Tu nu mai eşti al tău

totul pentru gloria luiTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 NOIEMBRIE

Tu nu mai eşti al tău

Nu ştiţi… că voi nu sunteţi ai voştri?

1 Corinteni 6:19

Nu există viaţă privată,”o lume în interiorul altei lumi”, pentru un om care a ajuns in părtăşie cu suferinţele Lui Isus Cristos. Dumnezeu zdrobeşte viaţa privată a sfinţilor Săi şi o transformă într-un drum pentru lume şi pentru El. Nici o fiinţă umană nu poate rezista la aceasta dacă nu se identifică cu Isus Cristos.

Noi nu suntem sfinţiţi pentru noi inşine, ci suntem chemaţi să fim părtaşi la Evanghelie; în viaţa noastră se petrec lucruri care par a nu avea nici o legătură cu noi, dar prin care Dumnezeu ne duce la părtăşie cu El. Lasă-L să lucreze aşa cum vrea în tine; dacă nu-L laşi, atunci, în loc să-I fii de folos lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare a lumii, Îi vei fi o piedică.Primul lucru pe care-l face Dumnezeu cu noi este să ne înrădăcineze in realitatea aspră, până când nu ne mai pasă ce se întâmplă cu noi, atâta timp cât El Îşi poate urma calea în scopul răscumpărării. De ce să nu trecem prin sufennţă? Ea este uşa prin care Dumnezeu deschide căi de părtăşie cu Fiul Său. Cei mai mulţi dintre noi ne prăbuşim la prima atingere a durerii: ne aşezăm pe pragul voii lui Dumnezeu şi ne stingem acolo in autocompătimire, iar toată aşa-zisa compasiune creştină din partea altora ne va ajuta să ajungem pe patul de moarte. Dar Dumnezeu nu vrea acest lucru. El vine cu îmbrăţişarea mâinii străpunse a Fiului Său. spunându-ne: „Intră în părtăşie cu Mine: ridică-te şi străluceşte”. Dacă, printr-o inimă frântă, Dumnezeu işi poate îndeplini scopurile în lume, atunci mulţumeşte-I Lui că ţi-a frânt inima.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1 NOIEMBRIE

Dimineaţa

Biserica din casa ta.  Filimon 2

Există o biserică în casa ta? Sunt părinţii, copiii şi prietenii membrii ei, sau mai sunt unii neconvertiţi? Să ne oprim aici şi să ne întrebăm fiecare: sunt eu membru al bisericii din casa aceasta? Cum saltă de bucurie inima tatălui şi cum se umplu de lacrimi ochii mamei ştiind că toţi cei mici sunt mântuiţi! Să ne rugăm pentru această îndurare până când o primim de la Domnul. Probabil că cel mai drag obiect al dorinţelor lui Filimon era să fie mântuită toată casa, dar nu i-a fost garantată la început pe deplin. Avea un sclav răzvrătit, Onisim, care, după ce l-a supărat, a fugit din slujba lui. Rugăciunile stăpânului l-au urmat, totuşi, şi, în cele din urmă, fiindcă Dumnezeu a rânduit, Onisim a fost condus să-l audă pe Pavel predicând. Inima lui a fost atinsă, şi el s-a întors la Filimon, nu doar ca rob credincios, ci ca frate iubit, adăugând un alt membru la biserica din casa lui Filimon. Există vreun membru neconvertit care lipseşte în dimineaţa aceasta? Înălţaţi rugăciuni speciale pentru ca, la întoarcere, să bucure toate inimile cu vestea bună a lucrării harului! Există vreo persoană neconvertită prezentă? Să ia parte la rugăciunea aceasta fierbinte. Dacă există o asemenea biserică în casa ta, rânduieşte-o bine, şi învaţ-o să se poarte ca sub privirea Lui Dumnezeu. Acţionează în lucrurile obişnuite ale pietii cu sfinţenie, răbdare, bunătate şi integritate. De la o biserică se aşteaptă mai mult decât de la o familie obişnuită, închinarea familiei trebuie să fie, într-un asemenea caz, mai sinceră şi mai devotată. Dragostea dinăuntru trebuie să fie caldă şi neclintită, şi purtarea din afară mai sfinţită şi mai creştinească. Nu trebuie să ne temem că numărul mic al membrilor ne va îndepărta de pe lista bisericilor, fiindcă Duhul Sfânt a înregistrat o familie-biserică în cartea de aducere aminte. Ca biserică, să ne apropiem de Capul bisericii universale, şi să-I cerem să ne dea darul de a străluci în faţa oamenilor spre slava Numelui Său.

