Viaţa transformată

2  Cor 5.17PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

12 NOIEMBRIE

Viaţa transformată

Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi.

2 Corinteni 5:17

Cum înţelegi mântuirea sufletului tău? Experimentarea mântuirii înseamnă că în viaţa ta reală lucrurile s-au schimbat radical, că tu nu mai priveşti viaţa aşa cum o făceai înainte. Dorinţele tale sunt noi, lucrurile vechi şi-au pierdut puterea de a te atrage. Una dintre pietrele de încercare ale experienţei mântuirii este următoarea:A schimbat Dumnezeu lucrul care contează pentru tine?

Dacă încă tânjeşti după lucrurile vechi, este absurd să vorbeşti despre naşterea de sus; te înşeli pe tine însuţi. Dacă eşti născut din nou, Duhul Sfânt face ca schimbarea să fie vizibilă în viaţa şi în gândirea ta, iar când treci prin momente de criză, tu eşti cea mai uimită persoană din lume de schimbarea minunată care s-a petrecut în tine. Nu există nici o posibilitate să-ţi imaginezi că tu ai făcut-o. Această schimbare completă şi uimitoare este însăşi dovada că eşti un suflet mântuit.

Ce schimbare a făcut în mine mântuirea şi sfinţirea? De exemplu, pot sta în lumina textului din 1 Corinteni 13 sau trebuie să mă feresc de lumina lui? Mântuirea realizată in mine de Duhul Sfânt mă elibe­rează complet şi. cât timp umblu în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină, El nu vede nimic de condamnat în mine, deoarece viaţa Sa se manifestă in întreaga mea făptură, nu la nivelul conştiinţei mele, ci chiar mai adânc decât conştiinţa.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

12 NOIEMBRIE

Şi au mers astfel amândoi împreună înainte. 
Gen. 22,6-8.

După o călătorie de trei zile Abraham a văzut de departe locul unde urma să-l jertfească pe fiul său iubit. Isaac urma să fie o ardere de tot dar el nu ştia, în spinare ducea lemnele, iar Abrahm ducea focul şi cuţitul. Aşa au mers împreună, ca să aducă o ardere de tot lui Dumnezeu. Isaac nu s-a gândit să arunce lemnele grele, deoarece tatăl său îl încărcase cu ele. Dar un gând îl înfiora şi care l-a mărturisit şi tatălui său: anume că nu au luat nici o oaie cu ei pentru arderea de tot. Oare cum o fi străpuns inima lui Abraham întrebarea lui Isaac? Dar în liniştea credinţei a răspuns: „Fiule…,Dumnezeu însuşi va purta de grijă de miel.” Dacă înainte au mers amândoi împreună cu gândul ca să aducă o jertfă Lui Dumnezeu acum se năştea întrebarea cu privire la mielul pentru arderea de tot. Citim pentru a doua oară că ei au mers amândoi împreună.Ce minunată pildă avem aici cum Dumnezeu, la împlinirea vremurilor, a trimis pe Unicul Său Fiu! Desigur e numai o pildă căci luat în amănunt şi comparat cu Isaac, Domnul Isus ştia dinainte de întemeierea lumii că El însuşi va deveni jertfa. Era suficient timp ca Domnul Isus să spună către Dumnezeu: Să schimbăm acest plan, căci îndeplinirea lui este prea grea pentru Mine. Dar când a venit în lume, Domnul Isus a zis: „Iată vin să fac voia Ta!” Chiar şi în Ghetsimani când stătea în faţa duşmanilor a spus: „Să nu beau paharul pe care Mi-l dă să-L beau?” O, adorat să fie Domnul nostru. Era imposibil să întristeze pe Tatăl prin neascultare, cât de amară ar fi fost durerea Lui. În toate El a vrut să proslăvească pe Tatăl.Cel credincios care e plin de ascultare faţă de Mântuitorul său e convins că locul lui e AFARA din TABĂRA unde Hristos a suferit şi unde îi cheamă pe ai Săi. Eşti şi tu gata să asculţi de înalta chemare a Lui Isus despărţindu-te de tot ce este urmă de religie, de forme, de impunătoarele slujbe ale omului? Decide-te acum de cine vrei să asculţi!

