Ești rob sau independent?

Rastignit cu HristosTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

Rob al lui Isus

Am fost răstignit împreuna cu Cristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine.

Galateni 2:20

Aceste cuvinte înseamnă zdrobirea independenţei mele cu propriile mele mâini şi predarea în faţa supremaţiei Domnului Isus. Nimeni nu poate face aceasta în locul meu. Eu trebuie s-o fac singur. Dumnezeu mă poate aduce până în acest punct de trei sute şaizeci şi cinci de ori pe an, dar El nu mă poate forţa să trec prin el.

E nevoie de spargerea “cochiliei” independenţei mele faţă de Dumnezeu şi de eliberarea personalităţii mele pentru a fi în unitate cu El, nu pentru a-mi urma propriile idei, ci pentru a alege loialitatea absolută faţă de Isus. O dată ce am ajuns acolo, nu mai există nici o posibilitate de dispută. Foarte puţini dintre noi cunoaştem ceva despre loialitatea faţă de Cristos – “De dragul Meu”. Aceasta face un sfânt să fie puternic.

Am trecut eu prin această zdrobire a independenţei mele? Orice altceva este înşelăciune pioasă. Iată singurul lucru asupra căruia trebuie să mă hotărăsc: Voi renunţa la drepturile mele. mă voi preda lui Isus Cristos fără să-I pun nici un fel de condiţii despre modul în care să se producă această zdrobire? Trebuie să fiu zdrobit în privinţa autorealizării: imediat ce este atins acest punct, ajung la realitatea identificări mele supranaturale cu Isus Cristos şi atunci nu pot să nu aud mărturia Duhului: „Am fost răstignit împreună cu Cristos“.

Frumuseţea tulburătoare a creştinismului constă în renunţarea de bunăvoie la drepturile personale şi acceptarea de a deveni rob al lui Isus Cristos. Nu încep să devin sfânt până nu fac aceasta.Pentru ca acest Colegiu să merite să existe, ar fi suficient ca în fiecare an un student să audă chemarea lui Dumnezeu. Ca organizaţie, acest colegiu nu valorează nimic, nici chiar din punct de vedere academic. Menirea lui este ca Dumnezeu să Se folosească de viaţa noastră Se va folosi El de noi sau suntem prea ocupaţi cu ideile noastre despre ce vom fi?

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

3 NOIEMBRIE

Fiindcă HRISTOS a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă,ca Să călcaţi pe urmele Lui.

1 Petru 2,21.

Renumitul general de armată Robert E. Lee (1807-1870) povestea că într-o zi geroasă de iarnă se plimba cu fiul său. Zăpada era mare. La început fiul se ţinea de mâna tatălui. Încet, încet s-a despărţit şi a rămas în urmă. Când generalul după un timp s-a întors să vadă ce face, l-a văzut că, caută să efectueze aceleaşi mişcări ca şi ale tatălui său. Pentru cel mic era greu să apese picioarele lui mici în urmele lăsate în zăpadă de tatăl său. „Când am observat cum cel mic se străduia să-mi copieze urmele, mă
simţeam obligat să fiu mai prudent în paşii mei ca să mă poată urma, şi să fiu o pildă luminoasă pentru fiul meu.” Ce schimbare ar fi în lumea aceasta, dacă fiecare creştin de azi s-ar simţi obligat să fie o pildă pentru cei din jur şi să lase urme de binecuvântare în urma lui!Aceste îndemnuri ar trebui să dea de gândit tuturor urmaşilor Domnului Isus, ca să aibă urme de recunoscut care dau notă despre ucenicia la învăţătorul nostru şi în felul acesta fiecare călător să se poată folosi de urmele noastre ca ghid! Gândeşte-te că pe urmele tale calcă fiul şi fica ta. Unde le va duce calea deschisă de tine?Calci tu pe urmele Domnului Isus? Atunci prin harul Domnului şi copiii tăi vor găsi calea cea binecuvântată şi fericită. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea har înzecit să urmăm pe Domnul Isus!Aceiaşi lumină care ne arată păcatul, ne face să vedem şi calea ca să ieşim din el. Duhul care ne descopere păcatul ne va aduce în starea să ne despărţim de păcat şi de lucrurile care îl înlesnesc. Lucrurile care păreau îndoielnice mai înainte, se arată astăzi ca vinovate. O mulţime de lucruri aşa zis nevinovate se descopăr ca primejdioase pentru cel care vrea să facă voia lui Dumnezeu.

