Binecuvântarea ascultării

citind-bibliaTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

17 NOIEMBRIE

Binecuvântarea ascultării

„Pe Mine Însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta…. te voi binecuvânta foarte mult.”

Geneza 22:16-17

Avraam a ajuns în punctul în care a luat contact cu Însăşi natura Lui Dumnezeu, unde a înţeles realitatea Lui Dumnezeu.

„Ţelul meu este Însuşi Dumnezeu… /  Cu orice preţ. Doamne iubit, pe orice cale”

Cu orice preţ pe orice cale” înseamnă nimic din alegerea noastră pe calea pe care Dumnezeu ne duce la ţintă. Când Dumnezeu vorbeşte naturii Sale din mine, îmi este imposibil să mă îndoiesc; singurul lucru pe care pot să-l fac este să ascult imediat. Când Isus spune: „Vino”, eu vin; când spune: „Părăseşte lucrul acesta”, îl părăsesc; când spune: „Încrede-te în Dumnezeu în problema aceasta”, mă încred.

Această umblare în ascultare este dovada prezenţei naturii lui Dumnezeu în mine.Ca Dumnezeu să mi Se descopere, acest lucru e determinat de caracterul meu, nu de caracterul Lui.„Pentru că sunt meschin. Căile Tale îmi par adesea meschine.”Prin disciplina ascultării ajung în locul unde a fost Avraam şi descopăr cine este Dumnezeu. Dumnezeu nu va fi niciodată real pentru mine până când nu mă întâlnesc cu El în Isus Cristos. Atunci voi cunoaşte adevărul cuvintelor „Dumnezeule, nu este nici un alt Dumnezeu sub soare, nu este nimeni ca Tine.”

Promisiunile Lui Dumnezeu n-au nici o valoare pentru noi până când nu ajungem să înţelegem natura Lui Dumnezeu prin ascultare. Putem citi unele lucruri din Biblie de 365 de ori pe an şi ele să nu aibă nici un înţeles pentru noi; apoi, dintr-o dată înţelegem ce-a vrut să spună Dumnezeu, deoarece am ascultat de El într-o anumită situaţie şi pe loc ni S-a revelat natura Lui. Toate promisiunile Lui Dumnezeu sunt:”Da” şi „Amin”. Acest „Da” trebuie să izvorască din ascultare: când, prin ascultare, spunem „Amin” la o promisiune, acea promisiune ajunge să fie a noastră.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

17 NOIEMBRIE

Dimineaţa

A Lui să fie slava în veci. Amin!

Romani 11:36

A Lui să fie slava în veci”. Aceasta ar trebui să fie singura dorinţă a creştinului. Toate celelalte dorinţe ar trebui să se supună acesteia. Creştinul poate să-şi dorească prosperitate în afaceri, dar numai dacă aceasta îl poate ajuta să promoveze cauza Lui – „a Lui să fie slava în veci”. El poate să-şi dorească să obţină mai multe daruri şi haruri, dar numai spre slava lui Dumnezeu. Nu acţionezi aşa cum trebuie atunci când eşti motivat de altceva în afară de slava Domnului tău. În calitate de creştin, tu eşti din Dumnezeu, şi prin Dumnezeu; trăieşte deci pentru Dumnezeu. Inima ta trebuie să bată numai şi numai pentru iubirea Lui. Ambiţia aceasta să-ţi aprindă sufletul. Aceasta să fie temelia oricărei lucrări în care intri şi motivul care să te susţină atunci când zelul se va răci. Fă din Dumnezeu singurul tău obiectiv. Depinzi de El. Unde începe sinele, începe şi durerea. Dar dacă Dumnezeu este desfătarea mea supremă şi singurul meu scop.

Dacă primesc, prin dragoste, tristeţe şi durere /E-acelaşi lucru, căci tot ea mi-aduce mângâiere.

