Pledează în baza propriei Lui promisiuni

Tezaurul_promisiunilor_lui_Dumnezeu1_thumbTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

22 OCTOMBRIE

A PLEDA PE BAZA PROPRIEI LUI PROMISIUNI

Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit şi prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.

2 Samuel 7:29

David se sprijină pe o făgăduinţă a lui Dumnezeu şi ne dă şi nouă în felul acesta o lecţie dublă şi anume: tot ce a spus Dumnezeu este adevărat. Şi noi putem să ne folosim de cuvintele Sale şi să i le aducem înainte la nevoie.

Ce bine este că putem să aducem înaintea lui Dumnezeu, chiar cuvintele Lui. Este de mare preţ faptul că putem să sprijinim cererile noastre chiar pe cuvintele Lui.Noi ne rugăm Lui Dumnezeu nu pentru că ne îndoim, ci pentru că noi credem. Rugăciunea fără credinţă este ceva nepotrivit pentru copiii Lui Dumnezeu. Nu, Doamne, noi nu ne îndoim de cuvintele Tale şi credem că fiecare cuvânt al Tău este o temelie foarte tare pentru cea mai cutezătoare nădejde. Noi venim la Tine şi-ţi spunem: „Fă cum ai spus”. Binecuvântează casa slujitorului Tău; vindecă-i pe bolnavii noştri; izbăveşte-i pe cei ce se clatină din mijlocul nostru; adu înapoi pe cei ce se rătăcesc; întăreşte-i pe cei ce se tem de Tine. Doamne, dă-ne hrană şi îmbrăcăminte după cuvântul Tău; binecuvântează lucrarea mâinilor noastre, ca să facem cunoscută Evanghelia celor din jurul nostru. Fă din slugile noastre slujitori ai Tăi, din copiii noştri copii ai Tăi, fă ca binecuvântarea Ta să se întindă şi peste cei ce vor veni după noi şi atâta vreme cât vreun urmaş al nostru va fi pe pământ, el să-ţi rămână credincios.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

22 OCTOMBRIE

Mărturia Duhului

Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru…

Romani 8:16

Când venim la Dumnezeu, suntem în pericol să începem să ne târguim cu El; vrem mărturia Duhului înainte de a face ceea ce ne cere Dumnezeu. ..De ce nu mi Se revelează Dumnezeu?” Nu o poate face; nu pentru că nu vrea, ci pentru că nu poate: tu Îi stai în cale cât timp nu te lași cu totul în mâinile Lui. Imediat ce o faci, Dumnezeu va mărturisi despre Sine Însuşi; El nu poate mărturisi despre tine, dar va mărturisi imediat despre natura Lui sfântă din tine. Dacă ai avea mărturia înainte de realitate, aceasta ar duce la trăiri senti­mentale. Imediat ce acţionezi pe baza răscumpărării şi încetezi târ­guiala impertinentă cu Dumnezeu, El îţi dă mărturia Sa. De îndată ce abandonezi propriile tale raţionamente şi argumente, Dumnezeu mărturiseşte despre ceea ce a făcut El şi atunci te uimeşti de imper­tinenţa de care ai dat dovadă lăsându-L pe El să aştepte. Dacă te îndoieşti că Dumnezeu poate elibera de păcat, atunci sau lasă-L s-o facă, sau spune-I că nu poate. Nu cita pe cutare sau cutare persoană, ci aplică textul din Matei 11:28: „Veniţi la Mine…”. Vino dacă eşti trudit şi împovărat; cere dacă ştii că eşti rău (Luca 11:9-13).Suntem înclinaţi să luăm simplitatea care vine din deciziile ju­decăţii noastre naturale drept mărturie a Duhului; dar Duhul mărtu­riseşte numai despre propria Sa natură şi despre lucrarea de Răscum­părare, niciodată despre raţiunea noastră. Dacă încercăm să-L facem să mărturisească despre raţiunea noastră, nu e de mirare că suntem în întuneric şi confuzie. Aruncă totul peste bord, încrede-te în Dumnezeu şi El îţi va da mărturia.