1 NOIEMBRIE

Seara

Şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului.Matei 24:39

Potopul a fost universal. Nici bogatul nici săracul nu au scăpat. Învăţatul şi analfabetul, cel admirat şi cel urât, cel religios şi cel profan, cel bătrân şi cel tânăr, cu toţii s-au scufundat în aceeaşi ruină. Unii l-au ridiculizat fără îndoială pe patriarhul Noe. Unde sunt batjocurile lor acum? Alţii l-au ameninţat pentru zelul lui, pe care l-au considerat nebunie. Unde sunt laudele şi cuvintele lor aspre acum? Criticii care au judecat munca bătrânului a fost înecaţi în aceeaşi mare care a acoperit pe tovarăşii lor batjocoritori. Cei care au vorbit de bine credincioşia şi convingerea bătrânului, dar nu le-au împărtăşit, s-au înecat împreună cu toţi ceilalţi. Toţi lucrătorii care au ajutat la construirea corăbiei pentru bani au fost pierduţi. Potopul a măturat totul; nu a existat nici o singură excepţie. În acelaşi fel, pentru cei din afara Lui Christos, distrugerea finală este sigură, Nici un rang, posesiune sau caracter nu va putea salva un suflet care nu a crezut în Domnul Isus. Suflete, ia aminte la această judecată totală, şi înfiorează-te. Îndiferenţa generală a oamenilor a fost uimitoare! Ei “mâncau şi beau, se însurau şi se măritau” (Matei 24:38), până când s-au ivit zorii nenorocirii. Nu a fost nici un om înţelept pe pământ afară din arcă. Nebunia a cuprins toată rasa, nebunie în privinţa conservării, cea mai mare nebunie nebunie în punerea la îndoială a lui Dumnezeu, cea mai rea nebunie. Este ciudat, nu? Toţi oamenii îşi neglijează sufletele dacă nu sunt treziţi de har. Atunci doar îşi părăsesc nebunia şi se poartă ca nişte fiinţe raţionale, dar nu înainte. Dumnezeu să fie binecuvântat, fiindcă toţi cei din arcă au fost în siguranţă. Nici o nenorocire nu a intrat acolo. De la elefantul uriaş la şoricelul timid, toţi erau în siguranţă. Iepurele fricos era la fel de adăpostit ca leul curajos; neajutoratul miel era sigur, ca şi taurul cel puternic Toţi cei care sunt în Isus sunt în siguranţă. Eşti tu în El în seara aceasta?

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 NOIEMBRIE

PERFECŢIUNE ŞI PĂSTRARE

Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.

1 Tesaloniceni 5.24

Ce va face El? El ne va sfinţi în întregime. El va face lucrarea Sa de curăţire, până când noi vom fi desăvârşiţi din toate punctele de vedere. El vrea să păstreze „tot ce este în noi, duh, suflet şi trup, neprihănite până la venirea Domnului nostru Isus Cristos”. El nu va îngădui să cădem din har, nici să cădem sub stăpânirea păcatului. Ce favoare măreaţă! Să-L preamărim pe Cel ce ne dă aceste daruri nemeritate.

Cine va face acest lucru? Dumnezeul păcii care m-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată şi din moartea duhovnicească la viaţa veşnică în Isus Cristos. Numai El poate să facă acest lucru. O lucrare de desăvârşire şi de păstrare de felul acesta nu poate veni decât de la Dumnezeul oricărui har.

Pentru ce va face El lucrul acesta? Fiindcă El este credincios; credincios făgăduinţei prin care El s-a însărcinat să mântuiască pe cel ce crede; credincios Fiului Său, a cărui răsplată este sa vadă că poporul Său este înfăţişat fără pată; credincios lucrării pe care a început-o în noi şi pe care El n-o poate întrerupe până n-o va duce la bun sfârşit. Sfinţii nu se sprijinesc pe credincioşia lor proprie, ci pe credincioşia Mântuitorului lor care este neschimbată.Vino, suflete al meu, aici este un ospăţ măreţ, cu care să începi o lună întunecată. Poate afară să fie ceaţă, dar înăuntru trebuie să strălucească soarele.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 NOIEMBRIE

«Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.»    IEREMIA 33,3

Ce taină profundă reprezintă puterea nesfârşită a rugăciunii! Îmi este efectiv teamă să vorbesc despre acest subiect pentru că nu sunt în stare să înţeleg manifestarea puterii extraordinare a lui Dumnezeu în cel ce se roagă. De ce trebuie să ne rugăm? În primul rând pentru că Dumnezeu Tatăl ne porunceşte: «Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi» (Psalm 50,15). Din acest verset înţelegem nu doar că El ne aude toate rugăciunile, indiferent de natura problemei cu care ne luptăm, ci avem şi siguranţa deplină a răspunsului, a intervenţiei Sale divine, eliberatoare. Ce mângâiere să avem această promisiune a Tatălui: «Cheamă-Mă în ziua necazului»! În al doilea rând Dumnezeu Fiul ne spune să ne rugăm: «Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide» (Matei 7,7). El, Fiul lui Dumnezeu ne spune să perseverăm în disciplina rugăciunii, deoarece ea este «căutarea» Feţei Sale, iar «baterea la uşă» în rugă dovedeşte dorinţa noastră sinceră de a pătrunde în prezenţa Lui Dumnezeu prin Uşa sfinţeniei, adică prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

1 NOIEMBRIE

Doamne, deţine Tu astăzi controlul în mijlocul acestor mii de oameni; mulţi din ei sunt necredincioşi Tu ai murit pentru „cei păcătoşi”. Fă-i să se întoarcă la Tine.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

1 NOIEMBRIE

Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Impotriviţi-vă lui tari în credinţă.

1 Petru 5,8.9.

Unii credincioşi, şi anume acei care citesc puţin Cuvântul Lui Dumnezeu au despre diavolul o anumită impresie care adesea se bazează pe datina oamenilor. Ei nu cunosc pe diavolul aşa cum ni-l prezintă Sfânta Scriptură, care ne arată că el este cel mai mare împotrivitor faţă de Dumnezeu şi de credincioşi. Unii spun că cea mai bună tactică de a învinge pe diavolul este de a-l ignora, adică de a considera că nu există. Acest gând nu este încuviinţat de Cuvântul Lui Dumnezeu. Diavolul este împotrivitorul nostru al fiecăruia căci el ne urmăreşte şi caută să ne înghită. Lui trebuie să i ne împotrivim şi nu trebuie să aşteptăm ca Dumnezeu să se împotrivească pentru noi, sau Domnul Isus să ne ocrotească de el. Noi înşine trebuie să ne împotrivim în momentul când el se apropie de noi şi cu tărie şi fără încetare să stăm în luptă. Tare şi continuu, arată că această luptă durează şi de aceea necesită puteri tot mai mari ale luptătorului, chiar până aproape de epuizarea lui.Noi credincioşii suntem ţinta Celui Rău deoarece necredincioşii sunt sclavii săi; şi cu cât ne este mai clar acest adevăr, cu atât ne înarmăm mai tare în vederea atacurilor lui mişeleşti. „îmbrăcaţi-vă cu toată armura Lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efes. 6.11). Armura Lui Dumnezeu ne stă la dispoziţie. Dacă o folosim în lupta credinţei, atunci vom alunga duşmanul,îndeosebi sabia Duhului, Cuvântul Lui Dumnezeu este cea mai bună armă de împotrivire faţă de duşman şi de biruinţă. La fel şi Domnul nostru l-a biruit pe marele ispititor, când în pustie se apropia de El, cu Cuvântul Lui Dumnezeu: „Este scris.” De L-am urma pe El!Este prea mult pentru carne şi sânge să găsească vrăjmaşi chiar
în familie. Legăturile de sânge lovesc astfel în credincioşia faţă de Hristos. Să nu ne lăsăm amăgiţi!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Noiembrie

Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.