Dorinţa pentru slava Lui Dumnezeu trebuie să fie o dorinţă care creşte. L-ai binecuvântat în tinereţe; nu te mulţumi acum cu aceleaşi rugăciuni. Te-a ajutat Dumnezeu să-ţi meargă bine în afaceri? Dă-I mai mult, fiindcă şi El ţi-a dat mai mult. Ţi-a dat Dumnezeu experienţă? Laudă-L printr-o credinţă mai puternică decât la început. Ţi-a crescut cunoştinţa? Cântă mai duios. Te bucuri de vremuri mai fericite? Ai fost eliberat din boală, iar durerea ţi s-a transformat în pace şi bucurie? Atunci oferă-I mai multă muzică. Pune mai mulţi cărbuni şi mai multă tămâie în căţuia rugăciunii tale. Oferă-I onoare în mod practic în viaţa ta, punând Amin”-ul. doxologiei în faţa Scumpului tău Domn prin slujirea ta individuală şi mai multă sfinţenie.

17 NOIEMBRIE

Seara

Cine despică lemne este în primejdie. 

  Eclesiastul 10:9

Asupritorii pot să-şi croiască drum printre săraci şi nevoiaşi aşa cum îşi croieşte toporul drum printre lemne. Totuşi, ar trebui să fie mai atenţi, fiindcă sunt implicaţi într-o treabă periculoasă – copacii despicaţi au ucis adesea tăietorii de lemne. Isus este persecutat în orice sfânt lovit, şi El are puterea de a-i răzbuna pe cei iubiţi de El. Succesul în doborârea celor săraci şi nevoiaşi este un lucru de temut, fiindcă, dacă nu există nici un pericol pentru asupritori pe pământul acesta, vor fi mari pericole în lumea viitoare. Despicarea lemnelor este o sarcină comună, zilnică, dar are pericole. În acelaşi fel, cititorule, există pericole legate de chemarea ta şi viaţa ta zilnică, şi ar fi spre binele tău să te fereşti de ele. Nu mă refer la hazardurile legate de inundaţii, războaie, boli şi morţi subite, ci la pericolele spirituale. Ocupaţia ta poate să fie una umilă, de tăietor de lemne, dar diavolul te poate ispiti şi acolo. Poate că eşti menajeră, fermier sau mecanic, şi eşti ferit de ispitele marilor vicii, dar există păcate ascunse care te asaltează. Cei care stau acasă şi nu se asociază cu lumea pot fi puşi în pericol chiar de izolarea lor. Cel care se crede în siguranţă nu este în siguranţă nicăieri. Mândria poate intra şi în inima unui om  sărac;  lăcomia poate  afecta  şi sufletul lucrătorului; necurăţia se poate aventura în cele mai liniştite cămine, şi mânia, invidia şi răutatea se pot strecura în cele mal rurale locuinţe. Putem păcătui în cele câteva vorbe către un slujitor. Câteva cumpărături la prăvălia din sat pot constitui prima verigă din lanţul ispitelor. O simplă privire aruncată pe fereastră poate fi începutul răului. O Doamne, cât de vulnerabili suntem! Cum ne putem proteja? Este o treabă prea grea pentru noi. Numai Tu eşti în stare să ne păzeşti, într-o asemenea lume rea. Întinde-Ţi aripile peste noi, şi noi, ca nişte puişori, vom alerga la adăpostul lor şi ne vom simţi în siguranţă!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

17 NOIEMBRIE

DUMNEZEU NICIODATĂ NU TE PĂRĂSEŞTE

Căci Domnul nu Îşi lasă poporul Său, şi nu-şi părăseşte moştenirea.

Psalmul 94:14

Nu, El nu va îndepărta pe nici unul dintre ei. Oamenii se resping; Domnul însă niciodată nu face acest lucru, căci alegerea Lui nu se schimbă şi dragostea Lui este veşnică. Nu se va găsi nici un singur suflet pe care Dumnezeu să-l fi părăsit după ce i S-a descoperit ca să fie mântuit.Acest mare adevăr este spus în psalmul 94 ca să întărească inimile întristate. Domnul îi pedepseşte pe ai Săi, dar nu-i părăseşte. Urmarea acestei duble lucrări a Cuvântului şi a pedepsei este spre învăţătura noastră. Şi roada acestei învăţături este potolirea duhului şi o înţelepciune lăuntrică care duc la o odihnă liniştită în Domnul. Cei necredincioşi sunt lăsaţi în voia lor până ce, cad în groapa pe care au săpat-o, în timp ce cei credincioşi sunt aşezaţi într-o şcoală al cărei ţel este să-i pregătească pentru viitorul plin de slavă care-i aşteaptă. Judecata îi va atinge mai târziu pe cei răzvrătiţi şi va desăvârşi lucrarea dreptăţii lui Dumnezeu, răzbunându-i în acelaşi timp pe oamenii cinstiţi şi evlavioşi. Să suferim deci pedeapsa cu o supunere liniştită, căci scopul ei nu este mânia, ci dragostea lui Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Marţi 17 Noiembrie

Veniţi să ne construim o cetate şi un turn cu vârful până la ceruri; şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe faţa întregului pământ!  

