Justificarea prin credinţă

Crucea care aduce Lumina vietiiTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

Justificarea prin credinţă

Căci dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.

Romani 5:10

Eu nu sunt mântuit prin credinţă: prin credinţă doar îmi dau seama de faptul că sunt mântuit. Nu pocăinţa mă mântuieşte, ci pocăinţa este semnul că înţeleg ce a făcut Dumnezeu în Isus Hristos.

Există pericolul să punem accentul pe efect şi nu pe cauză , „Ascultarea mea, consacrarea mă pun într-o relaţie bună cu Dumnezeu”? Niciodată! Sunt adus într-o relaţie bună cu Dumnezeu deoarece, mai întâi de toate, Hristos a murit. Cănd vin la Dumnezeu și accept, prin credinţă, ceea ce-mi revelează El, într-o clipă ispăşirea extraor­dinară făcută de Isus Hristos pe cruce mă aduce într-o relaţie bună cu Dumnezeu si, prin miracolul supranatural al harului Lui Dumnezeu, sunt justificat, nu pentru că-mi pare rău de păcatul meu nu pentru că m-am pocăit, ci datorită lucrării Lui Isus.

Duhul Lui Dumnezeu îmi arată aceasta cu o lumină puternică ce mă învăluie şi ştiu că sunt mântuit, chiar dacă nu ştiu cum s-a realizat acest lucru.Mântuirea Lui Dumnezeu nu se bazează pe logica umană, ci pe jertfa Lui Isus. Noi putem fi născuţi din nou datorită Ispăşirii făcute de Domnul nostru. Oamenii păcătoşi pot fi transformaţi în făpturi noi, nu prin pocăinţa sau credinţa lor, ci prin lucrarea minunată a Lui Dumnezeu în Hristos Isus, lucrare care este anterioară oricărei experienţe. Siguranţa de nezdruncinat a îndreptăţirii şi a sfinţirii noastre este Dumnezeu Însuşi. Nu trebuie să realizăm noi aceste lucruri. ele au fost împlinite prin Ispăşirea Lui Hristos. Supranaturalul devine pentru noi natural prin miracolul Lui Dumnezeu; ajungem să înţelegem ceea ce a făcut Isus Cristos: „S-a sfârşit!”

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

28 OCTOMBRIE

Dimineața

Eu v-am ales din mijlocul lumii. Ioan 15:19

În acest text se vorbeşte despre un har deosebit şi o privire discriminatorie, fiindcă unele persoane sunt obiectul afecţiunii divine. Nu vă temeţi să zăboviţi asupra înaltei doctrine a alegerii. Când eşti deprimat şi disperat, găseşti în aeastă asigurare un leac alinător. Cei care se îndoiesc de doctrina harului sau o lasă în umbră, riscă să piardă cei mai aleşi struguri din Eşcol; ei pierd vinurile rafinate şi delicatesele bogate. Nu există nici un balsam în Galaad care să se compare cu ea. Dacă mierea din pădure i-a luminat ochii lui Ionatan, mierea acestei doctrine îţi va lumina inima, ca să iubeşti şi să înveţi tainele împărăţiei Lui Dumnezeu. Mănâncă, şi nu te teme că te vei sătura prea tare. Trăieşte numai din această hrană aleasă, şi nu te teme că este o dietă prea severă. Hrana de la masa Regelui nu poate face rău curtenilor. Încearcă să-ţi cultivi mintea, ca să poţi înţelege tot mai mult din dragostea eternă, Atotcuprinzătoare şi discriminatorie a Lui Dumnezeu. După ce ai urcat pe culmea acestei alegeri, zăboveşte pe muntele vecin, cel al legământului de har. Poruncile legământului sunt stâncile care ne apără; poruncile şi Isus Christos, Garantul, sunt locul de adăpost al sufletelor.

Sângele Lui, poruncile şi legământul

Mă vor păzi în mijloc de furtună

Când toţi cei tari îşi părăsesc cuvântul

Eu mă întemeiez pe legea cea divină.

Dacă Isus s-a angajat să mă ducă în slavă, şi dacă Tatăl a promis că mă dă Fiului ca parte din răsplata lucrării sufletului atunci, suflete, eşti în siguranţă, fiindcă Dumnezeu este credincios şi Isus este Însuşi Adevărul. Atunci când a jucat înaintea chivotului, David i-a spus Micalei că alegerea l-a îndemnat să joace. Vino, suflete, şi bucură-te în faţa Dumnezeului harului; joacă pentru bucuria din sufletul tău.