MANA DE DIMINEAŢĂ

3 NOIEMBRIE 

“Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.”

MATEI 12:34

Cuvintele acestea ale Domnului Isus au o îndoită aplicaţie. Ele pot fi o referire la mărturia bucuroasă şi activă a copilului lui Dumnezeu, căruia fiindu-i plină inima de bucuria mântuirii, aceasta îl împinge să mărturisească pe Domnul lui iubit. În împrejurarea, însă, în care Domnul Isus spune cuvintele acestea, El Se referă la aspectul negativ al vorbirii, şi în acest caz la vorbirea Fariseilor care, din ură şi invidie faţă de El, comit cel mai grav păcat, hula împotriva Duhului Sfânt, care “…nu va fi iertată oamenilor nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” El cunoştea adevăratele lor gânduri, ascunse sub prestigiul lor religios şi în profesiunea lor de credinţă exterioară, şi le arăta astfel, până în ce grad, inima omenească “…este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea.” (Ier. 17:19) Din prisosul unei astfel de inimi vorbeşte gura.Să ne cercetăm în lumina acestor cuvinte. Să ne gândim la cuvintele pe care le-am pronunţat, la cuvintele care, sunt roadă şi expresia gândurilor noastre şi pe care le-am spus cu uşurătate, dar care au fost auzite şi repetate, cuvinte capabile să facă atâta rău, să înşele pe alţii şi să dea naştere la atitudini ostile. Inima, ne spune Domnul, este plină peste măsură de astfel de lucruri şi gura este gata să le rostească. Câte pagube, cât rău, câte situaţii ireparabile şi câtă ocară adusă Domnului Isus şi Evangheliei. Cuvântul lui Dumnezeu consacră nenumărate locuri şi în Vechiul şi în Noul Testament, cu privire la păcatul acesta, iar Iacov spune că “…Limba este o lume de nelegiuiri.” Dar ceea ce este foarte grav, este faptul că deşi am citit de atâtea ori aceste locuri din Scriptură, noi totuşi continuăm să fim, uneori, fără frâu în vorbirea noastră. Şi credem că lucrul acesta va putea continua aşa? Este un verset de o extremă gravitate în Prov. 13:13: “Cine nesocoteşte (sau dispreţuieşte) Cuvântul Domnului se pierde.” Ce este de neapărată urgenţă? Trebuie Hristos cel răstignit să fie izvorul gândurilor din inima noastră, ca acolo să fie răstignită capabilitatea de răutate şi de invidie a inimii noastre fireşti.Numai atunci Duhul Sfânt nu va mai fi întristat şi numai atunci, celălalt aspect al vorbirii noastre izvorând din abundenţa unei inimi pline de bucuria mântuirii şi a părtăşiei cu Domnul Isus, îl va preamări pe El.Ce minunat va fi când între credincioşi va domni o atmosferă caldă de dragoste, de înţelegere, de apreciere a unuia pentru celălalt şi nu vor mai fi pagubele triste generate de o limbă rea. Domnul să pună o strajă înaintea inimii şi gurii noastre.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

3 NOIEMBRIE

Dimineaţa

Căci iată, el se roagă.