                    DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Joi  22 Octombrie

Şi toată generaţia aceea de asemenea a fost adăugată la părinţii săi. Şi s‑a ridicat după ei o altă generaţie, care nu cunoştea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel. Şi fiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor. Şi au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care‑i scosese din ţara Egiptului, şi au umblat după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care erau în jurul lor, şi s‑au plecat înaintea lor şi L‑au mâniat pe Domnul. Şi L‑au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal ş iastarteelor.                   Judecători 2.10‑13

Judecătorii lui Israel (1)

Cartea Judecători începe cu prezentarea câtorva detalii cu privire la falimentul lui Israel în a‑I sluji Domnului, după moartea lui Iosua. Unitatea pe care o manifestaseră urmându‑l pe Iosua (care este, în multe privinţe, o imagine a Domnului Isus) nu se mai vedea acum. Fiecare seminţie îşi primise moştenirea, dar eşuaseră toate în a‑i înlătura pe locuitorii ţării care mai rămăseseră. De asemenea, nu citim că seminţiile au căutat călăuzire de la Domnul, nici că au cerut ajutor de la El. Mai degrabă, cartea Judecători este caracterizată de faptul că fiecare făcea ceea ce era drept în ochii lui.

Locuitorii ţării lăsaţi în viaţă au făcut ca israeliţii să fie atraşi în capcana închinării la idoli şi în căile nelegiuite ale acelor neamuri păgâne. Dumnezeu, în înţelepciunea Sa suverană, îi poruncise lui Israel să nu‑i lase cu viaţă pe locuitorii ţării, ci să‑i distrugă în întregime, ca nu cumva să fie ispitiţi să facă potrivit cu urâciunile de care acele popoare se făcuseră vinovate şi să păcătuiască astfel împotriva Domnului (Deuteronom 20.16‑18). Israel însă nu a ascultat de Domnul şi a trebuit să guste urmările amare ale neascultării lui.Este un lucru vital să urmăm instrucţiunile pe care Dumnezeu ni le dă în Cuvântul Său. Adevărata ascultare decurge din dragostea adevărată pentru Domnul. Ascultarea parţială şi compromisul rezultă din lipsa dragostei pentru Domnul şi din neascultarea faţă de Cuvântul Său.                 E. P. Vedder, Jr

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

22 OCTOMBRIE

Dimineața

Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat! Osea 14:4

Aceasta propoziţie este o fărâmă de divinitate în miniatură. Cel care îi înţelege sensul este un teolog, şi cel care se poate  cufunda în plinătatea ei este un învăţător al lui Israel. Este o condensare a mesajului glorios al mântuirii, care ne-a fost adusă prin Christos Isus, Răscumpărătorul nostru. Înţelesul se leagă de cuvintele „cu adevărat”. Acesta este modul glorios, potrivit, divin prin care coboară dragostea din cer pe pământ, o dragoste nemijlocită revărsată peste cei care o doresc, o caută şi o cer. Cste, într-adevăr, singura cale pentru ca Dumnezeu să ne iubească aşa cum suntem. Textul dă o lovitură de moarte oricărei potriviri: „îi voi iubi cu adevărat”. Dacă ar fi nevoie de o potrivire din partea noastră, Dumnezeu nu ne-ar putea iubi cu adevărat; iubirea Lui s-ar micşora din cauza neputinţei noastre. Dar El spune: „îi voi iubi cu adevărat”. Noi ne plângem: „Doamne, inima mea este atât de împietrită”. El răspunde: te voi iubi cu adevărat”. Noi spunem: „Dar nu îmi simt nevoia aşa cum ar trebui. Nu simt dorinţă sufletească, aşa cum aş vrea”. Şi El răspunde: „nu te iubesc fiindcă simţi sau doreşti. Te iubesc cu adevărat”. Aminteşte-ţi, dorinţa sufletului nu este o condiţie, fiindcă nu există condiţii. Legământul harului nu are condiţionări. Fără nici un merit al nostru, ne putem întemeia pe făgăduinţa lui Dumnezeu făcută prin Christos Isus, care a spus: „oricine crede în El, nu este judecat” (loan 3:18). Este o binecuvântare să ştii că harul Lui Dumnezeu este cu adevărat al nostru, oricând, fără pregătire, fără potrivire, fără bani, fără preţ! „Îi voi iubi cu adevărat”. Aceste cuvinte alungă îndoielile; într-adevăr, textul a fost scris special pentru cei neascultători: „le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor; îi voi iubi cu adevărat” Neascultătorule, cu siguranţă că generozitatea făgăduinţei îţi frânge inima, aşa că întoarce-te şi caută faţa Tatălui tău.