28 OCTOMBRIE

Seara

Capul lui este o cunună de aur curat; pletele lui, ca nişte valuri, sunt negre cum e corbul.

Cântarea Cântărilor 5:11

Comparaţiile sunt incapabile să-L descrie pe Domnul Isus, dar soţia foloseşte cele mai bune analogii „Capul” Lui Isus simbolizează dumnezeirea Lui, fiindcă „Dumnezeu este capul Lui Christos” (1 Corinteni 11:3). „0 cunună de aur curat” este de departe cea mai bună metaforă. Totuşi, este prea săracă ca să descrie pe Cineva atât de preţios, de pur, de drag şi slăvit. Isus nu este un grăunte de aur, ci o cunună, o comoară pe care nici cerul nici pământul nu o pot cântări. Fiinţele create sunt numai fier şi ţărână. Ele vor pieri ca o grămadă de „lemn, fân, trestie” (1 Corinteni 3:12). Totuşi, Capul veşnic viu al creaţiei Lui Dumnezeu va străluci în veac de veac. Nu există nici un amestec în El, nici cea mai mică urmă de zgură. „Pletele… ca nişte valuri” simbolizează vigoarea. Nu există nimic efeminat în Prea Iubitul nostru. El este cel mai brav dintre bărbaţi – curajos ca un leu, puternic ca un taur, uşor ca un vultur. Orice frumuseţe, închipuită şi neînchipuită, poate fi găsită în El, deşi cândva a fost „dispreţuit şi părăsit de oameni” (Isaia 53:3). Capul Său e o cunună de aur curat Cu miresme tainice şi dulci încununat Pletele Lui, ca nişte valuri întunecate Sunt negre cum e corbul, ca un miez de noapte. Slava Capului Său nu este micşorată de nimic – El este încununat pe vecie cu maiestate nepieritoare. Negrul simbolizează prospeţimea tinereţii, fiindcă Isus este scăldat de roua tinereţii Sale, Alţii îmbătrânesc cu vârsta, dar El este preot pe vecie, ca Melhisedec.Alţii vin şi se duc, dar El rămâne ca Dumnezeu pe  tronul Său, „din neam în neam, în vecii vecilor” (Efeseni 3:21). Să Îl privim în seara aceasta şi să Îl adorăm. Îngerii Îl privesc. Răscumpăraţii nu trebuie să se uite în altă parte. Unde ar mai putea găsi un asemenea Prea Iubit? O, dacă am avea un ceas de părtăşie cu El! Depărtaţi-vă de mine, griji lumeşti! Isus mă cheamă, şi eu alerg la EL .

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

28 OCTOMBRIE

PĂCATE DIN NEŞTIINŢĂ

şi li se va ierta, căci au păcătuit fără voie...

Numeri 15.25

Nepriceperea noastră ne face să cădem în multe păcate săvârşite din neştiinţă; şi chiar putem fi siguri că ele sunt multe, atât păcate de comitere, cât şi de omitere. Noi putem să credem cu toată sinceritatea că îi slujim lui Dumnezeu, făcând lucruri pe care El niciodată nu ni le-a poruncit şi nu ni le poate primi.Domnul cunoaşte fiecare din aceste păcate din neştiinţă. În această privinţă este cazul să ne temem, pentru că, din cauza dreptăţii Sale, Dumnezeu trebuie să ne ceară socoteală pentru toate. Noi însă putem fi siguri că, prin credinţă, toate păcatele de care nu ne-am dat seama au fost spălate cu sângele Domnului Isus, tot aşa de bine ca şi păcatele de care ne-am dat seama. El priveşte la păcat numai ca să-l facă să dispară, aruncându-l înapoia Sa.Mângâierea noastră vine din faptul că Domnul Isus, adevărata jertfă, a făcut ispăşire pentru toate păcatele credincioşilor. Aceasta ispăşire asigură iertarea păcatelor necunoscute. Sângele Său scump ne-a curăţit de toate păcatele. Dacă ochii noştri le-au recunoscut sau nu, ca să plângă, Dumnezeu le-a văzut, Domnul Isus le-a ispăşit, şi Duhul Sfânt ne dă mărturia iertării câştigate. Noi avem astfel o pace întreită.Tatăl meu, Te laud pentru înţelepciunea Ta dumnezeiască, pentru că Tu nu numai că vezi întinăciunile mele, dar ai pregătit şi o ispăşire care mă scapă de vină, înainte ca eu să ştiu că sunt vinovat.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