Fapte 9:11

Rugăciunile sunt observate imediat în ceruri. În momentul în care Saul a început să se roage, Domnul l-a auzit. În faptul acesta se află o mângâiere pentru orice suflet care se roagă în nenorocire. Cei sărmani, cu inima zdrobită, se pleacă adesea pe genunchi, dar nu pot decât să geamă şi să plângă. Totuşi, gemetele lor fac să răsune în cântare harpele cerului; lacrimile lor sunt strânse de Dumnezeu în tezaurul cerului. „Pune-mi lacrimile în burduful Tău” (Psalmi 56:8) sugerează că ele sunt strânse chiar atunci când curg. Cel care se teme să se roage cu glas tare este bine înţeles de Cel Prea înalt. Poate că, uneori, el priveşte doar spre cer cu ochii înlăcrimaţi, dar „rugăciunea este căderea unei lacrimi”. Lacrimile sunt diamantele cerului; gemetele fac parte din muzica de la curţile lui Iehova şi sunt numărate cu „cele mai sublime cereri care ajung la Maiestatea din înălţime”. Să nu crezi că rugăciunea ta va fi trecută cu vederea, oricât de slabă şi tremurând ar fi. Scara lui Iacov este înaltă, dar rugăciunile noastre sunt purtate de îngerul legământului şi urcă treptele cu siguranţă. Dumnezeul nostru ne aude rugăciunile, şi o face cu plăcere. El „îţi aduce aminte de strigătele celor nenorociţi” (Psalmi 9:12). Într-adevăr, El nu vede privirile mândre şi cuvintele înfumurate, şi nu ia în seamă pompa şi măreţia regilor. El nu ascultă muzica marţială. El nu priveşte triumful şi mândria oamenilor. Dar, oriunde există o inimă plină de durere, buze care tremură în agonie, gemete adânci şi suspine sincere, inima lui Iehova este deschisă. El înseamnă totul în memoria Lui. El ne pune rugăciunile, ca pe nişte petale de trandafir, între paginile cărţii Sale de aducere aminte, şi, când cartea se va deschide la sfârşit, va izvorî din ea un parfum minunat.

Credinţa nu va cere semne şi minuni

Ca să se-ncreadă-n rugăciunile primite.

Marele Preot, şi ceata îngerilor buni

Aduc răspuns celor cu inimi chinuite.

3 NOIEMBRIE

Seara

“Rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa sfântă a Domnului.

Cronici 30:27

Rugăciunea este rezerva nesecată a creştinului, în orice situaţie, în orice stare. Când nu poţi folosi sabia, poţi să înalţi arma rugăciunii. Praful de puşcă se poate învechi, arcul poate slăbi, dar arma rugăciunii nu este niciodată depăşită. Leviatanul râde de pumnal, dar tremură în faţa rugăciunii. Sabia şi suliţa au nevoie să fie ascuţite, dar rugăciunea nu rugineşte niciodată şi, atunci când crezi că e ştirbită, taie cu cea mai mare putere. Rugăciunea este o uşă deschisă, pe care nimeni nu o poate închide. Demonii te pot înconjura din toate părţile, dar drumul în faţă este întotdeauna deschis. Atâta timp cât poţi înainta, nu vei cădea în mâinile duşmanilor. Nu putem fi învinşi niciodată prin blocade, escalade, mine sau furtuni, atâta timp cât cerul coboară în ajutorul nostru pe scara lui Iacov, ca să ne ajute în timpuri de nevoie. Rugăciunea nu este niciodată depăşită: vara sau iarna, ajutorul ei este preţios. Rugăciunea câştigă audienţă în cer în mijlocul nopţii, în mijlocul afacerilor, în fierbinţeala amiezii şi în umbrele înserării. În orice situaţie, în sărăcie, boala, întuneric, teamă şi îndoială, Dumnezeul legământului va primi rugăciunea ta şi îi va răspunde din locul Său sfânt Rugăciunea nu este niciodată zadarnică. Adevărata rugăciune are întotdeauna adevărata putere. Poate că nu vei primi întotdeauna ceea ce ai cerut, dar nevoile îţi vor fi împlinite întotdeauna. Când Dumnezeu nu răspunde copiilor Săi literal, El le răspunde în duh. Dacă ceri o hrană aspră, nu te vei bucura să primeşti cea mai fină faină? Dacă ceri sănătate trupească, te vei plânge dacă, în loc să te vindece fizic, El îţi va vindeca suferinţele spirituale? Nu este mai bine să ai crucea sfinţită, decât îndepărtată? În scara aceasta, nu uita să-ţi înalţi cererea şi nevoia, fiindcă Domnul este gata să-ţi împlinească dorinţele.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

3 NOIEMBRIE

LA TIMPUL LUI DUMNEZEU

Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va  minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.