22 OCTOMBRIE

Seara

 Va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. Ioan 16:15

Sunt ocazii în care toate făgăduinţele şi doctrinele Bibliei nu ne sunt de nici un folos, dacă nu ne sunt oferite de o mână Sa blândă. Suntem însetaţi, dar suntem prea slăbiţi ca să ajungem la izvor. Când un soldat este rănit în luptă, nu-i este de nici un folos să ştie că la spital i se pot vindeca rănile, şi că există medicamente care îi pot alina durerile. Nevoia lui este să fie dus la spital, şi să i se îngrijească rănile. In acelaşi fel se întâmplă cu sufletele noastre. Ca să împlinească această nevoie, există Cineva, „şi anume Duhul adevărului” (loan 14:17) care ia făgăduinţele Lui Isus şi ni le aplică nouă. Nu vă gândiţi că Christos Şi-a aşezat bucuriile în locurile cereşti, şi că trebuie să urcăm noi înşine la ele. Nu, El vine lângă noi şi ne toarnă pace în inimi. Creştini, dacă sunteţi chinuiţi de tristeţe în seara aceasta, Tatăl vostru nu vă făgăduieşte ca să vă lase apoi să le scoateţi singuri din Cuvânt ca dintr-o fântână adâncă. El va scrie din nou în inimile voastre făgăduinţele pe care le-a scris în Cuvânt. El vă va arăta dragostea Sa, şi, prin Duhul Său binecuvântat, vă va risipi îngrijorările şi necazurile. Intristatule, află că este privilegiul Lui Dumnezeu să şteargă orice lacrimă din ochii copiilor Săi. Bunul Samaritean nu i-a spus omului rănit: „uite nişte ulei şi nişte vin”. El a turnat uleiul şi vinul pe rănile omului. In acelaşi fel, Isus nu îţi oferă numai vinul dulce al făgăduinţelor, ci îţi duce la buze potirul de aur şi îţi toarnă sângele vieţii în gură. Sărmanul pelerin, obosit şi slăbit, nu este întărit ca să poată umbla singur, ci este purtat pe aripi de vultur. Ce Evanghelie glorioasă avem, o Evanghelie care oferă totul neajutoraţilor, care ne aduce mai aproape când nu o putem ajunge, care ne aduce harul înainte să îl căutăm! Există multă glorie în felul în care este oferit darul, aceeaşi glorie care învăluie însuşi darul. Fericiţi sunt cei pentru care Duhul Sfânt Îl aduce pe Isus mai aproape.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

22 OCTOMBRIE

Fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl! loan 4,23.

Este harul care caută; și adorarea Tatălui se face în duh și adevăr din partea copiilor lui Dumnezeu. Creația laudă pe Dumnezeu, dar fără judecată. În Israel era o adorare exterioară cu mai multă sau mai puțină judecată, dar aceasta nu s-a făcut în duh și adevăr. Azi această adorare se face din partea credincioșilor în duh și adevăr, dar și aici trebuie să ne gândim că adorarea fiecăruia în parte este atât de binecuvântată și de importantă, dar totuși nu e ceea ce caută Dumnezeu. Adorarea pe care o caută Tatăl poate fi găsită numai în familia lui Dumnezeu, în unitatea ei aici unde creștinii sunt uniți de același Duh fiind adăugați la singurul Trup. Desigur trebuie ca fiecare mădular să aibă Duhul adorării; dacă acest duh nu este în fiecare este dizarmonie în adunare. Dar numai în unitatea credincioșilor și în deplina lor mulțumire se poate găsi adorarea care o caută Tatăl. Aici se găsește binecuvântarea deplină căci însuși Domnul este prezent, așa cum stă scris: „Te voi lăuda în mijlocul Adunării.” Locul adorării aici pe pământ se poate găsi numai în afara oricărei tabere religioase și noi trebuie să ieșim afară din ele pentru a ne putea bucura de prezența Domnului în mijlocul nostru și de a-i aduce adorarea care i se cuvine Lui însuși. Domnul Isus este în afara oricărei tabere; acolo a suferit El ocara. Este un loc de ocară, și pe cei care se adună în acest loc, Duhul Sfânt îi îmbărbătează cu cuvintele: „Să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” Adorarea nu va lua sfârșit niciodată și aceasta e măreția ei. Ea începe aici pe pământ și se continuă în veșnicie. Cea mai înaltă ocazie de-a adora pe Tatăl este la Masa Domnului în prima zi a săptămânii în comuniune cu toți copiii lui Dumnezeu.