28 OCTOMBRIE

Totuși temelia tare a lui DUMNEZEU stă nezguduită, având pecetea aceasta: DOMNUL cunoaște pe cei ce sunt ai Lui.

2 Tim. 2,19.

Ce bine că Dumnezeu cunoaște pe poporul Său, pe fiecare din ai Săi pe care i-a răscumpărat prin sângele cel scump al Fiului Său! El ne iubește și ne îngrijește în mijlocul unei lumi care este coaptă pentru judecată. Chiar dacă toată lumea arde, ai Săi stau pe temelia tare, neclintită și nezguduită. Dacă ei trăiesc pe ghețurile Groelandei sau în arșița Africii, în China sau în alt loc de pe acest pământ El cunoaște pe ai Săi. Ochiul lui plin de iubire se uită la ai Săi, El le ascultă rugăciunile lor și le cunoaște la toți necazurile lor. Mâna Lui nu este prea scurtă pentru a-i ajuta, dragostea Lui nu-i lasă niciodată.Desigur că adesea cărarea credincioșilor nu trece numai printre palmieri, deoarece El se preocupă cu creșterea răscumpăraților pentru a-i forma și a-i curăța de toată zgura și de a încerca credința lor.Otto Funcke povestea că la înmormântarea tinerei sale soții decedată la prima naștere, un bătrân s-a apropiat de el și i-a spus în șoaptă: „Eu vă felicit domnule pastor.” – „Eu știu că m-am răsculat ca și când ar fi vorbit un nebun cu mine.” „Dumneavoastră mă felicitați? Ce înseamnă aceasta?” – Dar bătrânul a continuat: „Dumnezeul nostru trebuie să aibă gânduri mari de binecuvântări cu dumneavoastră, altfel nu v-ar fi călăuzit pe așa cărări adânci.” Acestea le-a spus cu vocea plină de jale și cu ochii plini de lacrimi. „Dacă nu mi-ar fi vorbit astfel m-aș fi înfuriat, dar aceste cuvinte mi-au căzut așa pe inimă ca un balsam și m-au mângâiat în durerea mea.”Dorim ca Dumnezeu să-și poată împlini voia Sa cu noi? Dacă da, atunci niciun necaz nu este prea mare, niciodată cuptorul nu este prea aprins, nici prețul prea mare față de nemărginita binecuvântare pe care ne-o aduce supunerea întreagă față de El.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

28 Octombrie

“Pe El îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos.”

Col.1:28.

Da, este terminată lucrarea şi Dumnezeu spune oamenilor: “Astfel v-am făcut; astfel de creaţii sunteţi cum este scris: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca anul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul pregătit pentru orice lucrare bună”. Apostolul Pavel lucra şi dorea ca să ajungă fiecare an la desăvârşire. Azi îşi dau silinţa mulţi predicatori şi se obosesc să dovedească că nimeni nu poate fi desăvârşit pe acest pământ. Dar Apostolul n-a fost unul dintre aceştia şi eu doresc să predic mai mult ca şi el, pentru ca blestemul să nu vină asupra mea. De multe ori se poate auzi: “Fă ca, Cuvântul Tău să fie din ce în ce mai viu”. Ori de câte ori aud acest lucru, îmi străpunge parcă inima. Cuvântul este Dumnezeu și Dumnezeu este Cuvântul şi Cuvântul este viu şi lucrător, puternic. Apostolii au predicat: “Am murit odată faţă de păcat”. Azi se spune că nu-i aşa, deoarece mai păcătuim; aceştia sunt oameni care doresc să intre în lumină prin faptele legii. Dar la Pavel n-a fost aşa că, încet-încet ar fi ajuns înainte. Ci dintr-odată şi-a văzut starea lui de nenorocit. Isus i s-a arătat şi Pavel a întrebat ce să facă. Trei zile mai târziu a primit Duhul Sfânt şi ochii lui i s-au deschis i-au căzut solzii de pe ochi şi i-a căzut şi vălul lui Moise de pe inima lui. Astfel a putut deci să mărturisească: “Cele vechi s-au dus; iată toate s-au făcut noi”. Astfel ne învaţă apostolii.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Miercuri 28 Octombrie