Geneza 11.4

Acesta este un capitol de mare interes pentru creştinul spiritual. Ni se prezintă aici două lucruri importante: zidirea turnului Babel şi chemarea lui Avraam. Cu alte cuvinte: efortul omului de a se îngriji de sine însuşi şi resursele lui Dumnezeu făcute cunoscut credinţei; sau încercarea omului de a‑şi face un nume în lume şi chemarea lui Dumnezeu către cel credincios de a ieşi afară din ea, pentru a‑şi găsi partea şi căminul în cer.„Şi tot pământul avea o singură limbă şi o singură vorbire. Şi a fost aşa: când au pornit spre răsărit, au găsit o câmpie în ţara Şinearului şi au locuit acolo. Şi au spus unul către altul: «Veniţi să facem cărămizi şi să le ardem bine!». Şi cărămida le‑a fost drept piatră şi smoala le‑a fost drept tencuială. Şi au spus: «Veniţi să ne construim o cetate şi un turn cu vârful până la ceruri; şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe faţa întregului pământ!»“ (Geneza 11.1‑4). Inima omului caută întotdeauna un nume, o parte şi un centru pe acest pământ. Ea nu cunoaşte nimic din dorinţa către cer, către cerul lui Dumnezeu sau către cerul gloriei. Lăsată la latitudinea ei, ea îşi va stabili întotdeauna ţeluri în lumea de jos. Este nevoie de chemarea lui Dumnezeu, de revelaţia şi de puterea Lui pentru a ridica inima deasupra acestei lumi, căci omul este o fiinţă „târâtoare“, înstrăinată de cer şi alipită de pământ.În această scenă descrisă mai sus nu există nicio recunoaştere a lui Dumnezeu, nicio încredere în El; de asemenea, vedem că în inima omenească nu a existat deloc gândul de a zidi un loc în care Dumnezeu să locuiască. Numele Său nu este nici măcar menţionat. Scopul omului era să‑şi facă un nume pentru sine însuşi şi, de atunci încoace, lucrurile au stat mereu aşa. Există o tristă consecvenţă a omului în toate scopurile, planurile, principiile şi căile sale – el caută întotdeauna să‑L excludă pe Dumnezeu şi să se înalţe pe sine.    ( C. H. Mackintosh)

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

17 NOIEMBRIE

O, Doamne, îţi mulţumesc pentru ieri şi pentru scurta conştientizare a adâncimilor Tale în mine; fă-mă azi în stare să-mi ţin inima şi mintea îndreptate asupra Ta în rugăciune neîntreruptă şi fermă.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi.»

IOAN 15,4

Domnul vorbeşte aici de legătura organică absolut indispensabilă cu Isus, prin prezenţa Lui în noi. Cristos în mine este garanţia victoriei în lupta împotriva cărnii şi sângelui meu. Eu în Cristos reprezint ilustrarea biruinţei Sale în viaţa mea asupra tuturor puterilor întunecate din jurul meu. Evident însă, când această legătură organică cu El devine realitate în viaţa de credinţă, diavolul va încerca prin toate mijloacele pe care le are la dispoziţie să distrugă sau măcar să întrerupă un asemenea circuit minunat. Prin urmare, întăreşte şi mai mult această legătură binecuvântata – Cristos în tine şi tu în El! Dragostea Sa să fie dragostea ta; puterea Lui să devină puterea ta; victoria Sa să fie victoria ta; răbdarea Lui să fie şi răbdarea ta! Vă atrag atenţia încă o dată că duşmanul va încerca din răsputeri să distrugă acest circuit binecuvântat. Din păcate mulţi copii ai lui Dumnezeu care nu au vegheat au pierdut legătura vitală cu Domnul în urma atacurilor dure ale diavolului. Nu degeaba ne avertizează apostolul Petru: «Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Impotriviţi-vă lui tari în credinţă» (1 Petru 5,8-9). Dacă nu te împotriveşti prin credinţă ispitelor, dacă păcătuieşti cu gândul, cu cuvântul sau cu fapta, atunci să fii sigur că vor apărea întreruperi în relaţia ta duhovnicească cu Tatăl.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

17 NOIEMBRIE

Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui HRISTOS.

