El ne alege moştenirea

inheritance-610x250

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

11 NOIEMBRIE

Dimineaţa

Sub braţele Lui cele veşnice. 

Deuteronom 33:27

Dumnezeu, Dumnezeul cel veşnic, este ajutorul nostru în orice ocazie, mai ales atunci când suntem la ananghie. Sunt timpuri în care creştinul este foarte umilit. Sub simţământul păcătoşeniei sale, el este umilit în faţa Lui Dumnezeu, până când ajunge să nu se mai poată ruga, fiindcă i se pare că este nevrednic. Ei bine, copil al Lui Dumnezeu, atunci când ajungi în punctul cel mai de jos, aminteşte-ţi că eşti întotdeauna „sub braţele Lui cele veşnice”.

Păcatul te târăşte în jos, dar jertfa de ispăşire a Lui Christos este încă deasupra tuturor. Poţi să cobori în cea mai adâncă disperare, dar nu poţi să cazi atât de jos încât El să nu te poată salva. Alteori, creştinul se cufundă foarte adânc din cauza încercărilor din afară. Fiecare sprijin pământesc este îndepărtat. Ce să te faci? Totuşi, el este şi atunci „sub braţele Lui cele veşnice”. Nu poate să cadă prea adânc în nenorocire şi încercare, fiindcă legământul de har al Lui Dumnezeu îl înconjoară. Poate că a ajuns într-un mare necaz, sau este asaltat de un mare conflict, dar niciodată nu poate ajunge atât de jos încât să nu poată fi prins de „braţele Lui cele veşnice”. Ele sunt împrejurul lui, şi, cu acest sprijin, toate eforturile Satanei nu valorează nimic. Asigurarea aceasta este o mângâiere pentru fiecare lucrător obosit din slujba lui Dumnezeu. Ea implică o făgăduinţă de putere pentru fiecare zi, har pentru fiecare nevoie şi putere pentru fiecare îndatorire. Chiar şi atunci când vine moartea, făgăduinţa aceasta rămâne în picioare. Când vom ajunge în mijlocul Iordanului, vom spune împreună cu David: „nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine” (Psalmi 23:4). Vom coborî în mormânt, dar nu mai jos, fiindcă braţul veşnic nu ne lasă să cădem. Toată viaţa, şi la încheierea ei, vom fi susţinuţi de „braţele Lui cele veşnice” – braţe care nu slăbesc niciodată, nici nu îşi pierd puterea, fiindcă „Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte” (Isaia 40:28).

11 NOIEMBRIE

Seara

El ne alege moştenirea.

Psalmi 47:4

Credinciosule, dacă moştenirea ta pământească este modestă, mulţumeşte-te cu partea ta, fiindcă poţi fi sigur că e cea mai bună pentru tine. Înţelepciunea desăvârşită a rânduit împrejurările, şi le-a selectat pentru cele mai bune şi mai sigure condiţii. Presupune că un vapor de mare tonaj ar naviga pe un râu care are un banc de nisip într-o parte. Dacă cineva ar întreba: „De ce merge căpitanul prin partea cea mai adâncă a canalului, şi nu navighează în linie dreaptă?”, căpitanul ar răspunde: „Fiindcă nu-mi pot duce vasul în port dacă nu navighez la adânc”. În acelaşi fel, s-ar putea ca tu să naufragiezi dacă, Căpitanul Divin nu te duce prin adâncurile nenorocirii, în apele în care valurile de necaz vin unul după altul. Unele plante mor dacă au prea multă lumină. S-ar putea ca tu să fii planta într-un loc în care primeşti puţină lumină. Ai fost aşezat acolo de Grădinarul iubitor, fiindcă numai aşa poţi aduce „rod care să ajungă la coacere” (Luca 8:14). Aminteşte-ţi: dacă alte condiţii ar au fost mai bune pentru tine, dragostea divină te-ar fi aşezat acolo. Ai fost aşezat de Dumnezeu în cele mai favorabile împrejurări. Dacă ţi-ai putea alege singur situaţia ai striga în curând: „Doamne, alege-mi Tu moştenirea, fiindcă singur sunt „străpuns… cu o mulţime de chinuri” (1 Timotei 6:10). Mulţumeşte-te cu ce ai, fiindcă Domnul a rânduit toate lucruri spre binele tău. Poartă-ţi crucea în fiecare zi. Este povara cea mai potrivită pentru umerii tăi, şi ea te va face desăvârşit „în orice lucru şi cuvânt bun” (2 Tesaloniceni 2:17), spre slava Lui Dumnezeu. Jos, fire băgăcioasă; jos, nerăbdare mândră! Nu tu ci Domnul trebuie să aleagă!