MANA DE DIMINEAŢĂ

OCTOMBRIE   22

“Pentru ce zici tu… “Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Domnului meu”. ISAIA 40:27

Cu toate că şi nouă ni s-a întâmplat să gândim în felul acesta, dar nu cu voce tare, ci în inimile noastre, nedreptăţind astfel pe Tatăl nostru bun! Dacă în viaţa noastră nu s-a petrecut totul cum am gândit şi dorit noi, aceasta nu însemnează că Dumnezeu este străin de ce ni se întâmplă. Noi ne­am dat Lui acceptând voia şi drumul Lui şi aşa cum a făcut odinioară cu Israel, El nu ne-a dus pe drumul cel mai direct, ci ne-a făcut să ocolim prin pustie (Ex. 13:17-18). Totuşi să ştim bine: atunci când ne-am dat inimile lui Dumnezeu, El ne-a luat pe cuvânt; El a primit predarea noastră şi de atunci înainte ne-a condus pe Calea Lui, chiar dacă noi n-o înţelegem. Dacă soarta noastră ne-ar părea astăzi întunecoasă şi nesigură, să nu ne îndoim de credincioşia lui Dumnezeu şi de prezenţa Lui permanentă. “El conduce pe orbi pe un drum necunoscut de ei” (Isa. 42:16). Să nu spunem deci că drumul şi situaţia noastră îi sunt ascunse; poate că pentru noi sunt de neînţeles, dar niciodată pentru El! Gândul  unui viitor necunoscut, uneori tulburător, nu există pentru El. El ştie mai dinainte cum ne va conduce. El cunoaşte natura poverii pe care o purtăm, pricina rugăciunilor noastre stăruitoare şi îngăduie această experienţă ca să încerce credinţa noastră, s-o facă să crească şi s-o facă să se odihnească în totul pe El şi pe făgăduinţele Lui. Aşa a lucrat altădată cu Avraam… aşa va lucra şi cu privire la noi. Şi în astfel de împrejurări, El ne cere credinţa şi recunoştinţa inimii noastre… să I le dăm. El are dreptul la ele. El va împlini ce-a prevăzut pentru viaţa noastră, căci “toate lucrurile lucrează spre binele celor  ce  iubesc  pe  Dumnezeu”   (Rom.8:28). “Nu  ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte nici nu se lasă… El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin… cei ce se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi  nu  obosesc,  umblă  şi  nu  ostenesc”  (Isa.  40:29,  31).   Sunt nenumărate exemple în Cuvântul lui Dumnezeu în care vedem ce minunat a condus  El  paşii  credincioşilor  Lui,  când   treceau   prin  situaţii   grele, neprevăzute şi fără o rezolvare după puterea lor. Însă atunci când s-au încrezut în Domnul Dumnezeul lor şi s-au bazat pe făgăduinţele Lui, au fost ajutaţi, făcând uneori lucrări nemaipomenite ca să-i scape. Şi nu va face El şi astăzi şi pentru noi lucrări de mari izbăviri, El care n-a precupeţit nici chiar pe Fiul Său şi L-a dat la moarte pentru noi?