Doamne, Dumnezeul oştirilor, întoarce‑ne! Fă să strălucească faţa Ta şi vom fi salvaţi.  Psalmul 80.19

Asaf dă glas aici dorinţei arzătoare a celor evlavioşi din Israel ca Dumnezeu să intervină între ei şi rezultatele devastatoare ale neascultării lor. Era necesar ca ei să fie hrăniţi cu pâinea întristării şi să sufere ruşinea batjocurii din partea vrăjmaşilor lor. Şi noi, atunci când alegem calea neascultării de Dumnezeu, ne vom găsi fără puterea de a face faţă consecinţelor dureroase ale nebuniei noastre.

Nu există decât o singură resursă. De trei ori este Dumnezeu rugat să facă să strălucească faţa Sa. Mai întâi, El este numit „Dumnezeu“ (versetul 3); apoi, „Dumnezeul oştirilor“ (versetul 7); şi, în final, „Domnul, Dumnezeul oştirilor“ (versetul 19). Ca Dumnezeu, El este infinit în măreţia şi în supremaţia Sa eternă. Ca Dumnezeu al oştirilor, El este Cel a cărui putere uimitor de mare stă într‑un contrast total cu slăbiciunea neînsemnatei rămăşiţe a lui Israel. Ca Domnul, Dumnezeul oştirilor, El este Cel care, într‑un har neasemuit, S‑a identificat cu acea naţiune nevrednică. Pe acest temei preţios este făcută rugămintea finală.

Nu a existat nicio strălucire atunci când El şedea între heruvimi, în templu (versetul 1); El locuia într‑un întuneric adânc. Totuşi, pentru ca Israel să fie mântuit, Dumnezeu trebuie să facă să strălucească faţa Sa. Avem acest lucru prezentat în mod minunat în zilele noastre: „Pentru că Dumnezeul care a spus: «Lumină să strălucească din întuneric», El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoştinţei gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos“ (2 Corinteni 4.6). Aici Îl avem prezentat pe marele Restaurator, a Cărui faţă străluceşte astăzi pentru toţi cei care privesc în sus şi Îl recunosc pe Isus ca „Domnul, Dumnezeul oştirilor“.

Când vor trece prin suferinţele cumplite ale necazului cel mare, inimile multora din Israel vor fi trezite pentru a striga cu credinţă reală la Domnul, Dumnezeul oştirilor. Ei vor fi de asemenea mântuiţi prin strălucirea feţei binecuvântate a Domnului Isus asupra lor.                                L. M. Grant

MANA DE DIMINEAŢĂ

OCTOMBRIE  28

“O, dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung până la scaunul Lui de domnie!”