Ioan 1:17

“Adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Unde este Duhul Domnului acolo este libertate”. (2 Cor. 3:17). Aceasta este învăţătura Apostolilor. Unde ne aflăm azi? Ţinem noi învăţătura Apostolilor, sau spunem mereu că ar trebui?În trecut Legea spunea: “Trebuie”. Câteodată am auzit acest lucru, dar mi s-a părut că este un ton fals în ea. Harul spune că ai voie şi că poţi. În sfârşit am observat că Legea pretinde, iar harul spune cu totul altceva: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă veşnică”. Aceasta este Evanghelia. Deci harul dă şi Legea cere.Moise a fost un om al Lui Dumnezeu, el a trăit într-o părtăşie bună cu Dumnezeu şi astfel a fost primul care a auzit Legea şi a fost primul care a avut tablele Legii în mână.Domnul Isus Hristos nu ne-a adus ceva de la Dumnezeu, ci ne-a făcut părtaşi la ceva. Harul nu a fost dat (ca Legea), harul trebuia să vină, trebuia să ia fiinţă, adică ceva ce nu a fost; urma să fie prin Isus Hristos. Acest har nu a costat numai osteneală pentru Domnul Isus ca să ni-l aducă, l-a costat mult mai mult; a renunţat la slava cerească, S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, şi a fost gata să-şi dea viaţa pentru ca noi să avem parte de acest har.Ai primit, tu, har prin Isus Hristos?Preţuieşti tu, harul acesta ceresc? Dar oare l-ai luat degeaba sau poţi să trăieşti spre lauda slavei harului Său?

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Duminică, 1 Noiembrie 2015

Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii datorită morţii pe care a suferit-o, încununat cu glorie şi onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare.

Evrei 2.9

Suferinţele Lui Hristos

În Evrei 1 şi 2 ne sunt prezentate multe dintre gloriile Domnului Isus. În capitolul 1, Îl vedem ca Fiu al lui Dumnezeu. În capitolul 2, Îl vedem ca Fiu al Omului. De ce a trebuit ca Fiul Lui Dumnezeu să devină Om? Mai multe motive ne sunt oferite în capitolul 2, însă de trei ori este menţionat faptul că aceasta s-a întâmplat pentru ca El să sufere. Uimitor gând!În versetul 9 ni se spune că Cel care este infinit mai înalt decât îngerii, fiind Dumnezeu Fiul, Creatorul, Susţinătorul şi Moştenitorul tuturor lucrurilor, a fost făcut mai prejos decât îngerii datorită morţii pe care a suferit-o. Aici ne sunt prezentate cu claritate suferinţele Sale ispăşitoare. Printr-un singur om, Adam, păcatul a intrat în lume şi moartea a intrat prin păcat (Romani 5.12). Primul om a introdus păcatul şi moartea în această lume. În planurile lui Dumnezeu exista un alt Om (care, de asemenea, este Dumnezeu), care putea să rezolve problema păcatului şi a morţii, spre slava lui Dumnezeu. Nimeni din rasa lui Adam nu putea face acest lucru, căci toţi au păcătuit şi n-au ajuns la gloria lui Dumnezeu, moartea fiind partea tuturor, ca plată a păcatului lor (Romani 3.23; 6.23).Era nevoie de un om sfânt, fără păcat, însă n-a putut fi găsit niciunul. Prin urmare, Însuşi binecuvântatul Fiu al Lui Dumnezeu a devenit Om, al Doilea Om, căci toţi ceilalţi nu erau decât duplicate ale primului om căzut. De asemenea, El este Ultimul Adam, căci nu va mai fi nevoie niciodată de un altul. În versetele 5-8 ale capitolului 2 ni se spune că toate lucrurile vor fi supuse Lui, ca Om.

El va domni în lumea viitoare. Mai întâi însă a fost necesar ca El să îndure suferinţele morţii şi să guste moartea pentru orice lucru.

Ce minunat este că putem privi înapoi la lucrarea care a fost împlinită şi putem privi în sus, prin credinţă, şi-L putem vedea încununat cu glorie şi cu onoare!                                                                               K Quartell

MANA DE DIMINEAŢĂ

1NOIEMBRIE  

“întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi”