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

22 OCTOMBRIE

«El le-a zis: „ Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni, “îndată ei au lăsat mrejile şi au mers după EL» MATEI 4,19-20

Când Domnul îi spune lui Petru «altul… te va duce unde nu vei voi» (loan 21,18), El defineşte un nou tip de urmare — total, făra proteste. Ea reprezintă de asemenea o a doua chemare la a-L urma pe Domnul. Petru a mai auzit o dată chemarea Lui, la Lacul Ghenezaret. După crucificarea şi învierea Sa, Isus 1-a mai chemat o dată pe Petru: «Vino după Mine» (loan 21,19). De ce îl chiamă oare Domnul pentru a doua oară? Pentru că există două modalităţi de a-L urma pe Hristos: una lăuntrică şi alta exterioară, de faţadă, pentru a salva aparenţele. Există o urmare exterioară, de suprafaţă a lui Isus, care nu este motivată de o înnoire a inimii, motiv pentru care persoana în cauză nu trăieşte o viaţă de biruinţă, roditoare. Dar urmarea în sfinţinie si în curăţie lăuntrică este consecinţa schimbării inimii de către Isus. Haideţi să ne cercetăm viaţa cu toată seriozitatea şi să ne rugăm: «Doamne, ajută-mă să nu Te urmez doar de formă, fară ca inima mea să fie schimbată!» Cine îl urmează pe Domnul doar de ochii lumii nu poate experimenta puterea lui Dumnezeu în viaţa sa şi nu are siguranţa vieţii veşnice.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

22 Octombrie

“Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi, la tăria credinţei voastre în Hristos”. Coloseni 2:5.

Pavel a văzut credinţa lor puternică în Hristos. O credinţă puternică are o mare valoare. “Căci este bine ca inima să fie întărită”. Unde există o credinţă puternică, acolo este şi o inimă întărită, acolo ne putem încrede în har.

Vers. 6 şi 7: “Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri”. Să sporeşti în mulţumire este ceva de preţ. Da, să sporim în mulţumire pentru ceea ce a făcut Isus, că El ne-a luat păcatele noastre şi nu mai vrea să-şi amintească de ele. În harul pe care l-am cunoscut, să ne întărim şi să rămânem în El plini de mulţumire. Vers. 8 şi 9: “Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii”. Aceasta este învăţătura despre Isus Hristos: “În El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii” şi voi sunteţi desăvârşiţi în El. Cel care învaţă că, nimeni nu poate deveni desăvârşit acela se contrazice cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ceilalţi care nu pot s-o priceapă, dar care dau dreptate Cuvântului, acelora Dumnezeu le va deschide ochii. Dacă ai fost împotriva desăvârşirii în Hristos, atunci pocăieşte-te, ca să nu-ţi pară rău odată. (Evr.2:1 ). Ascultă dar, dacă ai urechi! Nu te mira şi nu te lăsa dus în eroare de înţelepciunea ta! Ascultă dar: “În El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii şi voi aveţi totul deplin în El”. Aceasta o spune desigur, acelora care s-au născut din Dumnezeu.

IZVOARE IN DEŞERT

22 Octombrie

Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului.Odată a mânat turma până dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug.(Exod 3:1-2)

Viziunea Îngerului Domnului a venit la Moise în timp ce era implicat în munca lui de fiecare zi. Exact acesta este locul în care Îi place Domnului să dea revelaţiile Sale. El caută un om care merge pe un drum obişnuit, şi „deodată [străluceşte] o lumină din cer în jurul lui“ (Fapte 9:3). Şi „o scară rezemată de pământ“ (Geneza 28:12) poate să ajungă din piaţă în cer, transformând o viaţă de rob în una de har.Preaiubite Tată, ajută-mă să Te aştept în timp ce călătoresc pe drumul obişnuit al vieţii. Nu cer experienţe senzaţionale. Să ai părtăşie cu mine în munca şi slujirea mea de fiecare zi, şi să fii însoţitorul meu când fac o călătorie obişnuită. Şi lasă viaţa mea umilă să fie transformată de prezenţa Ta.Unii creştini cred că ei trebuie să fie întotdeauna pe piscul bucuriei şi revelaţiei extraordinare, dar nu aceasta este calea lui Dumnezeu. Acele vremuri de înaltă spiritualitate şi minunată comunicare cu lumea nevăzută nu ne-au fost promise nouă, ci o viaţă de zi cu zi în comuniune cu El ne-a fost promisă nouă. Şi aceasta ne este de ajuns, pentru că El ne va da acele vremuri de excepţională revelaţie dacă lucrul acesta este bun pentru noi.Numai trei ucenici au fost lăsaţi să vadă Transfigurarea, şi tot aceştia trei au experimentat şi întunericul din Ghetsimani. Nimeni nu poate rămâne pe muntele favorii pentru totdeauna, pentru că sunt responsabilităţi în vale. Hristos Şi-a împlinit lucrarea vieţii Lui nu în glorie, ci în vale, şi acolo a fost El cu adevărat şi în mod deplin Mesia.Valoarea viziunii şi gloria care o însoţeşte este darul ei de a ne echipa pentru slujire şi răbdare.  selectat