MANA DE DIMINEAŢĂ

12 NOIEMBRIE  

“Noi Îl iubim, pentrucă El ne-a iubit întâi…”

1 IOAN 4:19

Acela care ne iubeşte până la capăt, ne-a iubit din toată veşnicia.Din dragoste pentru noi, El a luat chipul de rob; S-a arătat ca un simplu Om, fiind ascultător toată viaţa Sa şi S-a dăruit oamenilor până la moartea pe cruce. Din dragoste pentru noi, El a suferit împotrivirea, brutală şi grosolană a păcătoşilor din ludea, Galileia şi Samaria. Din dragoste pentru noi, El a îndurat agonia şi terorile crucii. EI a suportat ruşinea şi ticăloşia oamenilor ca să fie înlocuitorul nostru. Din dragoste pentru noi, a biruit mormântul şi a dus toată eficacitatea şi puterea acestei lucrări desăvârşite, în slava în care domneşte acum. Şi mai mult, aceeaşi dragoste pentru noi ne dă roadele lucrării Sale de răscumpărare: iertarea de păcate, pacea cu Dumnezeu, viaţa veşnică împreună cu toate binecuvântările duhovniceşti, în locurile cereşti “…în Hristos…” (Ef. 1:3) şi dreptul de copii ai lui Dumnezeu.Această dragoste este manifestată bărbaţilor şi femeilor pe care Mântuitorul nostru îi cunoaşte perfect şi pentru care El are o deplină nădejde, cu care să umple inimile; iar dragostea Lui nu face deosebire, fie că este vorba de păcătoşi, de îndărătnici, care au dat înapoi sau poate chiar au căzut, fie că este vorba de credincioşi slabi sau chiar cei tari care au şi ei o permanentă nevoie de dragostea Domnului Isus. Ce minunat! El ne iubeşte, deşi ne cunoaşte aşa cum suntem, înţelegându-ne pe fiecare şi nerespingând pe nimeni!Este adevărat că noi suntem în Domnul Hristos şi că Dumnezeu ne vede prin Fiul Său; dar El ştie cât valorăm noi, ne cunoaşte inima cu pornirile ei de răzvrătire, de cârtire şi de răutate; El ştie firea noastră decăzută şi vinovată. Descoperindu-Se nouă în persoana Domnului Hristos, dragostea dumnezeiască s-a dezvăluit, făcându-ne să cunoaştem preţul mântuirii noastre în tot ce a îndurat Mântuitorul nostru ca să ne salveze şi să ne ducă la Dumnezeu. O, această dragoste care se dă în întregime, este desăvârşită în dreptate, desăvârşită în har. El ne-a iubit întâi… El să ne ajute ca şi noi să-I putem oferi o dragoste dintr-o inimă întreagă, căutând cu tot dinadinsul ca “…să-I fim plăcuţi în orice lucru şi să ne iubim şi noi unii pe alţii cum ne-a iubit El!”Noi îl iubim fiindcă El ne-a iubit întâi.” “Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe Fiul Său, ca noi să trăim prin El.” (Ioan 4:9).

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

12 NOIEMBRIE

Dimineaţa

Încercarea credinţei voastre.

1 Petru 1:7

Credinţa neîncercată poate fi adevărată, dar este cu siguranţă puţină, şi va rămâne în acelaşi stadiu dacă nu va trece prin trei încercări. Credinţa nu prosperă niciodată mai bine decât atunci când totul este împotriva ei. Furtunile sunt învăţătorii ei, şi fulgerele iluminatorul ei. Atunci când calmul domneşte pe mare, conduci corabia cum vrei, dar nu o poţi duce în port; pe un ocean adormit, dorm şi pânzele. Dar ia să se pornească vânturile, şi să se înalţe valurile. Chiar dacă corabia trosneşte, puntea e spălată de valuri şi catargul scârţâie sub greutatea pânzelor întinse, atunci se îndreaptă spre limanul dorit. Nici o boare nu este atât de azurie ca cea care înfloreşte la poalele gheţarului. Nici o stea nu străluceşte mai puternic decât cele care scânteiază pe cerul polar. Nici o apă nu are gust mai bun decât cea care izvorăşte din nisipul deşertului, şi nici o credinţă nu este mai preţioasă decât cea care trăieşte şi triumfă în necazuri. Credinţa încercată aduce experienţă. Poate că nu ţi-ai fi văzut slăbiciunea dacă nu ar fi trebuit să treci prin râuri, şi poate că nu ai fi cunoscut niciodată puterea lui Dumnezeu dacă nu te-ar fi susţinut în mijlocul valurilor. Credinţa creşte în trăinicie, siguranţă şi intensitate atunci când este lovită de necazuri. Credinţa este preţioasă, şi încercarea este la fel de preţioasă. Să nu-i descurajăm, totuşi, pe cei tineri în credinţă. Veţi avea destule încercări, fără să le căutaţi; partea întreagă vă va fi măsurată la timpul cuvenit. Între timp, dacă nu puteţi avea rezultatele unei lungi experienţe, mulţumiţi lui Dumnezeu pentru harul pe care îl aveţi. Lăudaţi-L pentru gradul de încredere sfântă la care aţi ajuns deja. Umblaţi conform acestei reguli, şi veţi avea tot mai multe binecuvântări de la Dumnezeu, până când credinţa voastră va urca munţii şi va cuceri imposibilităţile.