Încercări au mai fost şi vor fi

Dar prin credinţă vom putea vedea

Că dragostea le însoţeşte zi de zi

Şi dragostea e fericirea mea.

 

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

11 NOIEMBRIE

Urcuşul suprem

la-l pe fiul tău…

Geneza 22:2

Porunca lui Dumnezeu este „Ia-l acum “, nu cândva în viiior. Este incredibil cum găsim motive să comentăm! Ştim că un lucru trebuie făcut, dar încercăm să găsim scuze pentru a nu-l face imediat. Urcarea pe înălţimea pe care ne-o arată Dumnezeu nu se poate face cândva în viitor, ci trebuie să se facă acum Jertfa trece mai întâi prin voinţa noastră, înainte de a fi oferită practic.

„Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă… şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu” (v. 3). Ce simplitate minunată a avut Avraam! Când Dumnezeu i-a vorbit, Avraam nu a stat de vorbă cu carnea şi sângele. Fereşte-te de tendinţa de a sta de vorbă cu carnea şi sângele, adică cu preferinţele tale, cu discernământul tău, cu orice nu se bazează pe relaţia ta personală cu Dumnezeu. Acestea sunt lucruri care iau locul lui Dumnezeu şi împiedică ascultarea de El.

Nu Avraam a ales jertfa. Fereşte-te întotdeauna să-ţi alegi slujirea pentru Dumnezeu; sacrificiul de sine poate fi o boală. Dacă Dumnezeu ţi-a dat un pahar dulce, bea-l cu recunoştinţă; dacă El ţi-a dat unul amar, bea-l în părtăşie cu El. Dacă planul providenţial pentru tine este să treci prin perioade grele sau prin dificultăţi, treci prin ele, dar nu alege niciodată scena martiriului tău. Dumnezeu a ales încercarea pentru Avraam, iar Avraam n-a ezitat; el a trecut neabătut prin ea. Dacă nu trăieşti în părtăşie cu El este uşor să-L judeci aspru pe Dumnezeu. Trebuie să treci prin încercare înainte de a avea dreptul să pronunţi un verdict, deoarece în încercare înveţi să-L cunoşti mai bine pe Dumnezeu. Dumnezeu lucrează la împlinirea celor mai înalte planuri ale Sale, până când scopul Lui şi scopul nostru devin unul şi acelaşi.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

11 NOIEMBRIE

Trebuie să dau înapoi ce n-am furat. Ps. 69,4.

Domnul Isus a fost răspunzător pentru vinovăţiile noastre, deoarece a stat pentru noi în faţa Lui Dumnezeu. El a trebuit să plătească şi să dea înapoi ceea ce noi furasem Noi am furat cinstea şi onoarea Lui Dumnezeu. Nu    I-am adus nici o mulţumire şi nici o slavă. (Rom. 1.22), ci am călcat legile Lui Dumnezeu în picioare. Dumnezeu nu poate trece prin judecată nici o nelegiuire, nici un păcat de-al nostru, deoarece Domnul Isus după ce
S-a făcut Mijlocitorul nostru a plătit toate păcatele noastre. Cu cât ne amintim mai des de aceste lucruri cu atât va creşte în noi mulţumirea şi dragostea personală faţă de El. Vom fi mai vigilenţi şi ne vom feri de cel mai mic păcat, dacă ne gândim la durerile şi suferinţele pe care a trebuit să le poarte pentru noi. Acestea ne amintesc de „verdeţurile amare” care niciodată nu trebuie să lipsească când e vorba de moartea Domnului Isus. El însuşi a fost Mielul fără cusur şi fără pată care a primit de la Tatăl
mărturia: „în Tine îmi găsesc toată plăcerea.” Dar „El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui.. .El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.”