2. Cor. 3:2-3

Corintenii au fost o mărturie vie a adevărului şi a lucrării lui Pavel între ei. Era vizibil şi clar că ei erau o epistolă a lui Hristos, pregătiţi în slujbă prin apostolul Pavel, „scrisă de noi ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.” Iată ce este un creştin, o persoană în care lumea poate să citească pe Hristos, deoarece Duhul Sfânt este adânc săpat în inima sa. Aceasta nu înseamnă că în viitor ar trebui să fie aşa ci ESTE acum în prezent o epistolă nescrisă. Dacă un creştin nu o arată, aceasta e ceva trist şi ruşinos, dar un copil rămâne copil indiferent de purtarea lui. Credinciosul este o epistolă a Lui Hristos care poate să fie citită de toţi oamenii; acesta e tot aşa de adevărat cum erau cele două pietre pe care era scrisă legea. El trebuie să transpună în practică acest adevăr şi el are înaintea lui Dumnezeu răspunderea dacă nu o face; el este însă o epistolă. Duhul Sfânt gravează adânc în inimile noastre pe Hristos şi aceasta trebuie să se arate în viaţa noastră practică. Dar mai mult: în momentul când vom vedea slava Sa vom fi schimbaţi în chipul Său şi vom primi din slava Sa şi vom merge din slavă în slavă. Acesta e credinciosul sub har, nu sub lege. Harul ne-a făcut o epistolă vie a Lui Hristos. Cum răspund inimile noastre la un astfel de har? Ce citeşte lumea în viaţa noastră? Este o mărturie numai cu buzele sau este o lucrare a inimii? Noi putem înşela oamenii cu faptele bune, dar nu pe Domnul nostru care cunoaşte situaţia inimii. Vrăjmaşii creştinului sunt cumpliţi. Sunt descurajări de întâmpinat, lacrimi, sânge şi suferinţă. Sunt lungi ceasurile de veghe. Şi cu toate acestea SUNTEM mai mult decât biruitori prin Acela care ne iubeşte.

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Fiecare familie separat”

ZAHARIA 12:12

Dumnezeu a făcut pe bărbat şi pe femeie, instituind astfel în Eden prima familie care să reflecte voia Lui. Familia trebuia deci să fie un cămin de binecuvântare şi Satan ştia bine acest lucru. Aici a atacat el în primul rând. Femeia a ieşit din locul ei şi a cedat ispitei. Bărbatul n-a păzit şi n-a protejat nici grădina nici pe femeie, cum îi poruncise Dumnezeu. Şi de aici a urmat tragedia pe care omenirea o trăieşte şi astăzi. În prima familie, şarpele cel vechi, şi-a început lucrarea lui seculară iar manevrele lui de înşelare au câştigat şi pe copii prin invidie. Cain a omorât pe fratele său Abel. Şi acţiunea vrăjmaşului s-a extins în descendenţa lui Cain, şi apoi asupra întregei rase omeneşti, încât lui Dumnezeu a ajuns să-I pară rău că a făcut pe om, nimicind prin potop lumea de atunci în care instituţia familiei era ruinată. Dar slavă Domnului că o familie a fost salvată şi această familie era o familie de credincioşi: Noe cu toţi ai lui. Mii de ani au trecut şi acest dar al lui Dumnezeu, familia, încă dăinuieşte. Dar vai, nu toate familiile sunt credincioase lui Dumnezeu, de aceea nu toate vor fi salvate de la pieirea care va veni peste cei necredincioşi care au ales calea largă care duce la pierzare (Mat. 7:13).În mijlocul imensei confuzii de acum, a decadenţei morale fără precedent, Dumnezeu are nevoie de un punct de plecare ca să-I slujească drept câmp de lucru: este “familia separată” de lume şi manifestările ei. Familii creştine, bărbaţi, soţii şi copii, ascultaţi apelul Cuvântului în acest din urmă ceas al zilei de har. “Să nu fie între voi nici bărbat nici femeie, nici familie… a căror inimă să se abată de la Domnul…” (Deut. 29:18).Dumnezeu vrea să-Şi reia lucrarea Sa acolo unde a început-o, în familie. El intervine în fiecare familie separat, acolo unde membrii ei sunt înt-o stare de pocăinţă şi smerenie. Şi atunci, izvorul ţâşneşte de la Cruce, acest izvor care nu şi-a pierdut eficacitatea de altă dată. Fiecare familie va fi curăţită separat şi din ea va ieşi un izvor de apă vie care va câştiga o parte din societatea în care trăim ca să nu fie nimicită în întregime. Iată planul lui Dumnezeu pentru fiecare familie care s-a separat de lume şi doreşte să se consacre lui Dumnezeu şi lucrării Sale.Scumpe familii creştine cu adevărat, dorim noi să ne separăm în adevăr de lume şi de lucrările şi manifestările ei, şi să ne punem cu toată inima la dispoziţia lui Dumnezeu? Rezultatul va fi fără îndoială consolidarea familiilor noastre si a multor familii ruinate!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