EVREI 12:12

Textul acesta este scos din Isaia 35, un capitol mesianic în care proorocul descrie întoarcerea Domnului Hristos la poporul Său în suferinţă şi zugrăveşte transformarea care va rezulta din aceasta, după ce dreptatea va fi fost făcută. “Spuneţi celor slabi de inimă: “Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni……El Însuşi va veni, şi vă va izbăvi.” (Isaia 35:4) În acest pasaj de la Evrei, apostolul îndeamnă pe credincioşi să nu-şi piardă curajul când Dumnezeu îi mustră. Şi cei care primesc disciplina Domnului sunt îndemnaţi să vegheze pentru ca viaţa lor de slujire şi de rugăciune să nu slăbească, ci dimpotrivă să se întărească.Genunchii noştri care ar trebui să se îndoaie în rugăciune, au slăbit? Ei ar trebui să fie într-o stare bună ca să ne ajute la mersul pe cale. A devenit rugăciunea un efort? Este pentru că genunchii s-au slăbit. Sunt mâinile noastre lâncede, moleşite, mâinile care sunt simbolul slujirii? Simţim oboseala şi apăsarea vrăjmaşului care atacă tot ce este dumnezeiesc? Daniel descrie una din metodele lui Anticrist în cuvintele acestea: “El va epuiza pe sfinţi.” (Dan 7:25. Darby). Încercăm şi noi acum această epuizare? Dacă nu înţelegem motivul pentru care el face aceasta, vom chema Numele Domnului împotriva lucrărilor vrăjmaşului şi vom fi uşuraţi. Să învăţăm să luptăm lupta cea bună a credinţei!Dar mai este şi o altă pricină care poate duce la starea descrisă în textul nostru. Poate că este o fisură, o crăpătură îngustă în viaţa noastră, ceva poate care ar trebui revăzut înaintea Lui Dumnezeu şi înaintea semenilor noştri poate chiar cu fraţi şi surori în Domnul.. Ce har faţă de noi când Dumnezeu ne atrage atenţia asupra acestei slăbiri crescânde în viaţa noastră spirituală. Căci dacă primim ca Domnul să ne mustre şi dacă ne întoarcem la ascultarea de Cuvântul Lui, vom avea o vindecare imediată. Să veghem deci asupra mâinilor şi genunchilor noştri.Rugăciunea şi mijlocirea să nu-şi piardă nici prospeţimea, nici continuitatea, iar slujirea şi mersul nostru să rămână totdeauna sub binecuvântarea şi călăuzirea Domnului nostru în simplitatea care este în Hristos. în felul acesta vom putea se trăim, să umblăm şi să ne rugăm în împrejurările de acum, fie ele cât de potrivnice, fără să slăbim; şi rugăciunile noastre vor primi cu siguranţă răspunsul binevoitor al Domnului căci: “…dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu, şi orice vom cere vom căpăta de la El…” (1 Ioan 3:21,22)

IZVOARE IN DEŞERT

1 Noiembrie

Când norul rămânea … copiii lui Israel … nu porneau.

(Numeri 9:19)

Acesta era testul fundamental al ascultării. Era relativ uşor să-şi strângă corturile când norul pufos se ridica încet deasupra Cortului şi începea să plutească maiestuos înaintea mulţimii copiilor lui Israel. Schimbarea în mod normal este plăcută, şi oamenii erau entuziasmaţi şi interesaţi de traseu, de privelişte, şi de locul următorului popas.Dar să trebuiască să aştepţi era cu totul altă poveste. „Când norul rămânea“, oricât era de neatrăgător şi de înăbuşitor locul, oricât era de chinuitor pentru carne şi sânge, oricât era de plictisitor şi de monoton pentru cei nerăbdători, oricât era de primejdioasă expunerea lor la pericol – nu exista nici o altă alternativă decât să rămână în tabără.Psalmistul spunea: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele“ (Psalmul 40:1). Şi ceea ce a făcut Dumnezeu pentru sfinţii din Vechiul Testament, va face şi pentru credincioşi de-a lungul veacurilor, cu toate că deseori ne va face să aşteptăm. Trebuie oare să aşteptăm când suntem faţă-n faţă cu un vrăjmaş ameninţător, înconjuraţi de primejdie şi frică, sau sub o piatră care stă să cadă? N-ar fi acesta timpul să ne strângem corturile şi să plecăm? N-am suferit deja până la punctul de colaps total? N-am putea schimba căldura înăbuşitoare cu „păşuni verzi … [şi] ape de odihnă“ (Psalmul 23:2)?

Când Dumnezeu nu trimite nici un răspuns şi „norul rămâne“, trebuie să aşteptăm. Şi totuşi noi putem face aceasta cu siguranţa deplină că Dumnezeu ne dă mana, ne dă apă din stâncă, ne dă adăpost şi protecţie de vrăjmaşii noştri. El nu ne ţine niciodată la postul nostru fără să ne asigure de prezenţa Sa sau fără să ne trimită zilnic cele necesare.