De-ar fi tot timpul acest lucru în faţa ochilor noştri înfipt adânc în inimile noastre, încât  să  rămânem  simţitori  tot  timpul la lucrurile care ar putea  să-L întristeze! Abia atunci vom fi „morţi pentru păcat şi vii pentru neprihănire.”

Care e situaţia ta? Ai venit cu păcatele tale la Domnul Hristos? Şi pentru tine a fost răstignit, vrea să plătească şi pentru tine totul, ca tu să fii salvat pe veci şi să fii cu El în împărăţia Sa. Fără Domnul Isus dacă apari în faţa Lui Dumnezeu te va lovi judecata dreaptă şi veşnica pierzare.

Napoleon Bonaparte a spus despre Isus: „între El şi oricare altul nu există termeni de comparaţie. El mă uimeşte.. .”Tu ce spui?

MANA DE DIMINEAŢĂ

11 NOIEMBRIE   

“Dumnezeu……ne-a  adus  la   viaţă  împreună  cu Hristos……ca să arate în veacurile viitoare, nemărginitele bogăţii ale harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi, în Hristos Isus.”

EFESENI 2:4-7

Dumnezeu a înviat pe Hristos dintre cei morţi (Ef. 1:20) şi în plus, “El care a înviat pe Hristos dintre cei morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare” (Rom. 8:11). Dar înţelesul textului de care ne ocupăm, merge chiar mai adânc şi spune că Domnul Hristos şi noi am fost înviaţi împreună, şi aceasta însemnează că ni s-a dat, pur şi simplu, acelaşi fel de viaţă pe care Domnul Isus a manifestat-o în învierea Sa. Prin urmare, noi avem viaţa veşnică ca o reală şi prezentă posesie şi, deci, învierea noastră dintre cei morţi este tot atât de sigură cum a fost a Lui.Dar de ce Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Hristos? Răspunsul nostru egoist tinde să fie: “Pentru că El ne iubeşte şi vrea să ne bucurăm de viaţă în cer în loc să suferim moartea a doua pentru veşnicie.” Acesta este un adevăr minunat! Dar nu acesta este scopul arătat de acest versert. Aici, nu noi ci Dumnezeu este centrul acestui gând. Deci răspunsul corect ar fi că, prezenţa noastră în cer va expune lucrarea mâinilor Lui pentru ca s-o vadă toţi spre slava Lui. Da, noi vom fi etalaţi, ca să spunem aşa, în faţa întregului cer, în faţa heruvimilor şi serafimilor, în faţa fiilor lui Dumnezeu (Iov 1:6 şi 2:1), în faţa domniilor şi stăpânirilor din locurile cereşti “…pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască astăzi prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu” (Ef. 3:10) în faţa a miliarde de îngeri, ca o slavă pentru Domnul Isus care ne-a răscumpărat cu sângele Său. Întregul univers ne va privi cu admiraţie, nu pentru vreun merit al nostru, ci va slăvi pe Domnul Hristos pentru lucrarea măreaţă şi unică pe care a cunoscut-o Creaţiunea. Vom fi în trupuri ca al Lui; “…asemenea trupului slavei Sale…” (Fii. 3:21), îmbrăcaţi cu hainele neprihănirii. Vom avea aceeaşi slavă pe care a dat-o Tatăl Domnului Isus şi vom fi una, cum El şi Tatăl sunt una (Ioan 17:21-22). Nemărginite bogăţii, într-adevăr!Cum ar trebui să fie umbletul nostru aici pe pământ, acum, gândindu-ne permanent la Harul imens care ni s-a dat, când, efectiv, n-am fost cu nimic mai buni decât cei mai răi, şi totuşi, Dumnnezeu a binevoit să ne aleagă “…dinainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, în dragoste.” (Ef. 1:4)