Habacuc 2.3

Binecuvântările lui Dumnezeu pot să întârzie, dar ele sunt sigure. În înţelepciunea Sa dumnezeiască, Domnul a hotărât un timp pentru arătarea puterii Sale; şi timpul Său este cel mai bun. Noi suntem grăbiţi; văzând unele binecuvântări revărsate asupra fraţilor noştri, dorinţa noastră se aprinde şi ne face să suspinăm; dar Domnul va împlini făgăduinţele Sale fără să lucreze mai devreme şi nici mai târziu decât la timpul hotărât.Făgăduinţa lui Dumnezeu ne este arătată aici ca un lucru viu şi adevărat. Ea nu este niciodată o literă moartă, aşa cum am fi ispitiţi să ne temem, dacă ar trebui să aşteptăm mult timp împlinirea ei. Cuvântul viu vine de la Dumnezeul cel viu, şi dacă pentru împlinirea Lui ni se pare că trebuie să treacă prea mult timp, în realitate nu este aşa. Dumnezeu nu întârzie niciodată, dar El încearcă răbdarea noastră până ce ajungem să recunoaştem credincioşia Sa. Nici una din făgăduinţele Sale „nu ne va înşela”. Nici una nu se pierde, toate vor avea împlinirea lor. Nici una n-are nevoie să fie reînnoită ca o poliţă care se întoarce neplătită. Făgăduinţa se va împlini sigur şi nu va întârzia deloc.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

3 NOIEMBRIE

Doamne, aceste cuvinte vin cu puterea strălucitoare a tăriei Duhului Tău: „El îl desfiinţează pe cel dintâi, ca să-l stabilească pe al doilea” (Evrei 10:9, Bucureşti 2001, nota). Cât Te slăvesc pentru orice aducere aminte a Colegiului! Acesta nu e niciodată departe de gândurile mele – el este „cel dintâi”; ce va fi „al doilea”?

 

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Marţi 3 Noiembrie

Şi S‑a suit la munte şi a chemat la Sine pe cine a vrut El. Şi au venit la El; şi a rânduit doisprezece ca să fie cu El şi ca  să‑i trimită să predice.

  Marcu 3>13,14

Întrucât Domnul a pus în inimile noastre o dragoste care răspunde celei a Lui, există în noi dorinţa de a‑L sluji. Este un lucru important să vedem felul în care Domnul ne pregăteşte pentru a‑I sluji Lui.În Marcu 3, Domnul Îi cheamă pe ucenicii Săi, însă vedem că nu‑i trimite în lucrare decât în capitolul 6. Perioada de timp dintre aceste două capitole au petrecut‑o împreună cu El. Este foarte important să vedem că El i‑a chemat la Sine pentru a fi cu El şi pentru ca, după aceea, să‑i trimită să predice. Primul lucru era ca ei să fie cu El. Suntem cu toţii de acord, cred, că totul depinde de faptul că suntem cu El. Cum am putea altfel să‑I slujim într‑un fel plăcut Lui?Vedem aici chemarea Lui suverană. Nu noi L‑am căutat, ci El ne‑a căutat pe noi. Nu noi L‑am chemat mai întâi, ci El ne‑a chemat pe noi. Nu noi L‑am ales, ci El ne‑a ales pe noi, aşa cum le spune ucenicilor în Ioan 15: „Nu voi M‑aţi ales pe Mine, ci Eu v‑am ales pe voi şi v‑am rânduit ca voi să mergeţi şi să aduceţi rod, şi rodul vostru să rămână“ (versetul 16). Binecuvântat să fie Numele Lui! El are dreptul de a ne alege şi de a ne chema. Nu este El Domnul tuturor? Da, este! Fie ca dorinţa sinceră a inimilor noastre să fie aceea de a recunoaşte acest lucru! El Şi‑a câştigat acest drept de a ne chema prin acea dragoste care şi‑a găsit exprimarea deplină în suferinţa de la cruce – acea dragoste care a îndurat totul pentru noi, care a suferit pe cruce ca noi să fim în întregime la dispoziţia Lui. Pe toţi cei care am crezut, El ne‑a chemat să lucrăm pentru El. Să ne aducem însă aminte că primul lucru este acela de a fi cu El!

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

3 NOIEMBRIE

«Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.»