12 NOIEMBRIE

Seara

În zilele acelea, Isus s-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

Luca 6:12

Dacă a existat vreodată cineva care ar fi putut trăi fără rugăciune acela a fost Domnul nostru desăvârşit. Totuşi, nimeni nu s-a rugat atât de mult ca El! Atât de mare a fost dragostea Lui pentru Tatăl încât I-a plăcut să fie într-o permanentă părtăşie cu El. Atât de mare a fost dragostea Lui pentru poporul Său, încât a dorit să mijlocească necontenit pentru el. Viaţa de rugăciune a Lui Isus este o lecţie pentru noi. El ne-a dat un exemplu, ca să putem păşi pe urmele Lui. Timpul de rugăciune pe care l-a ales, noaptea, este admirabil. Era timpul liniştii, când nu avea să fie tulburat de mulţime; timpul de inactivitate, când toată lumea se oprise din lucru, în afară de timpul când somnul îi face pe oameni să-şi uite necazurile, şi să nu mai vină la El pentru ajutor. În timp ce oamenii aflau odihnă în somn, El se înviora prin rugăciune. Locul de rugăciune era întotdeauna bine ales. Era singur, într-un loc în care nu venea nimeni şi în care nimeni nu Îl supraveghea. Astfel era eliberat de pretenţia fariseilor şi de întreruperile publicului. Dealurile acelea întunecate, tăcute erau un loc de rugăciune potrivit pentru Fiul Lui Dumnezeu. Cerul şi pământul, încremenite în liniştea nopţii, au auzit gemetele şi suspinele Fiinţei misterioase în care erau unite. Durata implorării Sale este remarcabilă. Ceasurile lungi nu au fost prea lungi pentru El. Vântul rece nu i-a înfiorat devoţiunea. Întunericul aspru nu I-a întunecat credinţa, şi singurătatea nu i-a oprit perseverenţa. Noi nu suntem în stare să veghem cu El o ora, dar El a vegheat pentru  noi  nopţi întregi. Ocazia nopţii de rugăciune a Lui Isus este remarcabilă. Era momentul în care duşmanii Săi atinseseră culmea înverşunării, şi de aceea rugăciunea era adăpostul şi mângâierea Lui. La fel s-a întâmplat şi înainte de alegerea celor doisprezece ucenici, şi o asemenea rugăciune a fost calea de acces spre lucrarea Sa, vestitorul preoţiei Sale. Nu ar trebui să învăţăm de la Isus să fugim la rugăciune atunci când suntem încercaţi sau când avem noi îndatoriri în slujba  învăţătorului? Doamne Isuse, „învaţă-ne să ne rugăm” (Luca 11:1).

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

12 NOIEMBRIE

SUFLETELE SFINŢITE SUNT SĂTURATE

.. .şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul.