IOV 23:3

Suspinul acesta al lui Iov se aseamănă cu starea sufletească a multor creştini. Nu este adevărat că mulţi dintre noi, credincioşii, trăim ca şi când am fi încă sub vechiul legământ, adică de cealaltă parte a crucii, cel puţin în ce priveşte bucuria practică a puterii lucrării de răscumpărare a Domnului Hristos şi a bogăţiilor insondabile care izvorăsc din ea? Poate că avem cunoştinţa şi “experienţe” personale, avem poate o râvnă şi o slujire recunoscută, dar în adâncul sufletului nostru, când suntem singuri cu El, există încă suspinul acesta: “O, dacă aş şti unde să-L găsesc… m-aş duce până la scaunul Lui de domnie!” Cât de superficială poate să fie părtăşia noastră cu El când, poate după ani de profesiune de credinţă, ajungem să suspinăm încă după această scumpă legătură intimă, cu Acela în care Dumnezeu ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia! Uităm deci că perdeaua dinlăuntru a fost ruptă şi drumul nou şi viu de a ajunge până la scaunul Lui de Har ne-a fost deschis. Iată chemarea adresată Bisericii Lui Dumnezeu: “Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu -… să ne apropriem cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Ev. 4:14, 16). Dincolo deci de perdeaua care a fost ruptă, auzim ce spune El, înţelegem ce ne răspunde El, căci Cuvântul Marelui nostru Preot este o vorbire adaptată nevoilor noastre şi răspunsul la rugăciunile şi suspinurile inimilor noastre este mai presus de ce gândim şi cerem noi. În adevăr, ca să folosim termenii patriarhului Iov, noi, prin Domnul Isus îl găsim pe Dumnezeu şi putem să ajungem până la tronul de har suveran şi la bogăţiile de necuprins ale acestui har. Şi dacă ne aducem aminte că Harul a venit prin Domnul Isus, şi har peste har, şi dacă vom realiza în adevăr că în El, Dumnezeu ne-a dat totul şi deplin, nu vom mai avea motive să suspinăm, ci vom intra de-a dreptul în plinătatea bogăţiilor Lui, realizând cu adevărat ce însemnează o scumpă părtăşie, personală cu Adorabilul nostru Mântuitor. Suspinurile noastre să se transforme în mulţumiri şi viaţa noastră să fie de acum înainte îmbogăţită de prezenţa Domnului Isus în noi. Nici evlavia cea mai evlavioasă nu poate să înlocuiască prezenţa Lui; avem nevoie de El Însuşi.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

28 OCTOMBRIE

«La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: „ Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată. “» MATEI 24, 1-2

Afirmaţia lui Isus a stârnit în mintea ucenicilor o mare dilemă cu privire la viitor. Şi în ziua de azi este absolut firesc ca oamenii să fie preocupaţi de viitor. Dacă însă vrem să cunoaştem ce ne rezervă el, trebuie să acţionăm după tiparul conform căruia au acţionat ucenicii: ei L-au întrebat pe Isus şi, prin răspunsul primit au intrat deja în viitor, deoarece El este veşnic. El «este acelaşi ieri şi azi şi în veci» (Evrei 13,8). Când ÎI întrebi pe Domnul despre viitor primeşti de la El un mesaj extraordinar, o viziune care porneşte din Ierusalim, se întinde peste întreg pământul şi toată omenirea, cuprinde universul şi marea de stele pentru a se întoarce în cele din urmă în Ierusalim. Nu este oare acest mesaj actual şi astăzi? Spune-I Lui ceea ce te frământă şi te înspăimântă în legătură cu viitorul, dar nu încerca să înţelegi totul. Este suficient că El ştie, înţelege şi ţine toate lucrurile în control, deoarece, în legătură cu detaliile pe care nu trebuie să le cunoaştem, El ne-a spus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta» (loan 16,12).

IZVOARE IN DEŞERT

28 Octombrie

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre,ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos…El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus.

(Efeseni 2:4-6)

Acesta este locul nostru legitim – „să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus“, însă să şedem liniştiţi. Dar ce puţini dintre noi experimentează efectiv lucrul acesta! De fapt, cei mai mulţi dintre noi credem că este imposibil să stai liniştit „în locurile cereşti“ în timp ce ne trăim viaţa de zi cu zi într-o lume atât de agitată.O, noi credem că ar fi posibil să vizităm aceste „locuri cereşti“ duminicile sau când şi când în momentele de mare elocvenţă spirituală sau laudă, dar să fii efectiv „aşezat“ acolo toată ziua, în fiecare zi, este cu totul altceva. Şi totuşi reiese clar din Scripturi că aşa trebuie să fie nu numai duminicile, ci în fiecare zi din săptămână.Un duh liniştit este de mare preţ când întreprinde activităţi în afară. Nimic nu împiedică mai mult lucrarea forţelor spirituale nevăzute ale lui Dumnezeu, de care depinde cu adevărat succesul nostru în toate, ca un duh neliniştit şi tulburat.Există o putere imensă în linişte. Un mare credincios a spus odată: „Toate lucrurile vin la cel care ştie să se încreadă şi să stea liniştit“. Acest fapt este bogat în semnificaţii, şi o înţelegere reală a lui va schimba mult felul nostru de a lucra. În loc să continuăm lupta noastră neobosită, am putea „să şedem“ în sufletul nostru înaintea Domnului, lăsând forţele divine ale Duhului Său să lucreze în linişte mijloacele de împlinire a scopurilor şi a aspiraţiilor noastre.Tu poţi să nu vezi sau să nu simţi lucrările interioare ale puterii Lui tăcute, dar fii sigur că ea este întotdeauna la lucru în cel mai înalt grad. Şi ea va lucra pentru tine, dacă tu îţi vei linişti îndeajuns duhul ca să te laşi purtat de curentul puterii ei.  Hannah Whitall Smith