IOAN 21,17

Întrebările Domnului descoperă mereu ceea ce este mai adânc îngropat în noi. Dacă Domnul te întreabă: «Mă iubeşti?» şi dacă laşi această întrebare să lucreze în tine, vei observa cu surprindere că ea a atins o parte din fiinţa ta care era amorţită de mult şi care trebuia revigorată. Atunci din adâncul inimii tale va ţâşni la suprafaţă adevărul de mult uitat: «Da, Doamne, Te iubesc pentru că Tu m-ai iubit mai întâi». La întrebarea lui Isus, Petru a început să realizeze cât de mult Il iubea de fapt pe Domnul. A fost o extraordinară revelaţie pentru el să-şi mărturisească iubirea şi să spună plin de uimire: «Doamne, Tu toate le ştii…». Cu câtă răbdare, cu câtă dragoste şi sensibilitate S-a purtat Domnul Isus cu Petru care, din frică si laşitate L-a trădat şi s-a lepădat de trei ori de El. Domnul nu pune însă acest gen de întrebări înainte să vină timpul potrivit. Probabil că într-una din zilele acestea, poate chiar azi, te va lua de-o parte, Se va uita ţintă în ochii tăi şi, fară să pomenească măcar o vorbă despre păcatele tale, te va întreba: «Mă iubeşti?».

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

3 Noiembrie

“Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, căci cine a murit este izbăvit de păcat”. 

Rom.6:6-7.

De multe ori m-a reaşezat acest cuvânt pe picioare! Dacă primim ceea ce ne spune Cuvântul, dacă luăm în considerare ceea ce ne învaţă Biblia, atunci nu mai aven nimic de-a face cu omul cel vechi. Dar cei care aparţin de Hristos, răstignesc trupul lor împreună cu poftele şi plăcerile lui. Trebuie să stăm neclintiţi în Cuvântul lui Dumnezeu. Ispite au venit şi asupra Domului Isus. El a fost ispitit asemenea nouă, dar fără păcat. Şi omul cel nou va mai fi ispitit? Da. Dacă avem această poziţie a credinţei, amintită mai sus, aceasta nu înseamnă că nu mai putem fi ispitiţi, dar depinde de ceea ce vom face. Dacă vom merge să vedem ce spune Cuvântul, atunci ne vom baza pe cele spuse. Atunci ni se va părea de multe ori că noi suntem făţarnici. Dar mă bucură Cuvântul care spune: “Iată, pun în Sion o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine”. (Rom.9:33). Uneori ni se poate părea că putem crede sau să avem închipuirea că suntem mântuiţi şi că Dumnezeu şi-a potolit mânia asupra noastră, că El a dat o jertfă şi a plătit prin ea fiecare neascultare – ne putem închipui aceasta şi totuşi nu ne ajută la nimic. Este scris: “Cel care crede în El nu va fi dat de ruşine”. Cel care crede în El nu va spune că: “Noi trebuie să rămânem păcătoşi până la moarte. Tu spui că crezi în Domnul Isus, dar dacă spui că rămâi păcătos în continuare, atunci te contrazici singur.

IZVOARE IN DEŞERT

3 Noiembrie

Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună.

(Isaia 40:9)

Jucăriile şi bagatelele sunt uşor de câştigat, dar cele mai valoroase lucruri poartă cu ele şi un preţ ridicat. Cele mai înalte poziţii ale puterii sunt întotdeauna cumpărate cu sânge, şi tu poţi atinge aceste culmi dacă ai suficient sânge ca să plăteşti. Aceasta este condiţia pentru cucerirea înălţimilor sfinte oriunde. Istoria adevăraţilor eroi este întotdeauna istoria sângelui jertfit. Cele mai mari valori şi cel mai minunat caracter din viaţă nu sunt bătute la întâmplare pe calea noastră de vânturi capricioase, căci sufletele mari experimentează necazuri mari.

 

Marile adevăruri se cumpără scump, adevărurile comune,

Cum sunt cele pe care le dăm şi le primim de la o zi la alta,

Vin în umblarea obişnuită a vieţii uşoare,

Bătute de vântul uşuratic de pe calea noastră.

 

Marile adevăruri se câştigă cu greu, nu se găsesc din întâmplare,

Nici nu sunt purtate pe aripa unui vis de vară;

Ci sunt apucate în marea luptă a sufletului nostru,

Care este lovit din greu de vânturi şi şuvoaie adverse.