Tinere, aşteaptă – nu te pripi atât de mult să faci o schimbare! Slujeşte, stai la postul tău! Trebuie să aştepţi acolo unde eşti până când norul începe în mod clar să se mişte. Aşteaptă ca Domnul să-ţi dea buna Sa plăcere! El nu va întârzia!                                         din Comentarii devoţionale zilnice

 

Un ceas de aşteptare!

Totuşi se pare că e atâta nevoie

Să ajung în acele locuri sublime!

Doresc mult să ajung la ele – dar doresc mult mai mult

Să mă încred în timpul SĂU!

 

„Staţi liniştiţi, copiii Mei“-

Şi totuşi necredincioşii mor,

Ei pier în timp ce eu stau!

Doresc mult să ajung la ei – dar doresc mult mai mult

Să mă încred în calea LUI!

 

Este bine să primeşti,

Este bine în adevăr să dai!

Şi totuşi este încă şi mai bine –

De-a latul, de-a lungul, jos în adâncime, sus în înălţime,

Să te încrezi în voia LUI!                                                     F.M.N.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-NOIEMBRIE 2015

CÂND TE AMENINŢĂ EPUIZAREA (2)

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu”

(Psalmul 46:10)

Când ai ajuns la capătul puterilor şi totuşi doreşti să faci cât mai multe lucruri, în loc să te mustri pentru încercările tale eşuate de a fi „spiritual”, un autor spune că a sosit vremea să-ţi bandajezi rana cauzată de supra-încărcare, căci altfel vei sângera până vei muri spiritual. Mai mult şi mai repede nu ne va duce spre un loc de odihnă. Distracţia nu e nimic mai mult decât o escapadă de moment. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să ne oprim. Psalmul 46:10 spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu”. Când suntem obligaţi să ne oprim, importanţa greutăţii pe care o ducem devine enormă, iar singurătatea de nesuportat. Noi credem că progresul ne împiedică să gândim … să simţim … să înţelegem că mai devreme sau mai târziu va trebui să ne oprim. Când îţi trebuie o însănătoşire spirituală du-te la Tron, nu la telefon! Indiferent cât de apropiaţi îţi sunt prietenii, ei nu-ţi pot împlini nevoile la fel ca Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Veniţi la Mine … şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Consideră aceste spuse ca fiind îndemnul Lui personal pentru tine şi, răspunde-i invitaţiei de a vorbi cu El şi de a-I spune care e starea ta de spirit. La fel cum un copil vorbeşte cu părintele său iubitor care îl poate ajuta. Stabileşte-ţi un loc anume în care să stai singur cu Dumnezeu şi fă-ţi obiceiul de a te duce des acolo. Nu-i spune numai nevoile tale; ascultă ceea ce încearcă El să-ţi transmită. Nu fuşeri acest timp dorind să te întorci rapid la alergătura ta zilnică; stai în prezenţa lui Dumnezeu până când înţelegi că poverile pe care le duci în spate nu au fost menite numai pentru umerii tăi. Adu-ţi aminte că: noi ne găsim timp pentru ceea ce ni se pare important, aşa că pune-ţi în ordine priorităţile şi „căută mai întâi Împărăţia Lui Dumnezeu” (Matei 6:33). Când „te apropii de Dumnezeu… El se va apropia de tine” (Iacov 4:8).              

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Noiembrie

2 Cronici 30.1-14

Inima înţeleaptă a lui Ezechia înţelege că Pastele trebuie să fie restabilit: acesta va avea loc în luna a doua, cum autoriza Numeri 9.11. Inima largă a lui Ezechia cuprinde întregul Israel, unde trimite soli… întocmai cum astăzi Domnul face publică, peste tot, invitaţia Lui de har. Oare vede El în noi acei servitori cărora să le poată încredinţa preţiosul mesaj? Ce conţine acest mesaj?

1) „Întoarceţi-vă la Domnul”: pocăinţa.

2) „Daţi mâna Domnului”: credinţa.

3) „Veniţi la sfântul Lui locaş”: căutaţi locul prezenţei Sale.

4) Slujiţi Domnului”.

5) În sfârşit: Să ştiţi că El este milos şi îndurător (v. 9).