 

Există un loc de odihnă

În centrul forţei marelui ciclon,

O linişte la izvorul ei secret;

Un copilaş ar putea dormi nestingherit,

Fără să i se zbârlească nici o buclă frumoasă,

În acel calm ciudat, central, din mijlocul vârtejului puternic.

 

Caută să înveţi să rămâi în pace şi în siguranţă în Dumnezeu în orice situaţie

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

28 OCTOMBRIE

Doamne, Iţi mulţumesc pentru somnul nopţii trecute; Te binecuvântez că Tu nu dormitezi, nici nu dormi, ci ne păzeşti şi ziua, şi noaptea.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

28 Octombrie

2 Cronici 28.1-15

În contrast cu Iotam, despre care se amintesc numai lucruri bune, nici un cuvânt favorabil nu se poate spune despre fiul său, Ahaz. Aceasta a fost o domnie îngrozitoare, în timpul căreia nimic nu-i lipseşte din ce-L putea mânia pe Dumnezeu. În ce stare a căzut poporul lui Iuda! Ca să-i pedepsească, Dumnezeu îi foloseşte, pe rând, pe împăraţii Siriei şi ai Israelului. Ultimul ucide o sută douăzeci de mii de oameni într-o singură zi şi ia două sute de mii captivi. Dar lecţia, aşa cum vine să declare profetul Oded, este atât pentru învingător, cât şi pentru cel învins. Oare nu este şi pentru noi? Înainte de a-i ju­deca pe alţii, să ne întrebăm dacă înăuntrul nostru n-avem vreun păcat împotriva Dumnezeului nostru (v.10; Matei 7.2-4). Oded a vorbit despre acest lucru bărbaţilor lui Israel. Patru dintre ei, menţionaţi pe nume, sunt pro­fund mişcaţi şi intervin în favoarea sărmanilor captivi. Apoi, nesatisfăcuţi doar cu obţinerea eliberării lor, se în­grijesc şi de nevoile acestora, după care-i duc înapoi în Iuda. Ei pun în practică învăţătura de la Rom. 12.20-21. Iată un frumos exemplu de dragoste şi de devotament! Nu ne face el să ne gândim la felul în care s-a purtat samariteanul din parabolă (Luca 10.33-34)?

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-OCTOMBRIE 2015

 NUMELE TĂU E SCRIS ÎN TESTAMENTUL LUI DUMNEZEU (2)

„Cuvântul… vă poate da moştenirea”

(Faptele Apostolilor 20:32)

Ultima dorinţă a unei persoane şi testamentul său te anunţă care e moştenirea ta. În Vechiul Testament, beneficiile erau mari, dar condiţiile s-au dovedit prea restrictive. Aşa că Dumnezeu ne-a dat Noul Testament, însă în loc de legi care sunt practic imposibil de respectat, acest „testament” are ca temelie harul: o favoare pe care nu o merităm, pe care nu o putem câştiga şi pentru care nu trebuie să muncim deoarece ne e acordată fără plată. Când descoperi că numele tău e scris în acest „testament”, citirea Bibliei devine un adevărat izvor de bucurie. Poate te întrebi: „Ce apare în testamentul Lui Dumnezeu pentru mine? Care e moştenirea mea de drept?” Îţi dai seama că mântuirea ta, minunată şi extraordinară, e numai punctul de pornire. Dintr-odată, ideea de a cerceta Scripturile, de a te baza pe Scripturi în orice situaţie nu ţi se mai pare o datorie, ci o plăcere. Când te rogi după Scripturi, e ca şi cum te-ai duce la banca cerului şi ai spune: „Acest cec e pe numele meu. E emis şi garantat de Hristos şi aş dori să-l încasez”. Ai două posibilităţi: poţi trăi o viaţă de creştin şi să mori fără să fi avut vreodată acces la contul tău, deoarece nu ţi-ai descoperit niciodată moştenirea şi beneficiile testamentului lui Dumnezeu în dreptul tău; sau te poţi ruga: „Tată, ultima dorinţă a Lui Hristos şi testamentul Său mă numeşte pe mine personal ca moştenitor. Acolo scrie că toate nevoile mele vor fi împlinite, că paşii mei vor fi călăuziţi, că bolile mele vor fi vindecate şi că nu trebuie să mă tem de Satana pentru că mi-ai dat putere asupra lui” (Luca 10:19). Acum înţelegi de ce nu doreşte Satana să citeşti Biblia?