17 Noiembrie

“Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.”

Apoc. 20:11.

Va veni deci judecata din urmă. Pământul şi cerul vor fugi şi nu vor mai fi. Ioan a văzut morţii înaintea lui, pe cei mari şi pe cei mici. Şi cărţi au fost deschise; în care au fost notate faptele oamenilor. Sunt notate păcate după păcate. Este groaznic când eşti judecat. A mai fost deschisă o carte, care este Cartea Vieţii. Toţi acei al căror nume n-au fost scrise în cartea vieţii au fost aruncaţi în iazul care arde cu foc şi pucioasă. Da, oare cum va fi acolo unde toate păcatele vor ieşi la iveală. Toate, şi cele ce s-au făcut în ascuns şi cele făcute pe faţă. Să ne gândim că, fiecare furt, înşelăciune, curvie, precurvie, da, toate păcatele care cad sub porunca a şasea, toate vrăjitoriile, geloziile, neînţelegerile, ura, vor ieşi la iveală. O, vai, vai, vai, de aceia care L-au înlăturat pe Hristos şi au slujit păcatului; dar ferice de aceia care s-au judecat singuri pe acest pământ, aceia nu vor mai fi judecaţi. Cuvântul lui Dumnezeu este judecătorul gândurilor lor. Sunt oameni care s-au plecat înaintea Cuvântului şi au fost ascultători faţă de El şi care au primit pe deplin mântuirea prin Hristos. Ei şi-au mărturisit păcatele înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu şi au primit mărturia Duhului Sfânt că păcatele lor sunt iertate şi că Dumnezeu nu vrea să-şi mai amintească de ele. Isus a spus: “Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, acela are viaţă veşnică şi nu vine la judecată”. Şi astfel este scris în cartea vieţii.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

17 noiembrie

Text: Luca 1:1-4; 24:44-53

ISTORIA LUI ISUS

Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi,… şi crezând să aveţi viaţa…

Ioan 20:31

Îmi place să mă gândesc la Noul Testament ca Ia „istoria lui Isus”. Evangheliile ne-o spun şi epistolele ne-o explică. Ea este o istorie demnă de crezut, schimbătoare de vieţi pentru toţi cei ce-L caută cu adevărat pe Dumnezeu. Frumuseţea ei a fost recunoscută chiar de oameni ce nu sunt creştini. Un budist asiatic, după ce a citit Evanghelia după Matei, şi-a formulat reacţia astfel: „Am plâns. Isus a fost o persoană minunată”.Citirea istoriei lui Isus mi-a adus tărie în timp ce-mi serveam ţara în timpul Celui de al doilea Război Mondial. Munceam câte 20 de ore pe zi într-un spital din străinătate. Tratând răniţi deosebit de grav, eram epuizat emoţional şi mă simţeam gol din punct de vedere spiritual. Îndoielile îmi umpleau inima. Ştiam că am nevoie de ajutor şi l-am găsit în Noul Testament. Îl mai citisem, dar acum,
pentru mine, era diferit. Am venit faţă în faţă cu Isus, ale cărui cuvinte şi lucrări reflectau atât de minunat dragostea lui Dumnezeu. Cât de minunat a trăit Isus o viaţă fără de păcat şi a murit pe cruce pentru mine! Istoria lui Isus mi-a reînnoit spiritul. Chiar după ce am părăsit forţele armate şi am servit mulţi ani ca păstor, am spus istoria lui Isus mereu, mereu, la indivizi şi în faţa unor adunări. Apoi, după aproximativ 20 de ani de la experienţa mea de peste hotare, m-am alăturat unei misiuni de radio care este cunoscută pentru tematica ei: „Spune istoria lui Isus”. Iubeşti şi tu această istorie? Te revitalizează? O spui şi altora?   (   H.V.L.)