Un asemenea mesaj este întâmpinat cu mult dispreţ,

iar atitudinea pe care prea mulţi oameni o au faţă de che­mările harului este una de neîncredere sau de indiferenţă. Totuşi atenţionarea lor a meritat, pentru că unii s-au sme­rit şi au venit la Ierusalim, locul unde se strângea o mare adunare. Acolo continuă curăţirea începută prin leviţi. Altarele pe care Ahaz le făcuse pentru sine însuşi „în toate colţurile Ierusalimului” (28.24) ajung din urmă necurăţiile din templu, fiind şi ele aruncate tot în adâncul pârâului Chedron (29.16).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 noiembrie

Text: Numeri 21:1-9

PRIVEŞTE ŞI TRĂIEŞTE!

…oricine era muşcat de un şarpe şi privea
spre şarpele de aramă, trăia.
   Numeri 21:9

Să priveşti la un şarpe ridicat într-o prăjină şi să fii vindecat?Este ridicol! Dar aceasta a fost metoda de vindecare pe care a oferit-o Dumnezeu celor muşcaţi de şerpi. Şi toţi care n-au privit au murit. Era simplu. Israeliţii, descurajaţi în timpul călătoriilor lor prin pustie, s-au plâns nu numai împotriva conducătorului lor, Moise, dar şi împotriva lui Dumnezeu. Drept consecinţă, Domnul a trimis nişte şerpi în tabără, care au muşcat pe mulţi dintre ei, producându-le moartea. Recunoscând că aceasta era judecata Domnului, poporul şi-a mărturisit păcatele şi i-au cerut lui Moise să se roage ca şerpii să fie îndepărtaţi. Iată ce s-a întâmplat: „Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l pe o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi” (Numeri 21:8). Da, israeliţii muşcaţi de şerpi, aşa păcătoşi cum erau, puteau găsi vindecarea numai dacă-şi întorceau privirea spre şarpele de aramă. Domnul Isus, referindu-Se la acest incident, a spus: „Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului” (Ioan 3:14). El S-a referit la moartea Sa pe cruce. Şi toţi aceia care cred în El vor avea viaţă veşnică. Israelitilor nu li s-a cerut nimic, doar să privească, un act ce implica credinţa, crezând în promisiunile Lui Dumnezeu făcute lui Moise. Azi suntem salvaţi privind la Isus, crezând că pe cruce El a plătit vina păcatelor noastre. Tot ce ne rămâne de făcut este să privim şi să trăim.                                                                      R.W.D.

Viaţa ţi s-a oferit, aleluial

Viaţă veşnică vei dobândi

Numai de priveşti la El, aleluia!

Singur Isus poate mântui.                                                           Ogden

Cea mai slabă bătaie a credinţei deschide usa cerului.

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 1 Noiembrie 2015

 Fiul Omului n-a venit să i se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți!

Marcu 10.45

Adevăratul Slujitor

Adevărata slujire este o mare demnitate și onoare. Sunt unii care voiesc, ca totul să fie așa cum le place lor și ca toți ceilalți să asculte de ei. Dar, dacă avem această atitudine, vom sfârși în nenorocire și înfrângere. Egoismul își apără întotdeauna propriile scopuri.Dar Domnul Isus Hristos, Cel care singur are dreptul la locul de onoare, a venit pe pământ, luând locul cel mai de jos, slujind nevoilor celorlalți plin de har și bunătate. Întreaga Sa viață a petrecut-o pe această cale minunată, divină. El a exemplificat perfect adevărul cuvintelor Sale: „Este mai ferice să dai decât să primești!“, așa că Domnul are într-adevăr partea cea mai binecuvântată.Dar nu numai că viața Sa a fost una de slujire. Slujirea a continuat în jertfa măreață, pe care a adus-o la cruce. Ce alt serviciu mai mare ar fi putut fi făcut vreodată omenirii? Mântuitorul a slujit celei mai profunde nevoi a noastre. Starea păcătoasă în care coborâserăm, era atât de îngrozitoare, încât nimic nu ne-ar mai fi putut salva, decât iubirea Sa minunată, de a Se da pe Sine Însuși ca jertfă pentru păcatele noastre. Un slujitor trebuie să ia un loc smerit, dar Mântuitorul a luat un loc mai smerit decât oricare altul. Minunat Domn, pe ale cărui urme suntem chemați să mergem și noi!

Sursa: Meditații primite prin Email

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s