NOIEMBRIE

După  cum  este  scris: Pe Iacov l-am iubit,

iar pe Esau l-am urât.  Rom. 9,13.

Cuvintele de mai sus au fost rostite de Dumnezeu prin proorocul Maleahi, deşi viaţa celor doi fraţi s-a desfăşurat cu mult timp în urmă. Esau a umblat pe calea lui Cain, el nu a respectat îndrumările date de Dumnezeu, a vândut dreptul de întâi născut pentru o ciorbă, ignorând astfel îndrumările date de Dumnezeu în direcţia aceasta. După aceea a luat ca neveste din fiicele cananiţilor, lucrând împotriva voiei Lui Dumnezeu. Esau şi toată seminţia lui, edomiţii, au rămas pe calea aceasta de duşmani ai Lui Dumnezeu. Când Israel era strâmtorat din cauza neascultări sale,edomiţii au stat de partea duşmanilor, neavând milă de poporul frăţesc. Toată tedinţa lor era să stăpânească, dar Dumnezeu în binecuvântările Sale a spus: „cel mai bătrân (Esau) să slujească celui mai tânăr” (Iacov). Dar această proorocie nu au vrut să o asculte. O astfel de poziţie este o urâciune pentru Dumnezeu! Iacov a făcut multe greşeli pe calea sa, dar niciodată nu s-a desprins de comunitatea cu Dumnezeu. Dreptul său de întâi născut şi binecuvântarea tatălui erau foarte valoroase pentru el. Desigur că trebuia să înveţe să-şi judece eul şi să se dedice Lui Dumnezeu fără nici o rezervă. Ce binecuvântat a fost sfârşitul vieţii lui! Suflete drag, de ce parte vrei să stai? Ia seama la învăţătura aceasta, nu te împotrivi lui Dumnezeu ci primeşte pe Isus ca Mântuitorul care ţi-a pregătit mântuirea pentru fericirea ta veşnică.Voltaire a fost mare ateu în viaţă, iar când a sosit clipa morţii, îngrozit cerea medicului său să-i prelungească viaţa măcar cu câteva minute. Iată ce scrie medicul său: „Când a văzut Voltaire că are să moară, era gonit ca de furii. El mi-a oferit sume mari numai ca să mai poată trăi câteva minute. S-a agăţat cu încleştare de viaţă. Eu aş dori ca toţi care s-au lăsat amăgiţi de cărţile sale să-i fi văzut şi groaznica lui moarte.”

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Miercuri 18 Noiembrie

V‑aţi întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L‑a înviat dintre cei morţi, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine.               1 Tesaloniceni 1.9,10

A te întoarce la Dumnezeu de la idoli este un lucru binecuvântat, într‑adevăr, însă există ceva mai mult decât atât, anume a sluji Dumnezeului viu şi adevărat. Acesta este un privilegiu minunat în această lume. La aceasta am fost chemaţi şi pentru aceasta am fost mântuiţi – să slujim Dumnezeului viu şi adevărat.Creştinismul nu presupune ca un om, după ce a fost adus la Dumnezeu şi mântuit prin har, să stea cu mâinile încrucişate şi să spună: «Ei bine, am fost mântuit pentru a ajunge în glorie şi asta‑i tot!». Nicidecum! El s‑a întors la Dumnezeu de la idoli pentru a sluji Dumnezeului viu şi adevărat. Să remarcăm că orice persoană slujeşte fie Dumnezeului viu şi adevărat, fie dumnezeului acestei lumi, care este diavolul. Slujirea noastră este adusă fie Dumnezeului viu, fie dumnezeului acestui veac, care îi conduce pe oameni la pierzare, prin intermediul poftelor şi al patimilor lor.Nu este nimic mai măreţ ca a fi creştin şi nu este niciun privilegiu mai mare ca a sluji Dumnezeului viu. Ştiu că mulţi tineri cred că este un lucru plictisitor să fii creştin. Eu cred că este un lucru foarte plictisitor să nu fii creştin. Ce binecuvântare este să ajungi să‑L cunoşti pe Dumnezeul oricărui har, iar apoi să‑L slujeşti şi să‑L aştepţi pe Fiul Său din ceruri, pe Isus, care ne scapă de mânia viitoare!                                                        W. T. P. Wolston

Îndrăzniţi şi luptaţi, pentru Domnul sfânt vă înarmaţi!

Pentru slava lui Isus, pentru biruinţa Lui,

V‑angajaţi, îndrăzniţi, nu‑L trădaţi!