 

Dar în ziua de conflict, de teamă şi de necaz,

Când mâna tare a lui Dumnezeu, întinsă cu putere,

Răstoarnă subsolul inimii noastre amorţite,

Şi aduce sămânţa întemniţată a adevărului la lumină.

 

Chinuiţi de duhul nostru tulburat, în ceasurile grele

De slăbiciune, solitudine şi durere,

Adevărul răsare ca recolta din ogorul bine arat,

Şi sufletul nostru simte că n-a plâns în zadar.

 

Capacitatea noastră de a-L cunoaşte pe Dumnezeu este lărgită când suntem aduşi de El în împrejurări care ne fac să ne exersăm credinţa. Deci când dificultăţile ne blochează calea, să-I mulţumim lui Dumnezeu că-Şi face timp să Se ocupe de noi, şi apoi să ne bizuim tare pe El.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-NOIEMBRIE 2015

ABORDEAZĂ CREATIVITATEA LUI DUMNEZEU!

„El… spune omului până şi gândurile lui”

(Amos 4:13)

Un autor scrie: „Cu câtăva vreme în urmă am cumpărat o lanternă interesantă. Înainte de a mă decide s-o achiziţionez, am întrebat-o pe vânzătoare cât ţine bateria. „Cât timp trăiţi”, a răspuns ea. ”Ce vreţi să spuneţi?” am întrebat eu. „Dumneavoastră sunteţi bateria. Trebuie să ţineţi apăsat capătul mânerului pentru a funcţiona”. Am încercat şi cum era de aşteptat, am generat curentul necesar pentru a o face să se aprindă! De îndată ce nu am mai apăsat, lumina s-a stins”. Dacă îţi iei angajamentul potrivit faţă de o idee, dar care pare imposibilă … roagă-te … şi străduieşte-te în continuare. Ideile strălucite îţi vor ieşi în cale – idei care vin de la Dumnezeu (Isaia 48:17). Albert Eistein a spus că e important să nu încetăm niciodată să punem întrebări sau să ne pierdem sfânta curiozitate. Cuvântul lui Dumnezeu spune că El „a întocmit munţii, a făcut vântul, şi spune omului până şi gândurile lui”. Imaginează-ţi cum ar fi să te pui în legătură cu un Dumnezeu care te cunoaşte şi care îţi poate umple mintea cu idei inovatoare, pline de inspiraţie şi inventivitate. Domnul Isus cunoaşte mintea lui Dumnezeu şi planurile lui Dumnezeu fiindcă El este Dumnezeu. Iar Pavel spune: „Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni 2:16). După cum observă Ted Engstrom: „Creativitatea a fost sădită în fiecare persoană. Noi trăim doar o mică parte din viaţa intenţionată de Dumnezeu, atunci când alegem să nu folosim puterile creative pe care le posedăm”. Când valorificăm creativitatea lui Dumnezeu, El ne ajută să vedem lucrurile altfel de cum sunt, dar aşa cum ar putea fi. Iar asta îţi poate schimba viaţa!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

3 Noiembrie

2 Cronici 31.1-8

Israeliţii care au răspuns chemării lui Ezechia au trăit experienţa prezenţei Domnului şi a bucuriei pe care ea o aduce. Ei pleacă acum, plini de entuziasm, pe întreg cuprinsul ţării, pentru a distruge toate urmele religiei idolatre. După ce au experimentat în mod personal valoa­rea adevăratei închinări din partea lui Israel, ei reali­zează acum cât de mult se depărtaseră de ea înainte.Acesta este un adevăr de o importanţă vitală! Pentru a fi în stare să judeci răul, trebuie înainte de orice să-L fi întâlnit pe Domnul. Nu poţi să-i ceri cuiva să respingă lumea şi idolii ei; asta ar însemna să-ţi pierzi timpul. Mai întâi trebuie să-i conducem la Isus şi apoi să aşteptăm roadele. Iată lecţia pe care ne-o oferă aici Ezechia!Binefacerea nu se desparte de celelalte jertfe (vezi Evrei 13.15-16). Cele dintâi roade şi zeciuielile sunt strânse în grămezi în perioada dintre cele două mari săr­bători anuale care au urmat celei a Paştelui: Cincizecimea, în luna a treia, şi sărbătoarea Corturilor, în luna a şaptea (v.7). Împăratul aduce din averile lui ceea ce este necesar pentru arderile-de-tot şi poporul îl imită, cum făcuse deja când distrusese falşii dumnezei. Forţa exemplului este mai mare decât cea a cuvintelor. Să nu uităm faptul acesta şi în ceea ce ne priveşte pe noi (vezi 2 Tes. 3.7-9).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 3 Noiembrie 2015

 Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule …

Apocalipsa 15>3

Atotputernicia lui Dumnezeu

Tânărului necredincios şi încrezător în inteligenţa sa, am putea să-i punem întrebările din cartea Iov, capitolele 38–41: „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?“. Unul din atributele măreţiei lui Dumnezeu îl vedem în puterea Sa uimitoare şi nemărginită, care ni se dezvăluie în procesul creaţiei şi al mântuirii. Oricare ar fi situaţia ta, braţul Lui nu este prea scurt, ca să te salveze, să te călăuzească şi să lupte pentru tine. Despre aceste adevăruri citea acel băiat din istorioara de ieri.În atotputernicia Sa, Dumnezeu zice şi se face, porunceşte, şi ce porunceşte, se face. Când poporul Israel a ajuns la Marea Roşie, iar în spatele lui venea oştirea duşmană, Dumnezeu a intervenit şi a despărţit marea în aşa fel, încât poporul a trecut ca pe uscat. Poporul Israel a primit înştiinţarea: „Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi“. Iată la ce izbândă asistă un popor care se încrede în atotputernicia lui Dumnezeu! Să venim şi noi cu credinţă în faţa lui Dumnezeu care vrea să ne călăuzească pe cărarea vieţii! Atunci Îi vom cânta un imn de laudă.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

3 Noiembrie

Text: Ieremia 8:18-9:1

SĂ PLÂNGI CU CEI CE PLÂNG

Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare şi m-apucă groaza.

Ieremia 8:21

In fiecare zi, ziarele ne aduc aminte de o lume plină de oameni care sufăr. Un uragan aduce moarte şi dezastre. O inundaţie mătură multe suflete aducând cu ea moartea instantanee. Două vapoare s-au ciocnit şi 2000 de oameni şi-au pierdut vieţile. Teroriştii ucid misionari. Un bărbat şi-a omorât întreaga familie. O tânără mamă moare de SIDA, pentru că bărbatul ei trăieşte în desfrâu. Părinţi divorţaţi se luptă pentru custodia copiilor lor. Cum am putea să-i ajutăm decât plângâ        nd cu cei ce plâng! Profetul Ieremia a plâns, nu pentru cele ce s-au petrecut, ci din cauză că ştia ceea ce urma să i se întâmple lui Israel. A văzut cum oamenii îsi împietreau inimile faţă de adevăr. De aceea era îngrijorat de soarta bărbaţilor, a femeilor, a băieţilor şi a fetelor pe care le vedea zi de zi. Ştia că vremea se apropia, când o armată dintr-o ţară duşmană va veni să ucidă, să jefuiască şi să ia poporul în robie. Gândindu-se la cele ce urmau să se întâmple, a început să plângă. A plâns atât de mult, încât adesea este numit „profetul plângerilor”. Plângi şi tu cu cei ce plâng? Eşti adânc mişcat atunci când devii conştient de o tragedie? Dacă nu, cere-I lui Dumnezeu să te facă mai sensibil. Apoi fă ce poţi ca să ajuţi. Uneori tot ce poţi face este să te rogi. Dar alte ori poţi să dai bani sau să oferi asistenţă. Dacă, într-adevăr, plângi cu cei ce plâng, atunci vei vrea să faci ceva de dragul lui Isus pentru ei. Poate te va costa, dar întro oarecare măsură vei ajuta la vindecarea unei răni.                          H.V.L.

Doamne, ajută-mă să plâng cu cei ce plâ  ng

Atunci când viaţa nu le e uşoară.

Foloseşte-mă s-ajut la vindecarea

Acelor răni ce pot pe veci să doară.D.J.D.

Este nevoie de milă ca să punem dragostea în acţiune

Sura: Meditatii din 14 Calendare biblice, primite prin Email

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s