Ieremia 31.14

Cuvântul Meu este repetat de două ori în acest verset: „Poporul Meu va fi săturat de bunătăţile Mele”.Cei ce îşi caută plăcerea în Dumnezeu, sunt consideraţi de Dumnezeu ca popor al Său. Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în ei, pentru că şi ei la rândul lor îşi găsesc plăcerea în Dumnezeu. Ei Îl numesc pe Dumnezeu, Dumnezeul lor, şi El îi numeşte poporul Său. El îi primeşte ca moştenitori ai Săi, şi ei se bucură că îl au pe El ca moştenire. Intre Dumnezeul lui Israel şi Israelul lui Dumnezeu este o dragoste şi o părtăşie necurmată.Acest popor este mulţumit, satisfăcut şi acesta este un lucru mare. Oricât de frumoasă ar fi partea lor în viaţa aceasta, prea puţini copii ai lumii acesteia pot spune că sunt mulţumiţi. Ei sunt ca lipitoarea care zice: „Dă, dă” şi care totuşi nu este niciodată sătulă. Numai Dumnezeu ne poate sătura, după ce ne-am întors la El.Şi s-ar putea ca poporul lui Dumnezeu să nu-şi găsească plăcerea în bunurile Domnului său, bunuri fără amestec şi fără pată, pe care le primeşte din belşug, cum ar fi harul Său, dragostea Sa, Duhul Său, binefacerile Sale, bunuri nepreţuite, nesfârşite, veşnice? Daca bunurile Dumnezeului nostru nu sunt de ajuns ca să ne sature, atunci ce ne va sătura? După ce mai trebuie să suspinăm? Şi dacă totuşi, noi găsim motiv să ne plângem, cauza este vreo dorinţă rea şi străină pe care Dumnezeu n-o poate împlini.Doamne, sunt mulţumit, Binecuvântat fie Numele Tău!

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

12 NOIEMBRIE

Doamne, ridică-mă la Tine, aşa încât bucuria luminoasă, radiantă a mântuirii Tale să mă pătrundă şi să strălucească pentru slava Ta. Ţine-mă într-o continuă mijlocire înaintea Ta.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

12 Noiembrie

“Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau cum am spus lui Moise”.

Iosua 1:3.

Moise, robul lui Dumnezeu a murit. Domnul i-a vorbit lui Iosua, fiul lui Nun, ajutorul lui Moise: “Acum scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi poporul acesta, în ţara pe care o dau copiilor lui Israel”. El n-a spus “Le voi da” ci, “Le-o dau”. Poporul nici măcar n-a văzut ţara aceea. Dar Dumnezeu spune: “Ţara aceea este a voastră”. Pe duşmani vrea să-i alunge dinaintea lor. Toată istoria poporului Israel, de la ieşirea din Egipt până la intrarea în Tara Canaanului, ne-a fost lăsată ca pildă, simbol, şi pentru învăţătura noastră. Mulţi au trebuit să moară în pustie din cauza necredinţei lor şi de aceea n-au putut intra în Ţara Făgăduinţei. Nici un luptător, începând de la vârsta de 20 de ani n-a avut voie să intre în Ţara Făgăduinţei din cauza necredinţei lor, în afară de Iosua şi Caleb. Acei viteji s-au uitat la ziduri, la uriaşi şi la ei înşişi. Şi după concepţia lor, era imposibil să ocupe ţara aceea. Dacă aruncăm o privire înspre creştinătatea de azi, observăm că oamenii vorbesc la fel ca cele 10 iscoade care n-au crezut. Mântuirea ne-a fost promisă la fel cum a fost promisă ţara poporului lui Israel. Dar acum oamenii se uită la ei, la păcat şi spun: “Este imposibil să biruieşti păcatul, după cum tot poporul a crezut pe cele zece iscoade şi i-au socotit pe Iosua şi pe Caleb ca pe nişte oameni care vor să-i înşele, pentrucă aceştia au zis: “Nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca”, astfel este şi în zilele noastre. Marea majoritate se alipesc de aceia care vestesc înfrângerea şi nu dau crezare cuvintelor care ne îndeamnă la împăcare şi la mântuire şi astfel ei rămân în “pustie” unde se distrug, rămân într-o lume de amărăciune şi de deznădejde.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

12 NOIEMBRIE

«Osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.»

  1 CORINTENI 15,58

Trebuie să înţelegem deplin secretul afirmaţiei lucrului «în Domnul», deoarece numai aşa munca noastră primeşte înaintea Lui valoare în eternitate. A lucra «în Domnul» nu însemnă a alerga, a umbla şi a te agita, ci în primul rând a păstra legătura vitală cu El cu orice preţ. Această «pasivitate», această odihnă în Isus este cea mai înaltă, cea mai sfântă şi în acelaşi timp cea mai dinamica activitate. Cât de des ne spune Scriptura că Dumnezeu vrea atât de mult să lucreze pentru noi! Ce trebuie atunci să faci? Doar să ai încredere deplină în El: «încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra» (Psalm 37,5). Domnul vrea să te călăuzească la fiecare pas în viaţă, vrea să fie permanent alături de tine. Se ridică din nou întrebarea: ce trebuie să facem? Iată răspunsul: «Increde-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările» (Prov. 3,5-6). Dumnezeu vrea să lupte cu cel ce ţi se împotriveşte, vrea să zdrobească duşmanul care te ameninţă. Ce trebuie să faci? «Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi» (Exod 14,14). Numai când vei fi liniştit în sufletul tău vei experimenta puterea Sa: «In linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră» (Isaia 30,15).