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

28 octombrie

Text: Filipeni 4:8-20

UN STANDARD DUPĂ CARE SĂ TRĂIEŞTI

tot ce este adevărat, …tot ce este curat, …aceea

să văînsufleţească.   Filipeni 4:8

Viaţa creştină nu este o colecţie de interdicţii şi porunci, ci o umblare zilnică în care suntem călăuziţi de Duhul Sfânt, care locuieşte în noi. El ne poate ajuta să dobândim stăpânire de sine şi ne dă direcţii de-a înţelege principiile de bază ale Cuvântului lui Dumnezeu. Cu ajutorul Lui, ne putem fixa standarde bune pentru comportamentul nostru.

Un exemplu al călăuzirii Duhului Sfânt îl putem vedea în afirmaţia făcută de J. Wilbur Chapman. El a spus: „Viaţa mea este guvernată de această regulă: Tot ce-mi umbreşte viziunea lui Cristos sau mă abate de la gustul studierii Bibliei, sau îmi paralizează viaţa de rugăciune sau îmi face lucrarea creştină dificilă, este rău pentru mine; ca şi creştin, trebuie să mă îndepărtez de acel lucru”.  Apostolul Pavel, sub inspiraţia Duhului Sfânt, a rezumat această afirmaţie astfel: „…tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni. 4:8).  Umplându-ne mintea cu aceste lucruri şi având călăuzirea Duhului Sfânt, ne putem dezvolta jaloanele pentru o viaţă spre slava lui Dumnezeu. Când facem astfel, vom fi eliberaţi de tirania „poftelor cărnii, poftei ochilor şi lăudăroşeniei vieţii acesteia” (1 Ioan 2:16). Apoi, indiferent de încercările care vin sau de ispitele care ne ameninţă, vom avea un standard după care să trăim.                                                        P.R.V.

 

Ia-mi viaţa-n mâna Ta chiar azi,

Şi voia Ta pe veci a mea să fie,

Ca orice vorbă, faptă, gând

Să fie ale Tale pe vecie.                                                                       Sees

Puritatea din inimă produce putere în viaţă.

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 28 Octombrie 2015

… Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea.

Geneza 50.17

Încrederea refăcută

Lipsa de încredere a fraților lui Iosif a zdrobit inima lui Iosif. Cel mai trist lucru este dragostea neîmpărtășită. Și, deși lacrimile lui Iosif arătau cât de adânc simțea, nu a rostit niciun cuvânt de reproș. Însăși lacrimile au fost suficiente să ofilească necredința fraților săi. Iosif i-a condus pe frații săi spre o cunoaștere personală a lui, făcându-i să afle că în inima lui nu era altceva decât dragoste și purtare de grijă pentru ei, deși el cunoștea pe deplin răutatea inimilor lor.„Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău“, „fiți fără teamă“, le-a spus Iosif. Cu alte cuvinte, Iosif a dorit să le spună cam așa: „Cunosc inimile voastre rele față de mine, dar nu aveți de ce să vă temeți, căci eu vă iubesc ca pe frații mei“. Astfel, teama și îngrijorarea cu privire la viitor s-au risipit și încrederea lor a fost refăcută.Să ne gândim la Mântuitorul sufletelor noastre în aceste momente! Când în inimile noastre vine lipsa de încredere în atotputernicia și dragostea Mântuitorului, El nu ne lasă pradă descurajării. Prin tăcerea Sa, prin Cuvântul Său, Mântuitorul vrea să ne vorbească, să ne încurajeze. „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele“ – a fost cuvântul de încurajare pentru ucenici și pentru noi.

Sursa: Meditații din Calendare biblice, primite prin Email

Advertisements

One thought on “Justificarea prin credinţă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s