Puterea fără egal a rugăciunii

romans-8-26

Nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

Romani 8:26

Noi înţelegem că suntem umpluţi de putere pentru rugăciune de către Duhul Sfânt şi ştim ce înseamnă să ne rugăm în Duhul, dar deseori nu înţelegem că Duhul Sfânt însuşi Se roagă în noi cu rugăciuni pe care noi nu le putem rosti. Când ne naştem din nou, din Dumnezeu, şi Duhul lui Dumnezeu vine să locuiască în noi, El exprimă în locul nostru ceea ce noi nu putem exprima.

El”- Duhul din tine – „mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu“: Dumnezeu îţi cercetează inima, nu ca să ştie care sunt rugăciunile tale conştiente, ci ca să afle care este rugăciunea Duhului Sfânt.

Duhul lui Dumnezeu are nevoie de natura credinciosului pentru a o folosi ca templu în care să-Şi ofere rugăciunile de mijlocire. „Trupul vostru este templul Duhului Sfânt.” Când isus Cnslos a curăţat templul, El, nu a lăsat pe nimeni să poarte vreun vas prin templu”. Duhul lui Dumnezeu nu te va lăsa să-ţi foloseşti trupul pentru propriile tale plăceri. Isus i-a alungat fără milă pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a spus: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.

Ne-am dat noi seama că trupul nostru este templul Duhului Sfânt? Dacă da, trebuie să avem grijă să-1 păstrăm neântinat pentru El. Trebuie să ne amintim că viaţa noastră conştientă, deşi e doar o părticică din personalitatea noastră, trebuie privită ca fiind un templu al Duhului Sfânt, El va avea grijă de subconştientul nostru, despre care noi nu ştim nimic; dar noi trebuie să avem grijă să păzim partea conştientă, pentru care suntem responsabili. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers: Puterea fără egal a rugăciunii)

***

Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.

Psalm 84:5

Dacă în Cuvântul Lui Dumnezeu, credinciosul este numit OM, atunci în majoritatea cazurilor, este arătat în SLĂBICIUNEA şi DEPENDENŢA lui. Este o mare întărire pentru noi că Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu S-a coborât şi a devenit OM. Nimeni nu a ocupat o poziţie mai dependentă de Dumnezeu, ca Domnul Isus pe acest pământ. El ca Om îşi găsea toată puterea în dependenţă faţă de Dumnezeu şi de aceea şi noi avem posibilitatea de a-L urma şi de a călca pe calea atât de clară a totalei dependenţe de Dumnezeu Tatăl. Simţul nostru de neputinţă ne va îndemna totdeauna la completa dependenţă faţă de Domnul însuşi. De aceea Pavel spune „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.” (2 Cor. 12.9). Puterea omenească nu este de folos lui Dumnezeu, pentru lucrarea Lui, ci mai degrabă o frână. Dumnezeu niciodată nu va uni puterea Lui cu puterile noastre. Atâta timp cât noi înaintăm în puterea noastră, putera Lui Dumnezeu nu ne umple şi vom vedea că puterea noastră ne lasă în pană chiar atunci când avem nevoie de ea. Vom avea înfrângeri mari şi multe când ne bizuim pe noi. Aceste înfrângeri scot la iveală iubirea de sine, îngâmfarea, lăudăroşia, necinstea şi multe altele. Toate faptele firii pământeşti sau toate păcatele ascunse trebuie să iasă la iveală în lumina Lui Dumnezeu, apoi judecate şi abia atunci există „cărări drepte, bătătorite” pentru Dumnezeu în inima noastră, iar calea noastră va deveni o „umblare înaintea Lui.” Atunci avem părtăşie cu Dumnezeu, care ne va da şi puterea necesară ca să ne bizuim pe braţul Său atotputernic dacă ne încredem în puterea Lui atunci putem fi tari chiar într-o lume plină de primejdii.În Adunarea Lui Dumnezeu trebuie ca firea pământească să fie judecată, cum trebuie judecat în fiecare zi şi mersul fiecăruia dintre noi. (CALENDAR BIBLIC DOMNUL ESTE APROAPE)

***

“…a mai întârziat două zile în locul în care era.”

IOAN 11:6

Domnul ştia că Lazăr era bolnav, chiar pe moarte… El, care vindecase atâţia bolnavi, nu era indiferent faţă de faptul acesta. A aşteptat două zile… apoi Lazăr a murit fără ca El să fi intervenit! Totuşi Domnul iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr. Erau prietenii Lui; şi când boala fratelui lor s-a agravat, cele două surori s-au adresat unde trebuia, şi-au încredinţat durerea lor Domnului şi învăţătorului lor. Însă numai după două zile Domnul a venit în ajutorul lor. Care poate fi deci motivul? Ca Mesia, Domnul Isus vindecase tot felul de boli, chiar mortale. Dar la Betania, El voia să Se descopere nu numai ca Mesia, ci ca Fiul lui Dumnezeu care este învierea şi Viaţa. Dacă Domnul Isus ar fi ascultat pe cele două surori la timpul necesar ca să împiedice moartea lui Lazăr, El nu S-ar fi putut manifesta ca Fiul slăvit al lui Dumnezeu, şi familia din Betania ar fi rămas în limitele mesianismului fără să cunoască lucrarea cea mai de seamă a creştinismului, preînchipuită prin învierea lui Lazăr şi anume: viaţa veşnică dăruită omului mort în păcate şi fărădelegi. “Eu sunt învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:25). Aceste două zile de aparentă întârziere erau deci necesare, pe deoparte ca să ne arate slava lui Dumnezeu în Persoana Domnului Isus, şi pe de altă parte, pentru ca cele două surori şi ucenicii şi norodul să credă în El. “Şi Mă bucur că n-am fost acolo pentru voi, ca să credeţi.”Aşteptaţi voi o ascultare a rugăciunii voastre fierbinţi, o rugăciune care este după voia Lui? Şi voi ca şi surorile din Betania, v-aţi vărsat inimile înaintea lui Dumnezeu, şi lucrurile au rămas cum erau sau poate s-au înrăutăţit. Nu vă îndoiţi, nu ascultaţi şoapta vrăjmaşului care are grijă să semene îndoiala în inimile voastre. Nu cădeţi în desnădejde ca Toma care a zis: “…Haidem să mergem să murim şi noi cu El.” Nu! Aceste “două zile” nu sunt inutile. Fiţi siguri că Domnul a primit cererile voastre, dar El ştie exact când trebuie să intervină ca să-Şi realizeze planul Său şi să-Şi împlinească făgăduinţele, care în El sunt numai “Da”.”Isus plângea.” Da, El simte cu noi şi pentru noi şi este totdeauna gata să ne vină în ajutor, dar vrea să ne ajute să credem. “Nu te teme, crede numai.”Textul vorbeşte de două zile şi nu de patru. Cred că “două zile” se referă la cei 2.000 de ani (aprox.) de la naşterea Lui până la venirea pentru împărăţia de 1.000 de ani.Atunci va aduce El învierea tuturor ce sunt ai Lui, împreună cu viaţa veşnică şi faptul acesta este ilustrat în însăşi cuvintele Lui: “Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi…” (MANA DE DIMINEAŢĂ)

Sursa: Meditații biblice primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s