IZVOARE IN DEŞERT

18 Noiembrie

Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.

(Luca 7:23)

Uneori este foarte greu să nu te poticneşti de Domnul Isus Hristos, pentru că poticnirea poate fi rezultatul circumstanţelor mele. Pot să mă trezesc că sunt limitat la zone restrânse de slujire, sau sunt izolat de ceilalţi prin boală sau prin luarea unei atitudini nepopulare, când eu sperasem la oportunităţi mult mai largi. Şi totuşi Domnul ştie ce este cel mai bine pentru mine, şi tot ce mă înconjoară este determinat de El. Oriunde mă pune El, El face aceasta ca să-mi întărească credinţa şi puterea şi ca să mă atragă într-o comuniune mai strânsă cu El. Şi chiar dacă sunt închis în temniţă, sufletul meu va prospera.Poticnirea care mă face să mă întorc de la Hristos poate fi emoţională. Pot fi mereu confuz şi tulburat de chestiuni pe care nu le pot rezolva. Când m-am predat pe mine însumi Lui, am sperat că cerul meu va fi întotdeauna senin, dar deseori el este acoperit de nori şi ploaie. Dar trebuie să cred că atunci când dificultăţile rămân, este ca să pot învăţa să mă încred total în El – să mă încred şi să nu mă tem. Şi astfel prin luptele mele mentale şi emoţionale sunt antrenat să-i instruiesc pe alţii care sunt aruncaţi încoace şi-ncolo de furtună.Poticnirea care mă face să mă depărtez poate fi spirituală. Mi-am imaginat că odată ce am ajuns în turma Lui, nu voi mai suferi niciodată din pricina vânturilor înţepătoare ale ispitei. Şi totuşi este cel mai bine pentru mine aşa cum stau lucrurile, pentru că atunci când rabd ispita harul Lui creşte, caracterul meu se maturizează, şi cerul pare mai frumos la sfârşitul zilei.Odată ce am să ajung la casa mea cerească, voi privi înapoi la întoarcerile şi încercările de pe calea mea şi voi cânta laudele Celui care m-a călăuzit. Aşa că orice ar veni în calea mea, voi primi cu bucurie voia Sa şi voi refuza să mă poticnesc de Domnul meu iubit. Alexander Smellie

 

Ferice de cel a cărui credinţă nu se poticneşte,

Când peste tot pe drumul său

Puterea lui Dumnezeu lucrează eliberare

Pentru alţii zi de zi;

 

Deşi sufletul lui îşi pierde puterea în întunericul unei închisori,

Până când însăşi viaţa i se consumă,

Totuşi poate încă să se încreadă în dragostea şi planul Tatălui său,

Şi să se odihnească în acestea mulţumit.

 

Ferice de acela, care prin ani lungi de suferinţă,

Şi nu printr-o muncă activă,

Ia parte prin rugăciune şi laudă la lucrarea altora,

Şi astfel „împarte prada“.

 

Ferice de tine, copil al lui Dumnezeu, care suferi,

Şi nu poţi să înţelegi

Motivul durerii tale, dar totuşi vrei să laşi bucuros

Viaţa ta în mâinile Lui binecuvântate.

 

Da, ferice de tine a cărui credinţă nu se poticneşte

De încercări inexplicabile,

De mistere nerezolvate, dincolo de orice înţelegere,

Până când scopul este atins.

                                                                         Freda Hanbury Allen

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

18 noiembrie

Text: Evrei 12:25-29   

MĂ TEM DE DUMNEZEU

să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.