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

11 NOIEMBRIE

OMUL ELIBERAT DE DOMNUL

Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Romani 6.14

Păcatul va domni, dacă va putea; el nu va putea fi satisfăcut cu nici un loc mai pe jos de inima noastră. Ajungem uneori să ne temem ca nu cumva păcatul să ne robească în întregime din nou şi atunci strigăm către Domnul: „Nu lăsa nici o întinăciune să stăpânească peste mine”! Ce mângâietor este răspunsul Său: „Păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră”. El ne va înconjura poate şi ne va răni, dar nu-şi va aşeza niciodată stăpânirea asupra noastră.Dacă am fi sub lege, păcatul ar fi mai tare şi ne-ar ţine sub stăpânirea sa; căci aceasta este pedeapsa omului care păcătuieşte, el ajunge supus puterii păcatului. Dar dacă suntem uniţi cu Domnul Isus prin har, însăşi această unire ne dă siguranţa că nu putem să fim despărţiţi prin păcat de Dumnezeul cel viu. Harul care ne-a fost făgăduit este, dimpotrivă, că vom fi apăraţi împotriva necredinţei, vom fi curăţiţi de întinăciunile noastre şi dezrobiţi de lanţurile păcatului.Am avea dreptate să deznădăjduim, dacă am fi robiţi ca să lucrăm din greu pentru ca să căpătăm viaţa veşnică; dar devenind răscumpăraţii Domnului, căpătăm putere ca să biruim ispitele şi pornirile noastre stricate, ştiind că păcatul nu mai poate să ne ţină sub stăpânirea sa, şi că Dumnezeu însuşi ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos. A Lui să fie slava, în veci de veci. Amin!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

11 Noiembrie

“Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: “Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.”

2 Împ. 5:15.

Am văzut ieri cum a venit Naaman cu tot alaiul lui în faţa casei lui Elisei şi ce fel de gânduri a avut despre vindecarea lui. Eu mă gândesc că el îşi închipuia, că Elisei se va pleca înaintea lui şi să primească, ca o mare cinste că vine căpetenia unei oştiri la el. Şi iată că, Elisei nici măcar n-a ieşit afară, ci şi-a trimis slujitorul să-i spună să se scalde de 7 ori în Iordan şi astfel se va curăţi. Ce credeţi, a ascultat acest om această poruncă? Nu, el s-a mâniat şi a vrut să plece. Cât de mulţi oameni fac la fel, care caută mântuirea. Ei au planurile lor bine determinate şi dacă nu se întâmplă după părerile şi închipuirile lor, atunci fug de acolo. De aceea să ne fie şi nouă o învăţătură această întâmplare. Naaman până la urmă, a cedat cerinţei slujitorilor, a ascultat de prooroc şi s-a vindecat. Ce fericit a fost acest om după ce a ascultat. Plin de mulţumire s-a întors la casa omului lui Dumnezeu. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea proorocului şi i-a zis: “Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Şi acum primeşte un dar din partea robului tău”. Dar Elisei n-a vrut să primească nimic. Observăm ce binecuvântare poate să vină pornind de la o fetiţă credincioasă, da, de la o roabă. Acest om de vază s-a pocăit cu adevărat şi ne putem gândi că slujitorii lui i-au urmat pilda, precum este scris în Psalmul 40:3: “Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul”.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

11 NOIEMBRIE

Doamne, binecuvântează această zi cu o dovadă măreaţă a gândurilor Tale faţă de noi. Te slăvesc pentru Cuvântul Tău din dimineaţa aceasta: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire” (Ieremia 29:11).

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

11 NOIEMBRIE

«Cu toate că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.»

EVREI 5,8

Dacă vrem să fim biruitori în viaţa de zi cu zi trebuie să fim mereu gata să ascultăm, iar acest lucru îl realizăm doar prin decizia de a-I preda Lui inima noastră. Dacă L-am acceptat pe Cristos ca Domn în inima noastră şi vrem să facem cu orice preţ ceea ce ne cere, atunci El poate să-Şi îndeplinească desăvârşit voia în şi prin noi. Să ne uităm la Domnul Isus: care a fost sursa victoriei Sale totale? Secretul Său a fost ascultarea. Mulţi credincioşi nu ajung să fie ascultători în mod practic pentru că nici măcar nu şi-au pus problema ascultării, a supunerii. Trebuie să te cercetezi: vreau eu să fac cu orice preţ ceea ce îmi cere El? Doar atunci ascultării îi urmează biruinţa. Ascultarea este deci o decizie interioară care se transpune apoi în viaţa practică. Ce a spus Domnul Isus înainte să meargă pe cruce, chiar înainte de a Se întrupa, când era încă în slava veşnică? «Iată-mă că vin vreau să fac voia Ta, Dumnezeule» (Psalm 40,7-8). Din veşnicie, încă înainte de crearea lumii, Fiul lui Dumnezeu a luat această hotărâre. Venirea Sa pe pământ a fost împlinirea voii lui Dumnezeu. Este atât de important să înţelegem, fară nici cea mai mică greşeală, ce presupune ascultarea! Ea înseamnă să facem voia lui Dumnezeu; doar atunci El poate lucra prin noi.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Miercuri  11 Noiembrie

Veniţi acum, bogaţilor, plângeţi, tânguindu‑vă de nenorocirile voastre care vin peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre au fost mâncate de molii … V‑aţi strâns comori în zilele din urmă.