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

22 OCTOMBRIE

0, Doamne, redă-mi bucuria unică a prezenţei Tale şi fă-mă al Tău şi din Tine în locul acesta. Parcă sunt nepotrivit pentru altceva, decât numai să nădăjduiesc în Tine., Arată-mi un semn spre bine” (Psalmul 86:17, Bucureşti 2001), o, Doamne.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

22 Octombrie

2 Cronici 23.12-21

Încoronarea lui Ioas şi apariţia lui în public au dejucat toate planurile răutăcioasei Atalia. în acelaşi fel, învierea Domnului Isus a nimicit planurile Vrăjmaşului.Uzurpatoarea este trecută prin ascuţişul săbiei. Pe­deapsa ei subită o ilustrează pe cea a lui Antihrist la apa­riţia Domnului. Acel „om al păcatului” va fi aruncat de viu în iazul de foc, împreună cu capul imperiului roman.Cu toate acestea, ca şi mama ei Izabela, Atalia, această femeie dezgustătoare, ucigaşă a propriilor copi­laşi, ne duce cu gândul la falsa Biserică, marea creş­tinătate cu numele. Ea a vrut să domnească sacrificând în acest scop sufletele de care era responsabilă. Care este judecata lui Dumnezeu? „Pentru că zice în inima ei: «Şed ca împărăteasă şi nu sunt văduvă şi nu voi vedea nicidecum întristarea», de aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei, moarte şi întristare şi foamete şi va fi arsă în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care o judecă, este puternic” (Apocalipsa 18.7-8). Moartea Ataliei este urmată de cea a lui Matan, preotul lui Baal, apoi de introducerea ceremonială a domniei lui Ioas.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-OCTOMBRIE 2015

22 OCTOMBRIE. ÎNFIAT DE DUMNEZEU

„Ne-a rânduit… să fim înfiaţi… În Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6)

Nu există suferinţă mai mare ca respingerea şi nici plăcere mai mare ca acceptarea, fapt care ne ajută să explicăm de ce unii merg până acolo încât evită respingerea şi se pot bucura de acceptare. Dar vestea cea bună e că deja am fost acceptaţi de Dumnezeu. J. B. Phillips traduce Efeseni 1:6 în felul următor: „El ne-a primit în dragostea nepieritoare pe care o poartă Fiului Său”. Asta nu se limitează la cei ce par a fi demni datorită faptelor lor bune şi a unui trai moral impecabil; ci e pentru toţi copiii credincioşi ai lui Dumnezeu. Odată, Cromwell a comandat un portret. Artistul, care dorea să-i intre sub piele, l-a înfăţişat pe Cromwell fără imperfecţiunile lui evidente. Acesta s-a albit la faţă: „Am spus să-mi pictezi portretul, omule,pe mine, cu toate cusururile”. Ai fost înfiat de Dumnezeu, „cu toate cusururile tale”. Dar să observăm:

1) înfierea Lui Dumnezeu nu e acelaşi lucru cu aprobarea Lui. El îi primeşte pe păcătoşi, însă niciodată nu va putea accepta păcatul. Cu siguranţă darul Său fără plată al înfierii e ceea ce ne motivează cel mai tare să renunţăm la păcat şi să trăim pentru a-l fi pe plac (Tit 2:11 -12).

2) înfierea lui Dumnezeu e necondiţionată. El nu spune: „Eşti acceptat dacă îţi curăţeşti purtarea”. Sau cum a spus Ieremia: „Poate … un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul?” (Ieremia 13:23).