  Evrei 12:28, 29

De multe ori a trebuit să le vorbesc oamenilor despre nevoia de-a ne teme de Dumnezeu şi i-am auzit răspunzând cam aşa: „Doar nu te temi de Dumnezeu? N-aş putea crede într-un aşa Dumnezeu”.Da, mă tem de Dumnezeu, şi nu mi-e frică s-o recunosc. De asemenea mă tem şi de apă. Aceasta nu înseamnă că nu-mi place să pescuiesc sau să înot. Dar nu vreau să uit niciodată despre puterea de-a lua vieţi a râului, a lacului sau a oceanului. În acelaşi mod, mă tem de electricitate şi de benzină. Să-mi asum numai beneficiile lor fără să recunosc puterea lor distructivă, ar fi un act necugetat. Apoi, într-un mod mult mai personal, mă tem de tata. Îl iubesc şi ştiu că şi el mă iubeşte şi urmăreşte binele meu. Dar îi respect autoritatea lui de tată. Câ    nd eram copil, mă temeam de măsurile lui disciplinare pe cale le lua asupra mea atunci când făceam rele. Acelaşi lucru este valabil şi despre relaţiile mele cu Dumnezeu.Mă tem de El, în sensul că am reverenţă faţă de El şi stau cu veneraţie în faţa sfinţeniei Sale. Şi pentru că  fac  astfel, îl iubesc şi vreau să fiu cât mai aproape de El. Dorinţa mea este de-a iubi ce iubeşte El şi de a urâ ce urăşte El. Doresc să trăiesc toată viaţa cu conştiinţa că El merită să mă tem de El mai mult decât de orice sau de oricine în lume. Satan şi oamenii pot să ne distrugă trupul, dar Dumnezeu este „un foc mistuitor” pentru toţi aceia care acţionează contrar Lui. Astfel numai atunci când mă tem de El îl iubesc cu adevărat. Şi numai atunci când iubirea mea pentru El creşte, a garanţia că frica mea de El este o frică bună.       M.R.D.II

Teme-te şi vino astăzi
La Cristos, încrezător,-
Numai El îţi poate-aduce
Un sfârşit mântuitor.
  ( Traian Dorz)

Teme-te de Dumnezeu şi nu te vei mai teme niciodată de nimic.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

18 Noiembrie

Ezra 4.17-24; 5.1-5

Ca să oprească lucrarea fiilor lui Iuda, vrăjmaşii lor au folosit, pe rând, şiretenia (v. 2), intimidarea (v. 4-5) şi acuzaţiile (v. 6-16). Acum, când au obţinut de la îm­părat sprijinul pe care-l doreau, folosesc o nouă armă: violenţa. Ei se duc în grabă lângă iudei, ca să-i oprească „prin forţă şi cu putere” (v. 23) de la continuarea lucrării. Dar adevăratul motiv ca lucrarea să fie oprită este altul. Profetul Hagai ni-l face cunoscut în primul său capitol: este însăşi lipsa de credinţă şi neglijenţa poporului. De-a lungul anilor (în jur de cincisprezece) care s-au scurs de la punerea temeliilor, preocuparea pentru casa lui Dum­nezeu scăzuse treptat şi fiecare începuse să se ocupe de propria casă. Vai! Nu trecem şi noi astăzi, ca oameni credincioşi, prin asemenea perioade de declin spiritual? Domnul şi Casa Lui (Adunarea) nu ne mai atrag inimile. Şi, proporţional cu lipsa de interes pentru cele ale Dom­nului, creşte preocuparea noastră cu propriile afaceri. Totuşi, Dumnezeu nu vrea să ne lase în această stare. El ni Se adresează în acelaşi fel în care îi vorbeşte aici lui Iuda. La îndemnul lui Hagai şi al lui Zaharia, poporul se trezeşte, iese din indiferenţă şi reîncepe lucrul.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 18 Noiembrie 2015

Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău …

Geneza 50:20

Gândirea răutății

Ceea ce au gândit frații lui Iosif, și anume să-i facă rău, arată cât de rea este inima omului. Această întâmplare ne îndreaptă privirea spre ura revărsată de oameni asupra Fiului lui Dumnezeu. În cuvintele profetice auzim cuvintele celor răi: „Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii … Își deschid gura larg împotriva mea și zic: «Ha! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!»“ (Psalmul 35.20,21).

Astfel de cuvinte ne oferă o imagine despre suferințele Mântuitorului nostru la cruce. Acolo L-au înconjurat creaturi fără inimă și conștiință, fără rușine și sentiment, a căror plăcere era să înjosească pe un altul; ei L-au ocărât și L-au batjocorit pe Cel drept, care nu li S-a împotrivit. Ei au fost răi și puternici, iar cu priviri obraznice s-au uitat uimiți la Mântuitorul. Cum a simțit Mântuitorul batjocurile lor lipsite de rușine și compasiune, când a fost răstignit înaintea ochilor acelora care își găseau plăcerea în răutatea și batjocura lor! Soldații și-au împărțit hainele Lui între ei și pentru cămașa Sa au tras la sorți. Nu exista nicio privire de milă; nimeni nu era acolo, ca să-L ajute pe Mântuitorul. Ce necaz! Dar El privea la Dumnezeu și Se ruga fierbinte, ca să nu Se depărteze, ci puterea Lui să-i stea aproape.

Sursa: Meditații din Calendare biblice, primite prin Email prin grija specială a unor frați și surori

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s