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Joi  12  Noiembrie

Şi mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Israel şi i‑a vândut în mâna lui Cuşan‑Rişeataim, împăratul Mesopotamiei. Şi fiii lui Israel au slujit lui Cuşan‑Rişeataim opt ani. Şi fiii lui Israel au strigat către Domnul; şi Domnul a ridicat fiilor lui Israel un salvator, care i‑a salvat, pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. Şi Duhul Domnului a fost peste el şi el a judecat pe Israel; şi a ieşit la război. 

    Judecători 3.8‑10

Judecătorii lui Israel (3) – Otniel

Otniel este primul dintre judecătorii menţionaţi în această carte, deşi Moise judecase pe Israel şi, la sfatul socrului său, alesese oameni destoinici, care să judece lucrurile de mică importanţă. Otniel câştigase dreptul de a se căsători cu Acsa, fiica lui Caleb, după ce cucerise cetatea Chiriat‑Sefer, care a fost redenumită Debir. Aceasta este singura împrejurare în cartea Judecători în care Dumnezeu a ales un războinic încercat pentru a dobândi o biruinţă pentru El şi pentru a deveni judecător în Israel. În timp ce Dumnezeu, în mod obişnuit, Se foloseşte de lucrurile slabe ale lumii, pentru a le da de ruşine pe cele puternice (1 Corinteni 1.27), El este suveran şi ştie de asemenea cum să folosească vase încercate, pentru scopurile Sale. Oricum ar sta lucrurile, Domnul este Cel care a ridicat un eliberator pentru poporul Său.Scurta istorie oferită în versetele 5‑11 urmează un model repetat încontinuu de‑a lungul acestei cărţi. Israel locuia în mijlocul naţiunilor din ţară şi s‑a unit cu ele prin legături de căsătorie. Apoi a slujit dumnezeilor acelor popoare, făcând rău în ochii lui Dumnezeu. L‑au uitat pe Domnul Dumnezeul lor. Mânia Lui s‑a aprins împotriva lor şi a îngăduit ca un împărat păgân să‑i asuprească. Israel a strigat către Domnul, iar El le‑a ridicat un eliberator. Duhul Domnului era peste el. Acest bărbat i‑a scăpat din mâinile vrăjmaşilor lor, i‑a judecat şi i‑a condus în luptă. Domnul i‑a dat biruinţă asupra vrăjmaşului, iar ţara a avut odihnă vreme de câţiva ani, după care judecătorul a murit.

Manifestăm oare şi noi în vieţile noastre un model similar? Noi falimentăm, însă Dumnezeu, nu! El ne iubeşte, ne disciplinează şi ne restabileşte, după care procesul se repetă.                                                  E. P. Vedder, Jr.

IZVOARE IN DEŞERT

12 Noiembrie

Ei erau olari şi locuiau în livezi şi în împrejmuiri; locuiau acolo lângă împărat şi lucrau pentru el.

(1 Cronici 4:23, KJV)

Putem locui „lângă împărat“ şi putem lucra pentru El oriunde şi peste tot. Putem fi chemaţi să-I slujim în cele mai neobişnuite locuri şi în cele mai vitrege condiţii. Poate fi undeva la ţară, departe de numeroasele activităţi ale Împăratului din oraş. Sau poate fi „în livezi şi în împrejmuiri“ de tot felul – obstacolele care ne înconjoară, blocându-ne calea. Poate vom fi unul dintre „olari“, cu mâinile pline de tot felul de vase de lut, împlinindu-ne îndatoririle zilnice.N-are importanţă! Împăratul care ne-a pus „acolo“ va veni şi va locui împreună cu noi. Împrejmuirile, sau obstacolele, sunt bune pentru noi, altfel  El  le-ar fi îndepărtat repede din cale. Şi nu se înţelege de la sine că orice pare să blocheze calea noastră poate de asemenea să aibă grijă de protecţia noastră? Cât despre olărit – este exact ce a considerat El potrivit să pună în mâinile noastre şi este ceea ce lucrăm pentru El acum.