3) Înfierea are loc datorită Domnului Isus. Tu eşti „înfiat… În Prea Iubitul Lui”. Mefiboşet a fost înfiat datorită relaţiei lui David cu scumpul său prieten, Ionatan (2 Samuel 9). Câtă vreme Dumnezeu Îl numeşte pe Isus Fiu, iar tu te încrezi în Domnul Isus, şi tu eşti înfiat.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

22 octombrie

Text: Luca 4:38-44

NU ESTE PĂCAT SĂ SPUI NU

Noroadele au început să-L caute in toate părţile, şi au

ajuns până la El; voiau să-L oprească să nu plece de la ei.

                                                                           Luca 4:42

In timp ce Domnul Isus a fost pe pământ, a găsit uneori că era necesar să spună nu. În textul de azi, de exemplu, El a refuzat să rămână în Capernaum. Cu altă ocazie a refuzat planul fraţilor săi (Ioan 7:1-9), a refuzat să facă un semn miraculos pentru a-i convinge pe cei ce nu credeau (Marcu 8:11-13), a respins ideile lui Satan (Matei 4:1-10). Isus nu a căzut niciodată în păcat, şi n-a devenit prea ocupat niciodată, deoarece El a ştiut cum să spună nu.Unii credincioşi în Cristos nu ştiu cum să spună nu. O tânără mamă a dat de necazuri din această pricină. Cu doi copii preşcolari şi cu un altul pe drum, a devenit atât de ocupată cu treburile bisericii încât sănătatea ei era în pericol. A început să predea lecţii de şcoală duminicală la fetele din clasele 4 şi 5. A acceptat să fie directoarea grădiniţei bisericii. Când a fost aleasă preşedinta societăţii misionare a femeilor, tensiunea a devenit prea mare. Într-o dimineaţă s-a prăbuşit. Doctorul i-a spus în termeni categorici s-o ia mai încet! Şi-a dat demisia din societatea misionară şi a cerut să fie eliberată din funcţia de la grădiniţă. Acum o duce bine.

Poate că şi tu eşti un creştin care crezi că trebuie să spui da, la toate solicitările ce merită atenţie. Dar îţi neglijezi familia. Eşti obosit şi irascibil. Nu mai aştepţi cu nerăbdare duminicile. Dacă este adevărat, atunci trebuie să înveţi că nu este păcat să spui nu!                                            D.C.E.

Nu contează ce fac alţii.

E important să văd eu bine

Că viaţa mea e după planul

Ce-l are Domnul pentru mine.          Beers

 

Este mai bine să faci un singur lucru pentru Dumnezeu, decât să promiţi patruzeci pe care nu le poţi face.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 22 Octombrie 2015

Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine …Psalmul 5.3

Rugăciune și învățătură

Ana era o elevă conștiincioasă și harnică la învățătură. Aproape întotdeauna primea nota maximă. Într-o zi, Ana a fost întrebată de una dintre colege cum se face că își rezolvă așa de bine temele. Colega care întreba nu era așa de silitoare la învățătură și adeseori nu-și făcea temele. Ana răspunse:

– Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute. Binecuvântarea Lui este un mare ajutor pentru mine.

– Într-adevăr? Așa este? Atunci mă voi ruga și eu.

A doua zi, colega Anei greși la o temă. După oră, colega veni la Ana și zise nemulțumită:

– Eu m-am rugat și iată ce a ieșit. Nimic!

– Poate n-ai învățat de ajuns, zise Ana.

– Învățat? Eu m-am gândit că e treaba lui Dumnezeu.

– A te ruga și a învăța țin una de alta, zise liniștită Ana. Cum ar putea Dumnezeu să ne ajute și să ne binecuvânteze în lucrarea noastră, dacă noi nu luăm lucrurile în serios și suntem leneși la învățătură? Iată un exemplu pentru cei mici și pentru cei mari! Dumnezeu ascultă rugăciunea fiecăruia, dar noi trebuie să ne facem partea de lucrare. A ne ruga și a învăța, a ne ruga și a lucra este partea noastră, iar Dumnezeu este Cel care dăruiește binecuvântarea Sa peste munca noastră.

Sursa: Meditații primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s