  Iacov 5.1‑3

Este deopotrivă uimitor şi şocant cum bogăţia şi prosperitatea au ajuns să fie identificate cu creştinismul. Aşa‑numita «evanghelie a prosperităţii» devine din ce în ce mai populară.Totuşi, dacă deschidem Cuvântul lui Dumnezeu, vedem că lucrurile stau cu totul diferit. Atunci când Domnul Isus a venit în lume, El „S‑a făcut sărac“ (2 Corinteni 8.9). Familia Lui a fost de asemenea săracă – erau galileeni din Nazaret, care au adus jertfele rânduite celor săraci (Luca 2.24; Levitic 12.8). Hristos a venit să predice evanghelia celor săraci, care întotdeauna L‑au ascultat cu bucurie. Iacov scrie: „Nu i‑a ales Dumnezeu pe cei săraci în felul lumii ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei?“ (Iacov 2.5). Există şi versetul din Proverbe care spune că „cine asupreşte pe sărac jigneşte pe Creatorul său“ (Proverbe 14.31). Iacov continuă şi ne arată că, dacă „privim la faţa oamenilor“ (dacă dăm sau nu cinste cuiva în funcţie de poziţia lui financiară), păcătuim. Trebuie să ne aducem aminte de cei săraci şi să nu disociem acest aspect de evanghelie (Galateni 2.10). Totuşi, trebuie să ne ferim de «evanghelia socială», fiindcă pe săraci îi avem întotdeauna cu noi (Matei 26.11).

Trebuie să fim mulţumiţi cu ceea ce avem, căci adevărata mulţumire este o caracteristică a evlaviei (1 Timotei 6.7‑9). Este un lucru solemn să ştim că Dumnezeu îi va judeca pe cei bogaţi care i‑au asuprit pe săraci în zilele din urmă. Bogaţii şi negustorii acestei lumi vor plânge la venirea Domnului (Apocalipsa 18.9‑15).                                                           B. Reynolds

IZVOARE IN DEŞERT

11 Noiembrie

Va fi ca o ploaie, care cade pe un pământ cosit.

(Psalmul 72:6)

Amos ne spune despre „cositul împăratului“ (Amos 7:1). Împăratul nostru are şi El multe coase şi le foloseşte mereu pentru a-Şi cosi pajiştile. Sunetul ca de clopot al pietrei de ascuţit pe coasă prevesteşte tăierea a nenumărate fire de iarbă, margarete şi alte flori. Şi pe cât erau de frumoase dimineaţa, în câteva ore ele vor zăcea ofilite în şiruri lungi.În viaţa umană, noi încercăm să avem o atitudine curajoasă în faţa coasei durerii, a foarfecelor dezamăgirii, sau a secerii morţii. Şi aşa cum nu se poate cultiva o pajişte ca o catifea fără cosiri repetate, nu se poate dezvolta o viaţă de echilibru, de tandreţe şi de compasiune pentru alţii fără să îndurăm lucrarea coaselor lui Dumnezeu.Gândeşte-te cât de des compară Cuvântul lui Dumnezeu oamenii cu iarba, şi gloria lui Dumnezeu cu floarea ei. Dar când iarba este tăiată, când toate firele ei fragile sângerează, şi când devastarea pare să domnească acolo unde odată înfloreau florile, a sosit timpul potrivit pentru ploaia lui Dumnezeu să cadă ca o ploaie delicată, foarte plăcută şi caldă.Dragă suflete, Dumnezeu te-a cosit! În repetate rânduri Împăratul a venit la tine cu coasa Lui ascuţită. Dar nu te speria de coasa Lui – pentru că sigur va fi urmată de ploaia Lui. F.B. Meyer

 

Când peste inima ta valuri adânci de necaz

Se sparg, ca de un ţărm uscat şi pustiu;

Când speranţa sclipeşte fără nici o strălucire pentru mâine,

Şi furtuna pare să măture totul în cale mereu;

 

Când cupa oricărei bucurii pământeşti

Nu are gustul izvorului dătător de viaţă;

Şi speranţele înalte, ca şi cum ar râde de tristeţea noastră,

Se ofilesc şi mor ca-ntr-un vis agitat,

 

Cine va potoli mustrarea duhului ostenit?