Frances Ridley Havergal

 

Întoarce-te la parcela ta din grădină, iubito!

Întoarce-te până nu se lasă seara,

Şi leagă-ţi crinii şi lujerele de viţă,

Până te va chema Stăpânul.

 

Du-te şi fă-ţi grădina cât poţi tu de frumoasă,

Nu vei lucra niciodată singur;

Poate cel care are parcela lângă a ta

O va vedea şi o va îngriji şi el pe a lui.

 

Apusurile de soare frumos colorate şi cerul înstelat, munţii maiestuoşi şi mările sclipind în zare, şi câmpurile înmiresmate şi florile proaspăt tăiate nu sunt nici pe jumătate atât de frumoase ca un suflet care-L slujeşte pe Domnul Isus din dragoste, prin truda unei vieţi obişnuite, lipsite de poezie.

Frederick William Faber

Cele mai sfinţite suflete sunt deseori acelea care nu s-au distins niciodată ca autori şi n-au permis niciodată ca o realizare mare a lor să devină subiect de conversaţie în lume. Nu, de obicei ei sunt aceia care au dus o viaţă interioară liniştită de sfinţenie, purtându-şi mireasma plăcută în chip nevăzut, ca un crin proaspăt într-o vale izolată pe malul unui râu cristalin.                                                                          Kenelm Digby

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-NOIEMBRIE 2015

 RUGĂCIUNEA (4)

„Căutaţi necurmat Faţa Lui!” (1 Cronici 16:11)

O relaţie sănătoasă are la bază sensibilitatea faţă de nevoile celuilalt iar pentru asta, trebuie să faci din acea relaţie o prioritate şi să petreceţi timp împreună. Diferenţa dintre a „fura câteva clipe” cu Domnul şi a petrece un timp de calitate cu El, e ca diferenţa dintre a lua ceva la pachet de la McDonald’s şi a lua o masă copioasă la un restaurant scump. La McDonald’s opreşti maşina, strigi în microfon şi apoi mergi la geam unde ţi se înmânează punga cu mâncare. Într-un restaurant scump, te aşezi la masă, savurezi fiecare bucăţică într-o atmosferă relaxantă şi pleci mulţumit şi cu burta plină. Foarte mulţi dintre noi trăiesc cu hrană spirituală la pachet şi nu au parte niciodată de festinul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru ei. Biblia spune: Căutaţi necurmat Faţa Lui”. Ai aflat cum poţi sta în prezenţa lui Dumnezeu bucurându-te? Când e vorba de rugăciune, cu toţii avem de-a face cu două provocări: 1) Lipsa dorinţei. Ne plângem că ne lipseşte timpul, dar realitatea e că ne facem timp pentru ceea ce ne dorim cu adevărat şi pentru ceea ce ne bucură. Dacă doreşti să-ţi zideşti o viaţă eficientă de rugăciune, trebuie să fii dispus să renunţi la anumite lucruri. 2) Nu ştim cum să ne rugăm. Găseşte-ţi un loc în care să nu ţi se distragă atenţia. Ia-ţi cu tine Biblia şi caietul de notiţe. Foloseşte un CD cu muzică de închinare care să te ajute. Închinarea va schimba atmosfera din jurul tău. Fă tot ceea ce merge în cazul tău. Şi ai răbdare! Uneori e nevoie de săptămâni sau de luni pentru a crea un tipar – răsplata merită. Nu uita, rugăciunea e o şosea cu două sensuri. Nu are de-a face cu cât de multe îi poţi spune lui Dumnezeu; ci are de-a face şi cu dorinţa de a învăţa să-L auzim.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

12 Noiembrie

2 Cronici 36.1-14

În ansamblul său, poporul lui Iuda nu urmase exemplul lui Iosia. Multe semne indică aceasta. Asculta­rea de lege le fusese impusă. La momentul Paştelui, ară­taseră mult mai puţină bucurie şi spontaneitate decât la Pastele lui Ezechia. A fost necesar ca împăratul şi condu­cătorii poporului să dea animalele pentru sacrificii (35.7-9). Acum, când credinciosul Iosia a fost scos din scenă, când cel drept a fost „luat (sau strâns, adunat) dinaintea răului” (Isaia 57.1), nimic nu-L mai reţine pe Domnul să împlinească judecata faţă de Iuda. Atunci evenimentele se petrec repede: Se succed patru suverani: Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin şi Zedechia; unul mai rău ca altul. Spi­ritul lor de revoltă le-a oferit întâi egiptenilor, apoi babi­lonienilor, ocazia să intervină în treburile micii împărăţii. Potrivnicul şi vrăjmaşul intră pe porţile Ierusalimului (PI. Ier. 4.12) şi, în trei rânduri, atât obiectele Templului cât şi persoanele suferă aceeaşi soartă, fiind înstrăinate, parţial, în Babilon. Versetul 14 şi următoarele scot în evidenţă faptul că mai-marii preoţilor şi poporul împart răs­punderea împăraţilor lor în judecata care-i loveşte.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