Spune-mi istoria lui Isus,

Scrie-o pe inima mea;

Spune-mi că e mai măreaţă

Decât tot ce s-a spus câ ndva!    ( Crosby)

Cât de ciudat că unii creştini nu spun oamenilor cea mai minunată veste ce a venit vreodată în lume!

IZVOARE IN DEŞERT

17 Noiembrie

Auziţi ce zice judecătorul nedrept?Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveştefaţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând.

(Luca18:6-8)

Noi nu putem comanda timpul lui Dumnezeu. Dacă nu reuşim să aprindem focul din prima cu chibritul, trebuie să încercăm din nou. Dumnezeu aude rugăciunea noastră, dar s-ar putea să nu răspundă chiar  la momentul  pe  care  ni  l-am fixat noi în minte. În schimb, El Se va descoperi inimilor noastre care-L caută, deşi nu neapărat când şi unde ne aşteptăm noi. De aceea avem nevoie de perseverenţă şi de o hotărâre neclintită în viaţa noastră de rugăciune.Pe vremea cremenei, a amnarului şi a chibritelor cu sulf, oamenii trebuia să încerce de mai multe ori să aprindă chibritul, poate chiar de foarte multe ori, până reuşeau să obţină o scânteie ca să-şi aprindă focul, şi erau foarte mulţumiţi dacă în cele din urmă reuşeau. N-ar trebui să exersăm acelaşi fel de perseverenţă şi de speranţă şi cu privire la lucrurile cereşti? Când este vorba de credinţă, suntem mai siguri de succes decât am fi putut fi vreodată cu cremenea şi amnarul, pentru că avem promisiunile lui Dumnezeu ca temelie.Deci, să nu disperăm niciodată. Timpul lui Dumnezeu pentru îndurare va veni – de fapt, a venit deja, dacă timpul nostru pentru a crede a sosit. Cere cu credinţă fără şovăire, dar nu înceta niciodată să vii cu cererea înaintea Împăratului doar pentru că El a întârziat cu răspunsul. Loveşte chibritul din nou şi fă scânteile să zboare. Şi fii sigur că ai pregătită iasca, pentru că în curând vei avea un foc. ( Charles H. Spurgeon)

Nu cred că există aşa ceva în istoria împărăţiei eterne a lui Dumnezeu ca o rugăciune corectă, spusă în spiritul potrivit, să rămână fără răspuns la nesfârşit. (Theodore L. Cuyler)

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-NOIEMBRIE 2015

 ALEGERILE DIN VIATĂ (2)

„Dă, deci, robului Tău o inimă pricepută, ca să … deosebească binele de rău”

(1 Împăraţi 3:9)