Cine va umple golul dureros dinăuntru?

Cine ne va şopti despre o pace trainică,

Şi va potoli fiecare val mare în linişte?

 

Numai Cel a cărui inimă rănită a fost zdrobită

Cu amărăciunea crucii şi a cununii de spini;

A cărui dragoste scumpă a rostit fericită cuvintele bucuriei,

Cel care cu blândeţe Şi-a dat viaţa Lui pentru noi.

 

Vindecător binecuvântat, uşurează toate poverile noastre;

Dă-ne pace. Pacea Ta dulce, Te rugăm!

Ţine-ne lângă Tine până va străluci dimineaţa,

Şi toate negurile şi umbrele vor fugi!

                                                                                       

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-NOIEMBRIE 2015

 RUGĂCIUNEA (3)

„Cereţi orice veţi vrea”

(Ioan 15:17)

Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da”. Ca rugăciunile tale să primească răspuns, trebuie: 1) Să-L pui pe Domnul Isus în centrul vieţii tale. „Dacă rămâneţi în Mine”, Ioan a stat atât de aproape de Domnul Isus încât şi-a putut aşeza capul pe pieptul lui Isus, dar Petru „mergea după El de departe” (Luca 22:54). Cât de aproape de Dumnezeu doreşti tu să fii? De tine depinde. 2) Umple-ţi mintea cu versete biblice. Când te rogi folosind cuvintele Scripturii, credinţa ta devine activă, diavolul pleacă de la tine la fel cum a plecat de la Hristos în pustie, iar Dumnezeu îţi răspunde, întrucât te rogi în armonie cu voia Sa. Aşa că întreabă-te: „Cererea mea este în conformitate cu Scriptura; se împleteşte ea cu darurile mele; mă va duce mai aproape de Dumnezeu; ce am eu de făcut ca să primesc răspuns; L-am ascultat eu pe Domnul?” Când te rogi: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6:11), Dumnezeu nu va turna din cer, peste tine, belşug de alimente! El îţi va deschide oportunităţi pe care trebuie să le foloseşti punându-le în practică. Cuvintele: „Rugaţi-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17) înseamnă că trebuie să te rogi în prezenţa lui Dumnezeu până când îţi va răspunde la rugăciune sau schimbă-ţi cererea. 3) Înainte să te rogi, cercetează-ţi inima. „Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul” (Psalmul 66:18). Păcatul lui Acan trebuia rezolvat înainte ca poporul Israel să păşească în Ţara promisă (Iosua 7:10-26). Şi al tău trebuie rezolvat! În clipa în care devii conştient de păcatul tău şi-l mărturiseşti, ai încrederea că Dumnezeu te-a iertat şi te simţi liber.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

11 Noiembrie

2 Cronici 35.15-27

Pagina este pe punctul de a fi întoarsă. Domniile groaznice ale lui Manase şi Amon L-au determinat pe Domnul să ia o decizie irevocabilă cu privire la Iuda. Dar ce frumos este să vedem harul producând încă o dată, în această perioadă finală, o renaştere ca cea a lui Iosia!Judecata lumii actuale este şi ea la uşă. Toate lucrurile ne-o arată. Totuşi, chiar în timpuri ca acestea, Duhului lui Dumnezeu îi face plăcere să facă treziri ici şi colo. Dorinţa Lui este să se facă o trezire întâi în inima fiecăruia dintre noi.Iată cum acest Paşte readuce în minte zilele de altădată, mergând nu numai până la cele ale lui Solomon şi ale lui David, ci până la ale lui Samuel. Totul este în armonie; fiecare se află la locul lui; dragostea frăţească este la lucru. Această imagine străluceşte cu atât mai mult cu cât se află intercalată între domniile rele ale împă­raţilor precedenţi şi decadenţa finală care va urma.Sfârşitul lui Iosia nu este la înălţimea vieţii pe care a dus-o el. Ca şi Ezechia, se încurcă în relaţiile sale cu puterile politice ale timpului. În pofida unui avertisment care venea din partea lui Dumnezeu însuşi, i se opune lui Faraon şi îşi găseşte moartea într-o bătălie în care n-ar fi trebuit să se angajeze.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