12 Noiembrie

Text: Galateni 6:6-10

OCAZII PIERDUTE

Aşadar, cât avem. prilej, să facem bine la toţi…

Galateni 6:10

Un oportunist este o persoană care profită de ocaziile ce se ivesc pentru a-şi realiza scopul, de obicei, fără să ţină cont de nici un principiu moral. Un creştin nu trebuie să cadă niciodată într-o asemenea categorie, deoarece el trebuie să fie credincios, cinstit faţă de Isus Cristos. Chiar mai mult, el trebuie să caute mereu noi căi prin care să-I slujească Domnului, să răspândească Evanghelia şi să facă binele altora. Când ocaziile sunt pierdute, ele sunt pierdute pentru totdeauna. Ele lasă numai amintiri pline de regrete.Harold L. Fickett, Jr., a scris despre un om de afaceri bogat care pe patul morţii avea adânci regrete. Când a fost întrebat de păstorul său, şi-a deschis inima şi i-a mărturisit povara ce-o purta. A spus că, în urmă cu 10 ani, i s-a oferit ocazia să predea la o clasă de şcoală duminicală, unui grup de băieţi în virstă de 9 ani. Gândindu-se că nu avea timp, a refuzat oferta. Acum, totuşi, profund conştient că viaţa îi ajunsese la sfârşit, mărturisea că regretul cel mai dureros era că pierduse această ocazie de aur de a-L servi pe Domnul, investindu-şi viaţa în vieţile acelor băieţi de 9 ani. Estima că ar fi fost pe puţin 100 de băieţi care ar fi trecut prin acea clasă.„Investiţiile mele în acţiuni şi la bursă vor rămâne aici atunci când voi pleca, a declarat el. Ce nebun am mai putut fi”.Ţi-a oferit Domnul o ocazie pentru a-L sluji? Apuc-o până mai poţi. Eforturile tale vor recolta răsplătiri veşnice.                 R.W.D.

 

Sunt gata să merg, sunt gata să stau.

Sunt gata locul a-mi ocupa;

Gata de slujbă mică sau mare,

Sunt gata să fac voia Ta!     (Palmer)

Cele mai bune daruri ale lui Dumnezeu nu sunt   lucrurile ci ocaziile.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 12 Noiembrie 2015

Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.

Coloseni 4.2

Regele şi rugăciunea

Regele Alfred (849-901) al Angliei a fost un creştin pios printre prinţii medievali. Viziunea sa pentru popor, curajul său personal, devotamentul spiritual şi dragostea faţă de Mântuitorul, comportamentul său faţă de inamici – toate acestea constituie o comoară de înţelepciune pentru toate generaţiile de oameni, din orice epocă. În Europa medievală, lumânarea s-a folosit şi pentru măsurarea timpului. Regelui Alfred îi este atribuită invenţia lumânării orare. Pentru a-i aminti suveranului orele când trebuia să-şi facă rugăciunea, el folosea lumânări gradate.Regele a înţeles că rugăciunea este activitatea primordială în viaţa creştină, că este legătura pe care o stabilim cu Dumnezeu pentru a-i prezenta nevoile noastre. Nimic nu este atât de semnificativ ca rugăciunea. A vorbi omului modern despre rugăciune ar părea, la prima vedere, ceva inutil. Omul modern consideră rugăciunea ca un fapt demodat, o superstiţie, un misticism, un rest de primitivism. În realitate, omul modern ignoră aproape cu desăvârşire rugăciunea şi efectele ei. Foarte puţini oameni se roagă, şi mai ales foarte puţini se roagă cu adevărat. Pentru a te ruga, nu ai nevoie decât de un mic efort aşa cum a făcut şi regele Alfred.

Sursa: Meditații primite prin Email, prin griva unor scumpi frați și surori

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s