Alegerile – sunt factorul determinant pentru deznodământul vieţii tale. Când Solomon a ajuns pe tron la o vârstă fragedă, el s-a rugat pentru înţelepciunea de a face alegeri corecte în viaţă. Legendarul antrenor de baschet John Wooden a spus: „Ai de luat decizii în tot ceea ce faci. Aşa că, nu uita că la final, decizia pe care o iei e ceea care te defineşte”. Unii dintre noi ne facem viaţa mai grea prin faptul că luăm decizii greşite; alţii trec prin viaţă mult mai uşor pentru că iau decizii bune. Nu primeşti totdeauna ceea ce-ţi doreşti, dar întotdeauna trăieşti cu consecinţele alegerilor tale. Să remarcăm: 1) Deciziile tale revelează ceea ce ești tu cu adevărat. Teologul H.P. Liddon remarcă: „Ceea ce facem într-o situaţie importantă va depinde probabil de ceea ce suntem noi deja; şi ceea ce suntem va fi rezultatul anilor anteriori petrecuţi autodisciplinându-ne. 2) Cu cât ajungi mai sus, cu atât mai dificile vor fi deciziile pe care trebuie să le iei. Regele Solomon ar fi putut avea orice femeie şi-ar fi dorit. Din nefericire, el a ales femei care i-au întors inima de la Dumnezeu (1 Împăraţi 11:4). 3) Deciziile tale te schimbă în bine sau în rău. Odată ce ai ales, devii robul al acelei alegeri. Ea are un impact asupra vieţii tale şi de multe ori şi asupra vieţii altora. C.S. Lewis a spus: „de fiecare dată când alegi, expui lăuntrul tău, acea parte din tine care alege, în ceva diferit de ceea ce a fost mai înainte. Iar viaţa ta ca întreg, cu toate acele nenumărate alegeri, transformă persoana ta fie într-o făptură cerească, fie într-una drăcească”. Aşadar, trebuie să faci alegeri în urma rugăciunilor şi bazându-te pe înţelepciune.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

17 Noiembrie

Ezra 4.1-16

Situaţia oamenilor lui Iuda n-a scăpat atenţiei naţi­unilor din jur. Iată-i cum vin cu o ofertă tentantă: „Să construim cu voi, deoarece căutăm ca şi voi pe Dum­nezeul vostru …” (v. 2). Nu era acesta un gest de priete­nie din partea lor? Lucrarea ar înainta mult mai repede. Şi un refuz i-ar jigni cu siguranţă pe aceşti oameni. Dar conducătorii iudeilor nu sunt nicidecum naivi. Ei res­ping ferm sugestia, spre deosebire de Iosua şi de mai-marii lui Israel care se lăsaseră înşelaţi altădată de un truc asemănător (Iosua 9). Ca să ia parte la o lucrare a lui Dumnezeu, este esenţial ca cei implicaţi în ea să aparţină poporului lui Dumnezeu. Să nu ne temem să menţinem o despărţire categorică faţă de cercurile reli­gioase ale căror principii sunt confuze, chiar dacă aceas­ta ar intra în contradicţie cu ceea ce ar sugera falsa dra­goste sau, simplu, dorinţa de a nu-i leza pe alţii.Ceea ce urmează aruncă o lumină asupra identităţii acestor ajutoare binevoitoare: vrăjmaşi! Nereuşindu-le înşelăciunea, ei îşi descoperă jocul şi recurg la amenin­ţări. Apoi, schimbând încă o dată tactica, trimit o scri­soare acuzatoare lui Artaxerxes, noul conducător al imperiului.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 17 Noiembrie 2015

… Cel neprihănit va trăi prin credință.

Romani 1.17

Prin credință

Înalta cultură teologică și filozofică, darurile sale intelectuale extraordinare, elocvența sa au atras atenția asupra tânărului Martin Luther. Nu avea încă 25 de ani, când Universitatea din Wittenberg l-a chemat să ocupe catedra de filozofie. O parte din îndatorirea sa de profesor consta din a lămuri Sfânta Scriptură și astfel el a alcătuit un curs al psalmilor, apoi a început un studiu asupra Epistolei către Romani.Într-o zi, când medita asupra lecției pe care urma s-o țină, ochii i s-au îndreptat spre Biblia deschisă înaintea lui și a citit cuvintele versetului de astăzi: „Cel neprihănit va trăi prin credință“. Sufletul i-a fost luminat prin acele cuvinte. Există, deci, o viață deosebită de aceea pe care o au restul oamenilor necredincioși. Această viață nouă este produsă de credință și ea se arată în recunoștința păcătosului față de dragostea lui Dumnezeu. Dar totodată este și mijlocul dat de Dumnezeu pentru cel credincios, ca să stea înaintea Lui. De atunci, viața lui Luther a suferit o transformare. Iar studenții săi aveau înaintea lor un creștin autentic, un creștin încercat prin descoperirea pe care o primise cu privire la adevărurile de temelie ale creștinismului și a cărui știință întreagă decurgea de atunci înainte din Biblie.

Sursa: Meditații din 14 Calendare biblice,  primite prin Email

Advertisements

One thought on “Binecuvântarea ascultării

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s