11 Noiembrie

Text: Daniel 3:1-25

SE MERITĂ SĂ MORI

…să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi…

   Daniel 3:18

Dacă nu ai o cauză pentru care eşti gata să mori, atunci nu ai nimic valoros pentru care se merită să trăieşti. Eşti de acord?Am citit recent într-un ziar o listă a tinerilor din zona noastră care au murit în timpul Celui de-al doilea Război Mondial. Am simţit un fel de tristeţe citind numele fratelui meu Corneliu şi a câtorva prieteni. M-am gândit la ultima discuţie pe care am avut-o cu fratele meu când eram amândoi acasă în concediu, înainte de-a pleca peste hotare. Eram asistent medical şi el ara tunar pe un bombardier de joasă altitudine. Ca şi cei mai mulţi soldaţi, nu se gândea că va fi ucis în acţiune. Deşi ştia că se putea întâmpla, era nerăbdător să-şi ocupe locul în război. Sunt sigur că mi-ar fi spus că înfrângerea nazismului şi a tuturor relelor produse de el, era o cauză pentru care se merita să mori.Mulţumesc lui Dumnezeu pentru miile de bărbaţi care le-au urmat exemplul. Mulţi dintre noi trăim în societăţi democratice pentru că bărbaţi şi femei şi-au dat vieţile pentru a înfrânge tirania răului.Atitudinea jertfitoare de sine pare că s-a pierdut cu totul azi.

Mă îmbolnăvesc pur şi simplu când văd oameni demonstrând purtând pancarte: „Mai bine roşu decât mort”, sau „Nu există nimic pentru care să merite să mori”. În textul de azi, cei trei prieteni ai lui Daniel au fost gata să fie aruncaţi în cuptorul aprins, decât să se închine dumnezeilor păgâni. Pentru ei, adevărul era ceva pentru care se merita să mori.Întro lume a minciunii şi a răului, trebuie să apărăm adevărul şi neprihănirea. Eşti gata să mori pentru aceasta?                                                                   H.V.L.

Am o singură viaţă ca să-mi dau

Mi-o ia, Isuse, Te rog eu mult.

Să nu mai am nimica pentru mine,

Ci numai voia Ta să o ascult.  – Christiansen

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 11 Noiembrie 2015

Fraţii lui … i-au zis: „Suntem robii tăi.“

Geneza 50.18

Robi de bunăvoie

Fraţii lui Iosif nu numai că s-au închinat înaintea lui, ci s-au aruncat cu faţa la pământ şi au spus: „Suntem robii tăi“. Iosif nu a cerut acest lucru. Dar dragostea nespus de mare a lui Iosif faţă de ei i-a condus la această hotărâre.Robul este o persoană aflată în dependenţă totală de stăpânul său, o persoană foarte supusă, devotată. Un evreu putea deveni rob prin neachitarea unei datorii sau născându-se din părinţi evrei sclavi. Unui rob evreu i se cerea să lucreze şase ani, dar în al şaptelea an trebuia pus în libertate. Dacă fusese căsătorit când a devenit rob, atunci soţia lui era eliberată împreună cu el. Dacă se căsătorea în timpul robiei, atunci soţia şi copiii lor erau proprietatea stăpânului. În acest caz, el putea opta să rămână sclav, găurindu-i-se urechea şi astfel omul se identifica de bunăvoie cu casa stăpânului său. Aceasta este o minunată ilustraţie a Vechiului Testament, care ne aminteşte de Hristos, Robul desăvârşit, care ne-a iubit atât de mult, încât nu a ales libertatea, ci a acceptat crucea pentru mântuirea noastră. Iar noi, conştienţi de dragostea cea mare a Mântuitorului, putem face ca fraţii lui Iosif, adică să acceptăm supunerea de bunăvoie faţă de Hristos.

Sursa: Meditații primite prin Email, din 14 Calendare biblice – prin grja unor scumpi frați!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s